Ati auzit de Klaus Kenneth?

[Daniel777]

Nu vreau să mă mândresc, dar am avut o relaţie specială cu Părintele Sofronie. Când a fost pe moarte, în ultima lună de viaţă, nu primea la el oameni mai mult de douăzeci de minute, pentru că era foarte slăbit. Douăzeci de minute pentru episcopi de seamă. Într-o zi, a ieşit din casă şi i-a spus părintelui Zaharia şi părintelui Rafael: Azi am o întâlnire foarte, foarte importantă. Ei i-au spus că niciun episcop nu s-a anunţat, deci cine vine? El a spus: Trebuie să mă întâlnesc cu Klaus. Şi a venit în camera mea şi a rămas nu douăzeci de minute, nici şaizeci, ci două ore! Cei de afară au crezut că murise. Şi am primit atâta iubire, atâta bucurie…

Părintele Zaharia mi-a zis odată că Dumnezeu şi-a luat revanşa asupra diavolului prin mine, că vreme de treizeci şi şase de ani am fost în iad, iar acum am în mine un izvor foarte puternic de iubire faţă de toată lumea, chiar şi faţă de cei care nu mă simpatizează. Sunt foarte recunoscător părintelui Zaharia, părintelui Rafael…

Ortodoxia este un lucru atât de minunat, dacă o iei în serios! Şi Dumnezeu, la fel.

[Daniel777]

Aşezarea cărţii

în contextul dogmaticii dreptslăvitoare

Atât dramatismul vieţii lui K. Kenneth – pecetluită de o durere şi suferinţă care ne par aproape cu neputinţă de dus pe plan omenesc, chiar şi pentru cei ce se fac părtaşi indirecţi, prin lectură, la acesta – cât şi incredibilul celor istorisite par să dea chezăşie de acea dragoste a lui Dum*nezeu care ne sminteşte pe unii dintre noi, din perspectiva la care Îl mărginim uneori pe Dumnezeul cel iubitor de oa*meni. De multe ori, ne surprindem la gândul că nu e drept ca Dumnezeu să iubească, fără măsură şi fără soco*teală, chiar pe oricine, călcând orice bună rânduială şi orice închipuire a noastră despre dragoste, însă tocmai despre acest lucru ni se dă aici mărturie.

Autorul a avut parte de nişte cercări ale harului în afara Bisericii, iar aceste experienţe pot fi aşezate într-o înţelegere ortodoxă abia spre sfârşitul cărţii, de aceea vă îndemnăm a vă înarma cu răbdare şi rugăciune. Tocmai acest lucru ar putea fi piatra de poticnire pentru unii cititori, de aceea în mod special lor ne adresăm cu această preîntâmpinare de lectură, dar şi prin notele care punc*tează cartea. O încre*dinţare indirectă despre autenticitatea celor istorisite în carte ne-o oferă şi Părintele Sofronie, care i-a dat lui K. Kenneth blagoslovenie pentru apariţia acestei cărţi.

Zăbovirea lui Kenneth în afara Bisericii după cele trei „întâlniri” cu acel „Cineva”, adică cu Dumnezeul ipostatic, descoperă neputinţa omului de a purta cunoaşterea dum*ne*zeirii, cât şi o necoacere duhovnicească a persoanei. Cu siguranţă, la acea vreme, Klaus n-ar fi putut primi Ortodoxia (după cum n-a putut primi oarecând creştinis*mul nici măcar într-o altă formă, mai „uşoară”).

În teologia dreptslăvitoare se vorbeşte despre un har chemător, care îi îndeamnă pe oameni înspre Ortodoxie, şi pe seama acestei iconomii trebuie puse toate întâm*plările „miraculoase” din carte, nefiind deci o lucrare „obişnuită” a harului în tainele eterodocşilor (lucru întărit şi de faptul că cei ce se aflau în comuniune cu Klaus recunoşteau că nu aveau trăirile lui).

Tainele, ne zic Sfinţii Părinţi, sunt numai în Biserică. Ştim, dacă avem credinţă în Biserică (Biserica Ortodoxă, cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească) şi în Sfinţii Părinţi ai ei, şi în Sinoadele Ecumenice, că în afara Bisericii nu sunt Taine, dar aceasta nu înseamnă că ştim că nimeni din afară nu poate avea o experienţă a Dumne*zeirii, fiindcă nu ştim ce poate şi ce nu poate Dumnezeu în afara Bisericii.

Iată ce spune astăzi K. Kenneth despre acestea: „Ştiu şi cred că este o singură Sfântă Împărtăşanie, cea orto*doxă – fără nicio îndoială! Cred că Hristos mi-a arătat într-un fel foarte aparte că trupul Său şi sângele Său sunt pâinea şi vinul preschimbate în timpul Liturghiei. E un lucru limpede. Mai mult, cred că Hristos, când mi-a vorbit, a vrut să-mi arate prin aceasta (în clipa aceea, ca o pre*gus*tare) ceea ce va urma mai apoi – şi anume, lumea dreptslăvitoare (n-aveam pe atunci nici cea mai mică idee despre Ortodoxie!)”.

Klaus Kenneth şi-a scris mărturia gândind-o ca o adresare către apusenii care, conform propriei mărturii, „spun de la amvoanele lor că gândirea ortodoxă şi asce*tică îi afectează distructiv pe oameni şi pe creştini… Mă lupt şi mă străduiesc astăzi, prin cărţile şi prin traducerile mele în germană… să aduc adevărata credinţă (Ortodo*xia) mai aproape de apuseni, să-i fac pe oameni să se deschidă pentru ea şi să-i insuflu – expunându-mă, astfel, atacurilor lor”. În duhul Apostolului Pavel – care zicea: „tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii” (I Corinteni 9:20-23) – trebuie înţeleasă şi încercarea lui Kenneth de a-i lua pe cei din afara Bisericii „cu binişorul”, de a-i pregăti mai întâi pentru creştinism, şi abia la sfârşit pentru „cununa credinţei”, Dreapta-slăvire.

Într-una din scrisorile sale către alt convertit la Orto*doxie, englezul David Balfour, Părintele Sofronie spunea: „Creştinul neapărat trebuie să fie un nevoitor”. Nevoinţa căutării şi a cunoaşterii lui Dumnezeu, care s-a făcut înţeles şi cuprins vieţii lui Klaus Kenneth, depăşeşte cu adevărat măsura omului. Înţelegerea omenească rămâne neputincioasă să priceapă această chemare, însă, cu toate acestea, rămân nestrămutate cuvintele Domnului, Care ne-a poruncit: „Îndrăzniţi!” (Ioan 16:33).

Editorii

[eodor nastasa]

Ati auzit de badea Ion, care dupa ce-si face o cruce mare, sparge o ceapa si o mananca cu mamaliga rece si sare grunjoasa, ca mai apoi, sa se puna pe cosit, la 40*C ? Ion, care si in culcare si in sculare, multumeste lui Dumnezeu pentru viata data ? El, nu da interviuri, si nici nu face clipuri...Ati auzit ?

[Daniel777]

În prealabil postat de eodor nastasa

Ati auzit de badea Ion, care dupa ce-si face o cruce mare, sparge o ceapa si o mananca cu mamaliga rece si sare grunjoasa, ca mai apoi, sa se puna pe cosit, la 40*C ? Ion, care si in culcare si in sculare, multumeste lui Dumnezeu pentru viata data ? El, nu da interviuri, si nici nu face clipuri...Ati auzit ?

Am auzit si de badea Ion,mi-a mai reamintit si Dan Puric...si il iubesc pe taranul care ne asigura noua ceea ce mancam...
Dar fiecare in viata are un har,o chenmare....nu inseamna ca daca cineva vrea sa scrie poezii ,sa-l intrebam de ce nu praseste...

Badea Ion ne transmite un mesaj,Klaus Kenneth alt mesaj,noi trebuie sa ne folosim de toti cei care au ceva de transmis...

Si daca veni vorba de Puric,iti recomand sa asculti conferinta lui despre bascalie^umor,cred ca ai avea ceva de invatat,daca iti place aceasta forma de exprimare..

[anita]

În prealabil postat de Daniel777

Am auzit si de badea Ion,mi-a mai reamintit si Dan Puric...si il iubesc pe taranul care ne asigura noua ceea ce mancam...
Dar fiecare in viata are un har,o chenmare....nu inseamna ca daca cineva vrea sa scrie poezii ,sa-l intrebam de ce nu praseste...

Badea Ion ne transmite un mesaj,Klaus Kenneth alt mesaj,noi trebuie sa ne folosim de toti cei care au ceva de transmis...

Si daca veni vorba de Puric,iti recomand sa asculti conferinta lui despre bascalie^umor,cred ca ai avea ceva de invatat,daca iti place aceasta forma de exprimare..

Un mesaj ortodox care trebuie intr-adevar ascultat este cel de la sfanta Liturghie ,si anume predica spusa de preot.
K.K. spune ca nu avem predicatori ,dar cuvantul lui Dumnezeu este prezent de 2000 de ani in biserica lasata de Hristos .
Noi daca vrem putem oricand intra in biserica si participa la slujba ortodoxa.
In America lucrurile stau altfel ,el merge si vorbeste ,biserici ortodoxe sunt putine acolo.
Pana la urma pentru occidentali nu este rau ,dar el vorbeste in Romania ca pentru americani.

[Daniel777]

În prealabil postat de anita

Un mesaj ortodox care trebuie intr-adevar ascultat este cel de la sfanta Liturghie ,si anume predica spusa de preot.
K.K. spune ca nu avem predicatori ,dar cuvantul lui Dumnezeu este prezent de 2000 de ani in biserica lasata de Hristos .
Noi daca vrem putem oricand intra in biserica si participa la slujba ortodoxa.
In America lucrurile stau altfel ,el merge si vorbeste ,biserici ortodoxe sunt putine acolo.
Pana la urma pentru occidentali nu este rau ,dar el vorbeste in Romania ca pentru americani.

Ce va place sa palavragiti....!
Vorbeste in Romania pentru cei care au urechi de auzit.Uite o recenzie a cartii facuta de regizorul Iulian Capsali:

Tocmai am terminat-o. O lectura extrem de placuta a unui marturisitor ortodox, care a avut o evolutie teribila; altul ar fi fost distrus iremediabil iar sufletul sau infasurat pe stalpul iadului. Este o carte despre felul in care Dumnezeu, daca vede ca exista sete de Adevar, te poate scoate din cele mai mari genuni sufletesti. Ce i se reproseaza este ca nu "arata" ca un ortodox. Cred ca poate sparge niste cochilii in care ortodoxul se cuibareste. Sigur ca viata lui este "scandaloasa" si el recunoaste ca a facut, multa vreme, voia diavolului. Dar au fost destui care s-au pocait si au reusit sa devina marturisitori. Oare viata Mariei din Egipt, pana la pocainta, a fost mai curata? Dar a lui Ciprian, vrajitor care avea intalniri directe cu tatal demonilor si a devenit martir (mana sa intreaga se afla la bis. Zlatari de pe Calea Victoriei)? Dar Serafim Rose (la care am o mare evlavie), care a avut episoade homosexuale? De ce sa ne ascundem in spatele unei "cuviosenii" searbede. Ma uimeste faptul ca se aduce in balanta, ca specialist in tema, pe Danion Vasile. Sa ma iertati, dar Klaus Kenneth nu a indemnat pe nimeni la o secesiune in cadrul ortodoxiei, ca sa ma exprim cu gratie. Nu inteleg de ce sperie atat un om care s-a ridicat si a devenit ucenicul Pr. Sofronie si bun prieten cu Pr. Rafael. Ca este filmat cantand intr-un hotel din Bulgaria? Sacrilegiu? Dumnezeule, nu stiam ca un ortodox nu are voie sa cante la chitara! Ca a trecut prin pasaje heterodoxe? Cred ca nu este singurul in istorie. Ca a cunoscut si acolo oameni care l-au ajutat sa se ridice? Totusi, ortodocsii, ca procent, sunt extrem de putini raportat la populatia lumii. Iar daca mai scadem pe cei care doar se declara ortodocsi, atunci totul devine dramatic. Oare Dumnezeu lasa copiii sai complet in deruta, prada exclusiva a demonilor? Eu cred ca noi trebuie sa dam mult mai mult, pentru ca avem dreapta credinta si cererile lui Dumnezeu sunt proportionale cu aceasta maxima revelatie de pe acest pamant. Dar nu putem sa-i desconsideram si sa-i condamnam aprioric pe cei din afara Credintei celei Adevarate. Pentru ca nu stim care este iconomia lui Dumnezeu pentru ei. Este o taina. Mie imi este teama de cei care se uita la ei din varful muntelui spre prapastie. Personal, nu stiu ce-i indreptateste la asta. Nu cred ca detinem exclusivitatea si siguranta Mantuirii. Ar fi prea simplu si complet "neortodox" ca sa gandim asa.

Nu recomand ca aceasta carte sa o faceti cadou matusii din Vintzu de Sus sau a unui monah care se lupta ca sa-si domine patimile, pentru e posibil ca, in curatenia lor, sa se sminteasca. Un om crescut la tara, intrat in manastire de tanar, feciorelnic, nu are cum sa guste asemenea marturisiri care pot sa zdruncine. Insa asa cum Pr. Rafael a putut sa-l pretuiasca pe acest om, pe care-l cunoaste atat de bine inca de la Essex, cred ca poate fi creditat si de cei care nu l-au cunoscut, si, mai ales, de aceia care nu l-au citit.

Inca ceva. Nu cred ca aceasta carte a lui Klaus Kenneth poate deveni brusc, peste noapte, marea problema a ortodoxiei romanesti. Oare nu vedem ce se intampla in jurul nostru?

[Daniel777]

Pr. Mihail Stanciu versus Klaus Kenneth

Mărturisesc faptul că, în momentul în care am citit articolul Pr. Mihail Stanciu, După două milioane de kilometri, încă în înşelare, în care – din câte am înţeles – stareţul Mănăstirii Antim îl înfiera destul de dur pe Klaus Kenneth, primul gând a fost să aflu… cine e Pr. Mihail. Prin urmare, am apelat la o sursă absolut autorizată pe care, prin grija Patriarhiei Române, o putem uzita de ceva vreme, şi anume Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti (Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2010). O carte în care sunt trecuţi câteva sute, mii poate, de teologi români, care au câte ceva de zis în perimetrul Ortodoxiei româneşti. Adică voci verificate, avizate… Sincer, de Klaus Kenneth auzisem de foarte multă vreme. Nu acelaşi lucru l-aş putea spune însă despre Pr. Mihail… Nu mică mi-a fost mirarea să constat nu doar că, din această radiografie a teologiei ortodoxe româneşti Pr. Mihail Stanciu lipseşte cu desăvârşire, ci şi că, în mediile teologice, acelaşi părinte e cvasianonim. E aproape simptomatic – boală teologică veche… – în arealul celor care nu reuşesc să se legitimeze printr-o aşezare academică în act, să defuleze în tot felul de direcţii, acolo unde doar-doar cineva s-ar găsi să îi asculte. Părintele-blogger, din acest punct de vedere, a devenit deja o insituţie mană-cerească pentru mulţi dintre cei care şi-au însuşit datul cu părerea ca metodă de lucru. Deşi sunt un aprig susţinător al libertăţii de exprimare, citindu-l pe Pr. Mihail Stanciu, am reuşit să înţeleg şi anumite prevederi, cu titlu de sfătuire, venite din Dealul Patriarhiei către preoţii noştri de a nu da nicio declaraţie publică presei fără acordul ierarhului locului… De a nu se expune public… Dacă astfel de afirmaţii, precum cele ale Pr. Mihail, ar reprezenta punctul de vedere oficial al vreunei autorităţi bisericeşti, atunci abia ar fi cu adevărat grav. Pentru că astfel manipularea ar căpăta identitate şi legitimitate.
M-am gândit mult, până să dau curs acestui răspuns, dacă merită sau nu să o fac. Despre Klaus Kenneth au scris şi încă scriu personalităţi de marcă ale teologiei, oameni care chiar l-au cunoscut faţă către faţă şi ştiu ce afirmă. Mi se pare o lipsă nu doar de bun simţ ştiinţific, de simţ analitic intern absolut necesar oricărui cercetător, care te fereşte de afirmaţii hazardat-eronate (însă am convenit, din cele de mai sus, că nici pe departe nu poate fi vorba despre aceasta în cazul Pr. Mihail), ci şi de o minimă încercare de evaluare corectă a lucrurilor, pe baza datelor existente.
Pr. Mihail a citit volumul Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului şi a considerat că a şi lămurit problema lui Klaus. O atitudine destul de confortabilă, care te scuteşte mult de efortul de a gândi lucrurile, de a le aprofunda. Suntem încredinţaţi de faptul că niciodată, cu sensuri unice, nu se poate reglementa – vorba lui Blaga – circulaţia pe străzi şi, cu atât mai puţin, circulaţia sevelor într-un organism, cum este cel al Bisericii.
De aceea, pentru cititorii cinstiţi, am considerat că sunt necesare câteva lămuriri în privinţa acuzelor ridicate de Pr. Mihail la adresa lui Klaus Kenneth.
Le fac în calitatea celui care l-a editat pe Klaus Kenneth în România, i-a finanţat turneele de conferinţe şi l-a însoţit, aproape zi de zi, în toate peregrinările sale prin România.
Pr. Mihail uită să se întrebe un lucru absolut esenţial, de la care ar trebui să pornească orice analiză de bun simţ: dacă Klaus Kenneth are sau nu binecuvântarea duhovnicului pentru a susţine aceste conferinţe. În acest punct, orice discuţie nu îşi mai are sens. Da, Klaus Kenneth are nu doar binecuvântarea Pr. Zaharia de la Essex pentru acest turneu, ci şi binecuvântarea unor înalţi ierahi ai Bisericii Ortodoxe Române, care l-au cunoscut, i-au ascultat conferinţele, i-au citit aceeaşi carte pe care o blamează Pr. Mihail… Ridicându-te împotriva ascultării pe care Klaus Kenneth o face faţă de duhovnicul său, anulezi, cu necesitate, instituţia duhovniciei în sine. Şi nu cred că e un lucru care ar trebui să îi scape unui duhovnic, cum se vrea Pr. Mihail Stanciu…
Mai mult, atât el, cât şi mulţi dintre cei care îl susţin, pun la îndoială relaţia lui Klaus Kenneth cu Pr. Rafail Noica. Noua carte, Călător pe pământ românesc, e dătătoare de sens în această privinţă. Pe lângă datele concrete ale ultimei lor întâlniri (de două zile) – într-o vreme în care Pr. Rafail nu primeşte pe nimeni –, cartea în discuţie vine şi cu fotografii lămuritoare. Mai mult, zilele trecute, într-o discuţie cu Pr. Conf. Univ. Dr. Florin Botezan, acesta îmi mărturisea faptul că, şocat de cele citite în jurnalul convertirii lui Klaus Kenneth, l-a căutate pe Pr. Rafail să îi confirme dacă acesta îl cunoaşte, într-adevăr, pe Kenneth şi dacă cele scrise în Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului chiar sunt adevărate şi au binecuvântarea Pr. Sofronie. Răspunsul Pr. Rafail a fost extrem de relevant: îl ştie foarte bine pe Klaus Kenneth, tot ceea ce istoriseşte acesta în carte e purul adevăr şi autorul acestei cărţi a fost unul din ucenicii foarte apropiaţi ai Pr. Sofronie.
În toată vremea cât a stat în România, Klaus Kenneth s-a spovedit, primind dezlegarea pentru a se împărtăşi. Pot da mărturie, în acest sens, Părinţii de la Mănăstirea Lupşa (Alba), Pr. Rafail Noica, Părinţii de la Biserica de pe Dealului (Sibiu), cei de la Schitul Păltiniş (Sibiu) etc. E puţin ciudat cum toţi aceşti părinţi i-au dat dezlegare pentru împărtăşanie lui Klaus Kenneth, în urma spovedaniei, iar cineva care l-a cunoscut doar prin corespondenţă poate emite judecăţi de valoare asupra aşezării sale duhovniceşti.
„Nu este de folos nimănui ca cineva să-şi pună viaţa murdară la vedere”, precizează Pr. Mihail Stanciu, aducând ca argumente tot felul de preconcepţii puse în cârca Sfinţilor Părinţi. Această acuză ar fi trebuit-o să o aducă acum câţiva ani buni în urmă Părintelui Sofronie, când acesta l-a îndemnat pe Klaus Kenneth să îşi publice biografia. De asemenea, după silogismul aceluiaşi Părinte Mihail, apariţia Memoriilor ÎPS Bartolomeu Anania ar fi trebuit abitir înfierată. Pentru că vorbim, în fond, despre două jurnale, în care ambii autori îşi povestesc viaţa. De asemenea, în această cheie de interpretare, întreaga literatură memorială carcerală, în care ai noştri, sfinţi contemporani, îşi descriu, uneori cu lux de amănunte, suferinţele prin care au trecut în închisorile comuniste, ar trebui excomunicată şi catalogată drept eretică, pentru că astfel de experienţe, după părerea Pr. Mihail, ar trebui experiate în tăcere… Şi exemplele sunt nenumărate în această privinţă. Însă pentru aceasta, îţi mai trebuie şi oarece timp de lectură, de studiu responsabil…
În privinţa relaţiei lui Klaus cu Dumnezeu, manifestată, uneori, prin elemente surprinzătoare, chiar credem că Dumnezeu nu poate fi cenzurat şi obligat să Se manifeste decât aşa cum Îşi doreşte El. Iar spusa aceea că, dacă Hristos ar veni în zilele noastre, mulţi dintre aprigii apărători ai aşa-zisei ortodoxii L-ar răstigni fără ezitare pentru că nu se încadrează în normele lor de a înţelege Ortodoxia mi se pare paradigmatică în acest sens.
Ne manifestăm regretul că nu întotdeauna Dumnezeu acţionează după cum vor unii sau alţii, care cuantifică după reţetare proprii modul în care ar trebui să Se manifeste pronia divină.
În ceea ce priveşte impactul pe care îl are Klaus Kenneth în România, ceea ce ar anula, după acelaşi autor, calitatea duhovnicească (e vorba de apariţiile media, conferinţe etc.), trebuie precizat că invitaţia lui Klaus Kenneth de a veni în România vine din partea Editurii Agnos, cea care a organizat şi a susţinut în totalitate turneele şi care i-a fixat desfăşurătorul acestor deplasări (inclusiv apariţii TV, materiale de presă scrisă, conferinţe, lansări de carte etc.). Ar fi absurd să creadă cineva că un autor se autoinvită să-şi promoveze o carte care, în toate ţările în care a fost editată, s-a vândut oricum în tiraje de masă. Iar Mănăstirea Antim e una din acele linii prin care cartea lui Klaus s-a distribuit până acum în câteva sute de exemplare. Asta în condiţiile în care Mănăstirea Antim a beneficiat de un comision destul de generos din această vânzare… Deci, până la urmă, şi Klaus Kenneth poate fi bun de ceva, chiar şi pentru pr. Mihail Stanciu, stareţul acestei mănăstiri…
Editura Agnos
Romeo Petraşciuc

[cojanete]

În prealabil postat de eodor nastasa

Ati auzit de badea Ion, care dupa ce-si face o cruce mare, sparge o ceapa si o mananca cu mamaliga rece si sare grunjoasa, ca mai apoi, sa se puna pe cosit, la 40*C ? Ion, care si in culcare si in sculare, multumeste lui Dumnezeu pentru viata data ? El, nu da interviuri, si nici nu face clipuri...Ati auzit ?

Am avut privilegiul sa-l cunosc personal .Intradevar mare om badea Ion si consoarta lui asijderea .

[Daniel777]

„Cunosc destul de bine lumea – spune Klaus în finalul acestei lucrări – şi cred, acum, că românii sunt cel mai evlavios popor de pe pământ, care nu vede nicio diferenţă între bisericesc şi lumesc.

Fie ca Dumnezeu să apere această credinţă şi să o întărească. Fie ca El să preschimbe superstiţiile în credinţă ortodoxă. Fie ca El să îi scoată, în timpul Liturghiei, pe oameni din timp şi din spaţiu. Aici, la Liturghie, mă simt bine şi liber, mă simt acasă, iar inima mea tânjeşte plină de bucurie spre momentul împărăşirii. Fără aceasta, restul nu ar fi decât „spectacol mort”! Dar nu, aşa ceva nu s-ar potrivi României! Credinţa moartă nu e credinţă ortodoxă! Simt adânc în mine că aparţin şi eu acestui loc, că, într-un anumit fel, sunt şi eu român, că sunt una cu ei şi că fac parte din poporul lor. E un lucru pe care nu mi-l poate lua nimeni. Aceasta este Ortodoxia!

Dumnezeul meu, cât sunt de fericit pentru întreaga călătorie! Aici nu rămâne decât o singură posibilitate: reîntoarcerea!

Dumnezeu să binecuvânteze România!”

Daniel, nu inteleg de ce te agiti atata?!? Tot respectul pentru Klaus Keneth, dar el este mai mult un exemplu pentru Europa de Vest. Noi ii avem pe sfintii nostri, care ne stau exemple vii, carora ne rugam si care ne ajuta. Iar convertiti avem cu duiumul. ortodoxia este vie printre români.
Nu imi place cum te exprimi la adresa Cuv. Seraphim Rose. Important este ca s-a ridicat peste toate pacatele lui si s-a sfintit. Ispite avem cu totii, dar oare toti vom deveni cuviosi?!?