O chemare la razboi

[Sara I]

Duhul lui Dumnezeu, prin vocile profetice ale acestor zile, ne avertizeaza..ne striga de fapt...ca lumea, asa cum o stim, se apropie de un sfarsit. Singur Dumnezeu stie ce va fi exact, si cum va fi acel ceas.Poate va trebui sa fugim prim munti si vai, cu tot avutul nostru intr-o bocceluta. Poate frate va da la moarte pe frate,multi vor cadea de la credinta, si se vor
vinde unii pe altii..Poate vor cadea muntii peste noi, poate se va crapa pamantul si pe multi va inghiti de vii.Ne chinuim atata sa ne agonisim una si alta si intr-o clipa toate pot fi maturate,cum vedem deja ca se intampla, in Romania si in lumea intreaga.Ne chinuim sa ne tot carpim ego-ul,sa ne aparam pozitia, sa ne scoatem dreptatea, si blestemata asta de mandrie si slava desarta...Sa le lasam sa crape odata, ca nu sunt decat un zid de despartire intre noi si Tatal nostru.

Ne spun parintii ca vin vremuri fara precedent in istorie..Confuzia duhovniceasca,apostazia,eresurile..iau amploare.Din zi in zi, din ceas in ceas...Intuneric mare sta gata sa acopere tot pamantul.

Si noi trebuie sa ne "trezim".

Trebuie sa ne imbracam armura duhovniceasca, si sa avem sabia Duhului(Cuvantul lui Hristos) in mana, si candela cu ulei in ea(harul Duhului Sfant,rugaciunea la toata vremea) E imperios necesar, e urgent, e imperativ, pentru oricine doreste sa ramana in "viata". Nu e o chestie optionala, nici religioasa,ci una de viata si moarte.

Trebuie sa ne rugam cum nu ne-am rugat niciodata pana acum,trebuie sa iertam cum inca nu am facut-o,trebuie sa fim sinceri si reali,sa renuntam sa umblam dupa lucruri de nimic, trebuie sa ne apropiem de Dumnezeu cu toata puterea care este in noi.

Trebuie sa facem zid de aparare contra eresurilor, dezumanizarii, racelii dragostei,scaderii credintei, si tot ce intunericul aduce cu sine. Trebuie sa stam,prin Duhul Sfant, umar langa umar, inima langa inima, scut al credintei langa scut al credintei, fapta buna(din Dumnezeu) langa fapta buna.

Nu e vremea acum sa ne pieptanam(sa ne aparam credinta verbal,formal si inutil, pe site-uri, demagogic;sa vedem care dogma "sectara" e mai putin ratacita, si care parere personala e mai desteapta si mai citita;care stie mai mult din parinti si scripturi, si traieste cel mai putin dupa adevarul pe care-l detine; sa cautam sa ne legam sau dezlegam cununiile, sa vedem cum pot sa fac pacatul sa nu fie chiar asa negru, care e mai mic si care mai mare).

Nu e vremea sa ne luam de "sectari", de "atei",si sa ne simtim ortodocsi prin evlavii formale si desarte...sa facem sondaje daca sa-i dam afara sau nu...

Hristosul cel Viu, Stanca Veacurilor, Cuvantul intrupat a lui Dumnezeu, ne spune clar: "Pe cel ce vine la Mine nu-L voi izgoni afara".Cine poate strica sau adauga ceva Cuvantului Sau?

Daca tu te-ai miluit prin harul lui Dumnezeu de o reala cunoastere a Mantuitorului, si eu sunt orb, si "ateu", si "sectar", si eretic, etc, tu ai o datorie sfanta fata de Hristos, Mantuitorul tau, si fata de mine, aproapele tau cazut intre talhari(eresuri, ateism,fariseim, tot felul de isme pierzatoare de suflet), sa mi-L spui si mie. Adevarul. Trebuie sa mi-L dai si mie pe Hristos, trebuie sa mi-L faci cunoscut,trebuie sa ma atragi catre dreapta si adevarata credinta, si pentru asta trebuie sa vorbesti limba duhovniceasca, singura limba pe care orice inima de om creata de Tatal o intelege. A DRAGOSTEI.

Iubeste-ma, fie-ti mila de mine, ateul, sectarul,ratacitul, si ROAGA-TE pentru mine daca vezi ca n-ai cu cine vorbi.

Inca e lumina, si cel ce lucreaza inca poate lucra.

Nu putem trage usa bisericii dupa noi, sa ne zavoram inlauntru si sa strigam ca am scapat. Noi ne-am mantuit, restul, treaba lor. Pentru ca daca facem asa, cel viclean, mincinos si urator de oameni e inca cu noi. Inca nu l-am biruit. Si calcam tocmai dogmele pe care strigam din toti bojocii ca le aparam. Iubirea de Adevar(de Hristos). Iubirea de aproapele. Trebuie sa iesim afara din cetate(nu din credinta, nici din Adevar, Doamne-fereste), dar din confort, din elitism si pareri de sine, sa iesim afara, sa suferim ocara Lui.


Ne injura "ateii", "sectarii" ne ofenseaza...Of, Doamne. Pai ce, ne-au fiert in ulei? Ne-au taiat in doua cu fierestraul?Ne-au luat casele, ne-au rupt camasa, ne-au luat copiii sa-i dea fiarelor? Ne-au rastignit pe cruce? Si daca, fereasca Dumnezeu, ne-ar face toate astea, ce poate face un crestin decat sa strige: "Iarta-I, TATA, CACI NU STIU CE FAC"?


Sf.Apostol Ioan ne spune ca "lumea ZACE in cel rau".Era la fel de adevarat atunci cat e de adevarat astazi. Oamenii fara Hristos(dintre care multi se cheama crestini) zac, sub robie diavoleasca, infasurati in pacate de neam nespovedite, nepocaite, in suferinte cumplite de tot felul,in temnite spirituale, legati in lantul ucigas al pacatului, al fricii,al groazei mute, al terorii fara nume, sunt in agonie interioara, sunt tormentati, haituiti, chinuiti, biciuiti,inebuniti de cap,cu mintile ratacite si orbite, storsi de vlaga,vampirizati,folositi de duhuri necurate dupa cheremul lor...

Si sunt fratii nostrii acolo,sangele nostru, suflet si viata a noastra,fara de care noi nu suntem intregi,caci avem acelasi Tata, si acelasi Mantuitor..nu-s straini, si nici necunoscuti, nici alieni..Poate nu stiu sa mearga la duhovnic, poate nu au curaj, poate ii leaga duhuri necurate si nu-i lasa sa caute ajutor, si poate atata is in stare sa faca, sa intre pe un site, si sa caute in vastul spatiu virtual o vorba buna, un cuvant de alinare, vreun firicel de lumina de care sa se poata agata...vreun indicator catre ADEVAR...

Daca un om e rau, se comporta rau, etc, este pentru ca el insusi este chinuit de duhuri rele, vai viata lui si soarta lui, si nu mai are nevoie s-o incaseze peste cap si de la cei la care merg pentru ajutor...

Trebuie sa stim cine suntem..

Ca si romani, suntem popor viteaz si cu spirit de sacrificiu, orice-ar zice detractorii.Ne-o spune istoria inscrisa in sangele nostru. Ca si crestini, suntem "nebuni" pentru Hristos, si gata de orice pentru El. Ne-o spune istoria inscrisa in sangele nostru duhovnicesc,al tuturor celor ce s-au miluit de nasterea intru Imparatia Cereasca, urmasi ai atator sfinti si martiri,urmasi ai lui Hristos, cati a avut si are poporul acesta.

Sa biruim raul din noi,prin neintrerupta legatura cu Mantuitorul(intrebandu-L in orice vreme daca gandul, fapta, lucru meu din vremea asta place Lui sau nu, prin Duhul Sfant) prin arme de lovire si aparare Dumnezeiesti,si va fi biruit si in afara noastra. Sa spunem dusmanilor nostrii duhovnicesti(diavolii) ce au spus inaintasii nostrii dusmanilor de trup:

PE AICI NU SE TRECE!

Sa ne amintim cine sunt adevaratii biruitori, adica adevaratii crestini:

''Si ei l-au biruit prin sangele Mielului,prin cuvantul marturiei lor si ca nu si-au iubit sufletul lor, pana la moarte''(Apoc.12:11)

Doamne..ajuta-ne...