Sunt sfintii supraoameni ?

[windorin]

Sfintii au fost parca mai bolnavi (trupeste) decat multi din jurul lor.
De'ar fi avut ceva "in plus" fata de noi, cred ca se vedea in primul rand in trupul lor.

Aceleasi date avem toti, aceleasi porniri si aceleasi tendinte. Difera numai puterea de a lucra (talantii).
Numai ca unii lupta pentru curatire, iar altii nu. Cei care lupta ajung adesea sfinti.

Eu cred ca oamenii nu sunt sfinti in ei insisi sau prin ei insisi ci doar in comuniunea cu Mantuitorul care transfigureaza.Un om ii apartine lui Dumnezeu si devine sfant prin aceea ca printr-o totala umilinta si pocainta accepta darul divin al iertarii.Se leapada de sine si isi accepta neputina iar pe acei oameni care se dezbraca de firea lumeasca,de mandrie si de voia lor, Cel de Sus ii ridica in sfintenie, pentru ca ei fac voia Tatalui.Am observat acest aspect ca o regula generala in Pateric.

Cred ca acesta este situatia la care se referea Apostolul Pavel cand a spus: ,,Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi"(2 Corinteni 5:17).Sunt oameni in acesta lume care reusesc ca calce pe urmele lui Hristos si sa urmeze,la nivelul nostru,cele spuse in Epistola catre Filipeni 2:5-11:

,,El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu,ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor.La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce. De aceea si Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult si I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, in Numele lui Isus, sa se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamant si de sub pamant,si orice limba sa marturiseasca, spre slava lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Hristos este Domnul."

Toti platim pacatul lui Adam (,,De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el" Romani 5:12) prin moarte dar eu cred ca indemnul la sfintenie la asta se refera:intrucat suntem oameni si avem pacatul in noi nu putem sa devenim sfinti singuri dar prin pocainta si smerenie Cel de Sus ii poate inalta pe cei care fac asta spre desavirsire,ca o rasplata pentru cei ce il urmeaza pe Mantuitor.

Am ales un citat despre pocainta care sper sa fie folositor:,,Un batran oarecare a sezut in singuratate, in chilia sa, saizeci de ani si nicioadata nu si-a smintit pocainta si pururea zicea : fiilor, aceasta putina viata, numai pentru pocainta ne-a dat-o Domnul Dumnezeu si de vom pierde aceasta putina vreme ce-o avem pentru pocainta, traind in pacate fara de pocainta si in rautati, mult o vom cauta si vom dori aceasta vreme si nu vom gasi-o.".

Nu degeaba spunea Ioan Botezatorul: "Pocaiti-va, caci Imparatia cerurilor este aproape." (Matei 3:2)

[dobrin7m]

/////mesaj sters/////

[Daniel_7]

Scopul vietii crestine dupa cum spune Serafim de Sarov este dobandirea Duhului Sfant.
Sfintii ,mai mult decat altii ,au reusit acest lucru ,sa simta lucrarea Duhului sfant in ei.Ei ne sant exemplu de urmat,si trebuie sa-i urmam,atat cat putem si ne dorim ,in virtutile pe care le-au lucrat.

Unii aduc argumente ca ei nu cauta sfintenia ,ci doar mantuirea,ca sa nu cada chipurile in slava desarta.Eu cred ca aceasta este o cale calduta,pe care o urmeaza orisicare.Batalia cea mare o dau cei care cauta cu adevarat sfintenia,dobandirea Duhului Sfant.
Este falsa smerenie,ca eu nu vreau prea mult ca sa nu ma mandresc.Insa cei care vor cu adevarat lucruri inalte ,nu se poticnesc in asta,si nu cad in fariseism.

Spunea un parinte ca este mai buna ravna pentru incepatori,chiar daca poate aparea si slava desarta,pentru ca smerenia se poate dobandi mai apoi,dar din lenevie si satisfacerea placerilor proprii iesi mai greu.

Cand incepi un drum,trebuie sa-ti stabilesti telul,obiectivul final,inainte de a incepe munca propriu-zisa,nevointele ...

Si acest tel,dupa cum spun Sfintii Parinti,este dobandirea Duhului Sfant ,adica sfintenia. Si celor care se sperie inca de la inceput de mandrie,le-as putea spune ca dobandirea sfinteniei este corolata cu dobandirea smereniei,drumul spre sfintenie ,prin greutatile ,necazurile si incercarile avute,smereste mult sufletul.

[dobrin7m]

/////mesaj sters//////

[Daniel_7]

Nu trebuie sa-ti fie teama de a vorbi de sfintenie.Vorbim de atatea lucruri desarte,si de lucrul cel mai bun sa nu vorbim? Daca ne lamurim prin cuvant care e scopul nostru,vom avea si imboldul de a-l pune in practica.
Daca ne vom vaicari si ne vom "smeri",vom ramane "mititei".

[anna21]

În prealabil postat de Daniel_7

Scopul vietii crestine dupa cum spune Serafim de Sarov este dobandirea Duhului Sfant.
Sfintii ,mai mult decat altii ,au reusit acest lucru ,sa simta lucrarea Duhului sfant in ei.Ei ne sant exemplu de urmat,si trebuie sa-i urmam,atat cat putem si ne dorim ,in virtutile pe care le-au lucrat.

Unii aduc argumente ca ei nu cauta sfintenia ,ci doar mantuirea,ca sa nu cada chipurile in slava desarta.Eu cred ca aceasta este o cale calduta,pe care o urmeaza orisicare.Batalia cea mare o dau cei care cauta cu adevarat sfintenia,dobandirea Duhului Sfant.
Este falsa smerenie,ca eu nu vreau prea mult ca sa nu ma mandresc.Insa cei care vor cu adevarat lucruri inalte ,nu se poticnesc in asta,si nu cad in fariseism.

Spunea un parinte ca este mai buna ravna pentru incepatori,chiar daca poate aparea si slava desarta,pentru ca smerenia se poate dobandi mai apoi,dar din lenevie si satisfacerea placerilor proprii iesi mai greu.

Cand incepi un drum,trebuie sa-ti stabilesti telul,obiectivul final,inainte de a incepe munca propriu-zisa,nevointele ...

Si acest tel,dupa cum spun Sfintii Parinti,este dobandirea Duhului Sfant ,adica sfintenia. Si celor care se sperie inca de la inceput de mandrie,le-as putea spune ca dobandirea sfinteniei este corolata cu dobandirea smereniei,drumul spre sfintenie ,prin greutatile ,necazurile si incercarile avute,smereste mult sufletul.

Cred ca adevarata problema nu este "mandria".
De altfel, dupa cum ai observat, sfintenia implica smerenia.

Si oricum, nici nu poti fi smerit stiind ca esti smerit.. aceeasi problema, dar se pare ca oamenii nu mai sesizeaza asta, caci cumva smerenia le pare multora mai usor de dobandit decat sfintenia (ceea ce eu cred ca nu e chiar asa). Cum spunea (cita) cineva zilele trecute: "In materie de umilinta desfid orice concurenta". Foarte bine a punctat.

Ci cred ca oricine stie macar intuitiv ca pornirea pe calea sfinteniei implica renuntatarea la toate.. inclusiv la sine.
(Ca cine e plin de sine nu poate fi vas al Sfantului Duh).

Si atunci se fabrica scuze.

Numai gandul ca as putea renunta ma paralizeaza. Cum sa renunt la aia sau ailalta? Mi-a luat atata timp si motivatie sa renunt la tv, abia anul acesta am inchis cu totul muzica lumeasca (de doi ani ma straduiesc, ultima reduta era muzica simfonica), ma lupt inca cu obiceiuri alimentare si cu dorinta de acumulare de lucruri.. etc..
Mi se pare ca-mi golesc viata.. desi in realitate orice renuntare a fost o MARE usurare!

E mai simplu sa spui.. aaa, pai sfintenia nu este pt oricine, sa nu ne mandrim!

Doar sa acumulam cunostinte teoretice teologice ca cine stie.. poate peste 10 ani vom si incepe sa traim crestineste.
Daca ne trece spaima de a renunta la lume.

[George.m]

Duhul Sfant ne uneste cu Hristos, iar Fiul Intrupat ne ridica in slava Tatalui. Omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu; si trebuie sa dobandeasca asemanarea cu El. A primit porunca sa devina dumnezeu, dupa cum marturisesc Cuvantatorii de Dumnezeu Parinti. Asta e menirea lui. A fost zidit spre a-I fi salas lui Dumnezeu, spre a se uni cu El.

Petrecerea in despartire de Dumnezeu e subumana. Sfintii nu sunt supra - oameni, ci sunt oameni. Pentru ca starea fireasca a omului e aceea harica, plina de Duh.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de George.m

Petrecerea in despartire de Dumnezeu e subumana. Sfintii nu sunt supra - oameni, ci sunt oameni. Pentru ca starea fireasca a omului e aceea harica, plina de Duh.

Foarte bine aţi sesizat esenţialul asupra întrebării acestui topic.
Chemându-ne pe toţi la sfinţenie, Dumnezeu ne cheamă să fim oameni.

[Daniel_7]

Eu as trage alta concluzie.Daca sfintii nu sunt supraoameni,atunci putem deveni si noi sfinti.