Daruiti iubire prin sfatul vostru

[E_my]

Cand am avut necazuri, m-ati imbarbatat si acum va spun cu lacrimi de fericire ca mare dreptate ati avut, Dumnezeu imi pregatea ceva mai bun..
Acum am iar o problema, si din pacate nu am pe nimeni cu care sa vorbesc si care sa ma inteleaga(parintele duhovnic m-a sfatuit deja, dar inca mai astept).
Voi incerca sa fiu concisa: sunt in anul 5 de facultate, la fel ca si prietenul meu. Suntem impreuna de 2 ani. Eu am mai avut relatii inainte, el nu. De un an am luat decizia de a renunta la viata sexuala, iar el din iubire pentru mine s-a supus. I-am explicat ca martiriul meu va fi sa renunt la el din dragoste pentru Hristos daca insista sa tarim in pacat. Evident ca lucrurile au schiopatat: este greu sa te lupti cu diavolul desfranarii. Tehnica lui(diavolului)a fost sa ne lase in pace cand am luat decizia timp de 3-4 luni, cat sa credem ca ne-am izbavit, dar sa revina in forta cand nu ne-am asteptat .
Parintele meu duhovnic mi-a spus ca am voie sa dormim in acelsi pat(cred ca pe baza experientei trairii in infranare cu sotia). Ne-am obisnuit sa ne vedem doar seara pe la ora 22 (cand el vine de la servici si ajung si imi termin si eu treaba ) si dormim peste noapte impreuna, la el sau la mine.
Problema este ca lui ii este greu sa pastreze abstinenta(isi doreste placerile trupesti,nu neaparat contact sexual,dar tot desfranare este),si daca ar fi pe fatza aceasta lupta, poate am izbavi, dar in timpul somnului ne chinuie cel mai mult diavolul si atunci nu poti realiza clar ce se intampla.
Eu imi doresc o viata in care sa "imi lepad tot ce am" si sa traiesc in Hristos, chiar daca am o situatie financiara buna, el isi doreste o familie normala, tipica pt zilele noastre:in nici un caz ortodoxa(e de acord cu anticonceptionalele, merge la liturghie doar daca mergem impreuna, trebuie sa il imping de la spate).
Aici ma simt nevoita sa fac precizarea ca ne-am ales si suntem impreuna pt ca el a fost singurul baiat mai credincios pe care l-am cunoscut aici, in orasul in care sunt studenta, la 500 km de casa, parinti, familie. El era acum 2 ani un om smerit, calm, cald si intelept. Acum s-a schimbat, il intereseaza mai mult decat inainte banii si faima,placerile care deriva din ele.
Am cerut ajutorul Maicii Domnului, sa ma lumineze in aceasta perioada de post si sa reusesc sa iau o decizie: sa am rabdare cu el, sa il invat din cate stiu eu(am incercat cu pilde, sfaturi si mi-a spus ca stie toate astea si sa il las ca se va lamuri singur, desi ii spun mereu ca cine nu cauta nu gaseste, ca Dumnezeu nu daruieste Duh Sfant celui care nu Il cauta). Inainte ne rugam seara impreuna, dar dupa ce mi-a spus asta am renuntat sa ma mai rog cu el, imi este teama sa ma descopar lui in acel moment atat de intim cand vorbesc cu Dumnezeu. Poate ca daca as relua aceasta practica ar fi mai bine, dar si dezamagirea ar fi mare daca as vedea ca fara roade ma lupt.
Simt ca am ajuns la un final: m-a cerut in casatorie de multe ori, acum asteapta sa terminam facultatea si sa ma angajez si eu.
Ce sa fac? Sa am rabdare cu el..desi imi face zeci de promisiuni ca il vom avea pe Dumnezeu in casatoria noasta, ca va fi un om mai credincios,ca vom reusi sa ne infranam de la poftele trupesti, etc, deocamdata nu face nimic pentru a il dobandi pe Dumnezeu.ma trage in jos, deoarece in fiecare zi ma simt ca Mesterul Manole, ca o iau de la capat, cerand iertare lui Dumnezeu pentru neinfrnarea mea. Sau pot sa ma rog sa gasesc o persoana mai potrivita pentru mine din punct de vedere spiritual.
Mentionez ca in celelalte puncte de vedere ne impacam extraordinar de bine.
Va rog sa ma ajutati cu sfaturile voastre. Ce pot face in astfel de situatii : rugaciune, post, Sf Maslu, rabdare,etc.
Ce ma tine langa el este gandul ca Hristos are rabdare si ne iarta mereu,ne iubeste si ne sprijina,si ca asa trebuie sa fac si eu,sa am rabdare si poate se va schimba ceva.
Stiu ca veti spune ca ar terbui sa nu mai dormim impreuna, dar deja va raspund ca ne intalnim pe la ora 9-10 seara, deci ar fi greu sa ne vedem o ora-doua,iar apoi unul sa mearga acasa la el pe jos sau cu taxi.
Sa ne ierte Dumnezeu fariseismul de care dam dovada si sa ne faca sa realizam gravitatea lui!
Doamne ajuta!

[E_my]

Ai foarte mare dreptate,ovidiu, si iti multumesc pentru raspunsul tau prompt si concis. La aceste lucruri m-am gandit indelung inca de acum 2 ani de cand mi-a spus ca nu vede o alta femeie in viata lui decat pe mine.
Intrebarea mea este cum reusesc sa ajung la acea casatorie binecuvantata si nu la o batjocura a Sfintei Taine. Cum si ce sa mai fac sa ii arat ca greseste, ca este un fariseu..ca multi din crestinii care ne inconjoara sunt farisei..ca in mijlocul vietii este dragostea de Dumnezeu si abia apoi cele lumesti..ca familiile crestine nu sunt un bun exemplu, ca ...
Am ajuns sa simt evidenta concluzie ca nu sta in puterea mea, ci in mila Celui Sfant.
Daca stiti, daca ati citit, auzit, trecut printr-o situatie similara va rog sa imi dati un sfat, chiar daca va fi "esti tanara, Dumnezeu ti-a pregatit ceva mai bun"

În prealabil postat de E_my

Inainte ne rugam seara impreuna, [...] Poate ca daca as relua aceasta practica ar fi mai bine,

e bine ca puteati face asta impreuna si poate ar trebui sa incerci revenirea la starea dinainte. oricum, cred ca te-ai lamuri mai bine "cum stati".

[miti29]

În prealabil postat de mirelat

e bine ca puteati face asta impreuna si poate ar trebui sa incerci revenirea la starea dinainte. oricum, cred ca te-ai lamuri mai bine "cum stati".

Parerea mea este ca daca ai luat aceasta hotarare de infranare: sa o duci pana la capat macar atat cat se poate, macar trupeste. Chiar daca o sa gaesti pe cineva cu care crezi ca o sa traiesti crestineste nu se stie cum se va comporta in viitor.,,lumea se mai schimba".De multe ori anturajul, greutatile vietii, varsta schimba oamenii. Iti vorbesc din propria experienta: m-am casatorit cu o fata care inainte de casatorie se mai ruga, mai tinea post dar atunci eram studenti, acum a intervenit oboseala, stresul de la slujba.Incerc sa nu o determin sa faca aceste lucuri din obligatie, ba mai exact incerc sa le fac eu singur, nu vreau sa stie ea cand ma rog.
Daca iti place acest om si vrei sa traiesti cu el incearca sa-l accepti asa cum e si luptate tu sa faci lucrurile bune, atat cat poti si Dumnezeu iti v-a ajuta.
Am cunoscut destule femei a caror barbati nu voiau sa tina post, sa mearga la biserica, dar ele s-au straduit sa-si creasca copii in frica lui Dumnezeu si sa fie bune crestine.
Iti doresc mult succes si Dumnezeu sa-ti ajute!

[E_my]

Lucian, ma bucur ca te "amesteci ", :p , in sensul ca de asta am nevoie, de opinii ale unor persoane trecute prin experiente similare , sau mai sporite duhovniceste decat mine, care sub iluminarea Sfantului Duh sa imi dea un sfat crestin.

Din ce am inteles eu de la ovidiu: daca prietenul meu nu ma ajuta in urcusul meu duhovnicesc, atunci nu ma iubeste, ci imi sta in contra.
Am inteles ca aceasta Mare Taina nu este doar pentru nasterea de copii: conceperea unui copil sa fie dupa rugaciune de cerere , pentru ca Dumnezeu sa iti daruieasca un copil cuminte si care sa aiba de mic inclinatii spre Cele Sfinte, sa fie un copil binecuvantat si dorit(cam grea aceasta infranare de la placere in casatorie, banuiesc).

De aici am dedus ca decat sa faci copii de a caror educatie duhovnicesca sa fie precara(si sa ajunga in iad, sa spuna ca mai bine nu l-ar fi nascut mama lui), mai bine sa te rogi pentru a avea un copil "bun", si sa nu il faci din palcere trupeasca(eu am simtit toata viata umbra patimilor parintilor mei: desfranarea, mandria,etc m-au urmarit si acum am inteles ca le-am "mostenit". Nu este suficienta mostenirea materiala, nici genetica, trebuie si incarcatura morala, dragostea pentru Dumnezeu).

M-am gandit sa ma casatoresc si gata , ca multe femei au avut soti mai putin sporiti duhovniceste si s-au mantuit, ca au facut mucenicie cu sacrificiul lor. Dar imediat mi-am raspuns ca daca ar fi putut alege ele insele un sot (de obicei parintii lor au ales sotul necredincios) , cu siguranta ar fi fost unul cu dragoste si frica de Dumnezeu.
Ovidiu pune o problema, cea a "iubirii lumesti". Si este adevarat, daca nu ma iubeste cu sufletul si nu este capabil sa renunte la "lume " pentru mine , pentru Hristos, eu ce fac ? Asta nu este o intrebare retorica, chiar va intreb, eu ce fac?

Observ ca imi vorbiti de sacrificiu: sa ma casatoresc cu el si sa imi continui viata in Hristos, chiar si fara el alaturi(eu asa vad lucrurile acum). Atunci nu batjocoresc Taina casatoriei cu principalul ei scop?

Intr-adevar, am putea sa ne casatorim si sa ne "formam " unul pe altul.El mi-a spus deja ca va fi ca si pana acum: vom face dupa voia mea(dar eu acum nu am tarie sa rezist patimilor lui-desfranarea,iubirea de bani,etc). Imi repet cuvintele parintelui Arsenie Papacioc: daca un barbat nu este apt sa se duca pe sine spre mantuire, cum va putea el sa fie "capul familiei sale"?

Doamne ajuta!

[luciand]

E_my, daca nu te supara interventia mea, ma mai amestec!
Ma bucur ca ai inteles (sper ca si accepti) ca unirea dintre doi oameni nu are ca unic scop nasterea de prunci. Procreerea este unic scop al multor specii de vietuitoare de pe pamuntul acesta, dar nu si a omului (contrar a ceea ce se vehiculeaza, din pacate, in multe medii asa-zis ortodoxe - chiar prim unele manastiri - dar care nu fac decat sa friyeze pietismul si fariseismul). Omul este chemat la o lucrare mai mare si mai tainica: mantuirea. Iar aceasta, neputand omul sa o dobandeasca exclusiv prin propriile mijloace (atunci cand avea toate premizele sa o faca: in Eden) Dumnezeu i-a randuit ajutor. Omul se mantuieste in, prin si cu ajutorul Tainei Cununiei sau, in celalalt mod, prin Cununia cu Hristos - prin monahism. Deci, daca tu traiesti o dilema, atunci trebuie intai sa iesi din ea. Si, crede-ma, numai tu poti sa o faci. Tu, cu ajutorul lui Dumnezeu. Dar, stii! Dumnezeu nu-ti porunceste. El te lasa sa alegi ceea ce crezi tu ca ti se potriveste. El te ajuta sa te ajuti. Sinergetic. Nici un om, fie el cat de induhovnicit, nu poate hotari in locul tau. Nici chiar duhovnicul. Tu-ti alegi calea si tu vei duce povara ei, oricat de mare va fi aceasta. Nimeni altcineva. Vei putea primi - si poate chiar vei primi - ajutor, dar nimeni nu-ti va duce "crucea".
Daca ai ales, deja - cum pare din ceea ce spui, si vrei sa traiesti alaturi de omul iubit, atunci problema cred ca se pune putin altfel si nu se limiteaza doar la "urcusul tau duhovnicesc". Nu vreau sa spun ca acesta nu conteaza. Din contra. Aminteste-ti, insa, ceea ce spune Apostolul despre dragoste: ca rabda indelung, ca este binevoitoare, ca nu cauta ale sale... Ca toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Eu cred ca mai degraba asa iti obtii "urcusul duhovnicesc". Doar nu vrei sa ajungi sfanta in trei zile!. Un parinte din Pateric ii spunea unui ucenic: daca-l vezi pe fratele tau mai tanar ca se inalta, trage-l de picioare. Si completez eu, sa revina pe pamant. In lumea reala. Mantuirea se dobandeste intr-o viata. Nici mai repede, nici mai tarziu. Exact intr-o viata. Dar nu intr-o viata egoista. Si, in plus, femeia se mantuieste prin nastere de fii. Si fiii, se mantuiesc, la randul lor, la fel ca ceilalti oameni: intr-o viata de lupta si cautari. Doar nu crezi ca poti tu sa-i nasti gata mantuiti! Tu naste-i si apoi, impreuna cu sotul tau si cu ajutorul lui Dumnezeu, ii poti pune pe Calea Mantuirii. Ii poti educa - ii poti ajuta - sa se ajute singuri. Mai mult decat sa-i duci la biserica si sa-i impartasesti la fiecare sarbatoare, mai mult decat sa le pui Scriptura in mana, mai mult decat sa le oferi o dreapta scara a valorilor, nu poti face. Dar cred ca asta e suficient.
Si inca ceva: nu prea inteleg care-i treaba cu "iubirea lumeasca" si cu renuntarea la "lume" pentru omul iubit. Asa ceva nu exista. Este un nonsens. Iubirea este lumeasca atata vreme cat e in lume. Cei doi soti se iubesc - si trebuie sa se iubeasca - "lumeste". Nu vreau sa ma repet, dar cred ca n-ai inteles ce am vrut sa spun cu "hainele de piele". Aceste "haine de piele" reprezinta iubirea carnala, sexuala dintre doi oameni (in ortodoxie si cununati), iubire daruita omului de catre Dumnezeu dupa caderea in pacat, pentru a putea trece peste incercarea mortii. A mortii duhavnicesti, precum si a celei trupesti, datorate pacatului originar. Si iubirea aceasta este temelia familiei (cu sau fara copii) si este binecuvantata de Hristos si de Biserica. Si aceasta iubire "lumeasca" trebuie sa fie si reciproca. In plus, nu ai voie - o spune si Sfantul apostol Pavel - sa-l lipseti pe cel de langa tine de ea, in mod unilateral. Din egoism. Puteti- mai spune Apostolul - sa va departati o vreme (vremea postului, spre exemplu), de comun acord, ca apoi sa va apropiati mai tare.
Iar daca vreti abtinenta si castitate, depuneti votul fecioriei si mergeti in manastire. Este si aceasta o cale. Cealalta cale. Alternativa. Nu poti fi pe doua cai deoadata! Starea aceasta se numeste schizofrenie! Nu e o stare la care sa jinduiesti, crede-ma. Am fost si eu in dilema asta. Multa vreme, chiar. Dar in momentul cand am ales, am trecut cu "arme si bagaje" in tabara mea, de acuma. Aveam 37 de ani cand m-am cununat(atat mi-a trebuit sa imi dau seama ce cale mi se potriveste si ce vreau cu adevarat). Si faptul ca mi-am facut "jumatatea" sa astepte atat (4 ani) pana sa ma hotaresc eu a fost o dovada de egoism din partea mea, egoism pe care il regret acum. Cam tarziu, nu? Si inca ceva (iar ma repet), din momentul in care v-a-ti unit, tot ce se petrece in odaia voastra este taina. Nu trebuie - si nici nu e bine - sa stie nimeni. Nici chiar duhovnicul. Asta chiar nu-l intereseaza. Nici pe el nici pe altcineva. In afara de Hristos (dar El nu se amesteca, doar binecuvinteaza). Asta-i partea "vazuta" a Tainei Cununiei. Unirea neegoista dintre cei doi oameni care merg impreuna pe calea mantuirii. Doar o "iubire" ingusta si egoista ar putea sa-l faca pe unul sa-i impuna celuilalt "feciorie" in cununie (nu vezi ca termenii se contrazic in toate privintele?). Si aceasta nu mai e iubire, Nu? Iubire egoista...? Nu exista asa ceva! E contradictie, nonsens, pleonasm...

[Noesis]

II dau intru totul dreptate lui Luciand.

E_my -- stiu ca Vsovi si altii or sa imi sara in cap, dar asa zisele "pofte trupesti" nu au nimic rau in cadrul casatoriei. Toate sunt de la Dumnezeu si toate au un anumit rost. Fiindca nu suntem animale, Dumnezeu ne-a dat posibiliatatea sa vedem frumosul, sa admiram frumusuetea din jurul nostru, si de ce nu, sa simtim placere. Tu cand vezi un peisaj frumos, un copac inflorit primavara, un buchet de flori frumoase, nu simti nevoia sa le admiri? Nu simti un fel de placere launtrica? A-l ignora pe sotul tau, pe care l-ai ales, se presupune, fiindca este frumos, si pe placul tau, este la fel ca si cum ai trece printr-o livada inflorita si ti-ai ascunde ochii ca sa nu care cumva sa vezi frumusetea din jurul tau, crezand ca frumusetea este pacatoasa, si ca daca o admiri cazi in pacat. Si nu e adevrat. Dumnezeu a creat toata lumea, si toate frumusetile si placerile lumii pentru ca noi oamenii sa ne bucuram de ele, bineinteles cu anumite limite.

Nu inteleg cum vrei tu sa concepi copii fara placere. In afara daca ai sa folosesti metoda in vitro, nu stiu. Daca Dumnezeu vroia ca noi sa facem copii fara placere, atunci ar fi lasat ca sa ne inmultim prin diviziune, asexual, precum unele organisme primitive.

[luciand]

În prealabil postat de luciand

Iubire egoista...? Nu exista asa ceva! E contradictie, nonsens, pleonasm...

...pleonasm... Viteza !... bine-nteles ca nu e vorba de un pleonasm; poate antonimie... sper sa nu inteleaga cineva gresit! Iertare!

[E_my]

În prealabil postat de Noesis

asa zisele "pofte trupesti" nu au nimic rau in cadrul casatoriei.
Nu inteleg cum vrei tu sa concepi copii fara placere.

Nu am spus ca vreau sa fac copii fara palcere, din cate stiu, Maica Domnului si Ioan Botezatorul au fost astfel conceputi..si nu am pretentia sa fac un copil gata sfant..:p

Consider ca viata intima a cuplului trebuie cu atentie cladita pentru ca familia sa nu aiba soarta "familiei moderne": placerea pe primul plan, urmata de anticonceptionale, uciderea de prunci,etc. Iar noi ne purtam cocoasa celor care au avut parte destul de mult timp de placeri fara consecinta finala: sarcina(am folosit metode contraceptive si cunoastem banalitatea cu care pot fi folosite).
Daca prietenul meu este de acord cu metodele contraceptive si chiar si acum, cand sper eu ca stie si vede ca ma lupt cu patimile mele si ca ma darama tendinta lui spre placere indreptata inspre mine,si tot nu reuseste sa se abtina, nu stiu cum as putea sa sper ca in cadrul casniciei luam calea mantuirii.

[ancalpop]

Adica pana acum v-ati iubit si "lumeste" si acum tu ai hotarat ca trebuie sa dispara "interesele sexuale". Cam greu, dar se poate rezolva prin casatorie. Dar tu nu vrei sa te casatoresti cu el pt ca s-ar putea sa stea in calea mantuirii tale sau exista pericolul sa devina casatorie "moderna". Nu ti se pare ca la tine este problema? Eu nu cred ca tu il iubesti. Ce crezi ca se intampla intr-o casatorie? Daca unul dintre parteneri are "caderi" celalalt i-l trimite la plimbare ca nu cumva sa fie tras in jos si el? Asta-i egoism si asta-i frumos spus. Sau crezi ca cei care sunt amandoi credinciosi, nu au probleme, nu au caderi? Poti sti cum vei gandi tu peste cateva luni sau ani? Important este sa va iubiti si asta nu inseamna ca trebuie sa fiti pe aceeasi lungime de unda tot timpul. Crezi ca poti iubi un om numai pt ca este credincios? Nu. Il iubesti pur si simplu, neconditionat. Vezi sa nu confunzi tu iubirea cu altceva. Daca il iubesti cu adevarat inseamna ca privesti viitorul cu optimism adica atunci cand "unul cade celalalt il ajuta sa se ridice".