Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 07.08.2014, 23:20:49
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.618
Implicit

Florin, am răspuns legat de prima ta întrebare: de ce 10, de ce 5 cu 5.
Revezi te rog ce întrebare ai pus tu însuți.

Cât privește afirmația că cifra 5 nu e una prea relevantă/specifică, îți reamintesc că Domnul vorbește despre cei 5 bărbați ai samarinencii, despre 5 talanți (numărul maxim) etc.

Numărul 5 nu e ales deloc întâmplător.
Sfântul Maxim Mărturisitorul pune, în Răspunsuri către Talasie, acest număr în legătură, de pildă, cu cele 5 legi date de Dumnezeu firii bărbatului (prima în Rai, a doua după izgonirea din rai, a treia din vremea potopului, a patra a tăierii împrejur și a cincea a aducerii lui Isaac). Toate acestea prmindu-le, spune sfântul Maxim, firea le-a lepădat, murind din pricina nerodirii faptelor virtuții. (Iar a șasea lege e trecerea la Evanghelie.)
Pentru detalii, vezi întrebarea 41, Filocalia vol. 3.

Vrei totuși să ne spui care e tâlcuirea ta sau tâlcuirea preferată de tine? Adică aș dori să știu răspunsul tău la propriile tale întrebări pe care ni le-ai propus și nouă. Ce anume vrei să ne oferi, de fapt?
Reply With Quote
  #12  
Vechi 07.08.2014, 23:29:13
florin.oltean75's Avatar
florin.oltean75 florin.oltean75 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.933
Implicit

Am deschis acest topic pentru a arata ca exista anumite pasaje bibilice de importanta vitala, explicate insuficient sau altfel spus, exegeze care se limiteaza la zona confortabila, facila a explicatiei.

Pentru a reusi, in orice domeniu este nevoie de curaj cand exista in fata o provocare.

Iar gasirea Adevarului este cea mai mare provocare, cea mai teribila invitatie care ne-a fost facuta vreodata.
__________________

Reply With Quote
  #13  
Vechi 08.08.2014, 00:11:51
florin.oltean75's Avatar
florin.oltean75 florin.oltean75 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.933
Implicit

Citat:
Florin, am răspuns legat de prima ta întrebare: de ce 10, de ce 5 cu 5.
Revezi te rog ce întrebare ai pus tu însuți.

Cât privește afirmația că cifra 5 nu e una prea relevantă/specifică, îți reamintesc că Domnul vorbește despre cei 5 bărbați ai samarinencii, despre 5 talanți (numărul maxim) etc.

Numărul 5 nu e ales deloc întâmplător.
Sfântul Maxim Mărturisitorul pune, în Răspunsuri către Talasie, acest număr în legătură, de pildă, cu cele 5 legi date de Dumnezeu firii bărbatului (prima în Rai, a doua după izgonirea din rai, a treia din vremea potopului, a patra a tăierii împrejur și a cincea a aducerii lui Isaac). Toate acestea prmindu-le, spune sfântul Maxim, firea le-a lepădat, murind din pricina nerodirii faptelor virtuții. (Iar a șasea lege e trecerea la Evanghelie.)
Pentru detalii, vezi întrebarea 41, Filocalia vol. 3.

Vrei totuși să ne spui care e tâlcuirea ta sau tâlcuirea preferată de tine? Adică aș dori să știu răspunsul tău la propriile tale întrebări pe care ni le-ai propus și nouă. Ce anume vrei să ne oferi, de fapt?

==========
Bineinteles ca numarul cinci poate fi identificat in mai multe pasaje biblice sau interpretari patristice care apeleaza la diverse tipuri de enumerari, insa trebuie sa recunoastem ca 5 nu este un numar care sa rezoneze cu ceea ce este esential in crestinism cum ar fi "Unu" (Un singur Dumnezeu) sau "Trei" (Treimea cea de o Fiinta).

In acest sens am afirmat ca "nu ii este caracteristic".

=======

Raspunsul furnizat a fost incomplet.

Daca s-ar fi explicat prin ce sunt antitetice 5 simturi cu celelalte 5 simturi pe care le-ai specificat si cum sunt corelate acestea escatologic atunci nu ar fi fost nicio problema.

Am fi avut cu totii parte de un raspuns rotund.


======

Bineinteles ca am si o talcuire personala. Aceasta am formulat-o atunci cand osanbogdan a intrebat : "Ce parere aveti? Intrebam daca imi pot primejduii mantuirea pentru ca mă gândisem la pilda celor 10 fecioare unde cele întelepte nu au vrut sa imparta untdelemnul cu cele neintelepte pentru ca nu cumva sa nu le ajunga nici lor... " http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=17344

Am fost surprins ca, desi citisem de nenumarate ori Noul Testament, nu m-a intrigat "zgarcenia" celor cinci fecioare intelepte.

Zgarcenia este caracteristica sufletelor patimase care vreau totul pentru ele insele - nu vor sa imparta cu altii bunatatile.

M-am decis sa mai astept si alte formulari. Poate ca in filocalii sau alte scrieri patristice cineva va gasi in zilele urmatoare o explicatie pertinenta la acest aspect subtil al pildei.

Iarta-ma, dar un raspuns furnizat prea devreme cateodata nu este suficient de bine valorizat, daca insasi primitorul nu realizeaza dificultatea rezolvarii.
__________________

Reply With Quote
  #14  
Vechi 08.08.2014, 00:41:00
florin.oltean75's Avatar
florin.oltean75 florin.oltean75 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.933
Implicit


Uite Cezar, un reper pentru orientarea cautarii:


Hint: Zgarcenia celor cinci fecioare intelepte

Zgarcenia
nu vrea sa riste nici cel mai mic discomfort, daramite pierderea mantuirii.

Sau dorinta de mantuire poate sa justifice zgarcenia?

============

Cine sunt de fapt cele cinci fecioare intelepte?
__________________

Reply With Quote
  #15  
Vechi 08.08.2014, 02:11:03
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.926
Implicit

Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75 Vezi mesajul
Am deschis acest topic pentru a arata ca exista anumite pasaje bibilice de importanta vitala, explicate insuficient sau altfel spus, exegeze care se limiteaza la zona confortabila, facila a explicatiei.

Pentru a reusi, in orice domeniu este nevoie de curaj cand exista in fata o provocare.

Iar gasirea Adevarului este cea mai mare provocare, cea mai teribila invitatie care ne-a fost facuta vreodata.
""În parabola fecioarelor celor înțelepte și a celor
neînțelepte, atunci când celor neînțelepte le lipsea ulei, s-a spus: «Mergeți și vă cumpărați în piață».
Dar, pe când ele erau duse să cumpere, ușa cămării de nuntă era deja închisă, iar ele nu au mai
putut intra". Unii spun că lipsa untdelemnului din candelele fecioarelor celor neînțelepte
semnifică lipsa faptelor bune în viața lor. O astfel de interpretare nu este prea bună. De ce să le fi
lipsit faptele bune dacă ele sunt numite fecioare, chiar dacă neînțelepte? Fecioară reprezintă
suprema virtute, o stare îngerească și ar putea înlocui toate celelalte virtuți. Eu cred că ceea ce le
lipsea era harul Atotsfântului Duh al lui Dumnezeu.
Aceste fecioare practicau virtuțile, dar în ignoranța lor duhovnicească ele presupuneau că viața
creștină constă doar în lucrarea virtuților. Lucrând o faptă bună ele credeau că împlineau voia lui
Dumnezeu, dar lor le păsa prea puțin dacă dobândeau prin aceasta harul Duhului Sfânt. Aceste
moduri de viețuire bazate doar pe facerea binelui fără o atentă cercetare dacă ele aduc harul
Duhului Sfânt sunt pomenite în cărțile patristice: «Există un alt mod de viață care este socotit
bun la început, dar ei sfârșește în fundul iadului».

Sfântul Antonie cel Mare în scrisorile sale către monahi spune despre astfel de fecioare: «Mulți
monahi și fecioare nu au nici o idee despre diferitele tipuri de voință care acționează în om, și nu
știu faptul că noi suntem influențați de trei voințe: cea dintâi este desăvârșita și mântuitoarea
voință a lui Dumnezeu; cea de-a doua este propria noastră voință umană care, chiar dacă nu este
distructivă, nu este nici mântuitoare. Iar această a treia voință a vrăjmașului îl învață pe om fie să
nu facă nici o faptă bună, fie să le facă din orgoliu, sau să le facă de dragul virtuții în sine și nu de
dragul lui Hristos. » Cea de-a doua, propria noastră voință, ne învață să facem totul spre a ne flata
patimile, sau ne învață, ca și vrăjmașul, să facem bine de dragul binelui și să nu ne îngrijim de
harul care este dobândit prin-lucrarea binelui. Dar cea dintâi, voința mântuitoare a lui Dumnezeu
constă în lucrarea binelui doar pentru dobândirea Sfântului Duh, ca pe o comoară nesecată,
veșnică ce nu poate fi corect evaluată. Dobândirea Sfântului Duh este, ca să spunem așa,
untdelemnul care le lipsea fecioarelor neînțelepte. Ele au fost numite astfel fiindcă ele uitaseră de
rodul necesar al virtuții, harul Sfântului Duh, fără de care nimeni nu este și nici nu poate fi
mântuit, căci: «Orice suflet este întărit de Sfântul Duh, înflăcărat de puritate și iluminat mistic de
către Unitatea Treimică».

Acesta este untdelemnul din candelele fecioarelor celor înțelepte care putea să ardă mult timp și
strălucitor, iar aceste fecioare cu candelele lor aprinse puteau să-L întâmpine pe Mirele Care a
venit la miezul nopții și puteau intra în cămara de nuntă a bucuriei împreună cu El. Dar cele
neînțelepte, deși s-au dus la piață să cumpere untdelemn atunci când au văzut că li se stingeau
candelele, nu s-au putut întoarce la timp, căci ușa era deja încuiată.
Piața este viața noastră; ușa cămării de nuntă care a fost închisă și care a împiedicat drumul
Mirelui este moartea omenească; fecioarele cele înțelepte și cele neînțelepte sunt sufletele
creștine; untdelemnul nu reprezintă faptele cele bune ci harul Atotsfântului Duh al lui Dumnezeu care este dobândit prin intermediul lor și care schimbă sufletele de la o stare la alta - adică de la
stricăciune la nestricăciune, de la moartea duhovnicească la viața duhovnicească, de la întuneric
la lumină, din grajdul vieții noastre (acolo unde patimile sunt legate precum animalele mute și
fiarele sălbatice) într-un Templu al Dumnezeirii, în cămara de nuntă strălucitoare a veșnicei
bucurii întru Hristos Iisus, Domnul nostru, Creatorul, Mântuitorul și veșnicul Mire al sufletelor
noastre.
Cât de mare este compasiunea lui Dumnezeu față de mizeria noastră, adică neatenția noastră față
de purtarea Sa de grijă pentru noi, atunci când Dumnezeu spune: "Iată, stau la ușă și bat" (Apoc.
3: 20), înțelegând prin "ușă" cursul vieții noastre, ușă care nu a fost încă închisă de către moarte!
0, cât de mult aș dori, excelență, ca în această viață să te poți afla mereu în Duhul lui Dumnezeu
«În ceea ce vă voi afla, într-aceea vă voi judeca» zice Domnul. Vai nouă dacă El ne va afla plini de
necazurile și grijile acestui veac! Căci cine-I va putea suporta necazul, cine va rezista mâniei de pe
chipul Său? De aceea s-a spus: "Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită" (Marcu 14: 38),
adică să nu cumva să vă lipsiți de Duhul lui Dumnezeu, căci privegherea și rugăciunea ne aduc
harul Său." Sfantul Serafim de Sarov
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Reply With Quote
  #16  
Vechi 08.08.2014, 03:38:19
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.618
Implicit

Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75 Vezi mesajul

Uite Cezar, un reper pentru orientarea cautarii:


Hint: Zgarcenia celor cinci fecioare intelepte

Zgarcenia
nu vrea sa riste nici cel mai mic discomfort, daramite pierderea mantuirii.

Sau dorinta de mantuire poate sa justifice zgarcenia?

============

Cine sunt de fapt cele cinci fecioare intelepte?
Nu știu ce e cu zgârcenia, nu îmi pare deloc că ar fi vorba de zgârcenie. Aceasta e o trăsătură de personalitate (mai exact de caracter), însă aici e vorba mai degrabă despre un refuz, pur și simplu, într-o situație anume iar nu de zugrăvirea unei tendințe constante și generale a fecioarelor înțelepte. Parabola nu ne spune că de obicei fecioarele refuzau să împartă cu aproapele (asta da, ar fi zgârcenie), ci doar că în acea situție excepțională ele au refuzat să împartă untdelemnul. Care să fie tâlcul acestui refuz - iată o întrebare bună (cel puțin pentru mine).
Din câte îmi amintesc, exegeții ortodocși (în împărtășire cu Sfântul Serafim, cu Sfântul Ioan Gură de Aur etc.) văd în untdelemnul cu pricina o trimitere la energia necreată sau, uneori, la iubirea pe care o aveau fecioarele (iubire curată și lucrătoare, care atrage harul Duhului Sfânt).
Unele s-au îngrijit să aibă har (iubire), altele nu. Printre altele, pentru că harul implică și timp. Sau, păstrînd termenii parabolei: ce noapte de nuntă e aceea în care nu ai untdelemn care să îți asigure tainica lumină necesară contemplării ÎNDELUNGATE a chipului iubitei / iubitului?... De ce să te arăți orb în cele care se cuvin văzute? De unde ar mai veni bucuria întreagă?... Or, fără de untdelemn, rămâne lumina de o clipă și apoi... întuneric beznă.

DE CE REFUZĂ FECIOARELE ÎNȚELEPTE SĂ DEA DIN HARUL "LOR" SAU CHIAR DIN IUBIREA "LOR"?
Pentru că harul și iubirea nu sunt ale lor!
Le erau dăruite ca act de strictă necesitate. Nu "preparau" ele har și iubire, nu erau Dumnezeu. Ci, în smerită cunoștință, colaboraseră cu Izvorul sau Proprietarul harului și al iubirii, pentru a obține ceea ce aveau de absolută trebuință.
Harul și iubirea fuseseră obținute din afară, ele le-au "cumpărat" de la "vânzători" prin jertfa lor. Nu au jertfit de dragul jertfirii, ci pentru un scop: de a căpăta har, de a căpăta iubire. Au conclucrat cu Dumnezeu pentru asta, au oferit și au primit în schimb.
Celelalte nu s-au îngrijit de conclucrare, considerînd probabil că se vor descurca singure, că le e suficientă fecioria sau dorința sau candela. Nu s-au îngrijit de lumină. Or fi crezut că luminează fecioria lor destul... Dar lumina omenească, fără susținere și prelungire în Lumina lui Dumnezeu, ce putere să aibă, cât să dureze?.... Că noaptea-i lungă...

În acest context, pare evident că Mirele le-a recunoscut pe primele fecioare deoarece exista deja o istorie a conclucrării dintre Mire și fecioare. Iubești pe cine cunoști, nu pe cine nu ai întâlnit niciodată în prealabil (apropos, nu cred în dragostea la prima vedere...:)).
Pe de altă parte, Mirele nu putea să le cunoască pe celelalte fecioare, din moment ce ele nu s-au implicat mai înainte în vreo colaborare sau împreună-lucrare cu Sursa harului. Păreau indiferente la distincția dintre întuneric și lumină... Ori poate se credeau lumina?...

Parabola îmi pare legată esențial de tema trândăviei.
Nu întâmplător se încheie cu îndemnul "Așadar, privegheați..."

A trândăvi, în Biserica ortodoxă, înseamnă a nu cere permanent har, ajutor, LUMINĂ de la Dumnezeu. A nu fi permanent cu inima și mintea înaintea lui Dumnezeu. A te purta ca și cum uiți de Dumnezeu, ca și cum Dumnezeu nici nu ar mai fi, pentru o vreme (când ești prins doar de ale tale - în ciuda chemării "Lasă toate ale tale și urmează Mie!"). Îți e suficientă lumina candelei tale personale și nu cauți nimic din afară. Ți-o împodobești ca și fecioarele, îți faci candela frumoasă (poftim, ăsta-i trupul!) și stai fără grijă.

A fi trândav înseamnă a face de capul tău și după capul tău, înaintea ta și a părerilor tale ca judecători supremi și ca parteneri de viață. A nu " munci" la relația ta cu Dumnezeu. A fi chiulangiu din relație, a fi absent. A fi singur, de fapt. Tu cu luminița ta efemeră. Ce poate urma din clipă în clipă, dacă nu întunericul?

Cum vrei, atunci, o, biată fecioară, să te recunoască Mirele - dacă nu L-ai întâlnit până azi niciodată? Cum să te aleagă dacă nu ai arătat ce poți face, ce ești dispusă să jertfești, cum știi să conlucrezi, cum îți asiguri lumina și timpul?...

P.S. Omenește, mă întreb dacă un tânăr mire s-ar căsători pentru o viață întreagă cu o femeie EXCLUSIV în baza faptului că e ... fecioară (restul nu contează). Poate că da, în cazul că ar avea o fixație privind fecioria în sine și numai fecioria, deh!

P.P.S. Fecioarele înțelepte nu mi se par deloc zgârcite, ci dimpotrivă: darnice, atât cât le permite situația. Se vede aici și înțelepciunea lor (în genere înțelepciunea e caracterizată și de bunătate, nu doar de acuitatea rațională a simțului situației și al perspectivei): le învață pe celelalte să facă ceea ce e bine, folositor, adică exact ce au făcut și ele. Dacă vrei să ajuți pe cineva, cel mai bine e să îl înveți meșteșugul prin care tu însuți ai obținut ceea ce semenul râvnește. Nu îi dai pești de-a gata, ci îl înveți să pescuiască... Dacă îți cere cineva har, nu te-apuci să îi dai tu, că doar nu ești Izvorul și Proprietarul harului, ci îi arăți cum se obține harul în dar: rugăciune, nevoință etc. Îi arăți cum se face.
Reply With Quote
  #17  
Vechi 08.08.2014, 05:47:55
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.618
Implicit

"Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care, ...." (Mt. 25, 1)

"Împărăția cerurilor" - nu zice "Împărăția lui Hristos", nici "Împărăția lui Dumnezeu". Distincțiile sunt importante, Sfântul Pavel avea să explice relația dintre "Împărăția lui Hristos" și "Împărăția lui Dumnezeu" în special în Corinteni I (15,24), descoperind în perspectivă eshatologică împlinirea lucrării lui Hristos, Dumnezeu-Omul. Anume, în actul Său final, culminativ, Fiul adună pe ucenicii Săi în Împărăția Sa și prezintă Tatălui această comunitate care nu este din lume dar e adunată din lume - Biserica. Este actul final al Domnului ca Arhiereu și Împărat, Împărăția întemeiată de Hristos fiind atunci una și aceeași cu Împărăția lui Dumnezeu.

Să mă rețin așadar în a vorbi despre Împărăția cerurilor ca despre Biserică și să mă iertați că m-a prins tema și că dau frâu liber gândului... Doamne ajută, Doamne miluiește!

Hristos descoperă ucenicilor Biserica. Spune că "se va asemăna", descoperind așadar viitorul (precum vor decurge dealtfel evenimentele - Patimile, Răstignirea, Pogorârea, Învierea, Înălțarea și Pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime).
Alege un număr al deplinătății, al întregului (10) și alege fecioarele.
Desigur, înțelegem noi prin Cuvântul Domnului și prin lucrarea Bisericii - toți cei botezați (toți, sugerat de 10; botezați, așadar înfiați prin har, curățiți de păcatul protopărinților - aici fecioarele fiind sufletele botezate, sufletul fiind atât în ebraică, precum și în latină înțeles ca principiu feminin) vor alcătui împărăția Cerurilor, Biserica.
Dar nu toți cei chemați, vor fi și aleși!
Sufletele râvnitoare, truditoare, care se sârguiesc să dobândească harul Duhului Sfânt și trăiesc Porunca Iubirii - acestea sunt fecioarele înțelepte. Au parte de Mire și de Viață.
Sufletele care se complac în trândăvie (fecioarele nebune), care ALEG neglijența și nu își agonisesc din "piețe" (adică din Biserică) harul/untdelemnul, acestea vor pierde pe Mire și Viața.

Sunt așadar două ipostaze ale sufletului creștinului, în fiecare clipă a vieții (căci nu știm când vine Mirele): alegerea agonisirii harului și alegerea neglijării lui. Două moduri de a trăi. În Biserică!

Pentru persoană, acum, la nivelul individual: fiecare își afirmă liberul-arbitru. Își împlinește curăția Botezului ca fecioarele înțelepte sau își ratează împlinirea și rodirea ca fecioarele nebune, ca smochinul neroditor, ca sluga care a îngropat talantul...

Întregul fiind sugerat de 10 iar ipostazele alegerii fiind două, rezultă firește două grupe de câte 5 corespunzătoare celor două ipostaze ale alegerii. Oile și caprele.
Toți suntem (suflete curățite) fecioare, prin Botez. Toți suntem în perspectiva întâlnirii cu Mirele. Dar unii alegem să fim fecioare (suflete) înțelepte, alții fecioare nebune. La seceriș unii vom fi grâu, alții neghină.

În sfârșit....
Mă iertați de (marea) îndrăzneală. Dacă am greșit, sper să mă îndreptați.
Mulțumesc, Florin, pentru lansarea temei.

Last edited by Ioan_Cezar; 08.08.2014 at 05:59:23.
Reply With Quote
  #18  
Vechi 08.08.2014, 09:13:44
cristirg cristirg is offline
Banned
 
Data înregistrării: 26.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 577
Implicit

http://www.ioanguradeaur.ro/736/milostenia/

"Așadar, fără să facem milostenie, nu ne putem mântui. Lucrul acesta este vădit și de pilda celor zece fecioare, în care Domnul aseamănă Împărăția cerurilor cu o nuntă, iar pe oameni îi aseamănă cu zece fete, toate fecioare, care luând candelele lor, au ieșit să-l întâmpine pe mire. Cinci dintre ele erau înțelepte, de aceea au luat și ulei în candele. Dimpotrivă, celelalte cinci erau fără minte și nu au luat ulei în candele. Pentru că mirele întârzia să vină, li s-a făcut somn și au adormit. La miezul nopții, s-a auzit o voce: Iată, mirele vine! Ieșiți întru întâmpinarea lui! Atunci, cele zece fete s-au trezit. Dar cele cinci fără minte au văzut că focul din candelele lor se stinsese, pentru că nu mai aveau ulei. Dați-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre, le-au zis ele fetelor celor înțelepte. Dar ele au răspuns: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă și nici vouă. Mai bine mergeți la cei ce vând și cumpărați pentru voi. Dar când erau plecate să cumpere ulei, mirele a venit. Cele cinci fecioare înțelepte au intrat împreună cu mirele să sărbătorească, iar ușa s-a închis. Când s-au întors peste puțină vreme și celelalte fete și au strigat: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă, mirele le-a răspuns dinăuntru: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi (Mat. 25, 1-12). Mirele din această pildă nu este nimeni altcineva decât Hristos, Care va veni cândva să judece viii și morții. Atunci, la nuntă, adică în Împărăția cerească, vor intra numai cei care, asemenea celor cinci fete înțelepte, vor avea candelele credinței aprinse cu uleiul milosteniei. Cei care nu au făcut milostenie vor rămâne afară din rai, chiar de ar fi împodobiți cu marea virtute a fecioriei.

De ce în acest caz, Domnul nu vorbește și despre alte modalități de mântuire, în afară de milostenie? Pentru că El nu osândește păcatul, ci inima împietrită; nu-i osândește pe cei păcătoși, ci pe cei care nu se pocăiesc pentru păcatele lor. Îi va osândi pe cei cu inima împietrită, pentru că au un mijloc atât de bun pentru mântuire – vorbesc despre milostenie, prin care se iartă multe păcate €“, iar ei nu se folosesc de el." [Sfantul Ioan Gura de Aur]

"Fără feciorie te poți mîntui; dar fără milostenie, cu neputință. Milostenia este de neapărată trebuință și le ține pe toate. Nu fără motiv am numit eu milostenia inima virtuții." [Sfantul Ioan Gura de Aur]

"Milostenia e mai mare decît jertfa: „Milă voiesc, iar nu jertfă". Milostenia deschide cerurile: „Rugăciunile tale și milosteniile tale s-au suit spre pomenire înaintea lui Dumnezeu". Milostenia este mai necesară decît fecioria. Fecioarele care n-au făcut milostenie au fost aruncate afară din cămara de nuntă și au intrat numai cele ce făcuseră milostenie." [Sfantul Ioan Gura de Aur]

Last edited by cristirg; 08.08.2014 at 09:29:31.
Reply With Quote
  #19  
Vechi 08.08.2014, 10:03:43
cristirg cristirg is offline
Banned
 
Data înregistrării: 26.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 577
Implicit

Sfantul Ioan Gura de Aur- pilda celor 10 fecioare –din sfantul ioan gura de aur SCRIERI-OMILII LA MATEI- OMILIA LXXVIII

http://www.scribd.com/doc/32163333/P...milii-La-Matei

„Atunci se va asemăna împărăția cerurilor cu zece fecioare care luîndu-și candelele lor au ieșit întru întîmpinarea mirelui. Dar cinci din ele erau înțelepte, iar cinci nebune, care n-au luat untdelemn, iar cele înțelepte au luat untdelemn în vasele lor cu candelele lor. Și zăbovind mirele, au ațipit toate și au adormit. Iar la miezul nopții s-a făcut strigare: „Iată, mirele vine, ieșiți întru întîmpinarea lui". Atunci s-au sculat toate fecioarele acelea și și-au împodobit candelele. Iar cele nebune au zis celor înțe¬lepte: „Dați-ne și nouă din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre". Și au răspuns cele înțelepte zicînd: „Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nouă, nici vouă, ci mai bine mergeți la cei ce vînd și vă cumpărați". Deci mergînd ele să cumpere, a venit mirele, și cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă și s-a închis ușa. Iar mai pe urmă au venit și celelalte fecioare zicînd: „Doamne, Doamne, deschide-ne nouă!" Iar el, răspunzînd, a zis: „Nu vă cunosc pe voi!". Drept aceea privegheați, că nu știți ziua, nici ceasul în care Fiul Omului va veni.

I
„Aceste pilde se aseamănă cu pilda de mai înainte a slugii celei credincioase și a celei necredincioase, care a mîncat averea stăpînului. Patru sînt toate pildele care, în chip deosebit, ne sfătuiesc același lucru, adică să ne sîrguim să facem milostenie și să fim de folos aproapelui în toate chipurile cu putință, că altfel nu se poate să ne mîntuim. în pildele acestea vorbește, în general, despre orice ajutor pe care trebuie să-1 dăm aproapelui; în pilda celor zece fecioare vorbește, în special, de milostenia făcută cu bani și cu bunuri materiale și se slujește de cuvinte mai tari decît în pilda de mai înainte. în pilda de mai înainte îl pedepsește pe cel care bate, care se îmbată, care risipește și pierde averea stăpînului; în pilda celor zece fecioare pedepsește chiar pe cei care nu ajută pe semenii lor și nu-și golesc din belșug averile lor pentru ajutorarea celor nevoiași. Fecioarele cele nebune aveau untdelemn, dar nu din belșug; de aceea au și fost pedepsite.

- Dar pentru care pricină Hristos Se slujește în pilda aceasta de fecioare și nu dă ca pildă o altă persoană?
- Pentru că a spus lucruri mari despre feciorie: „Sînt eunuci, spune El, care s-au făcut pe ei înșiși eunuci pentru împărăția cerurilor. Și: „Cine poate să înțeleagă să înțeleagă". Hristos știa că fecioria se bucură de mare vază în ochii celor mai mulți oameni. Că fecioria este într-adevăr mare lucru, se vede de acolo că nici în Vechiul Testament n-a fost săvîrșită de acei sfinți bărbați din vechime și nici în Noul Testament nu este poruncă de lege. Hristos n-a poruncit fecioria, ci a lăsat-o la libera alegere a ascultătorilor. De aceea și Pavel spune: „Dar despre fecioare nu am poruncă a Domnului". „Laud pe cel ce trăiește în feciorie, spune el, nu silesc pe cel ce nu vrea, nici nu fac din asta lege". Deci, pentru că fecioria era mare lucru și se bucura de mare vază în ochii celor mai mulți oameni, Hristos spune pilda aceasta, pentru ca nu cumva cel care trăiește în feciorie să socotească că a făcut totul și să neglijeze celelalte virtuți. Pilda este în stare să convingă pe cel care trăiește în feciorie că, chiar dacă are toate celelalte virtuți, dar dacă-i lipsesc faptele bune ale milosteniei, este izgonit din împărăția cerurilor împreună cu desfrînații și stă alături de cei neomenoși și fără de inimă. Și pe bună dreptate; că desfrinatul este biruit de dragostea de trup, pe cînd el este biruit de dragostea de bani. Și nu este la fel de puternică dragostea trupească și dragostea de bani. Dragostea trupească este mai aprigă și cu mult mai tiranică. Și cu cît e mai slab dușmanul, cu atît sînt mai de neiertat cei biruiți de el. De aceea Domnul le numește pe fecioarele acelea „nebune", pentru că au biruit oboseli mai mari, dar au fost doborîte de oboseli mai mici. Prin candele Hristos înțelege aici darul acesta al fecioriei, curățenia sfințeniei; prin untdelemn, iubirea de oameni, milostenia, ajutorul dat celor nevoiași.

„Și zăbovind mirele, au ațipit toate și au adormit". Prin aceste cuvinte Hristos arată că va trece mult timp pînă la venirea Lui, abătîndu-i pe ucenici de la gîndul lor, că ei așteptau că are să se arate curînd împărăția Lui. într-adevăr ei nădăjduiau asta; de aceea mereu și Hristos le spulberă nădejdea aceasta. Mai mult, prin aceste cuvinte Hristos arată că și moartea este somn; că spune: „au adormit".
Iar la miezul nopții s-a făcut strigare". Hristos a grăit așa sau pentru iconomia parabolei, sau pentru a arăta ca învierea se va face noaptea. Și Pavel arată că va fi strigare, spunînd: La poruncă, la glasul arhanghelului și la cea din urmă trîmbița Se va pogorî din cer".
- Dar ce vor să spună trîmbițele? Ce vrea să spună strigarea?
- Vestesc: „Vine Mirele!"

După ce fecioarele cele înțelepte și-au împodobit candelele lor, „cele nebune au spus celor înțelepte: „Dați-ne nouă din undelemnul vostru".
Domnul le numește iarăși „nebune", pentru că vrea să arate că nu este o mai mare nebunie ca aceea de a te îmbogăți aici pe pămînt și a pleca gol dincolo, unde avem nevoie mai cu seamă de iubire de oameni, unde avem nevoie de mult untdelemn. Nu numai pentru asta sînt nebune, ci și pentru că nădăjduiau că mai pot dobîndi ceva atunci, pentru că au cerut într-o vreme nepotrivită. Deși nimic nu putea egala dărnicia și iubirea de oameni a fecioarelor celor înțelepte - că pentru asta au și fost încununate -, deși nu le cereau tot untdelemnul - că le spuneau: „Dați-ne și nouă din untdelemnul vostru", arătînd că ele cer nu¬mai atît cît le trebuie - „că se sting candelele noastre" -, totuși nici atît n-au dobîndit. Nici bunătatea celor de la care au cerut, nici neînsemnătatea cererii, nici nevoia lor, nici lipsa nu le-au ajutat să reușească în cererea lor.
Dar ce învățăm noi de aici? învățăm că pe lumea cealaltă nimeni nu va putea să ne dea o mînă de ajutor dacă nu ne vor da mînă de ajutor faptele noastre. Nu pentru că nimeni nu vrea, ci pentru că nu poate. Tot așa și fecioarele cele nebune; caută să-și găsească scăparea acolo unde nu-i putință de scăpare. Același lucru l-a arătat și fericitul Avraam, cînd a spus că „prăpastie mare este între voi și noi și nu se poate trece chiar dacă ar vrea cineva".
Mergeți la cei ce vînd și vă cumpărați".
- Și cine-s cei ce vînd?
- Săracii.
- Unde sînt?
- Aici pe pămînt. Fecioarele acelea ar fi trebuit să caute pe cei ce vindeau atunci cînd erau aici, nu în vremea aceea."
Reply With Quote
  #20  
Vechi 08.08.2014, 10:05:21
cristirg cristirg is offline
Banned
 
Data înregistrării: 26.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 577
Implicit

II

Ai văzut ce cîștig mare avem de pe urma săracilor? Dacă ai îndepărtat pe săraci, ai îndepărtat marea nădejde a mîntuirii noastre. De aceea trebuie să adunăm aici pe pămînt untdelemn, ca să ne fie de folos dincolo, cînd timpul ne va chema. Nu-i acela timpul strîngerii, ci acesta. Nu-ți cheltui, dar, averea în zadar în desfătări și în slavă deșartă. Dincolo ai nevoie de mult untdelemn.
Auzind acestea, fecioarele cele nebune au plecat, dar nu le-a folosit la nimic plecarea.

Hristos a spus aceste cuvinte sau pentru iconomia pildei, sau pentru că a vrut să arate că, chiar de-am ajunge iubitori de oameni după plecarea noastră de aici, nu ne va fi de nici un folos această iubire de oameni ca să scăpăm de pedeapsă. Nici fecioarelor celor nebune nu le-a fost de vreun folos graba cu care au plecat; că n-au plecat aici pe pămînt la cei ce vînd, ci dincolo, pe lumea cealaltă. Nici bogatului celui nemilostiv nu i-a fost de vreun folos că a ajuns acolo atît de milostiv, că se îngrijea și de mîntuirea rudelor lui. Cel care trecea cu vederea pe săracul care zăcea la poarta sa se grăbește acum să smulgă din primejdii și din iad pe cei ce nu i-a văzut ajunși în iad și se roagă de Avraam să trimită pe cineva să le vestească chinurile de acolo. Dar n-a avut nici un folos, după cum nici fecioarele cele nebune; pentru că, fiind plecate după untdelemn, a venit Mirele. Fecioarele care erau gata au intrat cu El la nuntă, iar celelalte au rămas pe dinafară. După multe osteneli, după mii și mii de sudori, după lupta aceea cumplită cu trupul, după ce au purtat în mîini flamurile biruinței lor asupra înverșunării firii, au plecat rușinate, cu candelele stinse și cu ochii la pămînt. Nimic n-are culori mai întunecate ca fecioria lipsită de milostenie; așa și obișnuiesc oamenii să-i numească pe cei nemilostivi: negri la suflet. Unde le e, dar, folosul fecioriei, cînd n-au văzut pe Mire și nici nu li s-a deschis cînd au bătut, ci au auzit acel înfricoșător cuvînt: „Plecați, nu vă cunosc pe voi!" Cînd Hristos a spus aceste cuvinte nu le-a rămas altceva decît gheena și munca cea de nesuferit; dar, mai bine spus, cuvintele acestea sînt chiar mai cumplite decît gheena. Aceleași cuvinte le-a spus Hristos și celor ce au lucrat fărădelegea.
„Privegheați, dar, că nu știți ziua, nici ceasul". Ai văzut cît de des sfîrșește în acest chip Hristos cuvintele Sale, pentru a arăta că ne este de folos neștiința ceasului plecării noastre de pe lumea aceasta?

Unde sînt acum cei care trîndăvesc toată viata, iar cînd îi ținem de rău, spun: „In ceasul sfîrșitului am să las la săraci averile mele"? Să audă aceste cuvinte și să se îndrepte! Mulți n-au mai putut face asta atunci, că au fost răpiți dintr-o dată și n-au mai avut vreme să spună celor apropiați ce planuri aveau.
Pilda aceasta a fost spusă de Domnul pentru a ne îndemna să facem milostenie din banii și averile noastre. A doua pildă a fost spusă despre aceia care nu vor să fie de folos semenilor lor nici cu averile, nici cu cuvîntul, nici cu sprijinul, nici cu altceva, ci ascund totul.
- Dar pentru ce în pilda aceasta vorbește de împărat, iar în cealaltă de mire?
- Ca să afli cît de apropiate de inima lui Hristos sînt fecioarele care se despart de tot ce au. Că în asta stă și fecioria! De aceea și Pavel o definește tot așa, spunînd: „Cea nemăritată se îngrijește de
cele ale Domnului"; și: „Spre bună-cuviință și alipire stăruitoare de Domnul". „Sfătuiesc numai", spune Pavel.”
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare