Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Stiri, actualitati, anunturi
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #601  
Vechi 05.11.2013, 20:04:06
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit 325 de ani de la tipărirea Bibliei de la București



Tipărirea Bibliei de la București s-a realizat în timpul domnitorilor Șerban Cantacuzino (1678-1688) și Constantin Brâncoveanu (1688-1714), ambii iubitori de credință și cultură. Pregătirile pentru editare au început în jurul anului 1682, cu strângerea materialelor necesare și alcătuirea grupului de cărturari însărcinați cu această lucrare, dintre care amintim pe arhiepiscopul Ghermano de Nisa (directorul Academiei Grecești din Constantinopol), Sevastos Kymenites (directorul Școlii Grecești din București) și frații Radu și Șerban Greceanu. Corectura textului a fost încredințată fostului episcop de Huși, Mitrofan.

Tipărirea s-a început la 5 noiembrie 1687 și s-a încheiat la 10 noiembrie 1688.

Apariția Bibliei de la București, a avut un rol important atât pentru faptul că a fost prima ediție integrală a Sfintei Scripturi în limba română, cât și pentru că această monumentală tipăritură, de 944 de file, format mare, a fost rezultatul politicii culturale promovate de domnitorul Șerban Cantacuzino și al maturității culturale a intelectualilor români.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #602  
Vechi 16.11.2013, 19:39:33
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit 110 ani de la nașterea Părintelui Dumitru Stăniloae



La 16 noiembrie 1903 se năștea la Vlădeni, județul Brașov, cel mai mare teolog ortodox contemporan, părintele Dumitru Stăniloae. De la acel moment, acum, în luna noiembrie, aniversăm 110 ani de la nașterea sa, ceea ce ne oferă ocazia să evocăm personalitatea și opera marelui nostru teolog. Astăzi, numele părintelui Stăniloae îl întâlnim oricând dorim să aflăm lucruri legate de teologia ortodoxă. Părintele profesor Stăniloae a reușit prin opera sa teologică să facă o sinteză neopatristică și astfel să ne aducă în prim plan nouă celor de astăzi profunzimea și frumusețea gândirii patristice izvorâtă din paginile Sfintei Scripturi.

Pentru părintele profesor teologia trebuie înțeleasă ca știință a mântuirii și a vieții veșnice. Teologia sa este una a iubirii și a comuniunii personale în centrul căreia stă dogma Sfintei Treimi. În acest sens, Sfânta Treime este plenitudinea persoanei în comuniune.În demersul lui teologic acceptă și trăiește profund ceea ce învață Biserica Ortodoxă, teologhisind în calitate de membru și slujitor al ei și având certitudinea că ceea ce exprimă Sfinții Părinți în învățătura Bisericii este fundamental să o facă și el ca teolog ortodox.

În același timp, părintele Dumitru Stăniloae este un teolog al bucuriei. Pentru el bucuria este una dintre caracteristicile specifice ale tradiției ortodoxe. De aceea, „Ortodoxia, prin bucuria trăirii în Dumnezeu, este doxologică și nu teoretică“. În centrul acestei bucurii care marchează teologia sa este bucuria Învierii. Părintele Stăniloae prin toată opera sa teologică se mărturisește ca un om al smereniei care are conștiința patristică a faptului că nu poate scrie nimic fără ajutorul lui Dumnezeu și că este nevrednic să teologhisească despre adevărurile credinței ortodoxe. În acest sens, putem argumenta tragedia de a fi trăit cinci ani în regimul de exterminare al închisorilor comuniste, perioadă în care a cunoscut darul rugăciunii neîncetate, despre care îi mărturisea surâzând lui Olivier Clement ca fiind „o experiență ca atâtea altele, puțin mai dificilă pentru familia mea“ și adăugând apoi că aceasta a fost perioada din viața sa în care a ajuns să practice rugăciunea inimii.Trăirea acestei rugăciuni o regăsim în operele sale scrise după 1963 în care ne arată că forța și frumusețea Ortodoxiei se manifestă în profunzimea și bogăția spiritualității și teologiei ei. Părintele apare ca un continuator al teologiei Sfinților Părinți, care își construiește, ca și aceștia, teologhisirea ca pe o rugăciune doxologică adusă Preasfintei Treimi.

Cu toate că cea mai mare parte a operei sale a fost scrisă în perioada comunistă, avem o operă teologică care însumează 90 de cărți, 33 de traduceri, 275 de articole teologice, 22 de recenzii, 16 prefețe. Acestea descoperă un om care în cea mai mare parte a vieții sale a fost preocupat să înmulțească talantul dat de Dumnezeu prin scrierile sale care îl definesc pe drept cuvânt ca fiind cel mai important teolog ortodox din secolul XX.Date biografice din viața Părintelui Dumitru Stăniloae preluate din volumul Părintele Dumitru Stăniloae. Biobibliografie, apărut la Editura Patriarhiei Române, București - 2013, sub semnătura Doamnei Virginia Popa:
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #603  
Vechi 16.11.2013, 19:40:48
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit 110 ani de la nașterea Părintelui Dumitru Stăniloae( continuare )

1903. S-a născut la 16 noiembrie 1903 în Vlădeni, județul Brașov; Dumitru, ultimul din cei cinci copii ai lui Irimie și Reveca; mama era nepoată de preot.



1917. La 10 februarie, pleacă la Brașov să urmeze cursurile Liceului confesional umanist „Andrei Șaguna”.



1918. I se oferă o bursă pentru clasa a IV-a de către Fundația „Emanuil Gojdu”.



1922. Primește o bursă în cadrul Universității din Cernăuți.



1923-1924. După un an părăsește Universitatea pentru a se înscrie și urma cursurile Facultății de Litere din cadrul Universității din București.



1924. În Postul Mare se întâlnește cu mitropolitul Nicolae Bălan, care-i oferă o bursă la Centrul Mitropolitan din Sibiu.



1927. Termină anul IV la Cernăuți și susține licența în Teologie sub conducerea prof. Vasile Loichiță, cu lucrarea Botezul copiilor; primește o bursă pentru studii de specializare la Atena.



1928. Toamna, susține la Cernăuți teza de doctorat cu titlul Viața și opera patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Românești, sub îndrumarea prof. V Loichiță. Centrul Mitropolitan din Sibiu îi oferă o bursă pentru Bizantinologie și Dogmatică. Pleacă la Munchen, pentru semestrul de iarnă, urmând seminarul de Istorie și filologie bizantină al profesorului August Heisenberg, tatăl celebrului fizician.



1929. În ianuarie pleacă la Berlin, pentru semestrul de vară, având profesori pe Hans Lietzmann și Reinhold Seeberg, apoi la Paris și la Belgrad, pentru studii de Bizantinologie și Dogmatică și documentare asupra operei originale a Sfântului Grigorie Palama; la întoarcerea în țară este încadrat profesor suplinitor la catedra de Teologie fundamentală a Academiei Teologice „Andreiene”; aici, în decursul celor 17 ani de activitate didactică, a predat Teologie Dogmatică (1929- 1946), Apologetică (1929-1932 și 1936-1937), Pastorală (1932-1936) și Limba Greacă (1929-1934). La Cernăuți i se publică teza de doctorat.



1930. Pleacă la Constantinopol pentru a cerceta și copia opera teologică a Sfântului Grigorie Palama; la 5 octombrie se căsătorește cu Maria (născută Mihu).



1931. În luna mai i se nasc primii doi copii gemeni, Dumitru (care moare în septembrie 1931) și Maria; la 16 octombrie, este hirotonit diacon. Apare la Sibiu Catolicismul de după războiu.



1932. La 25 septembrie este hirotonit preot.



1933. La 8 octombrie se naște Lidia, avându-l ca naș de botez pe istoricul transilvănean Ioan Lupaș.



1934. La 1 ianuarie este numit redactor responsabil al ziarului Telegraful Român, funcție îndeplinită, vreme de 12 ani, până în 13 mai 1945. îl cunoaște și leagă o strânsă prietenie cu Nichifor Crainic.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #604  
Vechi 16.11.2013, 19:41:35
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit 110 ani de la nașterea Părintelui Dumitru Stăniloae( continuare )

1936. În iunie este numit rector al Academiei Teologice din Sibiu, funcție îndeplinită până în 1946.



1938. Apare la Sibiu lucrarea fundamentală Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama.



1939. Publică la Sibiu Ortodoxie și românism.



1940. Vara, România intră în cel de-al Doilea Război Mondial. Se constituie, la inițiativa poetului Sandu Tudor, grupul Rugul aprins, din care făceau parte Ierom. Ivan Kulighin, duhovnicul mitropolitului rus de Rostov (refugiat la Cernica), Ierom. Benedict Ghiuș, Ierom. Sofian Boghiu, Prof. Alexandru Mironescu, poetul Vasile Voiculescu, Arh. Constantin Joja, Pr. Andrei Scrima, Ion Marin Sadoveanu. întâlnirile periodice la mănăstirile Antim și Cernica au constituit o înviorare duhovnicească a vieții creștine în București.



1942. Apare la Sibiu Poziția domnului Lucian Blaga față de creștinism și Ortodoxie, conținând și articole publicate inițial în Telegraful Român.



1943. Apare la Sibiu Iisus Hristos sau Restaurarea omului.



1945. La sfârșitul lunii aprilie, moare fiica Maria (Mioara).



1946. Sub presiunea autorităților comuniste, reprezentate de Petru Groza, mitropolitul Nicolae Bălan este silit, împotriva propriei voințe, să-i ceară demisia din funcția de rector al Academiei; rămâne profesor în continuare până în 1947. Apare la Sibiu, primul volum din traducerea FILOCALIEI sfintelor nevoințe ale desăvârșirii, sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși. Este transferat prin „chemare” la Facultatea de Teologie a Universității din București, urmându-l la catedra de Teologie ascetică și mistică pe Nichifor Crainic.



1947. Locuiește cu soția și fiica Lidia în casa parohială a bisericii „Sfântul Gheorghe Vechi”. Apare la Sibiu volumul 2 al Filocaliei.



1948. Apar la Sibiu volumele 3 și 4 ale Filocaliei.



1949. Catedra de Teologie ascetică și mistică fiind desființată, rămâne profesor de Teologie dogmatică și simbolică pentru doctoranzi.



1950. Participă la întâlnirile organizate de grupul Rugul aprins, din care nu face parte, dar unde conferențiază de câteva ori.



1955. La Sibiu, are loc un mare congres al preoților ortodocși; Petru Groza, membru al prezidiului refuză să vorbească cu Părintele Stăniloae, fapt ce va avea consecințe negative mai târziu. Are loc canonizarea Sfântului Calinic de la Cernica.



1958. Începe un nou și mare val de arestări în România, ca o condiție a retragerii trupelor sovietice. Sunt arestați membri ai grupului Rugul aprins. Este urmărit de Securitate. La 4 septembrie este arestat, se face percheziție la domiciliul din București. în 5 septembrie, ora 4.00 dimineața, este dus la închisoarea din strada Uranus, pentru o lună, apoi în strada Plevnei, pentru încă o lună. în 4 noiembrie, începe procesul înscenat, caracteristic regimului comunist. Apare la București Teologia dogmatică și simbolică: manual pentru Institutele Teologice, în colaborare cu Nicolae Chițescu, Isidor Todoran, Ioan Petreuță - Părintele Stăniloae nu a fost consemnat ca autor, întrucât, înainte de publicarea lucrării, a fost arestat.



1959. Este dus la Aiud, având printre alți colegi de celulă pe preotul Lazarov, paroh în Dobrogea sau pe avocatul și publicistul Petre Pandrea, care-1 evocă în scrierile sale. Vreme de câteva luni este ținut în regim de izolare totală. Lidia, fiica părintelui, căsătorită între timp, naște pe unicul nepot Dumitru Horia; fiind asistentă la catedra de Fizică a Universității din București - prof. Hulubei - este obligată să părăsească Universitatea.



1961. Toamna, este adus la București pentru noi cercetări penale.



1962. În martie, este readus la penitenciarul din Aiud.



1963. În ianuarie este eliberat din închisoare și lucrează ca funcționar la Biblioteca Sfântului Sinod. în octombrie este reintegrat la catedră.



1965. Este solicitat să scrie articole și studii, de către cei care-l cenzuraseră înainte (Departamentul Cultelor se pregătea să prezinte Occidentului imaginea unei libertăți religioase).



1968. Este invitat la Freiburg și Heidelberg, de către profesorii Paul Miron și respectiv Heyer, pentru conferințe; primește acordul Departamentului Cultelor, ce urma politica schimbării imaginii României.



1969. Conferențiază la Oxford unde leagă prietenie cu profesorul de Teologie și scriitorul anglican Donald Allchin.



1971. Merge la Vatican ca membru al delegației Bisericii Ortodoxe Române.



1973. Apare la București Uniatismul în Transilvania, încercare de dezmembrare a poporului român. Devine pensionar cu titlu de profesor onorar, rămânând profesor consultant pentru cursul de doctorat.



1976. Apare la București Filocalia, volumul 5, iar la Atena volumul Гια Ένα Ορθοδοξο Οικουμενισμό, Ευχαριστία, Πίστη, Εκκληςία (Despre un ecumenism ortodox. Euharistie, credință, Biserică), cu o prefață semnată de Panayotis Nellas. Este declarat Doctor Honoris Causa al Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din Tesalonic; în perioada 1929 august participă la Al Doilea Congres al Facultăților de Teologie Ortodoxă organizat la mănăstirea Penteli - Atena, alături de preoții profesori Ene Braniște, Ion Bria, Ioan G. Coman, Dumitru Popescu și Dumitru Radu.



1977. Apar la București volumele 6 și 7 ale Filocaliei.



1978. Apare la București Teologia dogmatică ortodoxă pentru Institutele teologice, volumele 1-3.



1979. Apare la București Filocalia, volumul 8.



1980. Apare la București Filocalia, volumul 9; la Geneva, Dieu est Amour, traducere de D. Nesser; la New York, Theology and the Church, traducere de R. Berringer, cu o prefață de John Meyendorff; la Atena, Προσευχή, Eλευθεία, Aγίοτητα (Rugăciune, libertate, sfințenie). I se acordă premiul „Dr. Leopold Lucas” al Universității din Tübingen.



1981. Este numit Doctor Honoris Causa al Institutului ortodox „Saint Serge" din Paris. Este premiat la Londra cu distincția onorifică „Crucea Sfântului Augustin din Canterbury”, pentru merite teologice și creștinești. Apare la Paris Prière de Jésus et expérience de Saint Esprit, cu o prefață scrisă de Olivier Clément; la București Teologia morală ortodoxă, vol. 3: Spiritualitatea ortodoxă (Ascetica și mistica Bisericii Ortodoxe) și Filocalia, volumul 10.



1982. I se acordă titlul Doctor Honoris Causa al Facultății de Teologie a Universității din Belgrad; în noiembrie conferențiază la New York, Boston, Detroit, Chicago, Washington. Apare la București traducerea din Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri, vol. 1.



1985. Apare la Benzinger Verlag, Gütersloher Verlagshaus, Orthodoxe Dogmatik, vol. I, în traducerea profesorului H. Pitters, cu o introducere scrisă de Jürgen Moltmann; la Paris apare Le génie de l'Orthodoxie, traducere de Dan Ilie Ciobotea (azi Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române), cu o prefață scrisă de Olivier Clément.



1986. Apare la Craiova Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă.



1987. Apare la Craiova Chipul nemuritor al Iui Dumnezeu și la București traducerea Scrieri, partea I, de Sfântul Atanasie cel Mare.



1988. Apare la București traducerea Scrieri, partea a II-a, de Sfântul Atanasie cel Mare.



1990. Devine membru corespondent al Academiei Române. Apare în aceeași editură ca și primul volum Orthodoxe Dogmatik, vol. 2, traducere de H. Pitters, cu o prefață scrisă de Jurgen Moltmann; la Roman apare Filocalia, volumul 11, iar la Craiova volumul Studii de Teologie dogmatică ortodoxă care cuprinde Hristologia Sfântului Maxim Mărturisitorul, Omul și Dumnezeu și traducerea Imnele iubirii dumnezeiești ale Sfântului Simeon Noul Teolog.



1991. Devine membru titular al Academiei Române. Este numit Doctor Honoris Causa al Facultății de Teologie a Universității din Atena. Apare la Sibiu Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos; la București apare traducerea Scrieri, vol. 1, de Sfântul Chiril al Alexandriei și Filocalia, volumul 12.



1992. Este numit Doctor Honoris Causa al Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din București. Apare la Craiova volumul Reflecții despre spiritualitatea poporului român.



1993. Apar la București lucrările Iisus Hristos, lumina lumii și îndumnezeitorul omului și Sfânta Treime sau La început a fost iubirea. La 4 octombrie din același an, Părintele Dumitru Stăniloae a trecut la cele veșnice.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #605  
Vechi 21.11.2013, 12:30:44
sophia sophia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.593
Implicit

94 de ani de la nasterea parintelui Constatin Galeriu.

Azi ar fi implinit 94 ani.
Dumnezeu sa-l odihneasca printre sfinti.
A fost un om deosebit, un sfant.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
Reply With Quote
  #606  
Vechi 21.11.2013, 20:50:48
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Citat:
În prealabil postat de sophia Vezi mesajul
94 de ani de la nasterea parintelui Constatin Galeriu.


Dumnezeu sa-l odihneasca printre sfinti.
A fost un om deosebit, un sfant.
Amin, amin , amin !

__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #607  
Vechi 23.11.2013, 04:10:34
tabitha's Avatar
tabitha tabitha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2011
Locație: usa
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.956
Implicit memoria zilei : 22 noiembrie 1963

Acum 50 de ani , in ziua de 22 noiembrie :

- a fost asasinat presedintele USA - John F.Kennedy

- a murit scriitorul anglican C.S. Lewis

- a murit scriitorul englez Aldous Huxley
Reply With Quote
  #608  
Vechi 25.11.2013, 20:30:52
Florinvs Florinvs is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.12.2012
Locație: Husi, judetul Vaslui
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.893
Implicit

Un articol interesant- "Ing. Ioan Neamtu- O viata inchinata podgoriei Husi"



În episodul de astăzi din seria noastră dedicată marilor oenologi români care ne-au părăsit, dl. inginer Viorel Ralea ni-l prezintă pe „celebrul Neamțu de la I.A.S. Huși”, ca să folosesc expresia lui Radu Anton Roman. Un personaj cvasi-legendar ce nu poate, firește, să lipsească din galeria marilor personalități ale viei și vinului românesc.

Cu toate lucrurile îngrămădite într-un geamantan, tânărul inginer Ioan Neamțu (avea doar 26 de ani) părăsea Iașiul, în toamna anului 1959, îndreptându-se spre Huși. Când a ajuns pe dealul Dobrina, de unde i se deschidea o superbă panoramă a „orașului dintre vii”, șoferul i-a înmânat un plic (nu se putea un loc mai pe măsură și nici moment mai potrivit) în care se găsea decizia prin care era numit inginer șef la Gospodăria Agricolă de Stat. Dacă n-ar fi fost tocmai în preajma culesului – avea să se confeseze, ulterior, inginerul Neamțu – ar fi făcut, imediat, cale întoarsă. Uneori însă cineva potrivește în așa fel lucrurile, încât ceea ce, la un moment dat, pare o improvizație, chiar o ușoară aventură, ajunge să însemne, cu timpul, un destin, viața însăși.

Există, fără îndoială, astfel de locuri și de clipe, care îți hotărăsc soarta fără a prinde de veste. Câți, poate, nu se întreabă, ca și mine: a ales tânărul inginer Ioan Neamțu, până la urmă, Hușiul, sau așezarea, cu duhul ei tainic, l-a ținut anume la sine, nevrând nici în ruptul capului să-1 mai slobozească? Nu vom ști, desigur, niciodată… Știm bine, în schimb, că nu peste multă vreme avea să încolțească o adevărată legendă, încât, încet-încet, cele două nume s-au îngemănat: când spuneai Huși, îți venea imediat în gând numele directorului Ioan Neamțu și invers.

Sunt puțini cei ce ajung la o asemenea ispravă, care înseamnă, deopotrivă, vocație și fidelitate, credință și – chiar dacă nu se vede imediat ori nici nu se bănuiește – un adevărat sacrificiu de sine, în numele unui ideal. Nu trebuie să ne ferim de vorbe mari, atunci când ele își merită, în chipul cel mai convingător, locul. Se confirmă, și de această dată, zicerea bătrână: omul potrivit la locul potrivit. Așa se face că, rostind Huși și Ioan Neamțu, gândul nu te poate duce decât la fericita plantă a lui Bachus, la struguri, la vin.

În toamna lui 1959, când venea la Huși cu gândul de a se întoarce cât mai repede la Bucium – Iași, unde lucrase doi ani, după ce absolvise, în 1957, Institutul Agronomic Iași, tânărul inginer Neamțu se năștea, metaforic vorbind, a doua oară. Nu putea să se producă această reintrare în destin, cum se zice, decât toamna, la fel cum tot în acest anotimp, la 25 septembrie 1933, vedea lumina zile, pentru prima oară, în Blîndeștii Botoșaniului. Atât pentru generațiile mai tinere, cât și pentru a fi aduse în prim-plan câteva dintre reperele unei vieți închinate cu râvnă și sinceritate viei și vinului, este interesant de știut ce putea găsi la G.A.S. Huși încă, pe atunci, proaspătul absolvent al prestigioasei Facultăți de Horticultură din vechea capitală a Moldovei. Unitatea hușeană – din start aureolată, neîndoielnic, de consistenta faimă a podgoriei în care Ștefan cel Mare își stabilise „al doilea al meu paharnic” – pornea la drum cu vreo 126 de hectare de vie ca, la apogeul carierei celui ce devenea director, la nici treizeci de ani, să atingă o suprafață de aproape 2.000 de hectare. Nu vom intra în alte detalii – bunăoară, e poate suficient de amintit înălțarea noului combinat de vinificație, cu o capacitate de 18.000.000 litri – spre- a nu se ivi, ferească Dumnezeu, nu știm ce nostalgii. Adevărul este că apariția acestor „trupe”, atât de disciplinat rânduite în impresionantul amfiteatru hușean, au însemnat nu numai înavuțirea remarcabilă a patrimoniului viticol, ci și o spectaculoasă remodelare a peisajului, a locului, a orașului, în general. Nu vom comite greșeala de a pune toate aceste isprăvi în seama exclusivă a regretatului dr. ing. Ioan Neamțu. Nici n-ar fi fost posibil așa ceva. Nu pot fi omise în nici un chip și niciodată meritele acestui „om-orchestră”, plin de inițiativă, dar și de autoritate, bătăios, dar și atins, nu de puține ori, de delicata aripă a melancoliei, o personalitate puternică, parcă înnăscut să fie lider. O stea norocoasă ori mai știrbă străluminează, de fapt, calea tuturor celor care îndrăznesc să parieze, în felul lor, cu destinul. Acești oameni merită să fie însoțiți, de fiecare dată, de gândul nostru cel teafăr și curat. Și dacă viața directorului dr. ing. Ioan Neamțu s-a împletit, aproape zi și noapte, cu vița de vie, două soiuri din marea împărăție a lui Dionysos îi vor rămâne cu totul îndatorate. Este vorba de Busuioaca de Bohotin și de Zghihara de Huși, vițe de vie autohtone, care și-au rezemat cu încredere soarta de specialistul pe care î1 invocăm în aceste rânduri și de orașul care le-a devenit un nou loc de naștere. Poate mai bine zis, renaștere.

Ca orice om care a vegheat, cu frumoasă trudă, existența „acestor ființe lichide” – nu mai insistăm aici asupra șampaniei ori a distilatelor – dr. ing. Ioan Neamțu, în preajma căruia mi-am format cariera de oenolog, a fost ispitit și de vraja cuvintelor, dovedind, nu de puține ori, un adevărat har. A scris multe lucrări, mai ales de specialitate, în care intuiția și rigoarea au avut, aproape fără excepție, câștig de cauză Pe unele le-a semnat singur, pe altele le-a realizat în colaborare. Cele editate în ultimii ani sunt, fără îndoială, și cele mai elaborate, aburul talentului în arta scrisului închegând excelente pagini de carte. Ne gândim la titlurile „Sub zodia lui Bachus” (în colaborare) (1991), „Treimea cea de o ființă” (1991), „Pioasă închinare” (1995), „Rădăcini adânci” (1996), „Pion contra nebun” (1999), „Veacul sânzienelor” (2001).

Nu putem mântui aceste rânduri fără a aminti un detaliu care are o putere aparte. Dr. ing. Ioan Neamțu a fost un om cu frica lui Dumnezeu, cum se spune. Drept mulțumire pentru trecerea pe pământ, ca un evlavios rob al Celui de Sus, dânsul a ctitorit o impresionantă biserică în Hușiul care s-a dovedit, alături de vița de vie, sensul existenței sale. Nu este puțin pentru o viață care, la fel pentru noi toți, nu se întâlnește în fiecare zi cu fericirea…

Read more: http://costachel.ro/dr-ing-ioan-neam...#ixzz2lgQF6CNR
Attached Images
File Type: jpg Ioan-Neamtu.jpg (19,1 KB, 1 views)
Reply With Quote
  #609  
Vechi 28.11.2013, 18:22:08
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit 95 de ani de la unirea Bucovinei cu România




La 28 noiembrie 1918, tot într-o zi de joi, bucovinenii sărbătoreau reîntregirea pământului strămoșesc. Bucovina se unea cu țara după ce se aflase aproape un secol și jumătate sub stăpânirea Imperiului Habsburgic și apoi a celui Austro-Ungar. Era triumful unei întregi națiuni, dar și meritul unor politicieni cu viziune, care au știut să valorifice prilejul oferit de istorie. O reușită de care românii nu s-au putut bucura decât 22 de ani, pentru că în 1940 partea de nord a ținutului a fost ocupat de sovietici, după cum ne informează canalul de știri Digi24. Azi, Bucovina de nord e parte a Ucrainei.
Buchenland, în limba germană. În românește, Țara Fagilor, Bucovina de nord. În anul 1774, Imperiul Otoman a cedat Austriei ținutul lui Ștefan cel Mare, pământ care făcea parte din Principatul Moldovei. În 1918, după 144 de ani sub stăpânirea Imperiului Habsburgic, bucovinenii pot să-și decidă singuri soarta. Prilejul era unic în istorie.

„Primul Război Mondial a arătat tăria contradicțiilor, a scos la iveală toate aceste elemente divergente care, pe fondul pierderii războiului de către alianță din care Austro-Ungaria face parte, au dus în cele din urmă la dezmembrarea statului dualist și la apariția statelor naționale”, a explicat Alin Ciupală - istoric, pentru Digi24.

Încă de când a izbucnit Primul Război Mondial, marea dorință a bucovinenilor era să revină în patria mamă. „Atât și-au dorit bucovinenii unirea, pentru că s-au dus sute, au trecut clandestin granița ca să participe la război, în cadrul armatei române”, a subliniat Dumitru Covalciuc, scriitor, Cernăuți, pentru Digi24.
Dar vechiul pământ românesc era dorit deopotrivă de austrieci, de ucraineni și de ruși. Imperiul Habsburgic pregătea anexarea Bucovinei la Galiția, iar ucrainenii intenționau să-și înființeze propriul stat. În ziua de 27 octombrie 1918, Adunarea Națională a românilor a decis la Cernăuți unirea Bucovinei cu România. Reacția ucranienilor a fost să ocupe nordul ținutului.

„Românii din Bucovina, spre deosebire de ucraineni, nu aveau forță militară. Față de Transilvania, noi n-am avut aici o gardă civilă”, a spus Mihai Ceaușu, pentru Digi24.

Așa că au cerut sprijinul armatei române, a cărei intervenție a fost salvatoare. „A forțat retragerea ucrainenilor, fără să ajungă odată la o ciocnire militară. A permis Consiliului Național Român și comitetului care era condus de către Iancu Flondor să preia puterea politică”, a precizat Mihai Ceaușu - istoric, pentru Digi24.

În ziua de 28 noiembrie 1918, în Palatul mitropolitan din Cernăuți, Congresul General al Bucovinei a votat în unanimitate unirea cu vechiul Regat.

Moțiunea de unire a Bucovinei cu România (15/28 noiembrie 1918)

„Congresul general al Bucovinei, întrunit azi, joi în 15/28 noiembrie 1918 în Sala Sinodală din Cernăuți, considerând că, de la fondarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ținuturi ale Sucevei și Cernăuților, a făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat;

considerând că în cuprinsul hotarelor aceste țări se găsește vechiul Scaun de domnie de la Suceava, gropnițele domnești de la Rădăuți, Putna și Suceava, precum și multe alte urme și amintiri scumpe din trecutul Moldovei;

considerând că fii ai acestei țări umăr la umăr cu frații lor din Moldova și sub conducerea acelorași domnitori, au apărat de-a lungul veacurilor ființa neamului lor împotriva tuturor încălcătorilor din afară și a cotropirii păgâne;

considerând că în 1774, prin vicleșug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei și cu de-a sila alipită coroanei Habsburgilor;

considerând că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferințele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naționale și care prin strâmbătăți și persecuții căuta să-i înstrăineze firea și să învrăjbească celelalte neamuri cu care el voiește să trăiască ca frate;

considerând că, în scurgere de 144 de ani, Bucovinenii au luptat ca niște mucenici pe toate câmpiile de bătălie în Europa sub steag străin pentru menținerea, slava și mărirea asupritorilor lor, și că ei drept răsplată aveau să îndure micșorarea drepturilor moștenite, izgonirea lor din viața publică, din școală și chiar din biserică;

considerând că în același timp poporul băștinaș a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogățiile izvoarelor de câștig ale acestei țări și despoiată în mare parte de vechea sa moștenire;

considerând că, cu toate acestea, Bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, așteptat cu atâta dor și suferință, va sosi și că moștenirea lor străbună, tăiată prin granițe nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ștefan, și că au nutrit veșnic credință că marele vis al neamului se va înfăptui când se vor uni toate țările române dintre Nistru și Tisa într-un stat național unitar;

constată că ceasul acesta mare a sunat!



Astăzi, când după sforțări și jertfe uriașe din partea României și a puternicilor și nobililor ei aliați, s-au întronat în lume principiile de drept și umanitate pentru neamurile, și când în urma loviturilor zdrobitoare Monarhia austro-ungară s-a zguduit în temeliile ei și s-a prăbușit, și toate neamurile încătușate în cuprinsul ei și-au câștigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâi gând al Bucovinei dezrobite se îndreaptă către regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea dezrobirii noastre.
Drept aceea noi, Congresul general al Bucovinei, întrupând suprema putere a țării și fiind singuri cu puterea legiuitoare, în numele suveranității naționale, hotărâm:

Unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru cu regatul României”.



sursa: Bogdan Murgescu – Istoria României în texte din historica.ro.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)

Last edited by cristiboss56; 28.11.2013 at 18:24:52.
Reply With Quote
  #610  
Vechi 02.12.2013, 20:14:09
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit 15 ani de la dispariția unuia dintre cei mai mari duhovnici



Au trecut 15 ani de la dispariția unuia dintre cei mai mari duhovnici ai ortodoxiei române. Luni, la Catedrala Patriarhală, Ilie Cleopa a fost pomenit printr-o slujbă oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ordoxe Române.

Din soborul slujitor au făcut parte și: Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, Înaltpreasfințitul Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, Înaltpreasfințitul Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, Înaltpreasfințitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Înaltpreasfințitul Timotei, Arhiepiscopul Aradului, Preasfințitul Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfințitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, preoți și diaconi.
La slujba de pomenire au fost prezenți membrii Permanențelor Consiliului Național Bisericesc și Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, preoți, profesori, monahi, monahii, studenți și credincioși.
Momentul comemorativ organizat de Patriarhia Română și dedicat personalității părintelui Arimandrit Cleopa Ilie a continuat, de la orele 11.00, în Sala Europa Christiana din Palatul Patriarhiei, cu vernisarea expoziției fotografice și bibliofile în memoria marelui duhovnic de la mănăstirea Sihăstria.
Cine a fost părintele Ilie Cleopa
Povestea vieții sfântului Ilie Cleopa o aflăm de pe site-ul mănăstirii Sihăstria, unde își doarme somnul de veci marele duhovnic. El a fost al cincilea copil din cei zece pe care i-a avut familia Ilie. Casa lor arăta ca o biserică, cum avea el să povestească mai târziu.
S-a născut la 10 aprilie 1912 într-o comună din județul Botoșani. La botez, a primit numele de Constantin. În primele luni din viață, pruncul era mai tot timpul bolnav. Neștiind ce să-i mai facă, mama lui l-a dus la un duhovnic, care a sfătuit-o să dăruiască copilul Maicii Domnului. Atunci, femeia s-a închinat cu lacrimi și a spus plângând: „Maica Domnului, îți dăruiesc ție copilul acesta al meu, că este bolnav și plânge mereu. Fă ce știi tu cu el!”
Ca o minune, copilul s-a făcut bine. Mai târziu, el și-a urmat alți doi frați mai mari la viața călugărească. Pentru a fi primit la Sihăstria, părintele Cleopa Ilie a trebuit să aștepte trei zile la poarta mănăstirii, așa cum cere canonul.
După venirea regimului comunist, părintele Cleopa s-a retras în pădure, pentru a scăpa de persecuții. Vreme îndelungată a stat într-un bordei de pământ. Mâncare primea de la un pădurar credincios, care îi aducea o dată pe lună un sac de cartofi și ceva pâine uscată.
Părintele Cleopa Ilie s-a întors definitiv la mănăstire în anul 1964. Aici a scris mai multe cărți, care sunt de vânzare acum în mai toate locurile sfinte din Moldova.
În anul 1998, după ce s-a închinat pentru ultima oară la mormintele fraților săi, părintele Cleopa și-a lăsat sufletul în mâinile lui Hristos.
A lăsat în urma lui multe învățăminte și acum trăiește în amintirea celor pe care i-a povățuit și celor cărora le-a alinat durerea trupească sau sufletească.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Remember - TEOFIL PARAIAN cristiboss56 Stiri, actualitati, anunturi 21 03.03.2011 19:24:48
remember? Corinanyc Rugaciuni 0 16.08.2009 10:05:06
Remember Pr. Ioanichie Balan jenica Generalitati 25 16.01.2008 17:10:49