Foloase dobandite din meditarea la patimile lui Iisus

[George.m]

Deci arhiereul L-a intrebat pe Iisus despre ucenicii Lui si despre invatatura Lui.
Iisus i-a raspuns: Eu am vorbit pe fata lumii; Eu am invatat intotdeauna in sinagoga si in templu, unde se aduna toti iudeii si nimic nu am vorbit in ascuns.
De ce Ma intrebi pe Mine? Intreaba pe cei ce au auzit ce le-am vorbit. Iata acestia stiu ce am spus Eu.
Si zicand El acestea, unul din slujitorii, care era de fata, I-a dat lui Iisus o palma, zicand: Asa raspunzi Tu arhiereului?
Iisus i-a raspuns: Daca am vorbit rau, dovedeste ce este rau, iar daca am vorbit bine, de ce Ma bati?

Sfantul Chiril al Alexandriei, spune, legat de acest episod, ca "unii dintre slujitori s-au ciocnit cu capeteniile, care poruncisera sa fie prins Iisus si au ajuns, afland invatatura Lui si minunandu-se de El, pana la a spune: Niciodata n-a vorbit un om asa. Suparandu-se de aceasta foarte tare, fariseii au raspuns: Nu cumva ati fost voi amagiti? Nu cumva a crezut in El careva dintre farisei sau dintre capetenii? Dar multimea aceasta, care nu cunostea legea, este blestemata. (In.7, 47-49).

Deci, deoarece cuvantul Mantuitorului le amintea capeteniilor cum se suparasera impotriva slujitorilor (aducandu-i martori ai invataturii Lui, prin spusa: Iata, acestia stiu ce am spus Eu), respingand banuiala de bunavointa fata de Hristos si abatand oarecum mintea capeteniilor spre alte ganduri, slujitorul mustrat de capetenii pentru admirarea lui Hristos Il opreste prin palmuire sa spuna mai multe lucruri care ar fi pus in primejdie ceata slujitorilor.

Mantuitorul mustra, poate, pe slujitor pentru o nedreptate si mai mare, anume nu numai ca L-a lovit, ci pentru ca, admirand mai inainte invatatura Sa, acum rabda ca El sa fie ocarat si condamnat, desi nu a fost gasit pentru nimic vinovat.

Caci, daca n-ai fi fost, zice, cucerit inainte de cuvintele Mele, daca nu ti-am parut ca dau cele mai bune invataturi si n-am fost crezut ca un Talcuitor aparte al Sfintelor Scripturi, daca tu nu ai fi fost cel ce ai strigat Niciodata n-a vorbit un om asa, poate ar fi fost vreun motiv sa fii iertat si sa fii scuzat de vina pentru acestea. Dar, deoarece te-ai minunat de invatatura Mea si n-ai dat marturie impotriva cuvintelor Mele, si Eu vorbind acum, ti-ai adus aminte de cuvantul tau de atunci, cum nu ai un pacat de neiertat".

În prealabil postat de MariS_

Da, Anca, dar mie nu mi se pare ca Iisus a vorbit de rau pe arhiereu. Iisus a vorbit cat se poate de respectuos. Deci nu merita palma aceea. El a spus ca nu invata pe ascuns, si ca arhiereul poate intreba chiar pe cei care au ascultat invatatura Sa, caci El invata in Templu, sinagogi sau locuri publice.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Iisus nu avea cum sa fie nerespectuos; dar a fost perceput ca atare; si nu este de mirare, de vreme ce Iisus aducea cu El Legea cea Noua, care implineste Legea Veche.
Chiar daca ceea ce invata Iisus prin templu, sinagogi sau locuri publice era cunoscut, stim totusi ca nu le convenea tuturor ceea ce invata Iisus, dovada ca L-au condamnat.
Iar ceea ce aduce Iisus ca noutate, este mila fata de aproapele, lucru necunoscut de alte religii, care se bazeaza pe Lege. Legea si mila nu au numitor comun.
Dar sunt si eu curioasa sa vad ce spun Sfintii Parinti.
P.S. Multumesc George.m de talcuire.

[MariS_]

În prealabil postat de George.m

Deci arhiereul L-a intrebat pe Iisus despre ucenicii Lui si despre invatatura Lui.
Iisus i-a raspuns: Eu am vorbit pe fata lumii; Eu am invatat intotdeauna in sinagoga si in templu, unde se aduna toti iudeii si nimic nu am vorbit in ascuns.
De ce Ma intrebi pe Mine? Intreaba pe cei ce au auzit ce le-am vorbit. Iata acestia stiu ce am spus Eu.
Si zicand El acestea, unul din slujitorii, care era de fata, I-a dat lui Iisus o palma, zicand: Asa raspunzi Tu arhiereului?
Iisus i-a raspuns: Daca am vorbit rau, dovedeste ce este rau, iar daca am vorbit bine, de ce Ma bati?

Sfantul Chiril al Alexandriei, spune, legat de acest episod, ca "unii dintre slujitori s-au ciocnit cu capeteniile, care poruncisera sa fie prins Iisus si au ajuns, afland invatatura Lui si minunandu-se de El, pana la a spune: Niciodata n-a vorbit un om asa. Suparandu-se de aceasta foarte tare, fariseii au raspuns: Nu cumva ati fost voi amagiti? Nu cumva a crezut in El careva dintre farisei sau dintre capetenii? Dar multimea aceasta, care nu cunostea legea, este blestemata. (In.7, 47-49).

Deci, deoarece cuvantul Mantuitorului le amintea capeteniilor cum se suparasera impotriva slujitorilor (aducandu-i martori ai invataturii Lui, prin spusa: Iata, acestia stiu ce am spus Eu), respingand banuiala de bunavointa fata de Hristos si abatand oarecum mintea capeteniilor spre alte ganduri, slujitorul mustrat de capetenii pentru admirarea lui Hristos Il opreste prin palmuire sa spuna mai multe lucruri care ar fi pus in primejdie ceata slujitorilor.

Mantuitorul mustra, poate, pe slujitor pentru o nedreptate si mai mare, anume nu numai ca L-a lovit, ci pentru ca, admirand mai inainte invatatura Sa, acum rabda ca El sa fie ocarat si condamnat, desi nu a fost gasit pentru nimic vinovat.

Caci, daca n-ai fi fost, zice, cucerit inainte de cuvintele Mele, daca nu ti-am parut ca dau cele mai bune invataturi si n-am fost crezut ca un Talcuitor aparte al Sfintelor Scripturi, daca tu nu ai fi fost cel ce ai strigat Niciodata n-a vorbit un om asa, poate ar fi fost vreun motiv sa fii iertat si sa fii scuzat de vina pentru acestea. Dar, deoarece te-ai minunat de invatatura Mea si n-ai dat marturie impotriva cuvintelor Mele, si Eu vorbind acum, ti-ai adus aminte de cuvantul tau de atunci, cum nu ai un pacat de neiertat".

Aici, draga George, aduci o noutate pe care nu o stiam si care arunca o noua lumina asupra episodului. Faptul ca acel slujitor care a palmuit pe Mantuitor e unul din cei care i-au admirat invatatura si acum, in fata stapinilor sai arhierei, se leapada violent de ea, spune foarte multe. Asta inseamna ca el era fatarnic. Deci, judecarea Judecatorului, adica a Mantuitorului, e facuta de carturari, de farisei si de fatarnici pe post de slujitori. Bun, frumos tablou avem!
Multumesc mult, draga George, intr-adevar Sf. Chiril al Alexandriei a fost cu adevarat inspirat de Duh Sfant.
Acum, legat de raspunsul Mantuitorului exista pana acum doua variante:
- una care spune ca Mantuitorul dorea sa-i determine la o judecare dreapta, tocmai din iubire fata de ei, caci ei judecand nedrept de fapt se osandeau pe ei. Si Mantuitorul nu dorea osandirea lor.
- si alta care spune ca Mantuitorul ar fi vrut, in mod intentionat, sa iasa la lumina impostura celor ce il judeca si modul stramb de judecata al lor.
Acum mi se pare evident ca aici Mantuitorul raspunde doar pentru ca e vorba de o judecata, in rest bataile, scuiparile, batjocura le sufera in tacere, in smerenie, in iubire. Spre care din cele doua variante inclinati sa vedeti adevarul si, eventual, de ce? Sau poate aveti si alte explicatii.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[MariS_]

În prealabil postat de MariS_

Aici, draga George, aduci o noutate pe care nu o stiam si care arunca o noua lumina asupra episodului. Faptul ca acel slujitor care a palmuit pe Mantuitor e unul din cei care i-au admirat invatatura si acum, in fata stapinilor sai arhierei, se leapada violent de ea, spune foarte multe. Asta inseamna ca el era fatarnic. Deci, judecarea Judecatorului, adica a Mantuitorului, e facuta de carturari, de farisei si de fatarnici pe post de slujitori. Bun, frumos tablou avem!
Multumesc mult, draga George, intr-adevar Sf. Chiril al Alexandriei a fost cu adevarat inspirat de Duh Sfant.
Acum, legat de raspunsul Mantuitorului exista pana acum doua variante:
- una care spune ca Mantuitorul dorea sa-i determine la o judecare dreapta, tocmai din iubire fata de ei, caci ei judecand nedrept de fapt se osandeau pe ei. Si Mantuitorul nu dorea osandirea lor.
- si alta care spune ca Mantuitorul ar fi vrut, in mod intentionat, sa iasa la lumina impostura celor ce il judeca si modul stramb de judecata al lor.
Acum mi se pare evident ca aici Mantuitorul raspunde doar pentru ca e vorba de o judecata, in rest bataile, scuiparile, batjocura le sufera in tacere, in smerenie, in iubire. Spre care din cele doua variante inclinati sa vedeti adevarul si, eventual, de ce? Sau poate aveti si alte explicatii.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Dragilor, nu numai curiozitatea m-a impins sa deschid aceasta discutie despre judecarea Judecatorului, ci si dorinta de-a desprinde niste foloase duhovnicesti. Caci, iata, se apropie seara si noaptea cand Mantuitorul a fost vandut, prins si judecat. Iar de judecat L-au judecat carturarii, fariseii si fatarnicii. Se cuvine, in aceste momente, sa ne gandim ca in fiecare dintre noi sta ascuns ... un carturar, ... un fariseu ... si un fatarnic. Sa nu-i lasam sa-L rastigneasca pe Iisus din inima noastra. Iertati-ma, va rog, daca v-am gresit cu ceva.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[George.m]

În prealabil postat de MariS_

Aici, draga George, aduci o noutate pe care nu o stiam si care arunca o noua lumina asupra episodului. Faptul ca acel slujitor care a palmuit pe Mantuitor e unul din cei care i-au admirat invatatura si acum, in fata stapinilor sai arhierei, se leapada violent de ea, spune foarte multe. Asta inseamna ca el era fatarnic. Deci, judecarea Judecatorului, adica a Mantuitorului, e facuta de carturari, de farisei si de fatarnici pe post de slujitori. Bun, frumos tablou avem!
Multumesc mult, draga George, intr-adevar Sf. Chiril al Alexandriei a fost cu adevarat inspirat de Duh Sfant.
Acum, legat de raspunsul Mantuitorului exista pana acum doua variante:
- una care spune ca Mantuitorul dorea sa-i determine la o judecare dreapta, tocmai din iubire fata de ei, caci ei judecand nedrept de fapt se osandeau pe ei. Si Mantuitorul nu dorea osandirea lor.
- si alta care spune ca Mantuitorul ar fi vrut, in mod intentionat, sa iasa la lumina impostura celor ce il judeca si modul stramb de judecata al lor.
Acum mi se pare evident ca aici Mantuitorul raspunde doar pentru ca e vorba de o judecata, in rest bataile, scuiparile, batjocura le sufera in tacere, in smerenie, in iubire. Spre care din cele doua variante inclinati sa vedeti adevarul si, eventual, de ce? Sau poate aveti si alte explicatii.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ma bucur ca ai adus in discutie acest episod scripturistic, mai ales acum, in Saptamana Patimilor. Cu aceasta ocazie, am aflat si eu interpretarea Sfantului Chiril. Sa dea Domnul sa dobandim si noi mintea indumnezeita a Sfintilor Parinti si sa intelegem cuvintele Scripturii prin lucrarea Duhului Sfant.

Nu cred ca gresim admitand ca adevarate ambele interpretari. Pornind de la cea a Sfantului Chiril al Alexandriei, ma gandesc la fapta groaznica pe care a savarsi-o slujitorul. I-a tras o palma lui Dumnezeu - la propriu - pentru a fi vazut bine de capeteniile iudeilor. Ii astupa gura lui Hristos Il cearta, Il reduce la tacere, intrucat cuvintele Lui deranjau, zgandareau.

Tabloul ar trebui, cel putin, sa ne puna pe ganduri. Omul, pentru a da bine inaintea arhiereului, ii trage o palma Arhiereului.

Mantuitorul a fost batut in mod crunt de soldati, cu biciul si cu alte obiecte si nu le spune nici un cuvant. I-au torturat trupul, I l-au strapuns cu piroane. Nici o reactie.
Totusi, cand palma (mana) omului loveste fata Domnului, vine Cuvantul catre om...
Palma si fata... Contact direct, nemediat prin obiecte neinsufletite, de la piele la piele...
Mantuitorul obisnuia sa mangaie cu palma capul copiilor... Pune palma pe mana soldatului roman... Contactul palmei Lui era bland, transmitea Iubirea, viata... Contactul palmei soldatului nu este bland, transmite altceva...
Pe Lazar il invie folosind Cuvantul si palma, pe fetita o invie luind-o de mana, painea o frange cu palmele, paharul il tine in palma...

Sfantul Serafim isi tine palma pe locul inimii duhovnicesti...
Duhul Sfant transmis prin punerea palmelor peste capul candidatului.

Fata, Dumnezeu vorbind fata catre fata cu Avraam, cu dreptii Sai. Cinstea suprema, recuperare deplina, comunicare deplina pentru om, Marea Intalnire.

Fata catre fata este Hristos cu soldatul si el loveste tocmai aceasta Fata.
Respinge Viata, respinge intimitatea cu Dumnezeu. ASTA Dumnezeu nu suporta, am inteles. Hula da, scuipatul da, cuiele da, biciul da. Dar NU refuzul intalnirii depline, a intoarcerii omului de la Fata Sa. Deci nu vrea moartea omului. Si atunci: intervine. E motivul suprem, unic. "Orice accept, chiar si moartea unicului meu Fiu pe cruce, dar nu moartea ta, omule" pare a spune. Si de aceea, iata: vorbesc acum, iar tu intelege!

Un elev mi-a spus ca e disperat. Tatal lui il batuse. Nu era disperat ca il batea cu batul si cureaua, asta era deja un obicei... Dar in ziua aceea, tatal lui il lovise peste fata cu palma. Copilul intelesese ca tatal lui l-a omorit. Ca intre ei se instalase moartea.

Fata catre fata si palma pe fata inseamna, pentru mine, suflet catre suflet.

Un prieten orb mi-a spus ca se consoleaza cu starea lui doar atunci cand isi mangaie iubita pe fata...

[cristiboss56]

În prealabil postat de Ana-Maria N

‘Iisus s-a smerit atat de mult, incat a primit a lua moarte si inca moarte pe cruce. Ia seama, mediteaza, cugeta si contempleaza la batjocoririle:
E vandut de un ucenic, iar un altul se leapada de El. E batjocorit de Pilat cu porfira, cununa de spini si este cinstit ca un imparat mincinos! E scuipat, I se acopera fata, e palmuit si lovit cu pumnii! Ca un capat de rautate, este pus a-si duce crucea si e purtat pe strazile Ierusalimului pana la locul Capatanii. E dezbracat, apoi rastignit ca un talhar cu talharii cu piroane, ca sa-L arate a fi un razvratit, raufacator si neastamparat! ( romanii nu obisnuiau a rastigni cu piroane pe oricine, ci numai pe cei mai vinovati si mai raufacatori ) E luat in ras pe cruce de un atat de mare oras ca Ierusalimul, cu peste doua milioane de locuitori! Dar necinstirile nu s-au oprit aici, ci si dupa moarte e impuns cu sulita.
De aceea rusineaza-te acum, frate, nu numai a nu te mandri, ci si a nu lasa cu nici un pret sa intre in sufletul tau, nici cel mai mic freamat de mandrie. Cugeta la marea smerenie a Dumnezeului tau si mergi dupa El.’ (Razboiul Nevazut-Nicodim Aghioritul)

Smerenia este cel mai greu de dobândit căci toate celelalte nefolositoare se vor risipi la omul smerit . Nici ocara venită de la aproapele, nici gândul trufaş, nici prigoana, nici lipsurile materiăle , nici durerea , nu-l va clinti în credinţa sa pe cel smerit . Cel mai bun exemplu este Apostolul Pavel, şi nu numai .

[cristiboss56]

În prealabil postat de Ana-Maria N

'' Sufletul, oricat de pacatos ar fi, fara tagada va primi ajutor; ajunge numai sa nu se descurajeze (sa cada in grija de multe) si cu barbatie sa se lupte cu vrasmasii sai.Daca el doreste din toata inima sa se izbaveasca de demoni, Dumnezeu va infaptui aceasta.Caci El nu doreste moartea pacatosului, ci sa se intoarca nelegiuitul de la calea lui cea rea si sa fie viu.
,Aproape este Domnul de toti cei ce-L cheama pe El, de toti cei ce-L cheama intr-u adevar, voia celor ce se tem de El o va face si rugaciunea lor o va auzi si ii va mantui pe dansii' ( Psalmul 144, 18-19).
Daca iubesti pe Domul si cu rugaciune fierbinte ziua si noaptea strigi catre El, poate El sa nu te izbaveasca de asalturile demonilor? Ca sa zdrobeasca faptele diavolului, Dumnezeu a trimis pe Unul-Nascut Fiul Sau, care din dragoste pentru noi, pentru mantuirea noastra a murit pe Cruce! Cum este cu putinta ca sa-ti refuze ajutorul, cand El Insusi jinduieste sa ti-l dea si asteapta numai sa strigi din toata inima catre El? Suntem preveniti ca prin lupte si prin multe necazuri se intra in Imparatia lui Dumnezeu si la vreme de lupta exista caderi si ridicari.Regula este: daca ai cazut, ridica-te! Daca ti se intampla sa nu izbutesti, incepe din nou! '' ( Arhimandrit Serafim Alexiev )

Frumos şi mai ales de folos pasajul ăsta ! Să nu deznădajduim nici o secundă , să strigăm către El cu putere şi convingere prin rugăciune , să avem puterea , voinţa de a ne ridica din căderile noastre, pentru că El este tot timpul lângă noi ! Doar un gram de voinţă şi o rugă sinceră . . . , de restul se ocupă El !

[hereiam]

Cred ca ceea ce l-a deranjat pe Hristos a fost fatarnicia slugii si slava desarta a acestuia... faptul ca a iubit mai mult slava oamenilor decat slava lui Dumnezeu... Ajuns in postura de a confirma vorbele lui Hristos si a-l apara si a lua partea corectitudinii acesta face exact contrariul.. odinioara acestui individ ii servise ca ajutor, iar acum acesta ajuns in postura de a-l rasplati, rasplateste binele cu rau... Cel ce odinioara fusese vindecat si mangaiat de mana lui Hristos acum cu mana il loveste peste fata... Cel ce stia despre invatatura Mantuitorul nu spune 'stiu' ci da cu palma, deranjat de asteptarile lui Hristos de la el. De am vorbit rau spune, iar de nu, de ce ma lovesti? Adica acela nu l-a lovit fiindca era convins ca, Mantuitorul a zis ceva rau, ci din slava desarta, ca sa fie conform cu cei ce aveau slava acolo... Altadata cand Hristos era in slava acelasi individ era de partea Sa.. Acum cand Acesta nu a mai fost in slava a fost impotriva Lui.Tocmai asta l-a deranjat pe Hristos fatarnicia si incorectitudinea acestui individ, care pus in postura sa il marturiseasca pe Hristos se simte repugnat. Hristos la randul lui a fost repugnat si dezamagit de josnicia fiintei acestui individ.

[Mia Mia]

"Doamne Dumnezeule Iisuse Hristoase nu vom şti niciodată să-Ţi mulţumim pentru marea Ta iubire de oameni, care Te-a făcut să Te întrupezi, cu adevărată fire omenească, pentru răscumpărarea păcatelor noastre. Pentru ca acestea să dobândească ispăşire, Tu, Doamne Iisuse, ai hotărât să iei păcatele noastre asupra Ta, să fii responsabil de ele, să primeşti vinovăţia în locul nostru! Tu să devii "păcatul", "unicul păcătos!" Tu Sfinţenia Absolută, Nevinovăţia, Puritatea, Adevărul, Dreptatea, Umilinţa, Iubirea să deviipăcatul, murdăria, prostia, necurăţia, blasfemia, minciuna, orgoliul, zgârcenia şi toate păcatele! Doi torenţi porniţi unul de la începutul lumii şi celălalt de la sfârşitul ei, cu şuvoaiele întunecate, noroioase, urât mirositoare, ducând toate păcatele de la Adam până la antiHrist, păcatele cu gândul, cu pofta, cu fapta, cu cuvântul, toate păcatele s-au prăvălit asupra Ta, Doamne, un ocean de murdării şi Tu ai devenit sălaşul lor! Doamne, Te-ai răstignit şi i-ai mântuit pe toţi păcătoşii de la Adam şi până la sfârşitul lumii! Între ei eram şieu, cu toate păcatele mele, ingrat şi arogant, încăpăţânat şi fără pocăinţă, gata să alunec din nou şi Tu nu m-ai lepădat! Cum nu ne înghite Pământul pentru că zi de zi punem alte păcate pe umerii Tăi, Tu Victimă Sfântă a Dreptăţii Divine pentru cei vinovaţi? Primeşte mulţumiri, Doamne Iisuse, că în Ghetsimani ne-ai dat pilda şi harul rugăciunii: adevărată, umilită, perfectă- în genunchi, resemnată, fiebinte, statornică, îndelungată-rugăciunea Ta durează mai mult de trei ore, în pofida oboselii, dezgustului, tristeţii interioare, şi dezinteresată- ai spus: Fie Doamne Voia Ta, şi nu a mea! - întru toate conformă Voinţei Lui Dumnezeu. Ne-ai învăţat că toate ale noastre trebuiesc aşezate la picioarele Bunului Dumnezeu, Tatăl nostru. Văzându-Te îngenunchiat în faţa Lui, cu fruntea la pământ cerşind cu lacrimi şi sudori de sânge - iertare, oare e cu putinţă ca Părintele Tău să nu mă ierte pentru meritele Tale, pe mine, pe care Tu mă înveţi să suport povara vieţii, să mă rog pentru duşmani şi prin Sfânta Împărtăşanie verşi în sufletul meu forţele mântuitoare din agonia Ta? Ne-ai învăţat să ne îndreptăm spre Tine, să priveghem, să ne rugăm, să nu Te lăsăm singur, să Te iubim, să jerfim distracţiile noastre, să lăsăm deoparte somnul, indiferenţa, egoismul; să fim ai Tăi, să veghem cu Tine, să ne rugăm cu Tine. Noi suntem cei aleşi! Noi suntem prietenii! Noi suntem ca acei ucenici preascumpi ai Tăi: Petru, Iacob şi Ioan! Noi suntem cei care am stat la masă cu Tine Doamne şi care am făcut atâtea făgăduinţe şi jurăminte că Te vom iubi - şi NOI DORMIM!!! E cumplit să iubeşti intens până la moarte şi să nu Te poţi face iubit de cei pentru care mori! Pentru atâta prisos de dragoste, Doamne, eşti răspătit cu josnicii şi ingratitudini, mai dureroase chiar decât Patimile de pe Golgota! Să căutăm în inimile noastre glasul Domnului: strigăt de poruncă, suspin de rugăciune, cuvânt de dojană şi întotdeauna glas de iubire: Privegheaţi şi vă rugaţi! Domnul în agonie veghează şi se roagă neîntrerupt pentru noi, pe toate altarele unde Îl ţintuieşte pe veci nemărginita Lui Iubire. Să nu fim noi cei indiferenţi care-L resping, care luaţi de valurile vieţii L-au uitat! Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul şi Răscumpărătorul păcatelor noastre, Îţi Mulţumim din inimile noastre plecate, cu toată dragostea şi cu toată dorinţa de a împlini în toate Voia Ta! Slavă Ţie Dumnezeul nostru Preasfânt, Multîndurătorşi Preaplinde Iubire! Amin!"