Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 14.10.2011, 01:19:41
adam000 adam000 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.09.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 719
Implicit De ce nevointa?

Adeseori intalnesc pe forum termenul de "nevointa". Cum ca crestinul ar trebui sa se nevoiasca. Unii forumisti folosesc aproape in exclusivitate acest termen.
Insa termenul de nevointa are conotatii destul de negative - in DEX, la sinonime, gasim:

Citat:
NEVOÍNȚĂ s. v. belea, bucluc, caznă, cerință, chin, dandana, dificultate, efort, exigență, forțare, greutate, impas, impediment, imperativ, inconvenient, încurcătură, lipsă, mizerie, muncă, năpastă, neajuns, necaz, necesitate, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obligație, obstacol, opreliște, osteneală, pacoste, piedică, pocinog, pretenție, rău, sărăcie, sforțare, silință, stavilă, strădanie, străduință, supărare, trebuință, trudă, zbatere.
Eu personal prefer termenul de straduinta - in intelegerea mea, crestinul ar trebui sa se straduiasca (nu sa se nevoiasca) in a urma poruncile Mantuitorului.

Iar in DEX, ca sinonime pt straduinta, gasim:

Citat:
STRĂDUÍNȚĂ s. 1. v. strădanie. 2. efort, încercare, osteneală, sforțare, silință, strădanie. (Toate ~ele lui au fost zadarnice.) 3. v. perseverență. 4. v. hărnicie. 5. ardoare, râvnă, sârguință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduire, osârduitură, protimie. (~ lui era demnă de lăudat.)
Voi se parere aveti? Care vi se pare ca ar trebui sa fie raportarea "corecta" (sau "mai corecta") a crestinului, pentru un urcus duhovnicesc: nevointa sau straduinta?

Intreb asta, pentru ca mi se pare ca exista un inteles mai profund a unei asemenea preferinte de termeni fata de raportarea omului la Dumnezeu.
__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor
Amin.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 14.10.2011, 11:09:11
Marius22 Marius22 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.07.2007
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.345
Implicit

Adam, este intersanta si totodata de folos aceasta precizare. Iti marturisesc faptul ca nu am avut pana acum curiozitatea sa caut sensul cuvantului nevointa in DEX.

Tind sa cred totusi ca sensul bisericesc al acestui cuvant - pentru ca este totusi foarte raspandit - denoata mai degraba supunerea propriei vointe, voii lui Dumnezeu. Iar acesta este un act care necesita straduinta, staruinta, ravna, dragoste etc.

Esential este ca acest cuvant intalnit si in DEX sa aiba o acoperire reala in viata noastra, continuand ca, zi de zi, prin fapta sa-i descoperim si sa-i adancim sensul.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 14.10.2011, 12:46:21
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.884
Implicit

Sensul duhovnicesc al cuvantului nevointa este altul decat sensul lumesc ce il gasim in DEX.
Precum judecata lui Dumnezeu este alta decat judecata omului.

Cel care doreste si hotaraste prin alegerea sa ca trebuie sa puna stop pacatului si patimii, acela intelege in primul rand ca trebuie sa puna stop proprii sale voi. Asadar el se nevoieste cu voia sa proprie, cu pornirile sale, cu firea cea decazuta pentru a putea sa devina noul Adam.
Este cu adevarat o nevointa pentru ca este foarte greu sa te impotrivesti voii proprii. Si locul unde incepe nevointa este in ganduri.
Ele preced fapta, daca acolo nu ne putem impotrivi gandurilor rele, pacatoase, faptele ies atunci strambe, rele si pacatoase.
Nevointa este chinul, lupta si impotrivirea noastra , a ratiunii noastre, impotriva voii noastre, voii noastre proprii.
Primul pas spre pocainta acesta este : taierea voii proprii, impotrivirea, nevointa noastra. Firea cea rea si pacatoasa doreste sa se desfete pe acest pamant cu lucruri lumesti , aparent placute si minunate, insa noi trebuie sa ne nevoim sa taiem aceasta dorinta de desfatare.
Ma trezesc dimineata si am gandul sa spun rugaciunile diminetii insa voia noastra uneori e simtita , ca vreau sa lenevesc, sa stau in pat, sau sa mananc repede ca mi-e foame, sa dau drumul la televizor sa vad stiri, sa sun vreun prieten sa stam la taclale, te miri ce voie simtim sa avem. Insa in minte vine imediat un gand bun sa fac intai rugaciunea cu rabdare si dragoste de Domnul. Apare imediat lupta intre voia noastra proprie, si voia Domnului. Intre gandul cel rau de desfatare si gandul cel bun de rugaciune, si aici intervenim noi , ne nevoim, ne taiem voia, alegem, ne zbatem: placere? sau rugaciune; placere? sau rugaciune; si rezultatul nevointei este rugaciunea. Apoi vine rasplata: pacea si linistea Domnului. Bucuria vietii intru Hristos.

Nevointa este impotrivirea noastra la pacat. Si este nevointa pentru ca suntem slabi si pentru ca fara Dumnezeu nimic nu putem face.
Ne nevoim luptandu-ne cu noi insine si cu diavolul.

Iata un cuvant al Arhim. Emilianos Simonpetritul "Talcuiri si cateheze":
"Despre asceza,nevointa si post la Sfantul Nil Calavritul
(...) Ce este asceza? În realitate, este viața de zi cu zi a omului duhovnicesc, este respirația lui.Ce este inspirația și expirația pentru omul firesc, același lucru este și asceza pentru cel duhovnicesc.Scoate dinlăuntrul lui tot ceea ce este pămîntesc, trupesc, omenesc și Îl introduce pe Dumnezeu. Omul își exprimă prin asceză dorul lui după Dumnezeu și își recunoaște propria neputință. Osteneala noastră, asceza noastră nu ne arată vrednicia, ci voința noastră.
Oricât ai trudi, oricât ai osteni nu înseamnă că faci ceva esențial pentru Dumnezeu, pentru că Dumnezeu vrea un singur lucru de la noi: smerenia, să înțelegem că suntem întru toate neputincioși și păcătoși. Le facem pe toate ca să ne arătăm smerenia, că suntem un nimic și atunci vine harul lui Dumnezeu.Adică ostenelile noastre nu decurg din sfințenia noastră, ci prin ele cerem de la Dumnezeu să ne dea pocăința, iertarea , harul.
Cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea , cu culcarea pe jos, cu reaua pătimire Îi arătăm lui Dumnezeu zdrențele noastre, așa cum un sărac își arată zdrențele sale semenilor, ca să le stârnească mila și să-l ajute, sau așa cum orbul strigă după Hristos ca să-i dăruiască lumina(Mc.10, 46-52). Așa și noi Îi arătăm sărăcia noastră și Îi cerem să ne deschidă ochii, ca să înțegem că suntem păcătoși, și așa să ne pocăim și să ne cerem iertare.
Dar și când primim iertarea, ne continuăm asceza ca să primim harul. Apoi facem iarăși asceză, ca să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru câte ne-a dăruit.Prin urmare , și începutul și mijlocul și sfârșitul luptei noastre se exprimă în același fel, prin asceza noastră.(...) Ce nu au putut să facă multele posturi de mâncare și băutură și privegherile, au putut smerenia și recunoașterea propriei neputințe.Această frază ne duce întru înalturi, dându-ne și nouă curaj.Este ca și cum ne-ar spune:,, Dacă măi nenorocitule, te ostenești, dacă trudești, dacă priveghezi, nu le faci ca să reușești tu ceva. Ce poți tu să reușești? Ostenelile tale se fac ca să-I arăți lui Dumnezeu neputința ta. Celelalte le face Dumnezeu.(...) Prin urmare. toată asceza tinde spre un scop: să înțeleg că sunt un bolnav, nu pentru că am făcut păcatul acela sau acela - asta este altceva, este o vinovăție - ci pentru că firea mea este bolnavă. Eu,înlăuntrul meu, în cele mai adânci părți ale ființei mele, sunt un paralitic,un orb, un netrebnic, un om scheletic, neavând putința să-mi mișc nici degetul cel mai mic. Dacă înțeleg aceasta,trebuie să-mi exprim dorința învierii mele, a izbăvirii mele de către Dumnezeu. Atunci dă Dumnezeu izbăvirea. Adică din clipa în care înțelegem lăuntric propria noastră neputință și reușim să-I exprimăm lui Dumnezeu așteptările și dorința noastră de a fi izbăviți, din clipa aceea începem sa-L respirăm pe Dumnezeu.(...) De acum înainte începem să avem drepturi de părtășie dumnezeiască, pentru că I-am arătat lui Dumnezeu adevărata noastră dorință."

"
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Reply With Quote
  #4  
Vechi 14.10.2011, 12:47:00
VladCat
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Cred că este important să folosim în continuare nevoință. Străduința(efortul) luate în sine nu ne conduc nicăieri. Când vorbim de nevoință (=chin=cruce) deja vorbim de urmarea lui Hristos. Cu alte cuvinte străduințele nu duc nicăieri dar dacă în străduințele noastre stăm permanent în legătură cu Dumnezeu atunci harul se coboară peste ele și din străduințe se transformă în nevoințe adică în purtarea Crucii ceea ce este mântuitor. Nu pretind că sunt bine așezat unde sunt dar acum când scriu chestiile astea simt că sunt prin preajmă...permite-mi să te felicit pentru cuvintele citate mai jos...atâta timp cât vei continua să cauți înțelesul mai profund cred că ești în siguranță...putem să fim plini de cele mai bune intenții și să fim tobă de patristică dar sa fim de fapt foarte departe de ortodoxie cu credința noastră și chiar cu faptele noastre bune.

Hristos cu noi!

Citat:
În prealabil postat de adam000 Vezi mesajul
Intreb asta, pentru ca mi se pare ca exista un inteles mai profund a unei asemenea preferinte de termeni fata de raportarea omului la Dumnezeu.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 14.10.2011, 13:04:49
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.884
Implicit

In legarura cu staruinta si nevointa. ma gandesc acum asa:
daca nu am intalni impotrivire ar fi doar simpla staruinta. starui sa inteleg, starui sa invat, dar din clipa in care apare impotrivirea a firii noastre si a diavolului impotriva staruintei noastre deja este nevointa.

Iar impotrivirea o gasim mereu in viata noastra , in fiecare clipa. In toate cele cate le facem in viata asta, in fiecare zi, exista o lupta, in noi.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Reply With Quote
  #6  
Vechi 14.10.2011, 13:30:45
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.884
Implicit

Citat:
În prealabil postat de VladCat Vezi mesajul
...putem să fim plini de cele mai bune intenții și să fim tobă de patristică dar sa fim de fapt foarte departe de ortodoxie cu credința noastră și chiar cu faptele noastre bune.

Hristos cu noi!
Acesta este un cuvant foarte important. La asta trebuie sa ne gandim cu totii. Foarte frumos ai punctat VladCat.
Sa ne intrebam cand suntem departe de ortodoxie cu credinta noastra si cu faptele noastre bune? Dar sa ne intrebam cercetand viata noastra de zi cu zi. Analizand totul cu discernamant.

Imi vine in minte raspunsul dat de Sf. Athanasie cel Mare:
"Pe langa cercetarea si cunostiinta adevarata a Scripturilor mai trebuie si viata buna si un suflet curat si virtutea cea dupa Hristos ca, umbland pe calea ei mintea sa ajunga la cele dorite si sa poata cuprinde, cat e cu putinta firii oamenilor, sa afle despre Dumnezeu - Cuvantul. caci fara cugetare curata si fara urmarea vietii sfintilor, nu va putea intelege cineva cuvintele sfintilor. Asa cel ce voieste sa inteleaga cugetarile de Dumnezeu cuvantatorilor, trebuie sa isi curete si spele sufletul prin viata si sa se apropie de sfinti prin faptele sale, ca, insotindu-se cu ei, prin preajma vietuire cu ei, sa inteleaga cele descoperite lor de Dumnezeu."

Revenind la tema acestui thread, ca sa completez invatatura cu trairea cea curata intru Hristos trebuie sa ma nevoiesc. Asa, ma gandesc eu, nu voi mai ramane doar toba de patristica ci voi intregii viata mea si cu trairea intru Hristos.


Tin sa va spun ca sunt gandurile mele , nu le impun nimanui, si le astern aici din dorinta de a va spune cum gandesc eu nevointa nu din dorinta de a invata pe cineva, sau a da sfaturi, ca am vazut aici pe forum tendinta aceasta a nu voi sa primim vreun cuvant al cuiva spunand: pai ce ma inveti tu pe mine, ce , esti Apostol?

Ne spunem gandurile unora altora si invatam sa ne ascultam unii pe altii.

Imi place tare mult gandul tau VladCat nevointa = chin/cruce, urmarea lui Hristos.
"De pe cruce nu te dai jos singur ci altii te vor lua." Arhim. Sofronie Saharov
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca

Last edited by dobrin7m; 14.10.2011 at 14:00:00.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 14.10.2011, 15:43:49
oana72
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Nevointa este ne vointa, ceva ce nu este conform cu voia firii. (explicatie data mie de un calugar)
Reply With Quote
  #8  
Vechi 14.10.2011, 15:55:53
mihailt mihailt is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 04.01.2008
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.198
Implicit

Mantuirea nu inseamna depersonalizare ci inseamna sa urmezi sfaturile lui Dumnezeu Iisus Hristos.
Si voia noastra e creata de Dumnezeu,e buna.
Exista uneori voi care sunt rele,da asta vine daca omul e pacatos,are anumite voi pacatoase,deci de pacat trebuie sa scape omul,iar nu sa isi distruga mintea sau vointa.
A vedea procesul de mantuire ca "jertfa" e ceva care nu prea e de la crestin ortodoxie ci e inovatie mai noua,de cand cu absurditatile de l-au inselat dracii pe Anselm de Canterbury sa le zica sau cu "dogma" de a fost nascocita prin Imperiul Bizantin - Imperiul Roman de Rasarit (pe la anii 1000) ,care zice ca Dumnezeu Iisus Hristos isi aduce ca jertfa firea umana si o primeste ca Dumnezeu aceasta jertfa.
Se poate citi la Dogmatica Sfantului Ioan Damaschinul despre intruparea lui Dumnezeu Iisus Hristos,Dumnezeu Iisus Hristos si-a creat din trupul Maicii Domnului fire umana cu minte (ratacirea care zicea ca firea umana a lui Dumnezeu Iisus Hristos nu are minte se numea apolinarism http://orthodoxwiki.org/Apollinarianism) si cu voie naturala (ratacirea care zicea ca Dumnezeu Iisus Hristos nu are voie se numea monotelism http://orthodoxwiki.org/Monothelitism).
Nu sunt doua persoane,ci o singura persoana,Dumnezeu Cuvantul intrupat.

Noi suntem persoane diferite de Dumnezeu da nici la noi mantuirea nu inseamna depersonalizare.
Sfintii daca faceau asa multe rugaciuni etc faceau asa pentru ca asa doreau,asa vroiau,nu era o "lupta" pentru ei,se duceau in pustie ca asa doreau sa faca,nu fortati de ceva.
Daca eu sunt rau si vreau rele,nu din cauza ca voia sau persoana mea sunt rea vreau astea ci pentru ca am pacatuit si am stricat firea mea ba m-am si obisnuit cu pacatul si mai stiu eu ce.

Dumnezeu i-a creat pe oameni sa fie liberi.
Zice Sfantul Ioan Damaschinul:
"Nu este virtute ceea ce se face prin forță."
Din cate mi se pare,la slujba de tundere in monahism se intreaba daca cel care vine acolo vine de bunavoie.
__________________
"și dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă." - nu luati de bun tot ce scriu eu.

Last edited by mihailt; 14.10.2011 at 16:09:18.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 14.10.2011, 16:00:11
VladCat
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

@ dobrin
Mă bucur că suntem pe aceeași lungime de undă. În cazul meu, ca deobicei, a fost nevoie de bâtă ca să mă dumiresc că luptelor mele le lipsea cu desăvârșire această dimensiune a căutării Sensului Real(prezența lui Hristos concretă) din toate cele duhovnicești. Era, și încă e de fapt, ca și cum îi spun lui Dumnezeu „Doamne am înțeles care e treaba cu iluzia și Adevărul, cu patimile și virtuțile, cu ascultarea și neascultarea, cu asumarea Crucii, cu lepădarea de Sine, și cu urmarea Ta. Acum doar ajută-mă să construiesc ceva mai consistent”. L-am pus pe Dumnezeu în situația de a îmi demonstra că nu am înțeles deloc cum e cu minciuna și cu Adevărul, cu patimile și cu virtuțile, cu lepădarea de sine, cu asumarea Crucii și cu urmarea lui Hristos...cu alte cuvinte acum, după ce am dat din nou cu capul de toți pereții, am înțeles că habar nu am care e Calea, Adevărul și Viața.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 14.10.2011, 16:13:38
mihailt mihailt is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 04.01.2008
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.198
Implicit

Iata ca se sa vada mai exact,ce zice la slujba de tundere in monahism:
http://www.crestinortodox.ro/diverse...rii-69720.html
"
"Intrebare: De ce ai venit, frate, cazand inaintea sfantului jertfelnic si la aceasta sfanta insotire?

Raspuns: Dorind viata pustniceasca, cinstite parinte.

Intrebare: Doresti sa te invrednicesti de ingerescul chip si sa fi randuit in ceata monahilor?
Raspuns: Da, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite parinte.

Ieromonahul: Cu adevarat bun si fericit lucru ai ales, numai de-l vei si indeplini. Pentru ca lucrurile cele bune cu osteneala se castiga si cu durere se ispravesc.

Intrebare: De buna voia ta te apropii de Domnul?

Raspuns: Asa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite parinte.

Intrebare: Nu de vreo nevoie ori sila?"
__________________
"și dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă." - nu luati de bun tot ce scriu eu.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Nevointa sau efortul florin.oltean75 Generalitati 0 20.07.2011 21:48:18