De ce crezi in Dumnezeu ?

[Alexandr_Bazil]

Nu stiu daca iubirea si credinta sunt chiar atat de similare....asta pentru ca nu sunt un fan urias al credintei oarbe...in rest toate cele bune Elena :)

[Va_iubesc]

Alexandru, inteleg ca nu poti sa accepti o credinta oarba si e f. bine. Asta arata o maturitate a ta ca om. Dar fii in cautare, pe o pozitie constructiva.

1. Unii s-au apropiat de Dumnezeu punandu-L la incercare. El nu se supara, ca e iubirea intruchipata. Asa ca daca vreodata te afli intr-o situatie limita, poti sa-L strigi sa te scape. Mie mi s-a intamplat asta acum vreo zece ani, eram convertita cam de un an, cand m-au luat niste curenti la mare si nu mai puteam sa ma intorc. Era groaznic, apa era mai jos de umeri, dar te tragea curentul in larg si nu puteai sa stai cu picioarele pe pamant. A fost o minune. Un barbat care incerca si el sa se salveze m-a vazut si m-a luat sub brat si astfel, fiindca amandoi eram mai grei, a putut sa aiba mai multa stabilitate pe nisip si sa iesim la mal. Daca Dumnezeu nu l-ar fi pus pe acel om acolo si nu ar fi depasit egoismul din el, cred ca nici eu si nici el nu am mai fi fost printre voi. Acum nu te mai bateam la cap cu chestiuni de genul asta... In Grecia sunt multe minuni de acelasi tip. Sf. Spiridon, Sf. Nectarie, SF. Dionisie si SF. Gherasim intermediaza pt cei care sunt pe mare si sunt f "benefici".

2. Altii au inceput sa-L caute stiintific, dar si rugandu-se ca daca El exista sa le arate calea. Si astfel citesti istoria religiilor, citesti despre diferitele religii existente si vezi unde e adevarul. Ca sa fiu sincera, eu am simtit ca Dumnezeu exista, dar apoi n-am vrut sa fiu ortodoxa fiindca eram nascuta intr-o tara ortodoxa, ci doream sa stiu daca intr-adevar acolo e adevarul. Asa ca dupa ce am descoperit adevarul in crestinism, am inceput sa caut in interiorul lui adevarul. Si cand ajungi aici, e simplu, toate sunt evidente. Istoric vorbind, nu judecand dupa ce fac unii ortodocsi care cateodata se poarta precum paganii (unii si cateodata), analizand situatia pana in 1054 si apoi conjunctura aparitiei protestantilor, tot ca un protest impotriva anomaliilor facute de catolici (o recunosc si ei; sunt intr-o tara catolica si intru in legatura cu preoti catolici si recunosc si ei anomaliile pe care le-a facut si le mai face biserica lor; ei privesc cu regret ca s-au despartit de noi, iar acum le e greu ca au cazut intr-un laxism de mare clasa), deci parcurgand drumul asta mi se pare evident sa gasesti Adevarul.

3. Mai sunt cei care l-au descoperit pe Dumnezeu mergand cu ceilalti, participand la diferite pelerinaje, mergand si vazand cum numai la ortodocsi coboara din cer lumina sfanta de Pasti (e cutremurator), o lumina care nu arde in primele minute si se pogoara din cer unde slujesc ortodocsii. E atat de evident incat ma doare sufletul ca numai pt unii.

Si mai sunt alte si alte situatii, dar n-am facut un sondaj sa stiu ce si cum fac toti. Iti spun din ce am vazut din anturaj si putin din ce am mai trait si eu. Acum tu ai libertate deplina sa faci ce doresti. Eu una ma bucur ca esti in cautare. Ne spui si noua ce-ai mai descoperit, bine?!
Elena

[Alexandr_Bazil]

Multumesc pentru toate urarile de bine...ai intra la capitolul "Am vazut si ortodocsi binevoitori" :)
Cu toate astea:
1. Prima situatie mi se pare ceva pur intamplator.... sa zici ca Dumnezeu a aruncat un alt barbat in larg ca sa te salveze e un pic...exagerat. Si din moment ce cred in vointa libera si in faptul ca Dumnezeu nu intervine in aceasta libertate cade din start ideea ca l-ar fi influentat pe acel om...dar ma bucur pentru tine

2. L-am cautat "stiintific". Desi am fost deschis la orice idee noua...evolutionismul in special aparitia universului prin Big Bang, mi s-au parut intotdeauna niste teorii cu argumente insuficiente, si care nu explicau pe deplin fenomenele respective(de unde a aparut masa si energia necesara pentru explozia originara din big bang, cum pot unii sa sustina ca un aparat intratat de complex ca si creierul uman, cu tot cu logica, si gandirea sa sunt urmari ale unei bioselectii rigide...). Si ideea ca exista o fiinta divina in spatele acestor lucruri mi se parea mult mai plauzibila, mai ales ca sunt n cazuri de intamplari paranormale, legate de aceasta fiinta divina(sau substanta sau energie divina,sau Iehova,sau Dumnezeu, Allah,Shiva cum vrea fiecare sa o numesca). Daca te iei dupa istoria religiilor nu e foarte incurajator pentru ortodoxie. Crestinismul pare mai degraba sa preia elemente din religia mozaica si filozofia orientala, bazata pe pacifism si iubire reciproca, eliminand politeismul si reincarnarea, si vazand intr-o alta lumina Dumnezeul evreilor. Pana aici toate bune: o religie care a luat ce a considerat mai bun de la altele...sau poate a emis singura aceste credinte(si da cred ca Iisus Hristos a fost o persoana ce a existat istoric). Insa in secolele ce au urmat a decazut mult, si au inceput persecutia tuturor celor ce se impotriveau crestinismului(culturile pagane in europa erau la un moment dat epurate in asemenea maniera incat inchizitia parea un comitet de sfinti), au ars de doua ori biblioteca din Alexandria, si nu au fost prea milosi si iubitori nici cu fratii lor crestini ce nu erau de acord cu sinoadele. Arianismul(credinta in un singur Dumnezeu fara 3 persoane)era majoritar la un moment dat si totusi in secolele in care au urmat putini imparati romani(sau bizantini dupa caderea Romei) au aratat mila "ereticilor".
3.Toata treaba cu lumina sfanta de pasti mi se pare cam putreda. Si acelasi efect se poate obtine si cu anumite elemente chimice, cunoscute inca din grecia anitca(nu mai stiu exact cum se numeste substanta)

Toate bune si tie!

[stefan82mihai]

În prealabil postat de Tiberiu_Rusu

..suna ciudat intrebarea asta. este neobisnuita. si este o intrebare foarte buna.
gandeste-te. raspunde-mi te rog. foarte important: CAND ai inceput sa crezi ? si mai ales: de ce ?


P.S. Mi-au spus parintii cand eram mic: "Trebuie sa crezi in Dumnezeu".
Am pus cateva intrebari firesti la inceput. Parintii mei erau sa lesine. N-au stiut sa-mi raspunda. Raspunsul lor a fost agresiv desi eram doar un copil si aveam nevoie de explicatii, mi s-a spus ca risc sa primesc o cumplita pedeapsa si ca sa evit asta "trebuie" sa cred. Apoi mi s-a spus despre rasplata. Mi s-au spus o multime de citate din Biblie si totusi ei nu mi-au spus cu sinceritate parerea lor despre credinta, ci doar imi reproduceau cuvintele altora. Ciudat, am crezut eu atunci. Totusi eu i-am intrebat. Ei s-au speriat si mai tare.
Intrebarile erau:
Cine spune ca "trebuie" sa cred ?
Ce se intampla daca nu cred ?
De ce e necesar sa cred ?
De ce nu am crezut pana acum, iar acum "trebuie" sa-mi impun sa cred ?
apoi, cu timpul.. au venit alte intrebari..
Toti oamenii cred in Dumnezeu ? Nu. De ce nu ? Sunt unii care au alte credinte. De unde stiu ca noi avem dreptate si ei nu ?
.. nici pana acum nu am primit raspunsuri satisfacatoare la aceste intrebari.
..omoara-ma cu pietre, dar eu te-as ruga sa-mi raspunzi:
De ce crezi ?

hm...cand am inceput sa cred in Dumnezeu?...cand am ascultat o predica de-a parintelui Cleopa...de ce?..pentru ca asa omul isi descopera adevaratele origini si mai ales..destinatia sa..la sfarsitul vietii..de la Parintele Cleopa stiu ca "cea mai mare intelepciune si cea mai inalta filosofie este gandul la moarte"...asta nu te pune un pic pe ganduri?...daca nu ai crede in Dumnezeu, nu ai stii de unde vii si unde te duci, adica cine ti-a dat viata cu adevarat si la cine te vei intoarce..

acuma iti pun si eu o intrebare : tu crezi in existenta Lui Dumnezeu...? Pentru ca daca nu ai crede in existenta Lui, nu mai are rost sa-ti explice cineva DE CE trebuie sa crezi in Dumnezeu?

[ory]

Cand eram copil mama ne ducea pe mine si pe fratii mei la biserica,din cand in cand,mai ales la orice sarbatoare,tin minte ca ma lua un somn de nu se putea,de la cantarile acelea.Apoi,la varsta de 14 ani,am mers pentru prima oara la o manastire,impreuna cu mama si sora mai mica.Tin minte ca ne-am bucurat foarte mult,nu stiam ce-nseamna aceia manastire,dar stiam sigur ca este departe de casa si consideram acest lucreu ca o vacanta super,chiar ne-am gatit frumos si ne-am dat cu oja pe unghii.Mama cand ne-a vazut date cu oja(abia in tren)s-a speriat,ne-a certat si ne-a pus sa ne radem oja toata cu un ban de cinci lei(de-acele de aluminiu mare.de pe-atunci).Acolo,la manastirea de calugari,pe langa faptul ca ni se parea ca seamana toti intre ei,si nu stiam ce cauta ei in jurul unei biserici imbracati atat de "ciudat",am intalnit si o fata posedata care facea urat de tot.ATUNCI,CEVA S-A SCHIMBAT IN INTERIORUL MEU!Am incercat sa descopar cat mai multe lucruri care reprezentau acel loc,am stat deseori la capataiul acelei fete bolnave incercand sa fiu cat de putin de folos.Am crezut tot ceea ce am vazut,si-am incercat sa patrund tot mai mult in lumea cunoasterii lui Dumnezeu.Dupa doua saptamani in care am stat acolo,am ajuns acasa un predicator infocat al cuvantului lui Dumnezeu si realitatii Lui.Si un al 2lea moment marcant pe plan spiritual,din viata mea,a fost cand ,imediat dupa revolutie s-a difuzat la televizor,in preajma Sfintelor Pasti,un film cu viata lui Iisus,"Iisus din Nazaret",dupa ce am vazut patimile suportate de Mantuitor pentru pacatele noastre,am simtit o vina profunda,tin minte ca eram la o cunostinta de-a mamei(acasa nu aveam televizor),si am plecat in baie,si-am stat mult acolo,si-am plans cu foc,ma simteam extrem de vinovata pentru chinurile prin care a trecut Mantuitorului. Si,bine-nteles ca au tot existat diferite momente care sa treslte sufletul de pocainta,asa cum exista in viata oricarui crestin "stagiar"...si nu numai.De fapt,totul se intampla cu un amalgam de sentimente si cu o satisfactie extraordinara,pentru bucuria cunoasterii Creatorului si principiilor Sale Marete.Din pacate,timpul diminueaza intensitatea din suflet,si nu ramane continuu,totul sub aceiasi grandoare spirituala,este ca o dragoste care isi directioneaza sentimentele spre si mai multe lucruri si simtiri,astfel incat sa se formeze o frumoasa si trainica prietenie,bazata pe respec,incredere,si atasament.Poate este o comparatie necorespunzatoare,si poate unii o sa ma judece mai aspru,dar refuz sa fiu perfida,si nici nu deznadajduiesc,ca sunt sub aceiasi aripa protectoare a Domnului.

[silviadobre]

În prealabil postat de Tiberiu_Rusu

Alexandr_Bazil: "Dar oamenii sunt prea comozi cu ce au, si au idei fixe inradacinate, sunt invatati ca sunt nimicuri, si nici nu isi imagineaza ca au potential infinit."
...de ce sunt oamenii asa ? NU este o coincidenta nefericita sa stii. Este intentionat ca oamenii sa fie asa. Intentionat de cei cativa care conduc lumea asta. Manipularea in masa se face de mii de ani. Cei putini care ne conduc ne impiedica sa accesam potentialul. Ne conving ca suntem nimicuri.

"Nu te poti impotrivi statului." "De doua lucruri nu te poti feri cu siguranta, de moarte si de impozite." "Nu vorbi despre politica sau religie." Acestea sunt echivalentul propagandei inamice, care se "toarna" intr-una pe linia frontului. "Aseaza-te la pamant si accepta-ti soarta!"
Am vazut-o tot secolul 20. Iar acum in secolul 21, e timpul sa ne trezim si sa realizam, ca NU trebuie sa acceptam sa fim inghesuiti in acest labirint pentru sobolani.
NU trebuie sa ne supunem dezumanizarii! Nu stiu cum ganditi voi, dar pe mine ma ingrijoreaza ce se intampla in lumea asta. Ma ingrijoreaza structura. Ma ingrijoreaza sistemele de control si manipulare. Cele care imi controleaza viata si care vor s-o controleze SI MAI MULT! Vreau LIBERTATE. Asta vreau, si asta ar trebui sa vreti si VOI! Depinde de fiecare dintre noi sa ne eliberam de macar o parte din lacomie, de ura, de invidie, si da, de nesigurante, pentru ca asta e modalitatea principala de control si de manipulare, sa ne faca sa ne simtim patetici, mici, ca de buna voie sa renuntam la suveranitate, la libertate, la destinul nostru. TREBUIE sa realizam ca suntem conditionati in masa. Incepeti si contestati aceasta coorporatie a sclaviei! Secolul 21 va fi un nou secol! NU secolul sclaviei, nu secolul minciunilor si a problemelor nesemnificative, al totalitarismului si al opresiunilor, sau al tuturor celorlalte moduri de control, de manipulare... va fi o epoca a omenirii, si ne vom trezi si vom lupta pentru ce este PUR si ce este DREPT!
Ce porcarii... liberal, democratic, conservator, republican, sunt toate facute pentru a va controla, doua fete ale aceleiasi monede! Doua echipe de control, care liciteaza pentru postul de ADMINISTRATOR al PLANETEI - SCLAVIA SRL!
ADEVARUL e chiar in fata voastra, dar ni se pune in fata un intreg meniu de MINCIUNI! M-am saturat de el, si N-AM SA MAI INGHIT NICI O BUCATA! ATI INTELES? Impotrivirea NU e in zadar, o sa castigam lupta asta, omenirea e prea pretioasa, NU SUNTEM O ADUNATURA DE INCOMPETENTI, O SA LUPTAM, SI O SA FIM OAMENI! O SA NE APRINDEM CA E VORBA DE LUCRURI REALE, IMPORTANTE, LUCRURILE CARE CONTEAZA - CREATIVITATEA, SI DINAMICUL SPIRIT UMAN CARE REFUZA SA SE SUPUNA!! GATA, asta e tot ce-am avut de spus. Mingea e in terenul vostru acum.

as vrea sa pun si eu o parere, apropo de manipulare. eu cred ca este alegerea noastra daca vrem sa fim maanipulati sau nu.lasand la o parte partea fisica si existentiala a vietii, eu cred ca nimeni nu ne poate lua gandurile noastre si principiile si mai ales valorile...decat Dumnezeu. eu cred in Dumnezeu si nu pentru ca parintii mei au insistat sa cred , ci pentru ca eu il simt in jurul meu.
si e adevarat ca din punct de vedere material suntem manipulati, dar eu mai gandesc si faptul ca si eu la randul meu ma folosesc de sistem pentru a-mi continua existenta.este un schimb reciproc, sau asa ar trebui sa fie.

[marius24_]

ca sa crezi in Dumnezeu nu trebuie sa cercetezi de ce,si daca e bine pt ca atunci nu se mai numeste credinta ci o stiinta.credinta nu trebuie sa o verifici,numai sa o simti.iar raspunsul nu o sa-l gasesti la mine sau la unul dintre oameni ci nu mai in Casa Domnului(Biserica).iar pt o mai buna lamurire recomand sa faceti un sacrificiu sa faceti un pelerinaj la Sj. Mormant in perioada Sf. Pasti si acolo sunt sigur ca veti afla raspunsul asteptat.daca am gresit cu ceva sper sa ma iertati si voi si ma ierte si Dumnezeu.

[MARIUS_DANIEL]

Nu ai gresit deloc frate.Ai pus punctul pe "i".

[Alexandr_Bazil]

În prealabil postat de marius24_

ca sa crezi in Dumnezeu nu trebuie sa cercetezi de ce,si daca e bine pt ca atunci nu se mai numeste credinta ci o stiinta.credinta nu trebuie sa o verifici,numai sa o simti.iar raspunsul nu o sa-l gasesti la mine sau la unul dintre oameni ci nu mai in Casa Domnului(Biserica).iar pt o mai buna lamurire recomand sa faceti un sacrificiu sa faceti un pelerinaj la Sj. Mormant in perioada Sf. Pasti si acolo sunt sigur ca veti afla raspunsul asteptat.daca am gresit cu ceva sper sa ma iertati si voi si ma ierte si Dumnezeu.

Nu marius asta se numeste credinta oarba, sa crezi doar ca asa ti s-a spus si ca asa simteai tu pe moment. Poate ca unii se multumesc cu doar atat, bravo lor, dar eu nu sunt in stare sa accept ceva fara macar sa ma intreb de ce o fac, pentru ca nu imi sta in fire. In "Casa Domnului" nu gasesti mai mult decat gasesti intr-o sinagoga sau moschee, si asta daca esti usor de impresionat. Ca tu gasesti divinitatea intr-o biserica ortodoxa denota faptul ca ai fost crescut intr-un astfel de mediu.
Nu uitati fratilor, stramosii vostrii protocrestini s-au luptat cu afirmatia "crede si nu cerceta"

[theodor]

În prealabil postat de Alexandr_Bazil

Nu marius asta se numeste credinta oarba, sa crezi doar ca asa ti s-a spus si ca asa simteai tu pe moment. Poate ca unii se multumesc cu doar atat, bravo lor, dar eu nu sunt in stare sa accept ceva fara macar sa ma intreb de ce o fac, pentru ca nu imi sta in fire. In "Casa Domnului" nu gasesti mai mult decat gasesti intr-o sinagoga sau moschee, si asta daca esti usor de impresionat. Ca tu gasesti divinitatea intr-o biserica ortodoxa denota faptul ca ai fost crescut intr-un astfel de mediu.
Nu uitati fratilor, stramosii vostrii protocrestini s-au luptat cu afirmatia "crede si nu cerceta"

M-ai facut curios, tu de ce crezi in Dumnezeu?