Cum as putea sa nu divortez?

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de Demetrius

Asta numai daca(te rog sa ma ierti!) se duce cu bucurie pe alt drum religios, nu ca si crestin.
Daca simte asa cum zici, atunci simte "live" ca nu e crestin.

Eu cred că e mai înţelept să nu ne erijăm în instanţe morale, chiar nu ştim ce am fi făcut în locul lui. Şi nu, omeneşte vorbind, nu poţi obliga un om să ierte. Nici Hristos nu te obligă să ierţi, la fel cum nu te sileşte să-L urmezi, rămâne la latitudinea omului. La fel şi cu iertarea.

Altfel, mi-ar veni foarte la îndemână să spun că eu aş trece peste, că aş uita cum am fost minţit, umilit şi escrocat (să fim serioşi, dacă e real cazul, asta s-a petrecut), că m-aş lupta până în pânzele albe pentru familie. Însă, na, eu sunt doar un utilizator pe un forum, mă pot da imaculată şi cu Evanghelia în mână, iar situaţia omului tot n-o trăiesc.

Ideal este să nu se ajungă la divorţ nicăieri, dar decât să trăiască într-un mediu plin de tensiuni (şi să mai şi crească un copil acolo), plini de neîncredere faţă de omul de lângă... mă scuzi, asta nu e iubire. E compromis. :)

[Demetrius]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Eu cred că e mai înţelept să nu ne erijăm în instanţe morale, chiar nu ştim ce am fi făcut în locul lui. Şi nu, omeneşte vorbind, nu poţi obliga un om să ierte. Nici Hristos nu te obligă să ierţi, la fel cum nu te sileşte să-L urmezi, rămâne la latitudinea omului. La fel şi cu iertarea.

Altfel, mi-ar veni foarte la îndemână să spun că eu aş trece peste, că aş uita cum am fost minţit, umilit şi escrocat (să fim serioşi, dacă e real cazul, asta s-a petrecut), că m-aş lupta până în pânzele albe pentru familie. Însă, na, eu sunt doar un utilizator pe un forum, mă pot da imaculată şi cu Evanghelia în mână, iar situaţia omului tot n-o trăiesc.

Ideal este să nu se ajungă la divorţ nicăieri, dar decât să trăiască într-un mediu plin de tensiuni (şi să mai şi crească un copil acolo), plini de neîncredere faţă de omul de lângă... mă scuzi, asta nu e iubire. E compromis. :)

15. Sileşte-te să te arăţi încercat, înaintea lui Dumnezeu lucrător cu faţa curată, drept învăţând cuvântul adevărului.
16. Iar de deşartele vorbiri lumeşti fereşte-te, căci ele vor spori nelegiuirea tot mai mult.(2Tim2,15-16)

[Hartford]

În prealabil postat de sergiu8

As putea sa scriu un roman dar o sa incerc sa expun situatia cat mai pe scurt.

In urma cu un an si jumatate m-am casatorit. Sotia mea a avut credite si a fost giranta la alte credite,dar mi-a ascuns acest lucru.Am aflat intamplator.Cand o intrebam ce e cu aceste credite sau de ce mi-a ascuns adevarul incepea sa tipe(ca nu e treaba mea,ca se descurca ea cu ele).
A insistat sa modernizam apartamentul(mobila,parchet nou,zugravit).Apartamentul este proprietatea mea dinainte de casatorie.Eu m-am opus.In urma insistentelor ei am cedat si am scos banii pe care ii aveam in banca.
Ulterior am inteles de ce a vrut aceste modernizari.Acum spune ca banii de pe nunta au fost cei cu care s-au facut modernizarile si pentru ca marea majoritate a nuntasilor au fost din partea ei as fi dator fata de ea.
Cum nu mai am nici un ban ar trebui sa vand apartamentul si sa ii dau banii.
Numai ca tot la inistentele ei(scandaluri,presiuni) am cumparat o masina second-hand cu credit.Eu am bagat foarte multi bani in masina spre deosebire de ea(in piese,taxe,credit) plus ca ne-a ajutat foarte mult si mama mea. Deci oricum la bani am fi mai mult decat chit.

Mama este foarte bolnava,iar apartamentul pe care il detin dinainte de casatorie este de la dansa.Sotia mea nu mai vroia sa o primeasca pe mama nici macar sa doarma o noapte in apartament pe motiv ca ea a facut modernizari cu banii de pe nunta(care de fapt erau tot banii mei dinainte de casatorie pe care i-am scos din banca sa facem nunta).
Pe langa asta, sotia nu a vrut sa se mute in apartament,ci a continuat sa locuiasca cu parintii. Pentru ca locuia cu parintii spunea ca trebuie sa contribuie la cheltuielile casei aceleia.
Eu aveam salariu 2500 lei,mama mea ne ajuta cu 1000 lei,iar sotia mea avea salariu 1900 lei,in total 5400 lei pe luna se cheltuiau in mod nejustificat.Eu lucram la 130 km departare de casa.Plecam lunea si ma intorceam vinerea,deci eram acasa doar in week-end.Avea cardul meu si al mamei mele care dorea sa ne ajute pe mana ei.Cand ii ceream explicatii pe ce s-au cheltuit banii incepea sa chiraie.
Ulterior am aflat ca parintii ei au credite la banci,CAR-uri,persoane fizice pe care nu au cu ce le returna.Am aflat de la diferite persoane fizice ca s-au imprumutat si foarte greu au returnat banii inapoi sau nu au returnat integrat sau chiar deloc.

Incet,incet am inceput sa imi dau seama ca banii se duceau in parintii ei. Iata cum lucrau:veneam acasa la sfarsit de saptamana si sotia spunea:"au gatit ai mei,au cumparat de 20-50lei".Eu spuneam:"hai sa pun si eu partea mea de bani".Ea:"Lasa ca mergem la Kaufland si luam de acolo alte produse." Mergeam acolo si spunea ca vror si parintii ei sa cumpere cate ceva si i-au dat 20-50lei.Se cumpara in nestire,punea si ea vreo 80 lei(zicea ca nu are mai mult-ne separasem cu banii cand am vazut ca e foarte cheltuitoare) si eu puneam vreo 200-300 lei.Cam asa au mers lucrurile.
Iar acum tot ei sunt cei care spun ca eu le datorez bani(in special mama ei).Sotia nu a platit niciodata intretinerea la mine, eu alimentam masina cu motorina samd.

Intre timp a aparut copilul.Cand m-am prins de cum lucra si apareau discutii imi spunea ca pierde sarcina daca se enerveaza asa ca sa nu mai deschid subiectul. Deciziile le lua mama ei.Ea ne trasa programul pe week-end.Am plimbat-o pe femeia asta peste tot.Sotia mea nu pleca cu mine undeva fara sa o ia si pe mama ei. Am fost pagubit de foarte multi bani de catre ei.

Dupa botezul copilului i-am spus ca nu mai accept sa isi ajute mama prin acest mecanism de inselaciune in detrimentul copilului. A luat copilul si s-a mutat definitiv la parintii ei. Acum suntem in divort.

A intervenit si fratele ei care m-a amenintat la locul de munca (eram colegi de serviciu) si a amenintat-o si pe mama.Am plecat de la acel loc de munca pentru ca as fi fost expus la presiuni,amenintari si hartuieli permanent din pricina lui. Fratele ei se lauda ca stie interlopi si ca a fost mare bataus la viata lui.L-am lasat in pace.Eram totusi la locul de munca,iar conducatorul institutiei nu a luat nici o masura in acest sens.
Sotia mai are un cumnat care este sef in cadrul politiei la mascati.
Mama ei m-a jignit si pe mine si pe mama la modul cel mai grosolan cu putinta pe strada.Mama ei este cea care pretinde bani pe motiv ca la nunta invitatii au fost majoritar din partea lor.

Traiesc intr-o continua incordare pentru ca sunt un adevarat clan foarte periculos.Eu nu mi-am vazut copilul de 3 luni de zile.I-am cumparat pampers si lapte si i-am cerut fratelui ei sa imi aduca copilul sa il vad si eu macar un minut.Nu a vrut dupa care a inceput sa ma ameninte la serviciu.

Cum pot ierta asa ceva?
Cum pot merge mai departe?
Este pacat sa divortezi,dar avand in vedere ce s-a intamplat si cum s-au comportat acesti oameni cum sa nu divortez?

Si va vine sa credeti ca sunt oameni care se duc la biserica?Eu am cunoscut-o in biserica.Stiti ce profesie are sotia mea? E profesoara de religie. Pe parintii ei ii vedeam de ani de zile la biserica unde ma duceam.De acolo am aflat ca inselau alti oameni(se imprumutau si nu mai dadeau bani inapoi).Numai ca am aflat foarte tarziu,abia acum cateva saptamani.

Dragoste cu forta nu se poate, si daca o ierti ce crezi ca se va indrepta tot asa va minti, cel mai simplu divort si atunci vei avea dreptul sa-ti vezi copilul prin lege.

[Urbanophon]

Daca ceea ce spui e adevarat, divorteaza. Da-le ce iti cer. Daca poti obtine custodia copilului si sa nu mai poata avea nici o pretentie, asta negru pe alb, cu acte cu tot...da-i tot apartamentul. Pentru copil...sa nu creasca in acel mediu si sa calce urmele serpilor...

[sergiu8]

În prealabil postat de Demetrius

Eu cred ca ai vrut sa crezi ca este serioasa si te-ai pacalit singur, fiindca ai vrut sa ai familia ta. NU se poate sa nu fi vazut semne relevante.

Ai dreptate, semne au fost.Dar am mers inainte,nu stiu de ce.Prietenul meu cel mai bun imi spunea:"Vezi ca e scorpie". Duhovnicul mi-a spus ca pare o femeie afurisita din ce ii relatam.Imi spunea sa ma interesez de familia ei. Iar eu raspundeam:"Parinte are comportament mai isteric cateodata, dar pare serioasa.Familia ei merge la biserica, par oameni seriosi." Mi-a spus:"Vezi ai grija in ce te bagi".
Deci nu pot spune ca Dumnezeu nu m-a avertizat.Dar nu stiu de ce am mers mai departe.Pur si simplu nu stiu.

Cred ca in viata cel mai mare pacat si cel mai mult se plateste prostia. Am fost prost,voi plati toata viata.Imi merit soarta.

În prealabil postat de Iorest

E posibil să te fi fraierit, dar cum să nu-ți dai seama de credite, în tot timpul ăsta nu ai văzut nicio scrisoare de la bancă, nicio înștiințare nimic, nu ți-ai dat seama că ea nu mai poate împrumuta deloc (și pt ce motiv) sau eventual că nu poate deschide cont curent?

Poate un duhovnic care-i știa soției de mult timp familia (din moment ce merg atât de des la Biserică) le știe metehnele și măcar dacă s-ar fi consultat înainte era frumos să-i fi spus, e urât dacă există astfel de lucruri să nu avertizezi un om de bună credință.

[/quote]
Duhovnicul ei nu mi-a spus nimic.Nu stiu daca era informat sau nu.Am aflat de la oamenii care frecventeaza acea biserica ca parintii ei au datorii la ei pe care nu le mai returneaza dar asta foarte tarziu dupa casatorie.

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Ideal este să nu se ajungă la divorţ nicăieri, dar decât să trăiască într-un mediu plin de tensiuni (şi să mai şi crească un copil acolo), plini de neîncredere faţă de omul de lângă... mă scuzi, asta nu e iubire. E compromis. :)

Asa m-am gandit si eu:ca e mai bine pentru copil sa aiba liniste decat sa vada toata ziua discutii,scandaluri,neintelegeri.
Oricum el este singurul nevinovat in toata povestea asta si din pacate el va avea cel mai mult de suferit.
Asta ma doare cel mai mult,dincolo de bani,minciuna,inselatorie si tiganie.
Asta e ce ma framanta cel mai mult.

Am consultat un avocat.Am introdus actiunea de divort.Am cerut dreptul sa imi pot vedea copilul.Mi-a spus ca sunt sanse foarte slabe,daca nu zero,sa ramana copilul la mine.Trebuie sa dovedesc ca este o mama denaturata(chiar daca prin absurd ar fi asa este greu de dovedit in tribunal). Plus ca daca se dovedeste nici macar asa nu se stie daca va ramane copilul la mine.Tot ce pot obtine este dreptul parintesc si vizita.

A, si copilul nu il pot vedea decat tot tinanad legatura cu ea. Nu pot printr-o terta persoana.

[AlinB]

baiat sau fetita?
ani?
ani de casatorie?

[Addy11]

În prealabil postat de AlinB

baiat sau fetita?
ani?
ani de casatorie?

A zis ca s-a casatorit acum 1,5 ani. Daca a facut copilul dupa nunta... ca pana atunci se vedeau doar prin oras... mai scazi 9 luni. Din ce ramane, adica 9 luni) mai scazi 3 luni de cand nu l-a mai vazut. Deci are ... cel mult 6 luni :)
Baiat... fata.... nu conteaza... sanatos sa fie.

[Demetrius]

În prealabil postat de sergiu8

Ai dreptate, semne au fost.Dar am mers inainte,nu stiu de ce.Prietenul meu cel mai bun imi spunea:"Vezi ca e scorpie". Duhovnicul mi-a spus ca pare o femeie afurisita din ce ii relatam.Imi spunea sa ma interesez de familia ei. Iar eu raspundeam:"Parinte are comportament mai isteric cateodata, dar pare serioasa.Familia ei merge la biserica, par oameni seriosi." Mi-a spus:"Vezi ai grija in ce te bagi".
Deci nu pot spune ca Dumnezeu nu m-a avertizat.Dar nu stiu de ce am mers mai departe.Pur si simplu nu stiu.

Cred ca in viata cel mai mare pacat si cel mai mult se plateste prostia. Am fost prost,voi plati toata viata.Imi merit soarta....

De aici povestea incepe sa devina reala. Ai inceput sa te ridici in ochii mei, dar alta solutie ortodoxa in afara de a apela la episcop pentru mediere nu vad.
Apoi, cu episcopul "alaturi"(de partea ta), ii vei arata sotiei ce barbat esti.



P.S. Banuiesc ca mama ta iti poate "deschide" intrarea la episcop.

[sergiu8]

În prealabil postat de Addy11

Baiat... fata.... nu conteaza... sanatos sa fie.

E baiat si are 5 luni. Multumesc lui Dumnezeu, e sanatos!

Sotia dupa ce m-a amenintat ca ma va tine ani de zile in procesul de divort, cu n-spe mii de martori pentru bunuri, in final a spus ca mai bine vrea divort amiabil la notar.

Cerintele ei: pensie alimentara si dreptul sa poata sa scoata 15 zile/an copilul din tara in concediu.
A spus ca nu va emite pretentii la bunuri.

[AlinB]

Bunuri, martori, abureli.
Nu poate emite pretentii decat asupra ceea ce demonstreaza scriptic, ca sunt bunuri achizitionate in timpul casniciei si sunt inca in posesia ta.
Stie ca baiat fiind, la proces tatal are mai multe sanse sa obtina stabilirea domiciliul copilului la el.
Pensie alimentara inseamna 25% din veniturile tale pe urmatorii 20 ani cca. si e posibil sa-ti faca si tot felul de sicane, practic sa nu te lase sa vezi copilul.