Ce se intampla in unele manastiri din Romania?

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de heaven

Dragii mei,va multumesc din toata inima tuturor pentru raspunsurile voastre!Va raspund cu o oarecare intarziere,deorece am fost plecata din oras.Desigur,parerile sunt impartite,este un subiect delicat.Intentia mea este doar sa va cer o parere ca intre prieteni si eventual sa gasesc unele mici raspunsuri pe care sa le pot oferi familiei,in plus,poate fata de ceea ce stiam.
Alin,in momentul in care i s-a pus diagnosticul a fost in urma cu cativa ani,cand nici nu se punea problema de mers in manastire,iar el a fost pus de specialisti: psihiatru,iar psihologul a confirmat.
Hartiile exista,insa dupa cum am mentionat,situatia este foarte delicata,atata timp cat ea nu vrea sa paraseasca acea manastire si ameninta cu suicidul daca va fi nevoita sa plece.
Oamenii nu vor sa o ia din manastire cu orice pret,desi intr-adevar nu sunt incantati de alegerea fiicei,insa isi doresc macar sa reuseasca sa o duca la medici si psiholog pentru a fi investigata si respectiv ajutata.
Nu iti imagina ca eu sunt picata din lumea mondena si nu am habar de viata monahala,ca imi imaginez ca acolo se traieste intr-o dulce feerie si vacanta,stiu ca vorbim de o existenta grea,de multa nevointa,sacrificii s.a.m.d.
Dar asta nu are nici o legatura cu a incalca pana si canoanele BOR si a refuza sa cooperezi cu familia pentru a inlesni ajutorarea omului respectiv sau sa anulezi din start abilitatile medicilor,specialistilor,afirmand ca "sunt de la diavolul".Pana la urma Dumnezeu a dat tuturor oamenilor un talant,asa cum a considerat de cuviinta si atata vreme cat se pun in slujba binelui si a ajutorarii de semeni,Dumnezeu se manifesta si prin acestia.De ce sa incalci omului dreptul sa fie ajutat,cine da acest drept,caci Dumnezeu sigur nu?!
In fine,probabil sunt lucruri pe care nu multi sunt pregatiti sa le vada,chiar daca sunt evidente,mai putini gata sa le accepte si cu atat mai putini cei pregatiti sa ia atitudine sau masuri,iar asta este trist...
Daca parintii nu vor reusi sa o scoata pe fata de acolo si sa o ajute,daca intr-adevar se afla la debutul unei psihoze,iar lucrurile se vor agrava...oamenii aceia ar trebui sa fie pregatiti sa dea socoteala si inaintea oamenilor si a Lui Dumnezeu pentru felul in care inteleg sa gestioneze aceasta situatie.Desi,pana la urma,intr-un final,asta nu incalzeste cu nimic pe nimeni si nici nu ii ajuta pe cei care au nevoie de ajutor si intelegere...
Personal nu imi doresc sa creez vreo dezbinare sau sa smintesc pe cineva cu astfel de subiecte.Am spus-o si o repet: stiu ca aceste lucruri se petrec doar in anumite manastiri,nu peste tot este la fel si despre asta s-a discutat aici si despre faptul ca cineva ar fi nevoie sa faca ceva!
Voi citi cu interes opiniile voastre,daca veti considera ca sunt lucruri care este important sa fie spuse si va multumesc pentru ele,insa probabil voi cauta sa nu mai postez pe acest topic,pentru ca nu imi doresc o alimentare a unor tensiuni ce se pot naste prin atingerea unor astfel de subiecte sensibile.Deasemenea,va multumesc celor care mi-ati trimis mesaje private,acum le voi citi si o sa rog daca mai sunt si alti membri care doresc sa impartaseasca din experiente personale sau despre care au aflat,sa imi scrie in privat,le voi citi cu interes si va multumesc pentru ca astfel ma ajutati sa imi formez o parere mai obiectiva si informata asupra situatiei.O seara frumoasa va doresc tuturor!

Desi nu am citit chiar tot ce s-a scris...ma gandesc intr-un fel ca daca persoana sufera de anumite tulburari, dar cu toate acestea se simte bine cu alegerea ei...de ce tin parintii/rudele cu tot dinadinsul sa o ia de acolo, pentru a o duce la doctori? Poate ca s-o fi saturat de doctori, de faptul ca nu o pot vindeca de fapt, si e purtata de colo colo, si a ales sa poarte grija de suflet, atat cat se poate, mai ales ca sensul vietii e mantuirea.

Asa m-am gandit eu, ca poate asa cum e ea, bolnava in ochii familiei...de fapt priveste mai profund lucrurile, si stie ca prea multe nu o mai pot ajuta.

[AlinB]

În prealabil postat de adrian010155

Nu valoram nici cat un gunoi daca nici pe parintii nostrii nu-i respectam. Ni se pare ca suntem intelepti si ca patrundem tainele adevarului mai mult decat parintii nostri, care au primit harul preotiei de la Dumnezeu. Am ajuns sa ne sosotim noi pe noi insine credinciosi si demni de a-i judeca pe preoti si pe calugari. Vai noua, caci ingamfare mai mare ca aceasta nu este. Danseaza diavolii de bucurie pentru ca, iata, omul a ajuns mai spurcat ca ei.

Sunt si ei oameni, pot gresi, pot abuza.
S-a intamplat, se va mai intampla.
Important e sa nu generalizam si sa nu cadem in alte extreme.