Atitudinea fata de homosexuali

[costel]

În prealabil postat de Evagrie

Eu nu zic ca Biserica sa-si schimbe regulile, dogmele sau traditiile. Insa doresc ca Biserica sa-i accepte pe gay

E ca si cum ai cere ca un spital sa te treaca in evidentele sale, sa ia act de boala ta, dar sa nu te vindece, sa te lase cu boala pe care o duci. Pai spitalul nu fiinteaza decat in scopul vindecarii noastre. Asa si Biserica, ea exista ca noi sa ne vindecam de orice boala. Iar homosexualitatea este o boala, ea nu tine de firea omeneasca, este o deviatie.

Daca Biserica va ajunge sa spuna despre un pacat ca este ceva firesc, atunci ea a cazut din adevar, nu mai poate mantui omul.

[floricica]

În prealabil postat de Evagrie

Eu nu zic ca Biserica sa-si schimbe regulile, dogmele sau traditiile.
Insa doresc ca Biserica sa-i accepte pe gay, exact cum accepta pe toti crestinii care utilizeaza contraceptivele, utilizeaza serviciile de creditare/dobanzi (cămătăria).

La intrebarea "utilizarea contraceptivelor este pacat?", Biserica raspunde - DA! insa nu se lupta, ci priveste cu ingaduita aceasta.

Acelasi lucru il vor si gay. Lasa Biserica sa zica ca este pacat, insa sa-i accepte ca si pe altii.

Nu, nu cerem casatorii sau altele, insa eu vreau sa cant in strana, vreau sa fiu paraclisier, caci imi place mult aceasta si sunt bun cunoscator al tipicului. Dar vreau sa fiu sincer. Oare ma va accepta vreo parohie, daca voi spune ca sunt gay si ca nu pot promite ca ma voi lepada de acest pacat ?

Biserica accepta si gay-ii, ca si pe ceilalti de care amintesti, atata timp cat acestia doresc sa se indrepte. Cuvintele "nu pot promite ca ma voi lepada de acest pacat" suna mai mult a "nu vreau sa ma las de acest pacat". Daca ai vrea cu adevarat, ai spune "Doamne, vreau.... sa vreau sa ma lepad de acest pacat" si Dumnezeu cu siguranta te-ar ajuta. Ma intreb, daca esti asa un bun cunascator al tipicului, cum ai vrea sa fii paracliser daca nu vrei sa te indrepti? Caci "nimic necurat nu va intra in Imparatia lui Dumnezeu"

[TINERI PENTRU ROMANIA]

În prealabil postat de heaven

Este firesc sa iti fie respectate drepturile ca fiinta umana,insa,din pacate multi sunt "mai catolici decat Papa" si inteleg prin a fi crestin mai mult sa tii orbeste cu dintii de niste dogme,decat sa isi deschida sufletul spre iubirea de semeni.
Daca te afli in imposibilitatea de a-ti iubi,accepta,respecta semenul pentru ca apartine unei alte religii,etnii,orientari sexuale,atunci aceea nu este decat o oglinda care reflecta,ceva despre propria ta fiinta,un ceva ce ar fi bine sa il lucrezi pentru a patrunde cu adevarat semnificatia cuvantului "crestin",nu doar la nivel de teorie,cat mai mult ca si simtire si fapta!

Homosexualitatea, ca orice aberaţie sexuală, loveşte viaţa în însăşi sursa ei.
Nu ni se poate cere să fim îngăduitori cu ce ne-ar putea distruge...

Mihail Gh. Bujor (Ghebu)

[Opet...]

Cati dintre voi ati fost homosexuali sa stiti prin ce trec ei?...daca asa s-au nascut ei si oricat au incercat sa iubeasca o persoana de gen opus nu au reusit?

Eu cred ca sufletul conteaza...dar religia inca promoveaza aceleasi legi vechi...pana la urma inteleg ca oamenii sunt de fapt separati in 2 specii:femei si barbati...

Acum nu zic sa ii ridicam in slavi,dar cand ii contrazicem si ne manifestam dispretul fata de ei...pai mai mult le place asa,de aia si fac manifestari ca vad ca toti ne agitam.

[heaven]

@Tineri pentru Romania: Sloganurile astea dau bine,insa nu sunt decat niste forme seci,reci si lipsite de fond,in spatele carora ne ascundem lipsa de iubire...
De distrus ne distrug multe:trufia,minciuna (mai ales aceea pe care ne-o spunem noua insine),curvia (chiar si atunci cand unii va impreunati cu sotii/sotiile voastre intr-un simplu act mecanic,dar lipsit de orice sentiment),deoarece cauza tuturor pacatelor,a suferintei si nefericirii din lumea asta ramane tot lipsa iubirii.
Nimeni nu spune sa facem propaganda pro homosexualitate,insa de aici pana la a comite acte de extremism si sa ajungem la a-i discrimina pe semenii nostri,sa ii alungam din biserica,locuri de munca,comunitate,sa ii aratam cu degetul mai rau decat pe niste criminali,pe niste oameni care pana la urma nu au ales sa aiba o astfel de orientare...eu spun ca e o cale cam lunga.
Cred ca bine ar fi pentru noi sa ii primim pe acesti semeni ai nostri,ca si pe oricare altii,cu iubire si bucurie in randul nostru si sa lasam la latitudinea intelepciunii si lucrarii lui Dumnezeu ce anume va fi cu ei si cu sufletul lor.

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de Opet...

Cati dintre voi ati fost homosexuali sa stiti prin ce trec ei?...daca asa s-au nascut ei si oricat au incercat sa iubeasca o persoana de gen opus nu au reusit?

Presupun ca aceasta "drama" nu este una a homosexualilor - sunt multi heterosexuali care fie nu si-au gasit o pereche si sufera din acest motiv, altii chiar daca li se ofera sex se straduiesc sa tina in frau patima curviei. Si se pare ca ei nu de lipsa unui partener se plang ci de faptul ca lumea nu e de acord cu alegerea lor. Asadar eu vad homosexualitatea in rand cu curvia - patima care nu poate fi / sau nu se se vrea a fi stapanita!

Trupul, lumea si diavolul ne pot provoca adesea ispite. Daca vrem un raspuns corect, trebuie sa ne raportam la poruncile Evangheliei. Daca gandul nostru nu corespunde poruncilor Evangheliei, trebuie sa-l schimbam astfel incat acesta sa devina placut lui Dumnezeu, nu sa-I cerem lui Dumnezeu sa ajusteze Sfanta Evanghelie dupa gustul nostru.

Pacatul e pacat si trebuie spovedit si pus inceput bun. Iar pe pacatos, Dumnezeu sa-l ajute sa biruiasca patima sa.

[George.m]

În prealabil postat de Opet...

Acum nu zic sa ii ridicam in slavi,dar cand ii contrazicem si ne manifestam dispretul fata de ei...pai mai mult le place asa,de aia si fac manifestari ca vad ca toti ne agitam.

Homosexualii nu sunt dispretuiti, ci iubiti de Biserica. Sunt primiti in sanul Bisericii, Hristos ii asteapta, pentru ca si ei sunt chemati in Imparatia cerurilor.

Dar problema apare cand acestia nu vor sa asculte de Biserica, ci doresc ca Biserica sa asculte de ei.
Biserica nu va ridica in veci pacatul in slavi; niciodata nu va numi patima virtute, sau boala - sanatate.

[TINERI PENTRU ROMANIA]

În prealabil postat de heaven

@Tineri pentru Romania: Sloganurile astea dau bine,insa nu sunt decat niste forme seci,reci si lipsite de fond,in spatele carora ne ascundem lipsa de iubire...
De distrus ne distrug multe:trufia,minciuna (mai ales aceea pe care ne-o spunem noua insine),curvia (chiar si atunci cand unii va impreunati cu sotii/sotiile voastre intr-un simplu act mecanic,dar lipsit de orice sentiment),deoarece cauza tuturor pacatelor,a suferintei si nefericirii din lumea asta ramane tot lipsa iubirii.
Nimeni nu spune sa facem propaganda pro homosexualitate,insa de aici pana la a comite acte de extremism si sa ajungem la a-i discrimina pe semenii nostri,sa ii alungam din biserica,locuri de munca,comunitate,sa ii aratam cu degetul mai rau decat pe niste criminali,pe niste oameni care pana la urma nu au ales sa aiba o astfel de orientare...eu spun ca e o cale cam lunga.
Cred ca bine ar fi pentru noi sa ii primim pe acesti semeni ai nostri,ca si pe oricare altii,cu iubire si bucurie in randul nostru si sa lasam la latitudinea intelepciunii si lucrarii lui Dumnezeu ce anume va fi cu ei si cu sufletul lor.

Sigur că da...
Ulterior am putea proceda la fel cu antropofagii. În fond şi ei sunt semenii noştri.
Homosexualitatea e un atentat la adresa vieţii. Nimic nu poate justifica aşa ceva.

Mihail Gh. Bujor (Ghebu)

P.S. - Ce afirmaţi se bazează pe ce consideraţi că aş fi vrut să spun, nu pe ce am spus efectiv. Cu alte cuvinte îmi faceţi proces de intenţie. Parcă am mai întâlnit undeva procedeul ăsta...

[TINERI PENTRU ROMANIA]

PURITATEA

Corpul ne-a fost dat de Dumnezeu şi nu putem face cu el ce vrem.

Să te reţii când eşti ispitit, să te stăpâneşti, e adevărata măreţie, adevărata virtute. Trebuie să cauţi să îndepărtezi ispita şi să devii stăpânul liniştit şi necontestat al simţurilor tale. Castitatea nu e respectată în jurul nostru, totuşi ceea ce dă putere, influenţă, strălucire şi frumuseţe unui tânăr e independenţa sa faţă de plăceri.

Efectele dăunătoare ale unei vieţi impure sunt cunoscute. Din punct de vedere intelectual, orbire, gândire grăbită sau nulă, judecată pervertită moral, inima uscată, egoism biruitor, lucrurile mari lipsite de atracţie, respectul pierdut, prefăcătorie, întunecarea conştiinţei, fizic îmbătrânirea precoce, nervi în dezordine, un teren pregătit pentru a primi toţi germenii morbizi. Viaţa, întreaga viaţă e atinsă.

Da, virtutea e grea, este dacă vreţi, peste puterile noastre. Dar adevăraţii creştini au învins întotdeauna ispita.

Să ne înţelegem bine adevărata situaţie. Suntem aruncaţi în ispită. În jurul nostru o civilizaţiei păgână îşi înmulţeşte atracţiile perfide. În noi, instincte dereglate şi puternice ne ard ca o flacără. Şi se doreşte să rămânem caşti... Creştinul nu contează doar pe sine. Creştinul nu e singur. Aşa cum starea noastră fizică depinde de o mulţime de forţe exterioare nouă ca fluidele, căldura, presiunea atmosferică, la fel forţa noastră morală depinde de mulţimea de influenţe invizibile ale îngerilor, sfinţilor şi înainte de toate de influenţa lui Dumnezeu

Cursul nesănătos al gândurilor este evident propice tuturor căderilor. Un creier tulburat va rezista greu unei ispite intense. Să ne ţinem departe de reverii, de lecturi, de spectacole, de conversaţii care întreţin febra. Să ne concentrăm pe meditaţia obişnuită marilor virtuţi, pe amintirea eroilor noştri şi a sfinţilor noştri. Astfel de gânduri sunt deosebit de tonice.

Veţi spune, văzându-i pe unii zâmbind, că omul care contează e petrecăreţul. Tinerii puri sunt consideraţi ipocriţi, prefăcuţi, stângaci, rataţi, proşti, anormali. Omul integru, omul cast nu înseamnă nimic în ochii aşa-zişilor oameni de viaţă. Ori ei sunt aceia care cedează întotdeauna, care capitulează întotdeauna, ei sunt degeneraţii, stricaţii, rataţii.

E bine de ştiut că valoarea unui om e dată de felul cum luptă cu revoltele simţurilor sale. Într-o astfel de luptă se obţine victoria supremă. Romanii o numeau pe Venus Învingătoarea Învingătorilor.

Patima are suflet de sclav: comandă-i ca un stăpân, ea se va supune; dă-i frâu liber, ea va pune stăpânire pe tine.

Onoarea este frumuseţea unui suflet care trăieşte şi care e stăpân pe el. Frumosul se opune urâtului, e clar. E ruşinos, e indecent să te laşi pradă unor plăceri de brută. De aceea numele chiar al cumpătării arată adevăratul rol al raţiuni care e acela de a ne tempera, de a ne modera simţurile. Această fericită stare dată unui suflet curat de temperarea, de moderarea simţurilor e onoarea.

Un suflet hărăzit cultului onoarei găseşte în sine bucurii atât de pure şi de înalte că puţin îi pasă de plăcerile mizerabile şi în fond atât de decepţionante ale patimii.
„Fericiţi cei cu inima curată, a spus Domnul, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu.”

Predescu Virgil