Sa ne impartasim des sau rar?

[antora]

În prealabil postat de Va_iubesc

Care mai e situatia prin Romania? Oamenii su inceput sa se impartaseasca ceva mai des sau numai in posturi? Voi cum faceti?

Elena

Imi permit sa-mi exprim ,doar ,o opinie. Intr-adevar , a te sau a nu te IMPARTASI des,este o problema ,in sensul ca ,mirenii ,cu vederi religioase (unii ,practicanti chiar) sint ,oarecum dezorientati ,si/sau dezinformati(de catre ,unii,duhovnici,dar si de propria lor ignoranta - a unora- ,sau din refuzul de a se informa ,direct ,la sursa -caci sint destule surse,Slava Domnului ! Preotii induhovniciti ,in primul rind,care-ar putea sa dea cele mai propice sfaturi ,functie de fiecare ucenic in parte).
Stiut fiind faptul ca IMPARTASANIA este apogeul ,prin excelenta ,a SFINTEI LITURGHII,este cert ca ar trebui ca ,fiecare dintre noi, sa doreasca sa se impartaseasca cit mai des cu putinta. Evident ca pentru aceasta iti trebuie o oarecare pregatire.Nu te poti prezenta asa ,oricum ,inaintea lui HRISTOS. Dar nici sa nu te duci ca,vezi Doamne! esti un spurcat,si nu esti vrednic. Cine-i vrednic? ,intreb.
Eu,sint de parere ca atita timp cit participi la Sfinta Liturghie,n-oi fi tu chiar un sfint dar nici un drac nu esti.Si ,mai cred ca nu te duci la Cina ca sa nu maninci.Pai ce te invita cineva la masa ,a pregatit bucate ,bune,stiind c-ai sa vii ,si tu ce faci? Nu gusti? Sa vezi cit sint de grozave?! Pai nu te gindesti c-ai putea jigni gazda.
Oameni buni,eu cred ca, la Sfinta Liturghie, cei care mergem,sintem chemati.Invitati,ca sa zic asa.Si ,noi ce facem ?Nu mincam? Nu gustam din CINA? Din Cina pregatita,noua celor chemati.Invitaii lui Hristos?
Veniti la CINA DOMNULUI !,zice Hristos.
Eu nu am auzit sa fi zis ,veniti numai voi cei care v-ati impartasit ,doar acum un an ,sau acum 40 de zile ! A zis veniti la CINA DOMNULUI ! Si a mai zis: LUATI! ,MINCATI! FACE-TI ACEASTA IN AMINTIREA MEA(INTRU POMENIREA MEA)!Adica vesnic.Asa cred eu.
Uitati,oameni buni, ca Domnul Hristos l-a impartasit pina si pe IUDA,in joia aceea,inainte de tradare. Ce ? Imi puteti aduce ,cumva,argumente ca HRISTOS nu stia ca IUDA il va trada ? Si ,totusi ,l-a impartasit.
Cunosc un parinte care ,intr-o zi ,multe ispite avind inainte de Sfinta Liturghie,ispite de care stiam, impartasindu-se totusi,in ziua aceea ,a venit ,radiind de bucurie, la mine si mi-a zis: mai,m-am impartasit ! Cu nevrednicie dar,m-am impartasit! Ii simteam vibratia sufletului,in vorbele alea. Ce credeti ca nu stia ca se arde? Va spun ,cu sinceritate , ca nici macar nu mai avusese timp sa se spovedeasca,cel putin din 2 motive:1) era foarte tirziu cind ajunsese la Slujba si,
2)duhovnicul lui ,se afla in alt oras ,la o alta Biserica decit cea in care se oficia Sf.Liturghie (il dusesem cu masina si stiam multe dintre problemele lui,mihnit imi povestise, tot timpul cit a durat drumul, niste situatii neplacute cu care se confruntase ,inca de dimineata). Nici nu-si ceruse iertare,asa cum cere datina, de la cei cu care nu era in PACE. Prin urmare ,eu cred ca ,important este sa constientizam ca impartasania nu-i un lucru oarecare.Nici nu sint in asentimentul unor preoti care te opresc de la impartasanie, din te miri ce motiv,numai de ei stiuti,desi ei se impartasesc ,cu toate ca au "OMIS" sa respecte macar minimum de decenta ...Sint destui. Fiti siguri! Cunosc cel putin o duzina. Nu-i judec -asa cum as putea fi acuzata-,ci ,doar constat.Si constat cu amaraciune. Adica ,de ce ei sa fie vrednici si eu nu? Cine-i vrednic? De ce sa dea cu piatra ,nepermitindu-mi sa ma impartasesc ? Nu el ,preotul ,m-a invitat la CINA ,ci INSUSI DOMNUL HRISTOS.Daca Domul Hristos m-a invitat ,cine-i el,preotul,ca sa nu-mi dea s-a maninc? Este el ,preotul, mai presus de hristos? Ca sa hotarasca el asta? A-mi da sau a nu-mi da,mie,din CINA DOMNULUI,pe care ACESTA a pregatit-o pentru mine?
Stiu ca multora n-o sa le placa ce-am spus. Dar,acesta-i punctul meu de vedere.
Stiu preoti care ti-ar da voie si stiu si preoti care nu ti-ar da voie sa te impartasesti prea des.
Stiu ,chiar, si preoti care sint pentru impartasania de fiecare zi.
Important este sa stii sa duci o viata care sa te recomande la...DUMNEZEU.Atunci totu-i in regula.Nimeni nu te poate opri sa te impartasesti.
Eu nu cred ca spune cineva o rugaciune ,de dimineata,cind se scoala ,si apoi toata ziua si-o petrece ,traind ca un salbatic. Refuz sa cred asta.
Ma iertati!,daca v-am suparat ,pe unii dintre voi.
IERTATI- MA Sfintitilor parinti!
Sa aveti LUMINA-n suflet!

[Va_iubesc]

În prealabil postat de irina77

Mie imi place mult Antonie de Suroj, "Calea Pocaintei". Vorbeste de spovedanie. Zice ca de ce ajungem noi sa repetam mereu aceleasi si aceleasi pacate, aceeasi bolboroseala, acelasi bilant contabil rusinat in fata proetului- pentru ca niciodata nu ne-a durut sufletul cu adevarat si nu ne-a fost rusine de acele pacate. Pentru ca ne traim viata ca si cum am scrie o ciorna pe care urmeaza sa o rescriem pe curat candva, mai tarziu, intr-un viitor ce poate nu vine niciodata.

Draga Irina, tare bine spus. Si cand mai zicem in rugaciunile de dupa spovedanie ca "mai bine prefer sa mor decat sa mai gresesc astfel" (parafrazare), se vede la ce nivel de falsitate ne aflam. Mai bine zis ma aflu, ca poate voi sunteti cu totii sfinti. Da, Doamne!

Elena

[Filoxenos]

Des sau mai putin des, nu stiu. Oricum, un crestin ortodox se spovedeste si impartaseste macar in cele 4 posturi. As zice sa nu asteptam ultima saptamana din post ca sa facem asta, ca atunci chiar ca e numai de parada. Asa ca sa ne ducem mai din timp sa ne spovedim, pregatim, impartasim, etc. Iar cei care cred ca merge sa posteasca numai prima si ultima saptamana, poate se mai gandesc daca sunt sau nu ortodocsi. Valabil si pentru cei care postesc de mancare, dar cu gandul si vorba sunt in iad.

[Juli]

În prealabil postat de Filoxenos

Valabil si pentru cei care postesc de mancare, dar cu gandul si vorba sunt in iad.

Off, e foarte grea partea asta...
Nu mai pui ca dupa ce se termina postul, mintea tot infranata trebuie sa fie, la fel si vorba si purtarea, ca doar de aia vrem sa ne numim crestini si sa purtam cu demnitate "titlul". Asa ca postul mintii (paza mintii) trebuie sa fie permanent, generalizat, adica si atunci cand dam iama prin lapte si branza...

[Mani]

În prealabil postat de ierom_petru

Eu am un studiu bunişor despre impartăşirea deasă sau rară. Îl poate accesa oricine. Tot acolo gasiţi şi alte studii şi articole.
[link=http://teologie.com.md/biblios/studii/studiu_sf_impartasanie.pdf]
Doamne ajuta!
Ieromonah Petru Pruteanu, Edineţ, Republica Moldova

Parinte, va sarut mâna cu recunostinta pentru articolul "Cum si când sa ne împartasim". Prin harul lui Dumnezeu am devenit ortodoxa acum trei ani. Si taman Sf. Euharistie a fost punctul cheie al convertirii mele. La început ma împartasam rar, poate la o luna sau doua, desi mergeam (si merg) în fiecare duminica la Slujba. Ma durea mereu sufletul când vedeam ca de multe ori nimeni (nici eu) nu se împartaseste cu Trupul si Sângele Domnului.
Am citit cu bucurie articolul dv. scurt timp înainte de Sf. Pasti, anul acesta. M-am dus cu articolul imprimat la preotul meu ca sa-i cer permisiunea sa-l dau si altora sa-l citeasca. A fost si el încântat si m-a "dezlegat" sa-l dau mai departe.
De atunci ma spovedesc si ma împartasesc în fiecare saptamâna. Am multe bucurii în viata, dar bucuria de-a ma împartasi este cea mai mare.

P.S. Am constatat ca au început si altii sa se împartaseasca mai des.

[Va_iubesc]

Draga Mani, bine ai venit printre noi. Da, si mie mi-a placut articolul parintelui. Legat de impartasania ta saptamanala, atentie sa nu devina ca un automatism: adica e sambata ma spovedesc ca sa ma impartasesc duminica. Relatia cu Dumnezeu este peste automatism sau banalitate, este o trecere de la dor la apropiere si impartasire. O lege economica utilitarista spune ca un bun consumat frecvent scade in utilitate si ajunge la saturatie. E bine sa fie mai des, dar sa nu implice un timp bine fixat, ci sa fie numai ca o ascultare de duhovnic si ca o dorinta care vine din inima, nu din ratiune.

As mai zice ca e f importanta impartasirea zilnica de prezenta Lui, in rugaciune, in citirea psalmilor, in citirea Scripturii, in trezvia in fata ispitelor, in cererea parerii Lui in ce faci, etc. Si apoi, dupa ce ne apropiem astfel si urcam cu pasi mici cativa metri si iar cativa, ne putem duce pana pe varf la Impartasanie. Dar daca stam numai pe varful muntelui, riscam sa uitam de urcus. Domnul sa ne lumineze pe toti!

Elena

[prflorin]

În prealabil postat de ierom_petru

Eu am un studiu bunişor despre impartăşirea deasă sau rară. Îl poate accesa oricine. Tot acolo gasiţi şi alte studii şi articole.
[link=http://teologie.com.md/biblios/studii/studiu_sf_impartasanie.pdf]
Doamne ajuta!
Ieromonah Petru Pruteanu, Edineţ, Republica Moldova

impartasania nu se face des sau rar ci cu vrednicie. si vrednicia cine o are? Hristos! si El ne-o da si noua! Rugaciunile Liturghiei vorbesc explicit despre asta dar din pacate se citesc in taina. Nu se zice "cu frica de Dumnezeu..." la fiecare liturghie? si chemarea e pentru toti,nu?

[prflorin]

În prealabil postat de ory

Andaluzia,raspunsul ar fi putin cam vag,pentru ca nu poate fi unul concret.Cel putin,din punctul meu de vedere treaba nu e clara,adica nu scrie nicaieri ca nu trebuie sa te mai spovedesti sau sa postesti inainte de sf.impartasanie,ceea ce ai vazut,daca e real,nu-s decat abateri de la adevarata randuiala,dar aceasta nu inseamna ca trebuie sa le iei in consideratie.E pacat ca s-a ajuns la o asemenea lejeritate in ceea ce priveste criteriile indeplinirii unor indatoriri religioase,si aceasta se datoreaza modernismului si indiferentei,as putea spune.Fara nevointa nu cred ca-si mai indeplineste menirea sf.impartasanie,nu spun sa ne osandim ca-n timpurile vechi,dar nici chiar asa,atata comoditate.Sf.impartasanie,daca vrei sa o simti cu duhul ca pe-o curatire,trebuie sa fie precedata in prealabil de post(minim 8 zile),spovedanie si rugaciune,exista o succesiune de rugaciuni speciale pt.sf.impartasanie(vezi in ceaslov),trebuie sa ai o viata curata(in timpul postului) si intr-adevar sa te simti vrednica de acest lucru,asfel se spune ca ea "arde".Dar inainte de toate,trebuie sa se faca cu blagoslovenia duhovnicului,iar daca acesta se intampla sa fie indiferent la criteriile serioase acordarii ei,pentru multumirea ta,schimba-ti duhovnicul.In mod normal,sf.impartasanie se da numai daca esti crestin apropiat bisericii,si daca se indeplineste o anumita oridine a calitatii vietii de crestin,dar in timp biserica a devenit mai toleranta la viata zbuciumata la care schimbarile sociale supune crestinii,si astfel preotii sunt mai indulgenti cu pacatele de diferite tipuri ale credinciosilor(nu cele capitale), acordandu-le sf.impartasanie pentru a-i tine aproape de biserica,pentru ca unii crestini vazand prea multa exigenta,se deznadajduiesc si renunta la reletia cu biserica.Cred ca am scris cam multe pentru ceea ce vrei tu sa stii,dar sper sa-ti foloseasca,asa ca pentru linistea ta,ignora stfel de cazuri mai putin semnificative si fa ceea ce trebuie facut pentru a lua cu vrednicie sf.impartasanie,dupa putintele tale,dar nu cu indiferenta._

regret sa nu fiu intru-totul de acord. Impartasania nu e un premiu ci un ajutor! " n-am venit pentru cei sanatosi ci pt cei bolnavi". Retetele nu sunt valabile, cel putin nu in ortodoxia veritabila: unele pravile zic sa postesti 8 zile, altele 5. Dar maria egipteanca s-a cait 40 de ani! Iar talharul de pe cruce doar o clipa. deci care e reteta?

[iosif]

Impartasania este darul cel mai mare pe care L-a facut Dumnezeu lumii. Pe Insusi Fiul Sau Iisus Hristos dat o data pentru totdeauna spre iertarea pacatelor noastre, spre innoirea noastra si spre revenirea in Casa Tatalui ceresc.

Singura conditie reala pentru impartasanie este pocainta, restul sunt secundare. Cel care tine post miercurea si vinerea nu este neaparat necesar sa tine post si sambata pentru a se impartasi duminica. Sunt multe lucruri de discutat pe subiectul acesta, insa concluzia tot aceea ar fi, respectiv faptul ca raspunsul final se afla doar prin relatia cu duhovnicul.

[cristiboss56]

Cunosc cazuri cind persoane nu au fost impartasite, cu toate ca s-au spovedit, au tinut toate posturile, au mers cu trup si suflet spre pocainta. Un motiv invocat de preot era ca nu erau cununate religios .