"perle" ale elevilor

[cristiboss56]

Unii oameni nu putrezesc dupa ce mor fara sa fie imbalsamati, pentru ca trupurile lor au fost bagate in pamant cu cerul in ei" - Sabina Dallu, 12 ani

"In religia noastra oamenii care au murit se ingroapa in pamant pentru ca asa este bine, sa punem la loc ceva de unde l-am luat." - Felix Roncea, 12 ani

"Picatura este bombata, mai ales lacrima si sudoarea, pentru ca ele sunt pline de sentimente." - Ana Maria Pop, 14 ani

"Inima bate, bate pana se stinge, ca inima e ca lumanarea si daca tu crezi in Dumnezeu, El ti-o aprinde din nou in cer." - Claudia Draghia, 9 ani

"Ca sa ne iubim semenii trebuie sa ne antrenam la nevorbit vorbe urate." - Arcadie Martin, 8 ani

"La usa inimii cuiva nu trebuie nici sa ciocanesti, nici sa navalesti, nici sa te rogi, ci trebuie doar sa canti." - Florentina Stoian, 11 ani

"Cand il ai pe Dumnezeu in suflet, toti oamenii din jurul nostru ne sunt rude." - Catalina Opaina, 14 ani

"Umorul este vitamina de luat la viata grea. " - Raluca Barbulescu, 14 ani

"Se spune despre artisti ca umbla cu capul in nori, ca artistul vrea mereu sa-l vada pe Dumnezeu." - Irina Moscu, 12 ani

"Omul este o adevarata fabrica de dorinte pentru ca se naste cu dorinta de viata si moare cu dorinta de a fi vesnic." -Matei Filimon, 14 ani

"In bisericile ortodoxe, sfintii sunt slabi, alungiti la fata si la corp, pentru ca asa arata cei care sunt buni la suflet, ca lor le-a ramas in corp doar sufletul, au ajuns numai piele si suflet."- Tudor Matache, 12 ani

"E bine ca atunci cand esti elev sa inveti poezii, pentru ca asa cum depun oamenii bani in banca, pentru mai tarziu, trebuie sa aduni poezii in scoala, ca sa ai poezie cand te faci mare." - Ana Matei, 12 ani

"Nu-si traiesc viata, spun unii despre calugari, deoarece li se pare gresit cum calugarii prea si-au lipit viata de suflet si nu si-au lipit-o de trup, cum fac alti oameni" - Paul Paun, 12 ani

"Numai cel ce aude cu sufletul se poate incanta de concertul dat de greier si de izvor. " - Nicoleta Stefan, 14 ani

"Muzica te curata de urat, dar numai daca o folosesti ca sapunul, adica toata viata, nu asa, din cand in cand." - Irina Raducanu

"Diferenta dintre mama, tata si Dumnezeu e ca mama si tata pot crea oameni, dar nu plante si animale si e imposibil ca ei sa faca o mare." - Roxana Chis, 10 ani
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...ti-b1-p235.htm

[Ekaterina]

"Mă iubeşte aşa cum sunt!

Dumnezeu mi-a dat un înger perfect care să mă protejeze. Calitatea pe care o apreciez cel mai mult la îngerul meu este că nu îşi îndeplineşte „rolul“ pentru că trebuie, ci pentru că mă iubeşte. Acesta are aceeaşi înălţime ca şi mine. Are părul blond, iar în ochii lui unici se găseşte multă pace şi fericire. Zâmbetul său blând, încurajator, mă ajută să trec peste orice, peste absolut orice.

Eu ştiu că atunci când mă stresez sau când sunt pe cale să fac un păcat, vocea optimistă care-mi şopteşte este a lui. Încerc din răsputeri să o ascult, dar când nu o bag în seamă, mai apoi mă dumiresc că am făcut o mare greşeală. Dar el nu se supără niciodată pe mine!

Nu se supără când uit să mă rog lui, nu se supără când nu-i fac pe plac, adică când greşesc, şi nici atunci când mă ajută şi nu-i mulţumesc.

Niciodată nu o să-l pot înţelege. Mereu are răbdare, mereu are grijă, mereu mă îndrumă, mereu se gândeşte la mine, mereu mă înţelege, mereu mă ascultă, mereu mă sprijină, mereu se roagă pentru mine şi, cel mai important, mereu mă iubeşte aşa cum sunt!

Îngerul meu are aripile mari, de cea mai curată nuanţă de alb, cu care mă protejează şi mă ajută. Acestea îmi dau un sentiment de perfecţiune.

Ştiu că cer mult şi primesc ce-mi trebuie. Dar, în legătură cu îngerul meu păzitor, am cerut foarte mult şi am primit şi mai mult. Un astfel de înger nici nu mi-aş fi putut imagina. Îi cunosc calităţile şi ştiu cum arată, dar numele lui... este un mare mister! Îl iubesc din tot sufletul. (Denisa Doboş, clasa a VI-a)" (sursa: ziarullumina.ro)

[Ekaterina]

"Păzitorul meu e făcut din lumină

Îngerul meu păzitor trăieşte în interiorul meu, are un loc special amenajat în inima mea. Oriunde m-aş duce, oricât de tristă sau fericită aş fi, el are grijă să-mi lumineze calea şi sufletul cu o singură suflare, cu o singură bătaie din aripi. Îngeraşul meu nu are chip de om, nu mi-l imaginez niciodată ca fiind un copil cu aripi prinse la spate. Nu, păzitorul meu e făcut din lumină, e un suflet de copil în tot sensul cuvântului. Aripile sale sunt făcute din bunătate şi bucuria de trăi, din muzică şi din taina acelor momente frumoase ce se nasc numai din voia Lui. Deasupra şi în jurul lui pluteşte un praf auriu, semn că este cu adevărat special şi plin de har.

Îngeraşul e mereu cu mine. Chiar dacă nu-l văd, chiar şi când simt că l-am pierdut, el e acolo. Nu mă va părăsi. Atunci când trec prin clipe dificile, simt o căldură în interiorul meu, simt că ceva se întâmplă în sufletul meu. Aşa ştiu că el încă mă păzeşte. Mă învăluie cu aripile sale de lumină şi-mi şopteşte gingaş: „Totul este în ordine. Vei trece peste acestea! Sunt cu tine...“. El îmi dă puterea să merg înainte, îmi dă un mic imbold şi îmi arată că pot să mă ridic mereu. Nu mă lasă niciodată de izbelişte. Ştiu că trebuie să mă ajute să mă ridic din praf şi simt că o luminiţă caldă se trezeşte în mine atunci când face asta. E mereu de partea mea şi asta îmi dă un sentiment de siguranţă. Chiar şi când dorm, am impresia, prin vis, că un sufleţel uşor pluteşte deasupra mea, mă apără de toate gândurile rele şi îmi deschide, cu ochii râzând, calea spre lumină.

Se mai întâmplă ca, atunci când am parte de momente de distracţie, să uit de el, să consider că totul este perfect. Însă el mă ştie, nu mă părăseşte şi mă luminează întotdeauna, învăluindu-mă cu căldură şi pace. Peste mine aşterne o plapumă ţesută din bunătate şi har, iar eu mă simt păzită şi plină de iubire. Pentru că este cineva care mă iubeşte mereu. (Mara Spătar, clasa a VI-a)" (sursa: ziarullumina.ro)

[Ekaterina]

"Un model pentru noi

În icoane, vedem îngerii reprezentaţi ca nişte copii sau tineri cu mantii şi aripi (Arhanghelul Gavriil are un crin, Arhanghelul Mihail, o sabie). Îngerii sunt fiinţe spirituale, create de Dumnezeu înaintea Facerii lumii văzute, materiale. Evanghelia se deschide cu cântarea îngerească: „Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire“, pe care îngerii o cântă la Naşterea Mântuitorului. Astfel, lumea oamenilor este chemată să reflecte armonia din cetele îngereşti. Pe îngerul nostru păzitor îl chemăm prin rugăciune, prin îngenunchere. El ne este dat de la Sfântul Botez.

Fizic, cred că este un duh, deoarece nu îl văd, ci îl simt. Este imaterial, însă pentru a-l vedea cu ochii minţii, mă gândesc automat la reprezentarea sa în icoane. Eu cred că este tânăr, deşi greşelile pe care le fac poate îl supără, îl îmbătrânesc. Faţa lui este plină de lumină, din strălucirea Feţei lui Dumnezeu, căci „Îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu“ (Matei), ne dezvăluie Mântuitorul în Evanghelie despre starea îngerilor copiilor.

Aripile lui au reflexe din culorile curcubeului, exprimând virtuţile spirituale pe care le poartă. Când îşi scutură aripile încărcate de har deasupra mea, gândurile mele sunt luminoase şi trăirile limpezi. Ochii lui mari şi senini, purtând culoarea profunzimii cerului, privind şi înspre Dumnezeu şi înspre mine, mă îndeamnă la rugăciune: „Dă-mi, Sfinte Îngere, vreodată să mă uit şi în sus la frumuseţea Cerului“! Mâinile îi sunt slujitoare când îi îngădui să lucreze pentru mine. Paşii săi nevăzuţi trasează drepte cărări înainte-mergătoare pentru mine. Are grijă şi de urmele paşilor mei, mai ezitanţi sau mai hotărâţi (…)

Moral, în primul rând, este bun pentru că îşi face datoria, mă protejează, dovedeşte mult sacrificiu şi dăruire. Este un slujitor al lui Dumnezeu şi păzitor al meu. Apoi, cred că este şi foarte iertător: mereu iartă păcatele ce îl mâhnesc, mă ajută necontenit şi neostenit. Se întristează pentru greşelile mele şi se bucură când îmi curăţ fereastra sufletului pentru ca lumina Lui să poată pătrunde înăuntru. Apoi, cred că este harnic, fiind neobosit în a încărca pe aripile lui dorinţele mele bune şi a le duce înaintea lui Dumnezeu.

Este atent şi păzitor, îl slujeşte pe Dumnezeu cu râvnă şi mă trage şi pe mine cu el, spre bucurie şi dragoste. Apoi, cred că este şi foarte pur deoarece multitudinea de păcate pe care le vede îl face să rămână luminos, în stare neprihănită. Este şi devotat deoarece nu mă părăseşte în momente grele, ci caută să mă ajute. Mai este şi conştiincios, îşi îndeplineşte misia cu cea mai mare bucurie. Este iubitor şi stăruitor: iubitor deoarece respectă porunca iubirii oricând, oricât de supărat ar fi pe mine; stăruitor căci neîncetat luptă împotriva celui rău.

Mai este şi altruist, deoarece cred că ţine mai mult la oameni decât la el însuşi. Astfel, este şi milostiv, datorită faptului că îmi dăruieşte cele mai importante lucruri de care are nevoie orice copil care râvneşte virtuţile: adevărul iubirea şi iertarea. Uneori, parcă încearcă să mă înveţe şi pe mine să cutez a prelua din îndatoririle faţă de semenii mei aflaţi în suferinţă; este, de fapt, un model pentru noi, creştinii, în purtarea faţă de semenii noştri. Şi aş mai spune, spre sfârşitul acestor rânduri, că Îngerul meu păzitor, care întrupează toate calităţile, făcându-i acum portretul, nu cred că se simte lăudat. De aceea îi mai atribui încă o calitate: este smerit“. (Matei Bolog, clasa a VI-a, Liceul „Gheorghe Şincai“, Cluj-Napoca)." (sursa: ziarullumina.ro)

În prealabil postat de Ekaterina

"Un model pentru noi

În icoane, vedem îngerii reprezentaţi ca nişte copii sau tineri cu mantii şi aripi (Arhanghelul Gavriil are un crin, Arhanghelul Mihail, o sabie). Îngerii sunt fiinţe spirituale, create de Dumnezeu înaintea Facerii lumii văzute, materiale. Evanghelia se deschide cu cântarea îngerească: „Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire“, pe care îngerii o cântă la Naşterea Mântuitorului. Astfel, lumea oamenilor este chemată să reflecte armonia din cetele îngereşti. Pe îngerul nostru păzitor îl chemăm prin rugăciune, prin îngenunchere. El ne este dat de la Sfântul Botez.

Fizic, cred că este un duh, deoarece nu îl văd, ci îl simt. Este imaterial, însă pentru a-l vedea cu ochii minţii, mă gândesc automat la reprezentarea sa în icoane. Eu cred că este tânăr, deşi greşelile pe care le fac poate îl supără, îl îmbătrânesc. Faţa lui este plină de lumină, din strălucirea Feţei lui Dumnezeu, căci „Îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu“ (Matei), ne dezvăluie Mântuitorul în Evanghelie despre starea îngerilor copiilor.

Aripile lui au reflexe din culorile curcubeului, exprimând virtuţile spirituale pe care le poartă. Când îşi scutură aripile încărcate de har deasupra mea, gândurile mele sunt luminoase şi trăirile limpezi. Ochii lui mari şi senini, purtând culoarea profunzimii cerului, privind şi înspre Dumnezeu şi înspre mine, mă îndeamnă la rugăciune: „Dă-mi, Sfinte Îngere, vreodată să mă uit şi în sus la frumuseţea Cerului“! Mâinile îi sunt slujitoare când îi îngădui să lucreze pentru mine. Paşii săi nevăzuţi trasează drepte cărări înainte-mergătoare pentru mine. Are grijă şi de urmele paşilor mei, mai ezitanţi sau mai hotărâţi (…)

Moral, în primul rând, este bun pentru că îşi face datoria, mă protejează, dovedeşte mult sacrificiu şi dăruire. Este un slujitor al lui Dumnezeu şi păzitor al meu. Apoi, cred că este şi foarte iertător: mereu iartă păcatele ce îl mâhnesc, mă ajută necontenit şi neostenit. Se întristează pentru greşelile mele şi se bucură când îmi curăţ fereastra sufletului pentru ca lumina Lui să poată pătrunde înăuntru. Apoi, cred că este harnic, fiind neobosit în a încărca pe aripile lui dorinţele mele bune şi a le duce înaintea lui Dumnezeu.

Este atent şi păzitor, îl slujeşte pe Dumnezeu cu râvnă şi mă trage şi pe mine cu el, spre bucurie şi dragoste. Apoi, cred că este şi foarte pur deoarece multitudinea de păcate pe care le vede îl face să rămână luminos, în stare neprihănită. Este şi devotat deoarece nu mă părăseşte în momente grele, ci caută să mă ajute. Mai este şi conştiincios, îşi îndeplineşte misia cu cea mai mare bucurie. Este iubitor şi stăruitor: iubitor deoarece respectă porunca iubirii oricând, oricât de supărat ar fi pe mine; stăruitor căci neîncetat luptă împotriva celui rău.

Mai este şi altruist, deoarece cred că ţine mai mult la oameni decât la el însuşi. Astfel, este şi milostiv, datorită faptului că îmi dăruieşte cele mai importante lucruri de care are nevoie orice copil care râvneşte virtuţile: adevărul iubirea şi iertarea. Uneori, parcă încearcă să mă înveţe şi pe mine să cutez a prelua din îndatoririle faţă de semenii mei aflaţi în suferinţă; este, de fapt, un model pentru noi, creştinii, în purtarea faţă de semenii noştri. Şi aş mai spune, spre sfârşitul acestor rânduri, că Îngerul meu păzitor, care întrupează toate calităţile, făcându-i acum portretul, nu cred că se simte lăudat. De aceea îi mai atribui încă o calitate: este smerit“. (Matei Bolog, clasa a VI-a, Liceul „Gheorghe Şincai“, Cluj-Napoca)." (sursa: ziarullumina.ro)

Splendid! Ce a scris acest copil este deasemenea un model pentru felul in care sa privim la minunatii Ingeri ai Domnului Dumnezeu.

[laurastifter]

Da, minunate toate aceste eseuri despre "Portretul îngerului păzitor"!!! Ce idei profunde şi ce exprimări frumoase... şi poetice!
Uimitor!!!
Şi - să nu uităm - autorii acestor texte minunate sunt copii de cls. a VI-a.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Domnul şi îngeraşii Săi să-i ocrotească pe toţi aceşti copii minunaţi şi să le întărească credinţa!

[laurastifter]

În prealabil postat de N.Priceputu

Eu spun că este teolog. Fără glumă.

Acum este în clasa 0. :) E foarte activ, în fiecare zi o ţine la curent pe doamna învăţătoare cu poeziile pe care le-a mai învăţat etc etc. :)
Până acum câteva săptămâni, la întrebarea "ce se va face când va fi mare", spunea ba că pictor, ba că medic, "ca să ajute lumea" (dar cu precizarea că-i e frică să nu ia vreo boală de la pacienţi...) etc. Foarte recent, a primit ca temă să formuleze în scris un răspuns la această întrebare.
Ceea ce a scris a lăsat-o uimită pe mămica lui...
"Când voi fi mare, vreau să mă fac popă."
:))
Ei, doar că acum, la doar câteva săptămâni după această întâmplare, ne-a "anunţat" că nu mai e sigur că vrea să fie "popă"... pentru că s-a gândit că se face inginer şi pleacă în Canada.
:))
Doamne ajută tuturor!
PS: Am uitat să precizez că, de acum câteva luni (sau poate chiar un an) ştie să scrie şi să citească şi-mi "explică", de fiecare dată, că ştie toate acestea fiindcă l-a învăţat "mami".
Tocmai bun de "popă", nu-i aşa? :)

[tabitha]

Raspunsuri date de copii din clasa a doua la urmatoarele intrebari:

De ce a facut-o Dumnezeu pe mama ta?
1). Ea e singura care stie unde e banda de lipit.
2). Mai mult ca sa curete casa.
3). Sa ne ajute pe noi cind ne nastem.

Cum le-a facut Dumnezeu pe mame?
1). El a folosit pamant, cum ne-a facut si pe noi.
2). Magie, plus putere suprema, si a amestecat mult.
3). Dumnezeu le-a facut la fel ca pe mine si pe tine... Numai ca a folosit piese mai mari !!!

Din ce ingrediente au fost facute mamele?
1). Dumnezeu a facut mame din nori si par de inger si cele mai frumoase lucruri din lume si o masura de severitate.
2). Ele trebuie sa aiba oase de om. Dupa aia s-a folosit foarte multa ata, ma gandesc.

De ce Dumnezeu nu te-a dat pe tine altei mame?
1). Pentru ca noi sintem neamuri..
2). Dumnezeu a stiut ca ea ma iubeste mai mult decat mamele altor oameni.

Ce fel de fetita a fost mama ta?
1). Mama mea a fost totdeauna mama mea si nimic altceva.
2). Nu stiu, ca nu am fost pe vremea aia, dar cred ca a fost mare sefa.
3). Altii imi spun ca ea era buna ....candva !

Ce a trebuit sa stie mama ta despre tatal tau inainte ca sa se casatoreasca cu el?
1). Numele lui de familie.
2). Ea a trebuit sa stie trecutul lui. Daca a fost un escroc? Daca se imbata cu bere?
3). Daca face cel putin 800 $/ pe an, daca el a spus '’nu’' la droguri si '’da’' la treburile casei?

De ce mama ta s-a casatorit cu tatal tau?
1). Tatal meu face cele mai bune macaroane din lume. Si mama mea mananca mult.
2). Ea a devenit foarte batrana si nu mai putea sa faca nimic fara el.
3). Bunica mea mi-a spus ca mama mea nu a avut sapca gandirii pe cap cand s-a maritat cu tata!

Cine-i boss la voi in casa?
1). Mama mea nu vrea sa fie boasa, dar e nevoita sa fie pentru ca tatal meu e pampalau.
2). Mama e ! Poti sa-ti dai seama dupa cum face inspectia camerei mele. Ea vede orice sub pat.
3). Eu cred ca mama e, pentru ca are mai multe de facut decat tatal meu.

Care-i diferenta dintre mama si tata?
1). Mama lucreaza si la serviciu si acasa, iar tata numai la serviciu.
2). Mama stie cum sa vorbeasca cu profesorii fara ca sa-i sperie.
3). Tatii sint inalti si puternici, dar mama are o forta reala, pentru ca numai pe ea o intrebi cand vrei sa petreci o noapte acasa la prieteni...
4). Mama are magie, ea te face sa te simti bine fara doctor.

Ce face mama ta in timpul liber?
1). Mamele nu au timp liber !!!
2). O auzi zicand ca plateste facturi toata ziua.

Ce ar trebui sa schimbe mama ta, ca sa fie perfecta?
1). In interior ea e deja perfecta. Pe dinafara cred ca ar trebui o operatie de frumusete.
2). Dieta.

Daca ai putea schimba ceva la mama ta, ce ai face?
1). Ea ma obliga tot timpul sa imi tin camera curata. As sterge asta din ea!
2). As face-o mai desteapta! Atunci ea ar recunoaste ca sora mea e cea care a facut prostii, si nu eu.
3) Doresc ca ea sa scape de ochii invizibili de la spatele capului.

[lena20]

Sunt absolut geniale. Atata intelepciune intr-o inima si minte de copil.... este clar ca orice copil, nu este asa cum consideram noi, adultii, ca este mic, nu stie mai nimic, e prostut...nu constientizeaza realitatea.. Nu e asa! Atunci cand ii crestem trebuie sa ii tratam egal, ca si cum am vorbi cu un prieten sau frate de-al nostru, si nu cu un prostut sau retardat. Sunt mandra sa stiu ca sunt atat de precoce, de inteligenti si, as indrazni sa spun, intelepti. Inteligenta nu este sinonima cu intelepciunea. Adultii pot fi inteligenti, desi si aici a indoiesc putin, dar intelepti, foarte putini.

În prealabil postat de lena20

Sunt absolut geniale. Atata intelepciune intr-o inima si minte de copil.... este clar ca orice copil, nu este asa cum consideram noi, adultii, ca este mic, nu stie mai nimic, e prostut...nu constientizeaza realitatea.. Nu e asa! Atunci cand ii crestem trebuie sa ii tratam egal, ca si cum am vorbi cu un prieten sau frate de-al nostru, si nu cu un prostut sau retardat. Sunt mandra sa stiu ca sunt atat de precoce, de inteligenti si, as indrazni sa spun, intelepti. Inteligenta nu este sinonima cu intelepciunea. Adultii pot fi inteligenti, desi si aici a indoiesc putin, dar intelepti, foarte putini.

Sunt de aceeaşi părere cu ce scrii tu aici, lena20 :-)

Şi bine ai venit pe forum!

ps. Un copil e sincer, are inima curată... Vorbesc din suflet, nu din cărţi, şi nu regizează puneri în scenă...