De ce nu exista excomunicari din Sfanta Biserica ?!?

[doctor_faustus]

După cum se poate vedea în întreaga societate românească, din care mulţi pretind că fac parte, măcar nominal din Biserica Ortodoxă, foarte mulţi oameni, unii chiar "pravoslavnici", se complac într-o viaţă incompatibilă în mod real, esenţial cu învăţătura de credinţă a Bisericii Ortodoxe, duc o viaţă cu foarte mari fapte de imoralitate şi lipsă de credinţă, cu grave compromisuri şi abateri nu doar de la morala creştină ci de la orice minimă morală naturală. Pe de altă parte se observă vizibil disproporţia evidentă şi îngrijorătoare între cei botezaţi ortodox şi cei care se străduiesc să cunoască şi să trăiască o viaţă ortodoxă cât mai autentică.

Foarte des, şi din ce în ce mai des, Biserica Ortodoxă şi credincioşii ortodocşi sunt acuzaţi de ipocrizie, de lipsă de trăire autentic creştină, de formalism, îngustare mentală confesională, etc. şi acest lucru în mod evident datorită faptului că foarte mulţi "pravoslavnici", adică creştini ortodocşi doar cu numele, prin faptele şi toată viaţa lor în dezacord, mai mult sau mai puţin, cu învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfintei Biserici Ortodoxe, întinează în mod evident şi produc mari daune de imagine Bisericii, românii ortodocşi fiind catalogaţi ca producători de avorturi, crime, beţii, curvii, furturi şi înşelăciuni, corupţie de toate felurile, nedreptăţi etc.

Întrebarea fundamentală care se pune este de ce Biserica prin ierarhii şi preoţii ei tolerează atât de mult aceste lucruri, de ce oamenii imorali, nelegiuiţi, necredincioşi, etc fac şi încă mai fac parte din Biserică, chiar dacă doar formal, de ce nu există excluderi şi excomunicări din Biserică pentru încălcările credinţei creştine ortodoxe ?!? De ce se întreţine această mentalitate de toleranţă faţă de atâtea păcate, nelegiuiri, necredinţă, ignoranţă şi indiferenţă în Sfânta Biserică, aşa încât de multe ori îţi este ruşine să mai spui cuiva că eşti român ortodox ? De ce se (mai) primesc în Biserică oameni, mă refer la Botez, prin desconsiderarea Botezului prin practică formalistă, şi de ce se mai fac slujbe de orice fel pentru mulţi oameni care, deşi formal fac parte din Biserică, din punct de vedere al cunoaşterii şi trăirii efective a credinţei sunt nişte repetenţi şi nişte indiferenţi şi ignoranţi fără pic de ruşine ?? De ce ierarhii şi preoţii Bisericii tolerează, îngăduie şi oarecum chiar încurajează în mod indirect, prin această nefericită toleranţă, discreditarea evidentă a Sfintei Credinţe şi a Sfintei Biserici Ortodoxe ?!?

Bineînţeles că nu am iniţiat acest subiect de discuţie pentru a denigra în vreun fel Biserica Ortodoxă, însă din punctul meu de vedere personal este destul de grav ceea ce se întâmplă şi nu de ieri de azi ci de o îndelungată perioadă. Dacă nu vom striga noi, care suntem ortodocşi şi ne străduim să cunoaştem cât mai bine şi să trăim cât mai autentic o viaţă creştinească, atunci părerea mea că vor striga pietrele în locul nostru către Dumnezeu, însă nu cred că este preferabil să ajungem în această situaţie. De ce se menţine în continuare această stare de laşitate şi de nefericită toleranţă ?!? Nu cred că ar fi rău ca efectivele Bisericii să fie reduse prin excomunicări, şi în special din rândul notabilităţilor corupte şi nelegiuite ale societăţii româneşti, pentru că cred că o curăţenie în Biserică, făcută în primul rând cu cei cu bani şi cu funcţii însă corupţi şi nelegiuţi şi nedrepţi, ar fi de bun augur şi ar duce în termen mediu de câţiva ani sau chiar zeci de ani la însănătoşirea morală şi spirituală a Bisericii pe trupul căreia a crescut un cancer moral şi spiritual care trebuie cumva extirpat, părerea mea.

[horatiu.miron]

Din acelasi motiv pentru care la facultatea de teologie se invata obiceriuri pagane din diversele colturi ale tarii: nu pentru a fi starpite de viitorii preoti, ci pentru a fi imbratisate de acestia ca sa nu supere comunitatea locala in care va fi asezati odata hirotoniti.

Stiu "crestini" cu duiumul, oameni care cand aud ca sunt ateu fac ochii mari si incep sa se bata cu pumnul in piept ca sunt crestini, desi ultima oara au calcat in biserica la propria cununie sau la botezul copilului. E plina tara de din astia. De ce sa-i alunge Societatea Comerciala BOR S.A. din propria ograda, cand ei aduc bani "la buget"?

Cum sa le spui ca un crestin adevarat nu face aia, aia si aialalta? Se sperie si fug si nu mai calca prin Casa Domnului, care Domn, dupa cum stim, iubeste banul foarte mult.

[Mihnea Dragomir]

Excomunicarea (în limbaj răsăritean: oprirea de la împărtăşanie) nu se dă pentru orice fel de păcat, ci numai pentru păcate deosebit de grave, numite şi păcate teologice. Simpla înjurătură, simplul furt sau chiar simpla crimă nu sunt urmate de excomunicare, pe când insulta adusă unui preot în exerciţiul ministerului său, furtul obiectelor sacre sau avortul sunt, în mod normal, urmate de excomunicare.
În prima enumerare, autorul este un membru căzut al Bisericii, în cea de a doua se află, deocamdată, în afara Trupului Mistic al lui Cristos, în care va fi reprimit când se va căi şi îşi va face canonul.

[Patmos]

,,Cazuri de excomunicare (herem) intalnim si in Vechiul Testament (Facere XVII, 14 ,- Iesire XI, 15 ; Lev. XX, 6 ; XXVII, 28 ; Ezdra X, 8), care a cunoscut trei etape ale disciplinei penitentiale, si anume : herem, niddui si nezifa. "Herem era cea mai severa", si aceasta pedeapsa era excomunicarea propriu-zisa. Evreii au avut doua feluri de excomunicari : a) mare si b) mica. Prima, il excludea pe cel excomunicat din societate. A doua il "separa numai de o parte a acestei societati, adica de cei de la sinagoga...".

Si in Noul Testament avem numeroase cazuri de aplicare a pedepsei excomunicarii (Matei XVIII, 17 ; Ioan V, 10 ; I Cor. V, 4 ; XVI, 22 ; II Tes. III, 14 ; Rom. XVI, 17 ; Fapte XIII, 8-11).

Bazele disciplinei bisericesti au fost puse de Mantuitorul Hristos si Sfintii sai Apostoli. In spiritul acestei discipline, Biserica apostolica a explicat, ca prima pedeapsa - celor care se faceau vinovati de pacate grele (erezie, schisma etc.) - interzicerea impartasirii cu Sfanta Euharistie, "iar in urma, daca vedea ca ei nu dadeau nici un semn de cainta si penitenta, ii indeparta nu numai de la participarea la Sfintele Taine, dar in genere din ceata credinciosilor, carora le impunea sa nu mai aiba nici un fel de legatura si amestec cu ei... Actul acesta al indepartarii din adunarea credinciosilor... se numea excomunicare sau afurisire, ...".

S-a afirmat, de catre unii canonisti ortodocsi, ca excomunicarea este lipsirea "de relatia cu cei credinciosi din comunitatea Bisericii intr-o masura mai mare ori mai mica, dupa gravitatea delictului comis". O asemenea definitie este insa proprie eclesiologiei medievale romano-catolice. In comentariul sau la canonul 13 al Sinodului de la Constantinopol (861), Zonara precizeaza ca excomunicarea este oprirea cu desavarsire atat de la "Tainele dumnezeiesti", cat si "inlaturarea din Biserica"."

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de doctor_faustus

De ce se (mai) primesc în Biserică oameni, mă refer la Botez, prin desconsiderarea Botezului prin practică formalistă, şi de ce se mai fac slujbe de orice fel pentru mulţi oameni care, deşi formal fac parte din Biserică, din punct de vedere al cunoaşterii şi trăirii efective a credinţei sunt nişte repetenţi şi nişte indiferenţi şi ignoranţi fără pic de ruşine ??

Cand m-am casatorit, eram in stare de apostazie. I-am si spus asta preotului care m-a cununat, om pe care atunci l-am si intalnit prima oara. Nici nu m-a spovedit, i-am zis clar ca nu m-am hotarat sa ma pocaiesc. Sotia era si ea intr-o nepasare, necredincioasa. Cu toate astea, ni s-a facut Taina Cununiei.

Slava Domnului, Care m-a trezit din amorteala. Insa, nici eu nu gasesc normal sa cununi oameni necredinciosi de dragul ritualului sau al banilor, sa botezi copii ai caror nasi nu stiu Crezul sau sa impartasesti pe cineva fara ca acesta sa creada intr-adevar ca in Potir este Trupul si Sangele Lui Hristos. Din pacate, este loc de critica aici pentru practica generala a bisericii ortodoxe. La inceputurile crestinismului nu era de conceput asa ceva.

[ap2010]

In orasele mari este imposibil pentru un preot sa-si cunoasca toti enoriasii,nu are cum sa stie ce face sau gandeste fiecare,mai ales daca nu merge la biserica.Sau daca,sa zicem,i s-ar interzice intrarea in biserica,se poate duce foarte bine in alt cartier.

[mihele_m]

În prealabil postat de doctor_faustus

După cum se poate vedea în întreaga societate românească, din care mulţi pretind că fac parte, măcar nominal din Biserica Ortodoxă, foarte mulţi oameni, unii chiar "pravoslavnici", se complac într-o viaţă incompatibilă în mod real, esenţial cu învăţătura de credinţă a Bisericii Ortodoxe, duc o viaţă cu foarte mari fapte de imoralitate şi lipsă de credinţă, cu grave compromisuri şi abateri nu doar de la morala creştină ci de la orice minimă morală naturală. Pe de altă parte se observă vizibil disproporţia evidentă şi îngrijorătoare între cei botezaţi ortodox şi cei care se străduiesc să cunoască şi să trăiască o viaţă ortodoxă cât mai autentică.

Foarte des, şi din ce în ce mai des, Biserica Ortodoxă şi credincioşii ortodocşi sunt acuzaţi de ipocrizie, de lipsă de trăire autentic creştină, de formalism, îngustare mentală confesională, etc. şi acest lucru în mod evident datorită faptului că foarte mulţi "pravoslavnici", adică creştini ortodocşi doar cu numele, prin faptele şi toată viaţa lor în dezacord, mai mult sau mai puţin, cu învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfintei Biserici Ortodoxe, întinează în mod evident şi produc mari daune de imagine Bisericii, românii ortodocşi fiind catalogaţi ca producători de avorturi, crime, beţii, curvii, furturi şi înşelăciuni, corupţie de toate felurile, nedreptăţi etc.

Întrebarea fundamentală care se pune este de ce Biserica prin ierarhii şi preoţii ei tolerează atât de mult aceste lucruri, de ce oamenii imorali, nelegiuiţi, necredincioşi, etc fac şi încă mai fac parte din Biserică, chiar dacă doar formal, de ce nu există excluderi şi excomunicări din Biserică pentru încălcările credinţei creştine ortodoxe ?!? De ce se întreţine această mentalitate de toleranţă faţă de atâtea păcate, nelegiuiri, necredinţă, ignoranţă şi indiferenţă în Sfânta Biserică, aşa încât de multe ori îţi este ruşine să mai spui cuiva că eşti român ortodox ? De ce se (mai) primesc în Biserică oameni, mă refer la Botez, prin desconsiderarea Botezului prin practică formalistă, şi de ce se mai fac slujbe de orice fel pentru mulţi oameni care, deşi formal fac parte din Biserică, din punct de vedere al cunoaşterii şi trăirii efective a credinţei sunt nişte repetenţi şi nişte indiferenţi şi ignoranţi fără pic de ruşine ?? De ce ierarhii şi preoţii Bisericii tolerează, îngăduie şi oarecum chiar încurajează în mod indirect, prin această nefericită toleranţă, discreditarea evidentă a Sfintei Credinţe şi a Sfintei Biserici Ortodoxe ?!?

Bineînţeles că nu am iniţiat acest subiect de discuţie pentru a denigra în vreun fel Biserica Ortodoxă, însă din punctul meu de vedere personal este destul de grav ceea ce se întâmplă şi nu de ieri de azi ci de o îndelungată perioadă. Dacă nu vom striga noi, care suntem ortodocşi şi ne străduim să cunoaştem cât mai bine şi să trăim cât mai autentic o viaţă creştinească, atunci părerea mea că vor striga pietrele în locul nostru către Dumnezeu, însă nu cred că este preferabil să ajungem în această situaţie. De ce se menţine în continuare această stare de laşitate şi de nefericită toleranţă ?!? Nu cred că ar fi rău ca efectivele Bisericii să fie reduse prin excomunicări, şi în special din rândul notabilităţilor corupte şi nelegiuite ale societăţii româneşti, pentru că cred că o curăţenie în Biserică, făcută în primul rând cu cei cu bani şi cu funcţii însă corupţi şi nelegiuţi şi nedrepţi, ar fi de bun augur şi ar duce în termen mediu de câţiva ani sau chiar zeci de ani la însănătoşirea morală şi spirituală a Bisericii pe trupul căreia a crescut un cancer moral şi spiritual care trebuie cumva extirpat, părerea mea.

La sate sa zicem ca sa-r putea pune in practica ceia ce Dumneavoastra sugerati . Dar la Orase va intreb cum sa se puna in practica ? Credeti ca preotii isi cunosc enoriasi ? Si de fapt cancerul moral nu este numai in Ortodoxie ci peste tot in tara asta si nu numai .Dumnezeu sa ne lumineze mintile tuturor sa facem numai lucruri bune si placute lui Dumnezeu . Si sa stiti ca proverbul din batrini ca "pestele de la cap se impute " mai functioneaza .

[ap2010]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Cand m-am casatorit, eram in stare de apostazie. I-am si spus asta preotului care m-a cununat, om pe care atunci l-am si intalnit prima oara. Nici nu m-a spovedit, i-am zis clar ca nu m-am hotarat sa ma pocaiesc. Sotia era si ea intr-o nepasare, necredincioasa. Cu toate astea, ni s-a facut Taina Cununiei.

Slava Domnului, Care m-a trezit din amorteala. Insa, nici eu nu gasesc normal sa cununi oameni necredinciosi de dragul ritualului sal al banilor, sa botezi copii ai caror nasi nu stiu Crezul sau sa impartasesti pe cineva fara ca acesta sa creada intr-adevar ca in Potir este Trupul si Sangele Lui Hristos. Din pacate, este loc de critica aici pentru practica generala a bisericii ortodoxe. La inceputurile crestinismului nu era de conceput asa ceva.

Daca atunci ati hotarat sa va casatoriti religios inseamna ca nu erati chiar asa straini de credinta,iar preotul v-a dat o sansa sa va apropiati de biserica.Chiar,ce ati fi facut daca v-ar fi refuzat?In afara de a cauta alt preot,bineinteles?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de ap2010

Daca atunci ati hotarat sa va casatoriti religios inseamna ca nu erati chiar asa straini de credinta,iar preotul v-a dat o sansa sa va apropiati de biserica.Chiar,ce ati fi facut daca v-ar fi refuzat?In afara de a cauta alt preot,bineinteles?

A fost o formalitate, desi eu am stat foarte atent la slujba. Multi atei se casatoresc in biserica pentru ca asa vor parintii.

[FiulRisipitor]

Citat:

"Ne uităm la David care, fiind deja împărat peste Israel, era prigonit de Saul. Saul era îndrăcit, ne spune Scriptura, ieşise din ascultarea lui Dumnezeu şi pentru aceasta a fost pedepsit şi lepădat de Dumnezeu. În locul lui a fost uns David, deşi Saul continua să stea pe scaunul lui Israil. Scriptura ne spune ce fel de necazuri răbda David din partea lui Saul, cum îl prigonea prin munţi şi căuta ca să-l omoare. Odată tovarăşii lui David au zis: "Să-l omorâm pe Saul". David însă le-a răspuns: "Să nu-mi fie mie a ridica mâna asupra unsului Domnului". Iată, Saul era nebun, era îndrăcit, Dumnezeu Însuşi a mărturisit că l-a lepădat pe Saul şi l-a ales pe David în locul lui. David ştia toate acestea, şi totuşi a zis: "Să nu ridicăm mâna asupra unsului Domnului!". Ungerea este veche, de acum anulată, dar David nu a nesocotit-o. Aşa şi noi - să ne temem a ridica mâna asupra unşilor Domnului. "Nu ridicaţi mâna asupra unşilor mei şi împotriva proorocilor mei nu vicleniţi!", zice Domnul prin gura lui David. Dumnezeu i-a ales. Oare Dumnezeu nu poate să le dea într-o noapte aşa o boală ca să nu se mai scoale nimeni a doua zi?"

Intregul articol aici: http://blog.pustniculdigital.info/articole/301/

Se refera in principal la ierarhii bisericii dar se poate aplica oricarui credincios.