Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

Ne spune Domnul: „Vreţi pace? Vreţi sporire în cele duhovniceşti? Vreţi să fiu alături de voi? Vreţi unitate, compătimire, fraternitate? Vreţi bunuri duhovniceşti şi materiale? Nu urmaţi exemplul rău al celuilalt! Faceţi voi binele! Dacă vreţi să aveţi binecuvântările Mele din belşug, faceţi bine, în locul răului primit!”. Posibil să fie puţin mai greu, dar acest lucru va avea un puternic ecou în ceruri. Într-adevăr, este greu, dar nu şi imposibil.
Oricât de urât s-ar purta oamenii cu noi, oricât ne-ar nedreptăţi, oricât de mult am suferi, noi trebuie să fim atenţi la sufletele noastre. Mai bine tăcere şi rugăciune. Să fim deasupra acestor răutăţi prin bunătate, prin compătimire, prin iubire.
(Părintele Eusebiu Giannakakis , Să coborâm cerul în inimile noastre! , Editura Doxologia, Iaşi, 2014, p. 21)

[stefan florin]

În prealabil postat de cristiboss56

Ne spune Domnul: „Vreţi pace? Vreţi sporire în cele duhovniceşti? Vreţi să fiu alături de voi? Vreţi unitate, compătimire, fraternitate? Vreţi bunuri duhovniceşti şi materiale? Nu urmaţi exemplul rău al celuilalt! Faceţi voi binele! Dacă vreţi să aveţi binecuvântările Mele din belşug, faceţi bine, în locul răului primit!”. Posibil să fie puţin mai greu, dar acest lucru va avea un puternic ecou în ceruri. Într-adevăr, este greu, dar nu şi imposibil.
Oricât de urât s-ar purta oamenii cu noi, oricât ne-ar nedreptăţi, oricât de mult am suferi, noi trebuie să fim atenţi la sufletele noastre. Mai bine tăcere şi rugăciune. Să fim deasupra acestor răutăţi prin bunătate, prin compătimire, prin iubire.
(Părintele Eusebiu Giannakakis , Să coborâm cerul în inimile noastre! , Editura Doxologia, Iaşi, 2014, p. 21)

foarte frumoas spus, multa intelepciune!

[cristiboss56]

Când sunteţi obosiţi cu trupul şi nu puteţi să vă faceţi aşa cum se cade canonul vostru, mai ales seara după truda întregii zile, iată cum să vă rugaţi. Înainte să începeţi rugăciunea, ieşiţi pentru puţin afară, plimbaţi-vă, „pierdeţi timpul”, luaţi câteva guri de aer adânci... Dacă sunteţi ameţiţi sau simţiţi o greutate în cap, întindeţi-vă şi liniştiţi-vă, scoţându-vă din minte toate problemele şi impresiile zilei şi, după aceasta, începeţi să vă rugaţi.
Nu îngăduiţi niciodată să faceţi canonul de mântuială! Să vă amintiţi întotdeauna că Domnul, Care le vede pe toate, priveşte la pornirea voastră de a face binele, de a lucra şi de a ţine poruncile Lui. Vă priveşte şi vă binecuvântează.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul , Călăuzire către viața duhovnicească, Editura Egumenița, Galați, p. 81)

[cristiboss56]

Se întâmplă ca unii să nu se roage atunci când nu au o dispoziție fierbinte de rugăciune, în răcirea lor duhovnicească petrecând zile și săptămâni sau poate chiar și luni și ani fără de rugăciune. Deviza lor este: „Roagă-te doar atunci când simți că inima a este deschisă către rugăciune, iar când aceasta este închisă, nu încerca să te rogi. Aceasta îți va rămâne străină de rugăciune”. Marele rugător și făcător de minuni al veacului nostru, Sfântul Ioan de Kronstadt, respinge asemenea puncte de vedere: „Spun: dacă nu ai poftă, nu te ruga! - vicleană înțelepciune trupească. Încetează să te rogi și pe de-a-ntregul te vei lăsa de rugăciune. Trupul una ca aceasta dorește! Însă, Împărăția lui Dumnezeu cere străduință (Matei 11, 12)”.
Așadar, când omul este cuprins de ispita indiferenței și a lenevirii față de rugăciune, nu trebuie să rămână într-o astfel de stare prea mult, ci să biruiască lenea și indiferența printr-o constrângere de sine către rugăciune. Și cu silirea voii să biruie patimile, chemând, desigur, în ajutor harul lui Dumnezeu. Omul trebuie cu silirea voii să se ridice de pe patul lenevirii și să se constrângă către rugăciune, ocărându-se pe sine pentru aceasta, iar Dumnezeu nu va lăsa nerăsplătită o asmenea luptă de dobândire a obiceiului de rugăciune și de creare a unui duh de rugăciune.
Arhimandritul Serafim Alexiev

[cristiboss56]

Iţi scriu toate acestea, fiindcă în primul rând, văd că ai multă sete să înveţi rugăciunea şi să te foloseşti, iar în al doilea rând, pentru că sunt interesaţi şi alţi prieteni de-ai tăi să înveţe această lucrare. Îmi mai scrii să-ţi spun dacă eşti bun de călugăr. Văd semne bune la tine, dar cel mai bine este să te încerc de aproape. Când vei găsi un prilej bun, vino câteva zile să stai împreună cu noi. Fiindcă te osteneşti zilnic şi nu poţi să te rogi multe ore, pune-ţi în program să te scoli dimineaţa cât mai de vreme. Până pleci la lucru, să spui mereu rugăciunea şi să faci şi cincizeci de metanii. În duminici şi sărbători, fiindcă nu lucrezi, străduieşte-te pe cât poţi să foloseşti timpul cât mai bine. În duminici şi la marile sărbători Hristos dă har îndoit. Îmi aduc aminte că atunci când vieţuiam cu stareţul meu în ascultare, lucram puţine ore zilnic, numai câte erau necesare pentru câştigarea hranei zilnice. Dar în duminici şi sărbători întotdeauna aveam nelucrare.
Monahul Iosif Dionisiatul

[cristiboss56]

Păcatele noastre sunt agoniseală a satanei, pe care noi o adunăm în sufletele noastre și cu care ne îmbogățim. Această agoniseală se păstrează în noi ca niște comori diavolești. Cei ce îngrămădesc în sufletele lor păcate se află sub stăpânirea diavolului, după cuvintele Sfântului Apostol Petru: „Căci ceea ce te biruiește, aceea te și robește”. (II Petru 2, 19). Diavolul poate avea, pe drept, pretenția că cei păcătoși sunt ai lui, pentru că lucrează ca robi ai săi.
Dacă păcătosul însă azvârle toate păcatele din sufletul său prin spovedanie deschisă , dacă se pocăiește de fărădelegile sale și pornește pe o cale nouă și dreaptă, care duce la Hristos, el se smulge de sub stăpânirea diavolului. Iar atunci când acesta, cerându-și drepturile asupra jertfei aduse lui odinioară, pătrunde în sufletul omului și vede că nu mai are nimic al lui într-însul, nici o agoniseală, îl părăsește rușinat.
Cu astfel de suflete curățite de patimi și păcate se unește Domnul Iisus Hristos mai ales în taina cea cu neputință de cuprins cu mintea a Sfintei Împărtășanii. Prin ea, Dumnezeiescul Sânge se revarsă în sufletele noastre bolnave și slăbite, și noi devenim iarăși buni și destoinici vieții duhovnicești! Sufletul unit cu Mântuitorul dobândește putere și se poate împotrivi cu bine diavolilor și patimilor sădite de aceștia.
Arhimandritul Serafim Alexiev

[cristiboss56]

Rugăciunea comună a soţilor este foarte plăcută lui Dumnezeu şi are multă putere.
Poate chiar acesta este şi motivul pentru care vrăjmaşul încearcă să vă împiedice să vă rugaţi împreună.
Nu este decât o altă încercare pe care Dumnezeu o îngăduie ca să dobândiţi experienţă în lupta voastră duhovnicească şi să deveniţi mai puternici ca înainte! Amintiţi-vă că în orice împrejurare smerenia este arma cea mai eficientă.
Sfântul Macarie de la Optina

[cristiboss56]

Rugăciunea poate să scoată din iad sufletele oamenilor şi să învie trupuri, să dezrădăcineze munţii şi copacii din uscat şi să-i sădească în firea cea umedă a apei, după cum am văzut că au făcut unii din oamenii îmbunătăţiţi. Şi pe scurt, tot ce va voi să facă un credincios, semne şi minuni, să facă numai rugăciune cu evlavie şi cu credinţă, şi să nu se îndoiască în inima sa, şi îl va asculta Stăpânul, precum a zis în Sfânta Evanghelie.
Rugăciunea tăcută astfel o laudă foarte mult Marele Vasilie şi zice acestea pentru dânsa: „Rugăciunea este vorbirea şi unirea omului cu Dumnezeu, tărie a lumii, împăcare cu Dumnezeu, maica lacrimilor, ştergerea păcatelor, punte a ispitelor, sfărâmare a războiului, lucru al îngerilor, izvor al faptelor bune, mijlocitoare a darurilor, luminare a minţii, sporire nevăzută, hrană a sufletului, izgonire a necunoştinţei, dovadă a nădejdii, dezlegare a mâhniciunii, bogăţie a monahilor, încetare a mâniei, oglinda sporirii”.
Şi, în sfârşit, rugăciunea este celui ce cu adevărat se roagă, judecată şi divan şi judeţ al lui Hristos, mai înainte de Judecata ce va să fie, adică: rugăciunea este la cel ce se roagă, ca o judecată mai înainte de înfricoşata Judecată, la a doua venire a lui Hristos, şi păcătosul se osândeşte pe sine, pentru ca să se afle acolo îndreptăţit. Bine norocit este cel care plânge cu amar aici, înaintea lui Dumnezeu rugându-se, că acesta nu se mai judecă atunci la acea înfricoşată Judecată. Pentru aceasta, iubite, începând rugăciunea, lasă toate grijile și toate simţirile trupului, părăseşte pământul şi marea, treci eterul şi stelele cerului, treci cu privirea oștile Puterilor fără de trup, Heruvimii cei cu ochi mulţi şi Serafimii cei cu şase aripi, şi înalţă mintea ta mai sus de toată zidirea, treci cu gândul peste toate acelea, şi înţelege firea Dumnezeiască nespusă şi neînţeleasă cu mintea, întemeiată, neschimbată, nealcătuită, în trei ipostaze, neîmpărţită, lumină neapropiată, putere nespusă, frumuseţe nemeşteşugită unită strâns cu sufletul cel smerit, iar cu cuvântul după vrednicie este cu neputinţă a se spune. Acolo Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, un Dumnezeu în toate trei. Trei sfinte într-un scaun, de o Fiinţă, veşnice. O Dumnezeire, o stăpânire şi o sfinţenie, toate cuprinzându-le, zidindu-le şi sfinţindu-le. O Dumnezeire şi o Putere. Un Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor.
Agapie Codreanu

[cristiboss56]

La începutul nevoinţei sale, Stareţul era neînduplecat în ceea ce priveşte boala şi medicii. Mai târziu însă, la sfârşitul vieţii sale, cedând la rugăminţile ucenicilor săi, a primit îngrijirea medicală, şi, văzând folosul adus de medicamente, a mărturisit:
„Au venit mulţi la mine să-mi ceară ajutorul şi cu rugăciunea şi cu postul s-au vindecat. Acum însă Domnul nu vrea să mă asculte, ca să învăţ şi eu că sunt bune şi medicamentele, dar şi medicii. Să fiu îngăduitor cu alţii. Am citit şi epistolele Sfântului Nectarie şi am văzut câtă atenţie dădea medicilor şi medicamentelor un Sfânt atât de mare. Eu, un pustnic sărac, în pustie am îmbătrânit şi voiam numai cu credinţa să mă vindec. Dar acum învăț și eu că este nevoie și de medicamente, și de Har”.
Arhimandritul Efrem Filotheitul

[julianms]

Încă nu sunt foarte obișnuit cu toate regulile forumului... Sigur trebuie să fi greșit destule (în postarea asta)...
În mod normal puneam și link spre sursă... Dar acum n-o să pun. Și am acoperit anumite lucruri...

(Eu am obișnuința de a posta rapid imagini la mine pe Forum - nu este un Forum de Religie - totuși am observat ulterior că trebuia să fac de la început la un max 884px... Acum am micșorat poza, a pierdut din calitate.. dar nu asta contează)

Sunt de fapt 2 poze. Ceea ce mă interesa este încadrat cu roșu, în dreapta-jos.
Este un fragment de răspuns la o întrebare pe care mi-o puneam și eu, având nevoie de anumite medicamente înainte de a pleca la biserică. Totuși este o problemă: eu ar trebui să iau și ceva de mâncare (altfel stomacul meu începe serios să mă doară).
Dar în răspuns (dat de un preot) nu se precizează procedeul care trebuie urmat, dacă de exemplu ar trebui să stau multe ore, luând medicamentele doar cu apă (sau dacă pâinea «se admite» la excepții...)
... Necunoașterea mea e mare. Scuze pentru ea... Eu doresc să învăț dacă se poate și de pe Forumuri și chiar de pe Facebook (care nu e de aruncat la gunoi în întregime, are și părticele bune...)