|
|
|
|
|
|||||||
| Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
 |
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
#11
10.10.2021, 00:22:47
|
|||
|
|||
Relațiile la nivel micro ale enoriașilor pot fi niște indicii de ce nu mai sunt comunități bisericești puternice, e interesant și cum se furișează unii la strană.
Dacă știi că viața ta nu e cum trebuie, că-ți brutalizezi soția, că o înșeli cum mai ai curaj să citești sfintele cântări, Mineiul, Apostolul, Viețile Sfinților din strană?[/quote] Da.. El crede ca face bine.. Zice sa fiu eu sfânta ca el nu poate... Ca ea e marea lui dragoste, ca se simte cu sufletul gol și nu mai poate continua asa, ca a făcut ce a putut și a încercat în felul lui dar mai mult n-a putut... Ca ce vina are ca nu a reușit sa simtă? De rugat seara în genunchi nu l-am văzut niciodata . Ii place mult psaltica.. Au fost luni când venea seara la 7 de la munca și repeta pana la 10, apoi abia manca.. Asta înainte de a o cunoaște pe ea.. După 9 ani nu știu ce e în sufletul lui... Nici măcar o data nu și-a deschis inima să-mi vb despre el... Nu stiu nici ce gândește despre Dumnezeu.. La strana e nevoie de el, nu mai e nimeni cu pregătire aici în zona, e cunoscut și apreciat și de preoții din protopopiatul pt cantat... Parintele zice ca dacă îl pune la punct e atât de ispitit acum încât e capabil sa lase și biserica.. Și apoi e pierdut cu totul.. Tot trage nădejde ca pt jertfa și ajutorul dat, Dumnezeu n-o să-l lase... Soțul meu, pe vremea când nu aveam bis și făceam slujbe într o sala,a mers vreme de 10 ani în fiecare duminica dimineața la 7 la sala și o transforma într o mica biserica, iar la terminare plecam ultimii după ce strângeam tot... De asta zice părintele asa... Apoi duhovnicul dansului l-a sfătuit sa nu i zică nimic, ca oricum are 45 de ani, si odată cu trecerea timpului i se mai sting pornirile... E greu de mers pe cale... Dar asa cum spui, anii trec, și eu risc mult... De asta deocamdată am decis sa încerc sa merg înainte asa, și intre timp sa ma pun eu pe picioarele mele... 
|
|
#12
10.10.2021, 01:16:05
|
||||
|
||||
|
Deci din ce scrii acolo tu ai nevoie de cineva mai priceput si in cele lumesti.
Nu merge asta cu femeia neingrijita langa barbat si neiubita - o femeie trebuie sa fie foarte ingrijita - asta cauta un barbat la o femeie. Nu merge cu nemachiat, fara o rochie frumoasa, fara ... a fi feminina. Asta cu neglijatul intre soti, nu stiu daca merge. Cu rugaciunea, instaleaza-ti aplicatia Acatistier pe telefon si oricand in cursul zilei poti citi pe fuga (doar condacele si icoasele) un acatist, doua. https://play.google.com/store/apps/d...er&hl=en&gl=US Tu vorbesti despre niste aspecte functionale din casatoria ta care nu merg. Ei pe astea trebuie sa le rezolvi lumeste. Aici trebuie sa vorbesti cu cineva care stie sa puna pe picioare o casatorie, care stie cum trebuie sa fie lucrurile intre soti. Oricum iti zic sa citesti pe fuga, oriunde ai fi din acatistier. Ai prea multe fixatii, visezi la toate, dar nu poti face nimic de fapt. Tot vrei ca toate sa fie ca la linie, dar ... nu iti iese mare lucru. Nu mai visa la din astea sa fie perfecte. Ca viata nu e perfecta. Poate o pauza intre voi v-ar prinde bine. Poate are dreptate episcopul. Tu ai nevoie sa te ingrijesti de tine un timp mai mare, sa te repui pe picioare tu ca om.
|
|
#13
10.10.2021, 17:15:01
|
|||||
|
|||||
|
Citat:
În Italia erau 1.200.000 de români în 2020, mai mult decât următoarele 3 etnii străine la un loc, nu cred eu că nu se găsește un cântăreț bisericesc. Nici măcar vânzător la lumânări nu ar trebui să fii dacă nu vrei să-ți sfințești viața, să crești în înțelegere și în dragoste. Citat:
Eu nu vreau ca banii din contribuția mea la Biserică să se scurgă către viciile unuia care-și ține amanta, ca principiu general vorbesc acum, nu vreau să țin pofta de fumat a vreunuia, sau alte risipe. Citat:
Față de ce Psalți are Biserica din toate timpurile, cu adevărat ar trebui să avem cunoștința nevredniciei și a nimicniciei în fața darului Lui Dumnezeu care s-a manifestat prin acele personalități. Citat:
Trebuie să se smerească și el, mai ales dacă trăiește din banii pe care i dă Biserica, și chiar de nu ar lua niciun ban, asta nu înseamnă că poți să-i dai Domnului orice. Citat:
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2.
|
|
#14
10.10.2021, 22:23:52
|
|||
|
|||
|
Citat:
Bag'sama el este foarte bun acolo. Citat:
Altfel spus, ea poate sa-l lase si el tot ramane la strana, dar fiind singura si fara bani, copilul va dori la tata; poate ea trai la fel si fara copil? Oare de ce a vrut ea sa se marite: fiindca a vrut sa fie perechea unui barbat, sau fiindca voia sa fie mama? Asa ca daca nu vrea sa mai reziste si astfel sa respecte legamantul cu Dumnezeu dat la cununie, ea va trebui sa-si caute de lucru, iar daca-si gaseste, atunci chiar ca Dumnezeu a ajutat-o., ca altfel...
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
|
|
#15
11.10.2021, 00:42:04
|
|||
|
|||
|
Citat:
Un alt gand care ma frământă și pare puțin ciudat.. Dar parca viata mea areun curs identic cu al mamei..Parca oarecum în linii mari de repeta în viață mea ceea ce ea a trăit.. La 19 ani am avut un avort, reecent am aflat ca și ei I s-a întâmplat la fel... La 25 si mie si ei ni s-a declansat anxietatea.. Pt amândouă căsătoria a început cu un compromis. Mama s-a despărțit de tata când eu aveam 4 ani.. Eu.. oricât m-am luptat sa rabd sa nu ajung acolo... Tot am ajuns în acest punct.. Poate fi un blestem... Sau m-am autoprogramat cumva...
|
|
#16
11.10.2021, 09:09:34
|
||||||
|
||||||
|
Citat:
Doar mâncarea e ceva mai ieftină ca în România /raportat la puterea lor de cumpărare pt că aceia nu sunt cretini să nu producă nimic la ei în țară spre deosebire de români și poate hainele sunt la un raport bun calitat/preț când sunt la lichidare de stoc. Deci așa am dedus că ar fi plătit, pt că atlfel nu s-ar putea rezista, în Germania numai chiria e 1.000 de oiro într-un apartament cu o cameră, deci sunt țări în care dacă nu sunt doi soți și soție și să muncească amândoi în ture suplimentare, iar un salariu să se ducă pe cheltuieli și din celălalt să se pună bani deoparte, greu ar rezista un singur om. În vreo 10 ani și în România raportat la chirii, se va ajunge ca o coșmelie de garsonieră de până-n 25 de mp să coste în Cluj Napoca sau alte orașe de peste 300.000 de locuitori vreo 600 de euro, acum e undeva la 250 spre 300 și a scăzut doar din cauza crizei. https://www.digi24.ro/stiri/actualit...itante-1462988 Citat:
Pentru celelalte greșeli a plătit și plătește anxietatea, problemele cu cântarul, tratamentul disprețuitor din partea soțului, pe lângă că s-a spovedit și teoretic prin spovedanie i s-a mai ușurat din povară și i se iartă. Citat:
Din ce văd pentru ea contează mult și mediul parohial și mulțumirile sufletești pe care le are din grupul de la Biserică asta o face să meargă mai departe plus bucuria de a-și crește pruncul. Citat:
Întrebarea e dacă el ar putea supraviețui și cu pensie alimentară de achitat și cu cheltuieli pt noua relație și dacă-l mai vrea aialaltă cu veniturile semnificativ diminuate ? Și dacă-l mai vrea și parohia, a doua oară divorțat și nu apare altcineva din țară sau din alt oraș din It la fel de bun ca el dar fără probleme de conduită, și el poate pierde mult fără soție. Citat:
Citat:
Și menajul e o muncă care se marketizează pe afară și know-howul culinar e o muncă care în Occident se plătește, munca în restaurante. Plus durerile nașterii, revenirea după sarcină, nu e puțin lucru să ai o femeie în casă și ea să facă treabă casnică să nu înșele, să nu fie o femeie feministă care să nu pună mâna pe nimic în casă cum se întâmplă în unele căsnicii etc.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 11.10.2021 at 09:56:23.
|
|
#17
11.10.2021, 12:44:47
|
||||
|
||||
|
Draga Carina, un sfat pe care il dau tuturor.
Rugaciunea nu minte niciodata - in rugaciune te poti intotdeauna regasi. Asa ca te-as sfatui sa te duci acasa, sa iei o pauza pentru tine si sa iti pui viata pe picioare. Ca acum nu prea ai o viata. Si nu mergi nicaieri. Vezi ca o sa ai nevoie de o pensie de ceva si pentru tine. Asa ca pune-te pe picioare cat de repede poti. Si roaga-te un canon de rugaciune la 2 sfinti, cateva luni de zile sa te ajute sa tepui pe picioare. Cu drag suntem aici langa tine.
|
|
#18
11.10.2021, 15:19:16
|
||||
|
||||
|
Citat:
Ar trebui sa ai 70kg si tu in loc sa ai 70 ai aproape 140 adica dublu! Poti sa slabesti. Eu am putut. De la 110-120kg am ajuns la 85kg. Foloseste ganterele, dansul, alergarea, genoflexiuni, tractiuni, abdomene, multe abdomene, innot, exercitii spate, respiratie, orice exercitii, jocuri sportive, munca fizica grea, zilnic, 3-5 antrenamente pe zi pana nu mai poti de oboseala si transforma toate grasimile in fibra subtire. Nu manca nimic cat mai mult, respecta posturile cele mari si posturile negre de peste saptamana si te roaga in permanenta in taina. Nimeni nu vrea sa stea cu o femeie obeza ce se da victima agresiva daca nu o iubeste foarte mult. Lasa iubirea fizica cu sotul, leapada sexul si iubeste-L pe Dumnezeu si devino perfecta pentru Dumnezeu, slaba, plina de forta musculara si cu trup perfect. Poti sa slabesti, asta te doare ca nu esti pe cale, ca te delasi, ca poftesti toate ziua si manci mult de nervi si de stress, de anexietate pe fond emotional si faci crize de panica si ca sa te calmezi de frica manci si manci mult. SLABESTE pana ajungi la 70kg! Crezi ca poti? Crezi ca vrei? Pentru asta 6 zile din saptamana trebuie sa lupti timp de 3 luni. In fiecare zi 3-5 reprize de antrenament si sa nu manci si sa nu bei nimic. Trebuie sa te doara stomacul de foame si de sete si sa rezisti, sa te antrenezi pana aproape lesini si rabdand prin vointa sa progresezi. Alt sfat bun nu am. Credinta ortodoxa buna locuieste in trupuri bune si armonioase. Adu slava divinitatii si lupta sa ajungi pentru Domnul la 70kg fara sa folosesti substante de slabit, doar prin rugaciune si post si prin munca fizica si sport, exercitii, rabdare si vointa. In fiecare zi mai mult pana ajungi la telul pe care ti-l propui cu binecuvantare de la duhovnic sau de la sfintii din icoane si cu lepadare de sine si de iubirea de sine insuti. Arata tuturor ca se poate ajungand la un corp perfect asa ca Anamaria Izabella belisima. Cred ca daca asculti de Dumnezeu si ramai cu Hristos iti va fi bine.
__________________
MoroncEkUlaș înVaț leppăd∈LUMEjuglu(fivrEhoț-șcaUsLEUz∈u=sminț∈E-=nEbUParv∈grozînș∈= pripIS∈xpuUnga+cârâmErid-fugid-logivina-stiEsin∈rEUtU-min∈rabdur-lăudobasculaș-trădățol-scopbârfEU-tUt∈u-trufhus=altvisgrij-strescapoSS-f∈ciUkUxklacUj-ghinorokkciospădosdă-ter∈sUșefhUț-fant∈zis-progr∈xit=victiviclUadicdol t∈iasia∈ picUpic n facinatia gogoș∈rporksd∈cnelups sat∈ plâplaci sascapi d T sal∈faci tlaba mudara poftarmorE-pliktisU c@luatu-droghipocrițU-fakE) sascult iubimca ucemici CuvânteuL si FataTa Last edited by Moroco; 11.10.2021 at 15:24:03.
|
|
#19
11.10.2021, 20:45:58
|
|||
|
|||
|
Pt Carina referitor la subiect:
Am găsit o mărturie din cartea Despre Divorț - scriitorul ortodox Danion Vasile, ed. Areopag, 2020, pag 261-265 care mi se pare interesantă citez: - [...]„Una dintre imaginile cele mai clare cu ajutorul căreia se poate înțelege viața de familie o oferă o mărturie despre viața unor călugări de la Muntele Athos. (notă subsol): „Mărturia este preluată din capitolul Cei care îndură ispitele sunt socotiți asemenea mucenicilor, apărut în volumul monahului Andrei Aghioritul Patericul Sfântului Munte, apărut la Editura Sophia, București, 2010, pp. 122-124. Aș vrea să recomand chiar lectura integrală a volumului respectiv. O reproduc în continuare, iar apoi voi face câteva comentarii… „La Coliba Sfânta Treime trăiau în nevoință cinci frați după trup, care s-au făcut monahi și au luat numele Atanasie, Grigorie, Artemie, Filaret și Macarie. La început ei trăiau cu aceleași gânduri, în pace, dragoste, ascultare și respect față de schima monahală și călugărie, în acord cu voturile monahale. Cu trecerea timpului, însă, evlavia cea dintâi s-a răcit, câte puțin și-a făcut loc îndrăzneala de frate și voia proprie, pe care diavolul cu artă și multă viclenie le ațâță, începând fiecare să facă ceea ce vrea, fără să întrebe pe nimeni. Astfel, fără să prindă de veste, au intrat între ei răceala și înstrăinarea. Au urmat învinuirile și neînțelegerile, care s-au încheiat cu incidente grave, certuri, încât ajunseseră să-și spargă capetele între ei, să-și rupă mâna, piciorul sau alt mădular, până când unul reușea să-l supună voii sale pe celălalt. Fratele mai mic nu-l respecta pe cel mare și nici cel mai mare nu punea preț pe cel mai mic. Certurile și situațiile acestea neplăcute continuau aproape în fiecare zi; rar se întâmpla să treacă o zi fără ca nevoitorii din împrejurimi să nu-i audă pe acești frați certându-se și lovindu-se. Oricare dintre vecinii și părinții din apropiere sau din altă parte încerca să intervină, pentru a-i despărți, fugea snopit în bătaie, astfel că nimeni nu putea să-i ajute. Au trecut patruzeci de ani de viață mucenicească, în care acești cinci frați s-au certat zi de zi. Părinții de la Schit se obișnuiseră cu țipetele lor și-și spuneau: «Netrebnicii iar se ceartă și se omoară între ei!» Până într-o zi, când țipetele s-au oprit. A trecut o zi, au trecut două, dar în Coliba lor domnea o liniște deplină. Părinții s-au mirat, dar nimeni nu îndrăznea să meargă să vadă ce se întâmplă. În cea de-a treia spre cea de-a patra zi, Sfânta Ana i se arătă în vis dicheului Schitului și-i spune: «Duceți-vă împreună cu părinții să-i îngropați cu slavă și cu cinste pe cei cinci Mucenici ai lui Hristos, pe cei cinci frați care pentru dragostea lui Dumnezeu s-au făcut călugări și din pizma diavolului se certau fără motiv și în pofida voii lor, dar în fiecare seară, după Pavecerniță, se iertau din inimă unul pe celălalt și nu țineau răutatea niciodată mai mult de o zi, pentru că împlineau cu strășnicie spusa evanghelică: Soarele să nu apună peste mânia voastră; mâniați-vă, dar nu greșiți (Ef. 4, 26). Dicheul (înainte-stătătorul Schitului - n.n.),auzind acestea de la Sfânta Ana, i-a chemat deîndată pe părinți la Sinaxă și s-au dus cu toții la Coliba unde trăiau cei cinci frați. Au găsit ușa deschisă, au intrat înăuntru și i-au găsit așezați în poziția în care monahii iau iertare [unul de la celălalt] după Pavecerniță în biserică. Toți cinci răspândeau o mireasmă negrăită; s-a împlinit, în ceea ce-i privește, cuvântul Sfintei Scripturi: Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecați, cu aceea veți fi judecați (Matei 7, 1-2) și acolo unde te voi afla, acolo vei și fi judecat. Atunci toți părinții, după ce și-au însușit lecția despre neținerea de minte a răului, cu cinstiri și tămâieri i-au însoțit pe Mucenicii lui Hristos și le-au îngropat trupurile la cimitirul de obște, împreună cu ceilalți părinți, slăvindu-L pe Dumnezeu, care rânduiește în tot chipul mântuirea oamenilor.” Poate că unii cititori se vor întreba: oare prin aceste rânduri, pentru că am afirmat că există o paralelă cu viața de familie, susțin că divorțul trebuie evitat cu orice preț, chiar dacă se ajunge la violență fizică, la mâini sau picioare rupte și capete sparte? Nu, în niciun caz. (De altfel, divorțul este îngăduit de Biserică atunci când viața unuia dintre soți sau a copiilor este pusă în primejdie.) Am reprodus această întâmplare pentru că, dacă i-aș fi cunoscut pe frații respectivi, cred că m-aș fi gândit că vor ajunge în iad, pentru răutățile și violența lor. Dar, pentru că aveau puterea de a se ierta unul pe celălalt în fiecare seară, Dumnezeu i-a iertat și i-a primit în împărăția Sa ca pe niște mucenici. Cred că tot așa Dumnezeu îi socotește mucenici și pe mulți dintre creștinii anonimi care duc jugul familiei, cu greutăți de tot felul, dar care își iartă soțiile în fiecare seară. Și tot așa le socotește în ceata mucenițelor și pe femeile care, aparent, duc o viață de rutină, blazată, fără să strălucească prin rugăciune sau prin alte nevoințe, dar în fiecare seară găsesc puterea de a ierta toate greșelile soților lor și de a pune început bun mântuirii. Noi încercăm să judecăm viața duhovnicească după mintea noastră omenească. Nu ne dăm seama cât de importantă este puterea iertării, că atârnă în fața lui Dumnezeu cât o mulțime de paraclise și mătănii. Da, omul căsătorit care, cu toate greutățile și ispitele prin care trece, găsește în fiecare zi puterea de a pune început bun și de a ierta este pe calea mântuirii. La judecată contează mai mult cât ai știut să îți ierți soțul sau soția decât unde ți-ai făcut concediile sau ce moștenire le-ai lăsat copiilor. Cred că în familia creștină nu au ce căuta violențele fizice de care au avut parte cei cinci frați de la Muntele Athos. Cred că normal ar fi să nu existe nici măcar certuri, reproșuri sau cuvinte urâte. Dar, din păcate, în multe familii există. Ele arată, în primul rând, puțină credință în Dumnezeu și puțină iubire. Și, până la urmă, în întâmplarea cu cei cinci frați impresionant este că puterea iertării este atât de mare, încât nu doar acoperă o mulțime de păcate, ci te și duce în împărăția cerurilor. Da, spre deosebire de familia ideală, familia reală presupune și trudă, durere, lacrimi, lipsuri și iar durere, dar, în toate aceste încercări, este prezent și Hristos. El nu ne-a recomandat o cale spre rai plină de glorie, de succes și de bogății lumești. Ci ne-a arătat calea pătimirilor. Spre deosebire, însă, de calea monahală, care este, prin excelență, calea nevoinței și a crucii, familia creștină este o cale a iubirii. Dar crucea nu lipsește din ea, ci, dimpotrivă, crucea ajută ca iubirea să se curățească de tot praful și să crească mai mult și mai mult. Până la urmă, familia creștină este o cale a iubirii și a crucii, iar divorțul este tocmai lepădarea acestei cruci. Motivele sunt multe, ba chiar din ce în ce mai multe, iar șansele de a duce așa cum trebuie crucea căsătoriei par din ce în ce mai puține. Totuși, Hristos le vorbește creștinilor prin cuvintele Sfintei Scripturi: În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea (Ioan 16,33).”[/...]
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 11.10.2021 at 20:54:18.
|
|
#20
19.11.2021, 18:11:04
|
|||
|
|||
|
Citat:
Bă, mă, (ca să folosesc expresiile tale) realizezi de ce doamna Carina nu ți-a mai răspuns? Pt că ești netot. Cum să argumentezi cu o asemenea prostie de nedescris, violența în familie? Tu ești sănătos la cap? Adică dacă eu vin și îți rup capul cu badigardul meu de te bag in spital iar seara îmi cer scuze, Dumnezeu mă iartă pt că am urmat o lozincă idioată. Vezi cât ești de nătărău? Nu! Normal că nu, pt că ești limitat!
|
|
|
Mod linear
