Am un caine si un prieten, om

[laurschepsis]

Doamne-ajuta!

Raspunsul la dilema fratiei tale are raspuns in filmul Hatchiko, a dog tale. Descarca-l de pe net (daca nu ai de unde spune-mi sa ti-l trimit) si o sa primesti cel mai frumos raspuns la problema ta.

Am un bun prieten care a avut aceeasi problema. A lasat timpul si rugaciunea (sper) sa rezolve situatia.

As mai spune ca daca iti este prieten (sau prietena) cu adevarat, atunci nu are cum sa iti impuna si nici macar sa iti sugereze sa renunti la o un suflet care te iubeste si pe care il iubesti.

Cand un caine te alege, e un moment deosebit. Nu renunta la el. Sunt putini cei care au parte de un asemenea cadou. Am avut odata un catelusa de care m-am despartit oarecum, lasand-o la parinti. Regret si acum, si voi regreta toata viata. In ziua in care ma pregateam sa o duc la parinti, pentru prima data, nu a vrut sa iasa din casa. A iesit mai mult ca sa nu ma supere, dar...

Sa nu renunti la catel. Oricum, incearca sa vezi filmul.

Doamne-ajuta!

[gabriela8]

Si eu sunt de parere ca un prieten repecta deciziile celui de langa el si daca are o problema o spune frumos nicidecum autoritar!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de laurschepsis

doamne-ajuta!

Raspunsul la dilema fratiei tale are raspuns in filmul hatchiko, a dog tale. Descarca-l de pe net (daca nu ai de unde spune-mi sa ti-l trimit) si o sa primesti cel mai frumos raspuns la problema ta.

Am un bun prieten care a avut aceeasi problema. A lasat timpul si rugaciunea (sper) sa rezolve situatia.

As mai spune ca daca iti este prieten (sau prietena) cu adevarat, atunci nu are cum sa iti impuna si nici macar sa iti sugereze sa renunti la o un suflet care te iubeste si pe care il iubesti.

Cand un caine te alege, e un moment deosebit. Nu renunta la el. Sunt putini cei care au parte de un asemenea cadou. Am avut odata un catelusa de care m-am despartit oarecum, lasand-o la parinti. Regret si acum, si voi regreta toata viata. in ziua in care ma pregateam sa o duc la parinti, pentru prima data, nu a vrut sa iasa din casa. A iesit mai mult ca sa nu ma supere, dar...

sa nu renunti la catel. oricum, incearca sa vezi filmul.

Doamne-ajuta!

...............

În prealabil postat de eodor nastasa

Am un caine. Mic, flocos, negru si-i bleg de o ureche. Nu stiu ce rasa e, nu ma pricep la caini. L-am gasit pe un santier, mai bine zis, el m-a gasit pe mine din multimea de oameni ce se perindau pe acolo. S-a tinut o zi intreaga dupa mine, chiar daca era speriat de "vanzoleala" de acolo.
L-am luat acasa, unde mai am doua mata pripasite, aduse de fii-miu de prin zapezile iernii. Dupa "tavaleala" de'nceput, cainele si matele s-au imprietenit.
Acum, cainele cand ma vede, sare pe mine si ma "spala" de nu se poate, ce sa mai, cand ma vede, ii gata.
Am si un prieten, om. Nici prea mare, nici prea mic, nici prea prea, nici foarte foarte. Nu suporta cainii, si, nici cainii nu-l inghit, fie ei mari ori mici...Care este dilema mea ? Ei bine, v-am spus, cainele cand ma vede, chiar daca sunt "negru" de suparare ori binedispus, sare pe mine si se gudura peste poate, prietenul, cand ma vede, se bucura...dar, nu se gudura, ba dimpotriva, imi repeta obsesiv, uneori chiar imperativ, "scapa dracu' de potaia asta, nu vezi ca nici macar n'arata a caine serios, ci mai degraba, ii un hibrid ?", ei, intrebare : De cine ar trebui sa scap, de om sau de caine, ori poate, de amandoi ?

Eu aş spune să-i păstrezi pe amândoi!
Parfrazând cele spuse de tine aş spune aşa "am o prietenă căreia i-am povestit despre câinele meu care era gata să moară dacă nu era operat şi datorită căreia câinele meu încă mai trăieşte."
Dumnezeu să o răsplătească pentru sufletul ei bun.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de eodor nastasa

Am un caine. Mic, flocos, negru si-i bleg de o ureche. Nu stiu ce rasa e, nu ma pricep la caini. L-am gasit pe un santier, mai bine zis, el m-a gasit pe mine din multimea de oameni ce se perindau pe acolo. S-a tinut o zi intreaga dupa mine, chiar daca era speriat de "vanzoleala" de acolo.
L-am luat acasa, unde mai am doua mata pripasite, aduse de fii-miu de prin zapezile iernii. Dupa "tavaleala" de'nceput, cainele si matele s-au imprietenit.
Acum, cainele cand ma vede, sare pe mine si ma "spala" de nu se poate, ce sa mai, cand ma vede, ii gata.
Am si un prieten, om. Nici prea mare, nici prea mic, nici prea prea, nici foarte foarte. Nu suporta cainii, si, nici cainii nu-l inghit, fie ei mari ori mici...Care este dilema mea ? Ei bine, v-am spus, cainele cand ma vede, chiar daca sunt "negru" de suparare ori binedispus, sare pe mine si se gudura peste poate, prietenul, cand ma vede, se bucura...dar, nu se gudura, ba dimpotriva, imi repeta obsesiv, uneori chiar imperativ, "scapa dracu' de potaia asta, nu vezi ca nici macar n'arata a caine serios, ci mai degraba, ii un hibrid ?", ei, intrebare : De cine ar trebui sa scap, de om sau de caine, ori poate, de amandoi ?

Mai luati un caine in custodie. Prietenul ii va deveni prieten... Sigur!

Renunta la prietenul-catel si fa-l cadou prietenului-om. Acesta, omul, tine la tine si ca sa nu te jigneasca va pastra "cadoul". Astfel se va obisnui cu "cadoul-catel ", si va ajunge chiar sa-l iubeasca. Si, iata, veti fi impreuna, trei prieteni, fericiti pana la adanci batraneti.
Pai, nu?
:))

În prealabil postat de laurschepsis

Doamne-ajuta!

Raspunsul la dilema fratiei tale are raspuns in filmul Hatchiko, a dog tale. Descarca-l de pe net (daca nu ai de unde spune-mi sa ti-l trimit) si o sa primesti cel mai frumos raspuns la problema ta.

Am un bun prieten care a avut aceeasi problema. A lasat timpul si rugaciunea (sper) sa rezolve situatia.

As mai spune ca daca iti este prieten (sau prietena) cu adevarat, atunci nu are cum sa iti impuna si nici macar sa iti sugereze sa renunti la o un suflet care te iubeste si pe care il iubesti.

Cand un caine te alege, e un moment deosebit. Nu renunta la el. Sunt putini cei care au parte de un asemenea cadou. Am avut odata un catelusa de care m-am despartit oarecum, lasand-o la parinti. Regret si acum, si voi regreta toata viata. In ziua in care ma pregateam sa o duc la parinti, pentru prima data, nu a vrut sa iasa din casa. A iesit mai mult ca sa nu ma supere, dar...

Sa nu renunti la catel. Oricum, incearca sa vezi filmul.

Doamne-ajuta!

e cainele meu preferat , daca nu am plans la filmu asta hatchiko monagatari, acesta este din poza de jos

[delia31]

În prealabil postat de eodor nastasa

Am un caine. Mic, flocos, negru si-i bleg de o ureche. Nu stiu ce rasa e, nu ma pricep la caini. L-am gasit pe un santier, mai bine zis, el m-a gasit pe mine din multimea de oameni ce se perindau pe acolo. S-a tinut o zi intreaga dupa mine, chiar daca era speriat de "vanzoleala" de acolo.
L-am luat acasa, unde mai am doua mata pripasite, aduse de fii-miu de prin zapezile iernii. Dupa "tavaleala" de'nceput, cainele si matele s-au imprietenit.
Acum, cainele cand ma vede, sare pe mine si ma "spala" de nu se poate, ce sa mai, cand ma vede, ii gata.
Am si un prieten, om. Nici prea mare, nici prea mic, nici prea prea, nici foarte foarte. Nu suporta cainii, si, nici cainii nu-l inghit, fie ei mari ori mici...Care este dilema mea ? Ei bine, v-am spus, cainele cand ma vede, chiar daca sunt "negru" de suparare ori binedispus, sare pe mine si se gudura peste poate, prietenul, cand ma vede, se bucura...dar, nu se gudura, ba dimpotriva, imi repeta obsesiv, uneori chiar imperativ, "scapa dracu' de potaia asta, nu vezi ca nici macar n'arata a caine serios, ci mai degraba, ii un hibrid ?", ei, intrebare : De cine ar trebui sa scap, de om sau de caine, ori poate, de amandoi ?

draga flintstone
hai sa-ti zic o poveste sa i-o zici la prietenu'-om, poate isi mai schimba parerea despre caini si n-o sa mai fie nevoie sa renunti nici la unul, nici la altul.

A fost odata ca niciodata...
Un caine ce s-a ratacit prin jungla.
Plimbandu-se el linistit, vede un tigru indreptandu-se in goana spre el, cu intentia clara sa-l manance.
"- Am incurcat-o! Ma va manca tigrul!!" gandi cainele
Dar imediat vede niste oase pe jos. Se aseaza pe burta si incepe sa roada oasele, cu spatele la tigru. Chiar inainte ca tigrul sa sara, cainele exclama satisfacut, frecandu-se pe burta:
"- Mmmm, delicios tigru! Oare or mai fi si altii pe-aici?"
Auzind, tigrul se opreste din salt si infricosat se prelinge pe langa copaci, luand distanta:
"- A fost cat pe-aci! Cainele aproape ca m-a dat gata!"

O maimuta care a urmarit scena dintr-un copac, sperand sa se puna bine cu tigrul, fuge dupa acesta ca sa-i povesteasca inselatoria.
Cainele nostru o vede. Maimuta il ajunge pe tigru, si-i spune pe fata toata tarasenia. Tigrul, inecat de furie zice:
"- Urca in spinarea mea si vei vedea ce ii voi face eu cainelui!"
Acum cainele vede tigrul cu maimuta in carca si se gandeste:
"- Ei, cum o mai scot la capat de data asta?"

Dar in loc sa fuga se intoarce cu spatele la atacatori prefacandu-se ca nu i-a vazut.
Si... cand acestia au fost destul de aproape zice:
"- Unde e maimuta aia?! De-o juma' de ora am trimis-o sa-mi aduca un tigru si nici acu' nu
s-a intors!!!


daca imi vine vreo idee, o sa-ti scriu si o poveste pe care sa i-o zici prietenului-caine, poate isi schimba si el impresia despre prietenul-tau-om, desi cred ca niste snacksuri ar rezolva dilema existentiala in discutie.

[laurschepsis]

În prealabil postat de costache marilena

Renunta la prietenul-catel si fa-l cadou prietenului-om. Acesta, omul, tine la tine si ca sa nu te jigneasca va pastra "cadoul". Astfel se va obisnui cu "cadoul-catel ", si va ajunge chiar sa-l iubeasca. Si, iata, veti fi impreuna, trei prieteni, fericiti pana la adanci batraneti.
Pai, nu?
:))

Nu. Un caine care te alege, se ataseaza definitiv de tine. Cum sa-l faci cadou si chiar unuia care nu il poate suferi si il desconsidera?

Doamne-ajuta!

În prealabil postat de laurschepsis

Nu. Un caine care te alege, se ataseaza definitiv de tine. Cum sa-l faci cadou si chiar unuia care nu il poate suferi si il desconsidera?

Doamne-ajuta!

Da... Cred ca ai dreptate. Ziceam si eu... Dar nu am avut niciodata un caine ca sa stiu cum este.