Dumnezeu ne stie si gandurile...

[silverstar]

În toamna aceea când am venit acasă doar pentru câteva ore, începuse deja scoala si nu puteam sta mai mult, toate erau anapoda. La toti din familie ne mergea rău, între noi era o atmosferă tensionată care nu făcea bine nimănui. Nu m-am putut bucura de nimic si-am revenit la casa mea destul de tristă.

Pentru binele nostru, al meu si al celor din familia mea, mi-am propus să merg la biserică sapte vineri la rând. Asa am gândit eu si-am crezut că ne poate fi de folos. Nu am spus la nimeni ce fac si de ce, nici chiar celei mai bune prietene.

Joi seara, înainte de a patra vineri, zi de slujbă. Când am iesit de la scoală, ploua, mărunt, des, trist. Era rece, toamna începuse deja de ceva vreme. Eram plictisită, obosită si nu-mi doream decât să ajung acasă, să mă bag în pat si să dorm.

Mă gândeam că trei slujbe sunt suficiente si, înainte de culcare, nu am mai pus ceasul să mă trezească dimineata, la ora sase. Slujbele de vineri începeau la ora 6.30.
M-am culcat devreme, fără grijă, si-am adormit imediat. Nu numai oboseala, dar si vremea îndemna la somn.

Spre dimineaţă m-am visat în biserica la care merg de obicei. Biserica era puternic luminată, culoarea predominantă a icoanelor si peretilor fiind rosu strălucitor si galben-auriu.

În biserică nu era nimeni, biserica era goală. Priveam în jur nelămurită si, la un moment dat, am întrebat, dar nu pe cineva anume, de ce nu e slujbă în biserică. Atunci, un glas de femeie, pe care n-o vedeam, mi-a spus: „cum să fie slujbă în biserică dacă tu stai în pat si dormi?…”

M-am trezit brusc. Speriată, am privit ceasul si-am sărit din pat înfricosată. M-am îmbrăcat si-am ajuns la biserică la timp să prind toată slujba.

Planul din gândul meu a fost citit sau auzit. Nu de om, ci de Dumnezeu. Dar nu trebuie neglijata nici propria-mi constiinta. Nu mi s-a permis să încalc hotărârea/promisiunea. Am fost mustrată bland că stau în pat si dorm, când ar fi trebuit să fiu la slujbă, în biserică, unde singură m-am programat să merg sapte vineri la rând.

Asa am învătat, am aflat că Dumnezeu îti citeste si gândul si că El nu poate fi mintit. Si-am mai învătat/aflat că nici fată de tine însuti nu-i bine să lasi promisiuni neonorate… Constiinta se revolta...

[nede_mar]

Draga mea, Dumnezeu nu numai ca ne citeste gandurile dar ne si indruma pasi acolo unde ne este bine. Am s-a iti spun si eu o intamplare care unora li se pare stranie dar eu am trait-o: In urma cu cativa ani am avut o problema grava cu fetita mea, si prin medici nu gaseam rezolvare, atunci din intampare a venit la mine o cunostinta si dupa ce i-am povestit prin ce trec ma intrebat daca pe Dumnezeu l-am intrebat care este drumul pe care trebuie sa merg.I-am raspuns ca eu m-a rog dar.....! cum s-a fac s-a vorbesc cu Dumnezeu?Mi-a zis - "uite asa iti inchipui ca il ai in fata ta si il intrebi pur si simplu" dupa cateva zile asa am facut - noaptea am visat ca intram intr-o Biserica mare a carei usa avea niste clante mari auri iar pe peretele de afara avea o tablita pe care scria SF. NICOLAE.Cand am intrat in biserica doamna de la lumanari m-a intampinat cu o voce ridicata, nu am retinut ce mi-a zis. Dimineata cand am mers la serviciu am intrebat colegele de toate Bisericile din Bucuresti care poarta Hramul Sf. Nicolae. Inarmata cu o intreaga lista am plecat la drum. Prima Biserica din drumul meu era Biserica de pe str. Doamnei, cand am ajuns in dreptul ei m-am dat doi pasi inapoi - era aceeas biserica din visul meu! aceleasi clante la usi, aceeasi doamna care vindea lumanari nu poti s-a iti inchipui ce am simptit! si acum imi curg lacrimile! Acolo eu am mers la multe slujbe de Sf. Maslu, am dus-o pe fica mea de multe ori. O duceam pe brate, o lua Parintele si ii citea cu cartea pe cap si veneam acasa cu ea pe picioare, vesela si din ce in ce mai vindecata. De atunci au trecut anii, fetita mea este bine, licentiata in finante, de curand s-a casatorit si totul numai cu ajutorul Bunului Dumnezeu!

[silverstar]

În prealabil postat de nede_mar

Draga mea, Dumnezeu nu numai ca ne citeste gandurile dar ne si indruma pasi acolo unde ne este bine. Am s-a iti spun si eu o intamplare care unora li se pare stranie dar eu am trait-o: In urma cu cativa ani am avut o problema grava cu fetita mea, si prin medici nu gaseam rezolvare, atunci din intampare a venit la mine o cunostinta si dupa ce i-am povestit prin ce trec ma intrebat daca pe Dumnezeu l-am intrebat care este drumul pe care trebuie sa merg.I-am raspuns ca eu m-a rog dar.....! cum s-a fac s-a vorbesc cu Dumnezeu?Mi-a zis - "uite asa iti inchipui ca il ai in fata ta si il intrebi pur si simplu" dupa cateva zile asa am facut - noaptea am visat ca intram intr-o Biserica mare a carei usa avea niste clante mari auri iar pe peretele de afara avea o tablita pe care scria SF. NICOLAE.Cand am intrat in biserica doamna de la lumanari m-a intampinat cu o voce ridicata, nu am retinut ce mi-a zis. Dimineata cand am mers la serviciu am intrebat colegele de toate Bisericile din Bucuresti care poarta Hramul Sf. Nicolae. Inarmata cu o intreaga lista am plecat la drum. Prima Biserica din drumul meu era Biserica de pe str. Doamnei, cand am ajuns in dreptul ei m-am dat doi pasi inapoi - era aceeas biserica din visul meu! aceleasi clante la usi, aceeasi doamna care vindea lumanari nu poti s-a iti inchipui ce am simptit! si acum imi curg lacrimile! Acolo eu am mers la multe slujbe de Sf. Maslu, am dus-o pe fica mea de multe ori. O duceam pe brate, o lua Parintele si ii citea cu cartea pe cap si veneam acasa cu ea pe picioare, vesela si din ce in ce mai vindecata. De atunci au trecut anii, fetita mea este bine, licentiata in finante, de curand s-a casatorit si totul numai cu ajutorul Bunului Dumnezeu!

Este miraculos cat de multe puncte comune sunt intre ceea ce povestesti tu si ceea ce mi s-a intamplat mie cu niste ani in urma. Si tot Sfantul Nicolae.
Am aceste trairi adunate intr-un volum inca nepublicat, de aceea iti voi oferi povestirea exact cum e scrisa pentru tipar.

Să nu furi

A opta poruncă a decalogului spune: să nu furi…
Întotdeauna am detestat furtul si minciuna. În mintea mea aceste vicii se contopesc, formează un tot. Cine minte fură, cine fură minte.
.................................................. .........................
N-am furat si n-as face-o niciodată. Când mi-am dorit foarte mult ceva, am cerut si................................................ ....................
Si totusi, era să se întâmple…


Cred că trecuse de 5 dimineata când am adormit din nou. Eram în vacanţa de iarnă si puteam dormi fără grijă până târziu.


Am avut un vis.

Se făcea că sunt din nou studentă si mă aflam în fata căminului în care locuisem în perioada studentiei. La toate ferestrele, mă refer la cele de la etaj, erau grătare pe care, de obicei, noi, studentii tineam iarna mâncarea la rece, pentru că pe atunci, nu aveam frigidere în cameră.

În visul meu insa, erau grătare si la camerele de la parter. M-am apropiat încet de un grătar aflat la o cameră de la parter, am privit în interior si am văzut o mulţime de tacâmuri, frumos lucrate si strălucitoare. Am hotărât că aveam nevoie de ele. Hoteste, am privit în jur, nu era nimeni să mă vadă, si iute am băgat mâna să iau, să fur cât cuprinde…

Când am scos mâna, în loc de tacâmurile la care râvnisem cu atata lăcomie, aveam icoana Sfântului Nicolae… M-am speriat, am tresărit în somn, am murmurat un „Iartă-mă” sau „Nu mai fac niciodată”, nu-mi amintesc exact ce-am spus, am pus icoana de unde am luat-o şi imediat m-am trezit din somn.

Tremuram, eram speriată, îmi era frică si rusine, o transpiratie rece îmi cuprinsese tot corpul… Am aprins candela, am aprins o lumânare si m-am rugat plângând pentru iertarea păcatelor.

Nu am povestit nimănui acest vis decat tarziu...

După vacanţă, la scoală, i-am întrebat pe colegii mei dacă există în oras o biserică numită „Sfântul Nicolae”. Colegii m-au privit cu mirare si mi-au spus că biserica din spatele scolii se numeşte „Sfântul Nicolae”. Intrasem o dată sau de două ori în biserica aceea, dar niciodată n-am stiut cum se numeste…

Am hotărât să merg la biserică, s-o văd cu atentie, să ascult slujba… Si m-am dus la zi de sărbătoare. Am intrat în curte si, în timp ce mă îndreptam spre intrare, am simtit că trebuie să mă uit sus, deasupra usii de la intrarea în biserică.

De necrezut! Acolo, sus, deasupra usii de la intrarea in biserica era icoana Sfântului Nicolae pe care eu o avusesem în mână în vis, icoana pe care nu scria nici un nume, dar despre care am stiut, prin putere divină, a cui este.

Si inca un amanunt: Biserica era in renovare...

[nede_mar]

Pentru ca tu zici ca avem totusi ceva comun am s-a iti mai povestesc o intimplare cand am simptit ca Dumnezeu m-a insoteste peste tot. Eu am doi copii fetita mai mare si baiatul mai mic cu 9 ani decat ea. Mai toata viata i-am crescut singura si cu multe nevoi,dar totusi in fiecare vacanta am cautat ca macar cateva zile s-a plecam la munte sau la mare,intorcandu-ne spre casa si bineinteles cu foarte putini bani, in tren copii m-au rugat daca putem s-a luam de la gara taxiul sigur ca nu am putut s-a ii refuz dar in mintea mea am inceput s-a ma rog s-a se razgandeasca pana la Buc. ca nu mai aveam bani si de taxi si de mancare pana la salariu, nu eram in stare s-a gasesc solutia cea mai buna dar cand am ajuns in Gara de Nord carand la bagaje si tinind baiatul de mana el s-a aplecat aproape la roata trenului de unde a luat ceva, ce nu a vrut s-a imi arate pana la iesirea din gara.Cand a desfacut pumnuletul tine in el niste bani! Stiu ca cineva a suferit ca i-a pierdut dar cu jena totusi m-am bucurat si ei ne-au ajuns s-a traim pana la salariu. Imi este jena dar poate tot Dumnezeu mi-ia trimis eu lui i-am multumit. Am trait multe alte intamplari din care am simptit ca Dumnezeu ma ajuta si toate numai impreuna cu copii mei.