Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Spiritualitatea ortodoxa
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 06.11.2014, 17:48:16
forever... forever... is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.09.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 275
Implicit

Citat:
În prealabil postat de gpalama Vezi mesajul
Sf. Ignatie Briancianinov spune despre lucrarea lui Thomas Kempis (Urmarea lui Hristos) ca este scrisa "sub parere persoanala", avand marturie din mai multi oameni cu viata sfanta pentru aceasta carte si ca nu o recomanda....
Am mai citit că această lucrare este controversată, totuși mie îmi place.
Sper să nu dăuneze în vreun fel.

Citat:
Sunt multi duhovnici romani care au carti exceptionale de povatuire duhovniceasca....
A, da, părintele Cleopa de exemplu, sau părintele Arsenie Boca.
Te-ai gândit la vreo carte anume? Chiar sunt curioasă, poate îmi folosește și mie.

Last edited by forever...; 06.11.2014 at 17:57:12.
Reply With Quote
  #12  
Vechi 06.11.2014, 18:00:53
Mihailc Mihailc is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.03.2008
Locație: La intersecția dintre moarte și viață
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.177
Implicit

Citat:
În prealabil postat de gpalama Vezi mesajul
Sf. Ignatie Briancianinov spune despre lucrarea lui Thomas Kempis (Urmarea lui Hristos) ca este scrisa "sub parere persoanala", avand marturie din mai multi oameni cu viata sfanta pentru aceasta carte si ca nu o recomanda....

Sunt multi duhovnici romani care au carti exceptionale de povatuire duhovniceasca....
Într-adevăr, "Urmarea lui Hristos" de Toma de Kempis este o carte controversată asupra căreia s-a emis un embargo cu largă susținere printre personalități influente în Biserică, deși nu puțini au fost și cei care au recomandat-o ca lectură obligatorie pentru credincioși.

Părerile, deci, sunt împărțite, iar în tabăra pro-Kampis se găsesc inclusiv sfinți (de exemplu sfântul Nicodim Aghioritul care a și editat-o în grecește, făcându-i o intrare fastuoasă în lumea ortodoxă, alături de prima versiune a Filocaliei).

A fost tipărită în limba română veche, pentru prima dată, în 1646 la Mănăstirea Dealu, tiparnița oficială a Mitropoliei Târgoviștei, ediția respectivă fiind dedicată solemn mitropolitului Varlaam al Moldovei.

Există dovezi că a fost receptată pozitiv în Sfântul Munte într-o anumită perioadă, întrucât este citată ca argument în "cearta colivarilor" de partea susținătorilor împărtășirii dese.

Nu cred că best seller-ul lui Toma de Kampis trebuie respins automat doar în baza contrarecomandărilor de autoritate emise de personalități influente în interiorul ortodoxiei (deși au și acelea un rost important), ci receptat cu suspiciune pentru că a fost secole de-a rândul principala portiță prin care a întrat în Biserică virusul pietismului catolic semiluminat purtător de al unei evlavii deviate eclezial în direcția individualismului religios, subiectivismului soteriologic (foarte asemănător celui adoptat ca doctrină oficială în protestantisme), misticismului egocentric etc.

Desigur, cei infectați deja de pietism nu vor recunoaște aceste trăsături contradictorii cu propovăduirea esențială a dreptei credințe și de aceea au nevoie de atenționări autoritariste de tipul celei emise de Sfântul Ignatie Briancianinov.

Asta nu înseamnă că nu poate fi citită laolaltă cu alte producții literare religioase heterodoxe sau opere ale culturii seculare, însă nicidecum în calitate de lectură duhovnicească.
__________________
Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții; Căci dacă am fost altoiți pe El prin asemănarea morții Lui, atunci vom fi părtași și ai învierii Lui (Romani 6:4,5)
https://www.youtube.com/watch?v=AKwizUzyj0I
Reply With Quote
  #13  
Vechi 07.11.2014, 00:06:43
Mena59 Mena59 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 20.11.2012
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 362
Implicit Parintele Arsenie Boca

Cel ce a fost unul dintre cei mai iubiti duhovnici romani dar si unul dintre cei mai aspri, parintele Arsenie Boca ne face cunoscute pricinile si rosturile necazurilor vietii noasrte.


Chemarea care ustură: necazurile

„Mai tare și mai duios de cum a chemat Iisus pe oameni, nu-i poate chema nimeni de pe lume. Necazurile vieții, însă, iau pe oameni mai aspru dintr-o altă parte, silindu-i să-L caute pe Dumnezeu. Necazurile nu sunt fapta lui Dumnezeu, ci urmarea greșelilor noastre, urmare pe care îngăduie Dumnezeu s-o gustăm spre înțelepțirea noastră.
Am mai putea adăuga că, greșind omul cu toată voia sa, intră sub altă stăpânire, unde i se fură și-și pierde multe însușiri sufletești – și de cele mai multe ori libertatea conștiinței – bunuri fără de care se simte în multe chinuri. Prețuiești un lucru când nu-l mai ai.
Sunt două feluri de necazuri. Necazurile pentru păcate și necazurile pentru Evanghelie. Aci vorbim numai despre necazurile vieții de pe urma păcatelor, și care, prin usturimea lor, au darul să fie crezute de cel ce trece prin ele. Iar omului care vrea să iasă din ele nu-i rămâne altă cale, decât să-și îndrepte purtările după voia lui Dumnezeu. Deci «când îți va veni vreo încercare pe neașteptate, nu învinovăți pe cel prin care ți-a venit, ci întreabă-te: pentru ce a venit? Și vei afla răspuns. Deoarece fie prin acela, fie prin altul trebuie să bei amărăciunea judecății lui Dumnezeu.» (Sf. Maxim Mărturisitorul)
Pe pricina suferinței iată un schimb de cuvinte intre Dumnezeu și om: Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri și Dumnezeu se roagă de om să-și schimbe purtările. Socotiți acum, care de cine să asculte mai întâi?
Chemarea aceasta mai aspră o face droaia de necazuri și nenorociri, strâmtorări și năpaste, vrajbe între oameni, bătaie între părinți și copii, războaie și vărsare de sânge, pagube, beteșuguri, seceta și foametea, și tot felul de pustiiri, ce nu s-au mai pomenit: toate, urmări și plată îndesată pentru purtare și pentru lipsa de minte, că oamenii nu vor să înțeleagă la ce îmblăteală de necazuri îi duce iubirea de păcate.”
Reply With Quote
  #14  
Vechi 07.11.2014, 10:10:53
gpalama's Avatar
gpalama gpalama is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.02.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.209
Implicit

Draga forever,

Lecturile obligatorii pentru orice credincios sunt asa, poate in ordinea asta:

Patericele - sunt carti TEMELIE pentru o viata duhovniceasca. Te zidesc, te invata "ce este viata duhovniceasca", te trec prin nenumarate situatii de viata si iti vor zidi in consstiinta o adevarata LEGE DUHOVNICEASCA pe car\e o vei purta intreaga viata. Patericul = Scriptura pusa in lucrare. Este un fel de traire corecta a Scripturii, un fel de Scriptura in fapte. Vei gasi aici si intreaga dogmatica si teologie ortodoxa, ascunsa in multe intamplari de viata. Vei invata si logica duhovniceasca dar si dogmatica ortodoxa.

Vietile Sfintilor - cumpara cat mai multe carti cu vietile sfintilor pentru ca aici vei vedea "logica dumnezeiasca" in viata unor oameni.
Mie personal imi place Minunile Maicii Domnului pe care o consider carte de temelie pentru orice ortodox, fiind de fapt o dogmatica ortodoxa scrisa prin intamplari de viata.

Sf. Scriptura - Noul Testament pentru inceput (toti sfintii zic intai sa citim NT) si dupa ce cresti duhovniceste si nu te vei sminti si VT. (Vezi Sf. Paisie Aghioritul si alti sfinti care recomanda la fel, NT si apoi VT).

Carti de povatuire duhovniceasca scrise de mari parinti ai Bisericii, cum sunt Parintele Cleopa, Arsenie Papacioc.


Dar mai mult decat atat poti sa te abonezi si la http://www.cuvantul-ortodox.ro/ si sa citesti online articole, vezi ca au zilnic un ziar/newsletter cu articole foarte foarte frumoase. Ti-l recomand cu caldura.

Pe scurt: mergi intr-o librarie si cumpara carti cu vieti de sfinti si paterice. Te vor zidi mult de tot. Asta e parerea mea si cred ca si in mistica ortodoxa aceeasi povata o vei gasi.
__________________
Du-te si fa ce vezi. Dumnezeu este al celui ravnitor, care se jertfeste in toate.

Last edited by gpalama; 07.11.2014 at 10:13:51.
Reply With Quote
  #15  
Vechi 07.11.2014, 11:41:09
forever... forever... is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.09.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 275
Implicit

Mulțumesc, gpalama, pentru recomandări!

Se pare că nu stau chiar rău, căci am mai citit și Patericul (egiptean), viețile unor sfinți (din Sinaxar, sau viața Sfântului Spiridon scrisă de Sfântul Simeon Metafrastul), Noul Testament, desigur, deși este mereu de folos să recitesc; seria "Ne vorbește Părintele Cleopa"...

Totuși cred că fiecare avem înclinațiile noastre, adică citim mai ușor unele cărți (nu le lăsăm din mână), iar altele nu reușim să le terminăm, căci nu rezonăm cu ele la momentul respectiv.

Dintre cărțile pe care le-am citit cu mare ușurință, bucurie și interes, sunt Filocalia 11, Omul cel tainic al inimii (Zaharia Zaharou), Jurnalul fericirii (p. Nicolae Steinhardt), Confesiunile fericitului Augustin (chiar dacă numai fragmente, mă întorc cu drag la ele), Dăruind vei dobândi (tot p. Nicolae Steinhard), Taina vieții creștine (arhim. Sofronie Saharov)- în ordinea aducerii aminte.

Până la urmă cred că fiecare avem un drum și în lectura cărților, ca și în viață.

A, și scrierile p. Savatie Baștovoi mi-au plăcut. Și altele, desigur.

Am observat că nu mă prea atrag cărțile în care se povestesc multele minuni, vindecări etc. săvârșite de Sfinți. Eu cred în ele, dar le pot afla din acatistul Sfântului, de exemplu. Nu simt nevoia unor (re)confirmări...
Reply With Quote
  #16  
Vechi 07.11.2014, 11:56:37
glykys's Avatar
glykys glykys is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.712
Implicit

quoted
Sunt absolut de acord cu cazurile pe care le descrii și realizez că am muulte motive de mulțumire.
Doar că dacă mulțumesc doar că ... nu sunt așa.... aș semăna cu fariseul.
Bucuria adevărată pălește în cazul epuizării.


Cred ca Gpalama nu se referea la observarea suferintelor unor oameni mai incercati decat noi, ci la observarea modului lor de a-si purta o cruce mai grea decat a noastra.

E bien cand avem in preajma oameni care isi duc cu demnitate si vrednicie crucea, oameni bucurosi, veseli, care stiu sa raspandeasca bucuria. Iar daca nu ii avem in preajma, sa ii cautam!
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Reply With Quote
  #17  
Vechi 07.11.2014, 23:02:23
forever... forever... is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.09.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 275
Implicit

Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui...

28. Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi.
29. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre.
30. Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară.


Ce ne facem dacă Domnul ne scoate în cale și altfel de oameni decât cei credincioși, veseli, care emană bucurie? Pe aceștia îi ignorăm, îi ocolim? Nu sunt și ei zidiți după chipul lui Dumnezeu? Nu s-ar putea vedea și în ei sămânța de dumnezeire, ba poate vrerea Domnului de a ne învăța să trăim cu ei și să-i iubim ca pe noi înșine?
Reply With Quote
  #18  
Vechi 09.11.2014, 12:48:22
sophia sophia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.611
Implicit

Citat:
În prealabil postat de forever... Vezi mesajul
Dragi forumiști,

ce faceți voi când vi se pare că aveți de dus o cruce prea grea? Când vă prinde oboseala și deznădejdea, ba chiar vin asupra voastră gânduri rele și tulburătoare, de judecată... (la adresa celor pe care îi considerați vinovați de situația care vă supără)?

Știu că:

cine încearcă să-și scurteze crucea și-o îngreunează;
Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce;
a renunța la voia ta poate fi de mult folos...

Și totuși mi se întâmplă să deznădăjduiesc și să fiu supărată, chiar cu efecte nocive asupra sănătății, când împrejurările mă obligă să fac ceva prea mult, prea greu, uneori neplăcut...
Când sunt prea obosită și pentru rugăciune, iar mulțumirea/ recunoștința către Dumnezeu pentru toate cele primite este mai mult formală, din minte decât din suflet... Când bucuria apune și se instalează tristețea...

Menționez că nu sunt într-o situație disperată, slavă Domnului, am doar perioade repetitive de eforturi care îmi pricinuiesc astfel de gânduri și simțăminte.

Cum putem vedea mai bine purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în tot ceea ce se întâmplă în viața noastră?

Citeam o dată că partea proastă a unui lucru rău care se întâmplă este că nu îi vedem folosul imediat. Și aceasta se verifică, dacă mă uit în urmă. Dar când suntem în mijlocul greutăților... Domnul să ne ajute să nu ne pierdem!
Multi se confrunta cu astfel de situatii sau chiar mai rau.
Nu sunt de acord ca suferintele sunt rezultatul (numai al) greselilor noastre.
Eu le consider ca fiind incercari de la Dumnezeu, sau in fine, trebuie sa fie.
Ma intreb de multe ori de ce trebuie sa existe.
Si ma intreb de ce unii nu au, sau au mai putine si altii au multe.
Numai Dumnezeu stie.
Unii spun (si in carti) ca Dumnezeu le da incercari mai mult la cei pe care ii iubeste, cu care are un scop, altii ca dimpotriva.

Citesc acum patericul athonit si sunt socata cata suferinta isi poate aduce omul insusi. Ce fac/faceau unii calugari acolo este mai mult decat extrem.
Isi faceau nevointe. N-am inteles insa scopul. Unde scrie in credinta ca nu trebuie sa mananci, sa bei apa, sa nu dormi toata viata, sa stai spanzurat nu stiu cum, sa nu te speli niciodata, sa nu te tratezi cand esti bolnav.

Sunt oaeni care isi fac singuri suferinte in diverse moduri. Altii nu si le fac ei. Mai ales copiii (mici).

Dar am gasit acolo si lucruri foarte frumoase si cu asta revin la subiect.

In situatii din cele descrise in mesajul intial al topicului lipseste ceva, in mod vadit: dragostea aproapelui.
In stari de depresie, astenie, necazuri, trebuie in primul rand sa nu fim singuri.
Trebuie sa ne vedem unii pe altii si sa ne ajutam. Sa nu fim egoisti, individualisti, sa impartim cu altii.

Singuratatea si lipsa de iubire sunt cele mai rele lucruri si ne fac cel mai rau.
Insasi asteniile de toate felurile provin de la faptul ca ne zbatem prea mult singuri, ca nu ne respectam unii pe altii, putintele si neputintele noastre.

Ce remedii ar fi:

1. Sa nu fim singuri (partener, prieteni, parinti etc.)
Nu trebuie sa facem totul noi, singuri.
2. Rugaciune
3. Liniste, odihna
4. Miscare in aer liber
5. Un animal de companie, mai ales caine (ofera iubire, liniste, te obliga sa iesi afara sate plimbi)
6. Sa ne cunoastem limitele si sa mai spunem si "Nu" cand ne sunt depasite si ni se cere prea mult
7. Muzica placuta, carti placute, dans placut
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
Reply With Quote
  #19  
Vechi 09.11.2014, 13:32:47
forever... forever... is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.09.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 275
Implicit

Citat:
În prealabil postat de sophia Vezi mesajul
In situatii din cele descrise in mesajul intial al topicului lipseste ceva, in mod vadit: dragostea aproapelui.
In stari de depresie, astenie, necazuri, trebuie in primul rand sa nu fim singuri.
Trebuie sa ne vedem unii pe altii si sa ne ajutam. Sa nu fim egoisti, individualisti, sa impartim cu altii.

Singuratatea si lipsa de iubire sunt cele mai rele lucruri si ne fac cel mai rau.
Insasi asteniile de toate felurile provin de la faptul ca ne zbatem prea mult singuri, ca nu ne respectam unii pe altii, putintele si neputintele noastre.
Mulțumesc pentru mesaj și pentru atenționări, respectiv este al doilea răspuns în care mi se atrage atenția asupra egoismului și este util să conștientizez asta.

Pentru ca acest caz să fie mai clar, trebuie să menționez că problema concretă constă în muncă (exagerat de) multă pentru aproximativ o lună (fără zile libere), cu recurență trimestrială, când nu mai avem timp de prieteni, activități plăcute sau relaxante șamd. Prioritatea în aceste perioade (după aceea a datoriei de îndeplinit) este odihna/ somnul. Nu pot spune "nu", ci Doamne ajută! Nu fac asta din lăcomie sau mândrie, ci așa e contextul. Părintele duhovnic mă povățuiește spre răbdare și acceptarea cu mulțumire a situației.

Recunosc că nu pare așa greu (acum când nu sunt într-o astfel de perioadă). Știu că fiecare are greutățile sale. Dar voi cum reacționați la oboseală, când nu vă permiteți să vă opriți și să spuneți nu?

Last edited by forever...; 09.11.2014 at 15:04:11.
Reply With Quote
  #20  
Vechi 09.11.2014, 13:57:46
negruta negruta is offline
Banned
 
Data înregistrării: 25.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 35
Implicit

Citat:
În prealabil postat de sophia Vezi mesajul
Citesc acum patericul athonit si sunt socata cata suferinta isi poate aduce omul insusi. Ce fac/faceau unii calugari acolo este mai mult decat extrem.
Isi faceau nevointe. N-am inteles insa scopul. Unde scrie in credinta ca nu trebuie sa mananci, sa bei apa, sa nu dormi toata viata, sa stai spanzurat nu stiu cum, sa nu te speli niciodata, sa nu te tratezi cand esti bolnav.
Acestia au fost oameni de exceptie care s-au dispretuit pe ei insisi incat s-au supus la diferite privatiuni si cazne si care au urat pacatul intr-atat de mult incat, pentru a nu mai lua chip in ei, si-au chinuit trupul in tot felul. Numai din dragoste pentru Hristos! Niste nebuni pentru Hristos, mistuiti de dragostea Lui!
"Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit in pustii, si in munti, si in pesteri, si in crapaturile pamantului."

Last edited by negruta; 09.11.2014 at 14:38:07.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare