Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

In
http://sfioanmaximovici.wordpress.com

[cezar_ioan]

Perseverăm...
Ba chiar adîncim nelegiuirea, asociind nume tot mai sonore ale bărbaţilor înduhovniciţi cu făcăturile operatorului uman. Vai nouă!

Insistaţi aşadar să credeţi că:
ochii celor prezenţi, indiferent cine sunt ei (credincioşi, diaconi, sfinţiţi slujitori) şi indiferent de faptul că sunt uniţi prin Duhul Sfânt în Taina actului sacerdotal
sunt neputincioşi să vadă ceva suprafiresc;
în timp ce aparatul de fotografiat vede, ca un sfânt, harul lui Dumnezeu.
(Şi ne arată şi nouă, indiferent cine şi cum suntem.)
Aşadar toţi slujitorii sunt împietriţi de nu văd dumnezeirea, în schimb aparatul şi voi sunteţi vii la inimă şi în Duhul, ca atare vouă şi peliculei vi s-a dat Duhul iar participanţilor de acolo şi mie, nu ni S-a dat. De necredincioşi ce suntem.

Prin aceasta batjocoriţi nu numai credinţa creştină şi Biserica, ci şi pe Însuşi Dumnezeu, atribuindu-i ironia că Harul nu poate fi perceput de persoana umană vie, concretă, în carne şi oase, ci numai de către materia neînsufleţită (pelicula).
În vreme ce Biserica mărturiseşte şi ne invaţă de 2000 de ani exact contrariul.
Şi vă numiţi singuri credincioşi...

Daţi-vă seama, oameni buni, ce implicaţii au uşurătatea şi caracterul exclusiv afectiv (oare cât de curat?) al acţiunilor voastre!
Singura voastră scuză ar fi dacă aţi recunoaşte în astfel de fotografii că ele ar avea rolul de a sugera sau simboliza prezenţa şi lucrarea harului, precum ni se arată în icoane. Dacă le prezentaţi ca avînd funcţie anamnestică ori învăţătorească, ar mai merge. Dar voi le prezentaţi ca pe obiectivări ale unui fenomen sacru, despre care se ştie din Tradiţie şi de la cuvioşii dintodeauna, până azi, cum se manifestă de fapt: nu ca imagine materializată pe o peliculă, ci în cu totul alte moduri.

Avem cu toţii în Evanghelie şi în Faptele Apostolilor descrierea clară a fenomenului.
Avem şi în numeroase cărţi ziditoare ale dreptei credinţe, semnate de cuvioşi, de bărbaţi sfinţi ai lui Dumnezeu.

Cum oare aruncaţi voi la coş aceste mărturisiri sfinte şi puneţi în loc o asemenea făcătură?
Şi mai aveţi şi delicateţea să mă recompensaţi, după toată îndrumarea pe care v-am făcut-o (dator fiind, ca om creştin), cu epitetul de porc în faţa mărgăritarelor...
Dar, oameni buni, ceea ce vi s-a livrat vouă nu e mărgăritar, ci tinichea care vă sângerează vilozităţile "intestinului" duhovnicesc... Ce absorbiţi prin acesta? Oare har? Oare dreaptă credinţă? Sau, cum mă tot tem, otrava unei rugini deloc trofice?
Spre deosebire de voi, eu nu vă numesc porci, deşi mă bate gândul uneori (gândul nevrednic, al durerii şi-al furiei care îşi trage obârşia din egofilie şi mândrie), ispitindu-mă să îmi pierd liniştea, să mă tulbur şi să păcătuiesc înaintea lui Dumnezeu şi a semenilor.
Dimpotrivă, vă reamintesc că faceţi parte dintre sfinţi, ca unii care participaţi la slujirea din Biserică, vă mărturisiţi duhovnicului, vă împărtăşiţi cu Sfintele Taine. "Sfintele, sfinţilor!" vi se strigă. Oare nu auziţi cum vi se spune pe nume?
Iar dacă auziţi, cum oare amestecaţi, fără pic de deosebire, mărgăritarul cu tinicheaua, Pâinea cu lăturile?

De voieşte careva să înţeleagă mesajul meu pe topicul acesta, să înţeleagă. De nu, nu.
Am vorbit crezînd că se va folosi cineva, întrucât suntem datori spre zidire unul către altul, aşa cum ne porunceşte Dumnezeu prin cuvântul Apostolului.
Dar dacă alegeţi să vă adânciţi mai departe în scornelile voastre, eu nu pot decât să mă retrag din discuţie. Cu regretul că am reîntâlnit stări de spirit străine Bisericii noastre şi cu bucuria că, totuşi, am apucat să mărturisesc credinţa mea în minunile autentice ale Ortodoxiei.

Dumnezeu să ne miluiască pe toţi!

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Ca atitudine de fond sunt de acord cu ce spui. Nu cu vreo plăcere am scris ce am scris Mihaelei, ci cu multă mâhnire. (Probabil se întrevede printre rânduri...) Ca ultim efort, întrucât încăpăţânarea evidentă pe care o afişează, ca de obicei, nu a lăsat loc alternativelor de abordare. Sora noastră trece ca tancul peste orice observaţie care vine cu bună intenţie din partea celor care văd lucrurile diferit de ea. Şi tancul nu e alcătuit din piese de oţel ci din simţăminte şi afirmaţii puţin lăudabile. Dar nu-i pasă.

E în joc, de fapt, o chestiune foarte importantă: uşurătatea cu care abordăm minunile şi Biserica. Dacă subiectul era minor, mi-aş fi pierdut oare vremea şi mi-aş fi riscat pacea sufletească (şi aş fi ameninţat pacea Mihaelei)?
În plus, modul ăsta nedemn în care prin diverse medii se sugerează, chipurile, cât de mare e diferenţa între o practică şi alta a convertirii... Grosolănii, asta e, abordări triviale ale unor subiecte cu totul gingaşe. Nu de iubire e vorba aici, nu de iubire ci în mod vădit de dispreţ şi de ură interconfesională.
Iar eu fac tot ce pot ca să mă opun acestei stări de lucruri, când mă nimeresc "pe recepţie". Întrucât aprobarea tacită sau explicită a unor astfel de anomalii mă face părtaş la duhul lor, iar eu refuz această părtăşie nefolositoare şi chiar otrăvitoare.

Poate n-am găsit cea mai bună exprimare, de acord.
Voi ţine cont de îndemnul tău, Alin.
Mulţumesc pentru sfat!

"A cazut in inselare mintea ta: a gustat din fructul oprit de Dumnezeu. Fructul a parut minunat privirii iscoditoare si nesocotite; minunat a parut el celui nestiutor, neincercat si lesne crezator; sfatul cel cu gand rau, sfatul viclean indemnand la gustare; gustarea fructului a adus moartea asupra celui ce a gustat. Amaraciunea mancarii otravite fierbe, inca, pe buzele tale; launtrul tau se sfasie din pricina otravii care lucreaza in el. Tulburarea, nedumerirea, intunecarea, necredinta cuprind sufletul tau. Istovit, ravasit de pacat, te uiti "indarat", dupa ce, mai inainte, erai "indreptat spre Imparatia lui Dumnezeu" (Lc. IX, 62; Plansul I).

Episcopul IGNATIE (Briancianinov)

Fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau" (Mat.7, 3-5).

Ce este aceasta - barna ? Este cugetarea trupeasca, groasa ca o barna, care rapeste orice putere si orice corectitu*dine puterii vazatoare daruite de Ziditor mintii si inimii. Omul manat de cugetarea trupeasca nu poate nicicum sa judece drept - nici despre propria lui stare launtrica, nici despre starea aproapelui. El judeca despre sine insusi si despre ceilalti dupa felul in care se inchipuie el insusi pe sine si dupa felul in care ii apar ceilalti pe dinafara, potrivit cugetarii sale trupesti - bineinteles, gresit; si de aceea l-a numit Cuvantul lui Dumnezeu, pe buna dreptate, fatarnic.

Inceputul intelepciunii Dumnezeiesti este linistea si blandetea, care tin de masura sufletului mare si intarit, de cel mai trainic chip al cugetarii si poarta neputintele omenesti. "Ci voi, cei tari", spune Scriptura, "purtati neputintele celor neputinciosi" (Rom. l5, l) si: "pe cel ce greseste indreptati-l cu duhul blandetii" (Gal. 6, l ). Pacea si rabdarea le numara Apostolul printre darurile Sfantu*lui Duh" (Cuvantul 89).

Mare nenorocire este parerea de sine ! Mare neno*rocire este lepadarea de smerenie ! Mare nenorocire este acea intocmire si stare sufleteasca in care aflan*du-se monahul, fara a fi chemat sau intrebat, manat de constiinta "valorii sale", incepe sa invete, sa acuze, sa mustre pe aproapele ! Fiind intrebat, refuza sa dai sfat si sa-ti spui parerea, ca unul care nu stii nimic, sau la mare nevoie, vorbeste cu cea mai mare chibzuinta si modestie, ca sa nu te ranesti pe tine cu slava desarta si cu trufia, iar pe aproapele cu un cuvant greu si neso*cotit. Atunci cand, pentru osteneala ta in via porun*cilor, Dumnezeu te va invrednici sa simti in suflet ravna Dumnezeiasca, atunci vei vedea limpede ca rav*na aceasta te. va indemna la tacere si smerenie inaintea aproapelui, la iubire fata de el, la miluirea lui si la compatimirea pentru el, precum a spus Sfantul Isaac Sirul (Cuvantul 38). Ravna Dumnezeiasca este foc, dar care nu aprinde sangele ! Ea stinge in acesta aprinderea, aducandu-l intr-o stare de tihna (Filocalia rom. vol. VII, Convorbirea Preacuviosului Maxim Capsocalivitul cu Preacuviosul Grigorie Sinaitul). Ravna cugetarii trupesti este intotdeauna impreunata cu aprinderea sangelui, cu navalirea a numeroase pa*timi si inchipuiri.

Urmarile ravnei oarbe si nestiutoare, daca aproapele i se impotriveste, sunt de obicei, mania asupra lui, ranchiuna, spiritul de razbunare in felurite chipuri, iar daca acesta se supune - multumirea de sine plina de slava desarta, atatarea si inmultirea cu*getarii trufase si a parerii de sine." Sf. Ignatie Briancianinov

Cand vei trai in casa cu un musulman si cu o crestina spiritualista atunci sa vii sa vorbesti despre iubirea sau ura interconfesionala. De obicei oamenii vorbesc dupa masura experientei ce o au. dar atat. Nu reusesc sa vada dincolo de ea.

[catalin2]

Abia ma abtin sa nu-i raspund lui Cezar Ioan in acelasi fel in care si-a conceput mesajul.

Fraților și surorilor! Să nu disprețuim pe nimeni. Ne este mai de folos să vedem ce vrea celălalt să ne ofere și ce-i putem noi oferi, dacă vrea să primească, bineînțeles. Din dezbaterea iscată pe topicul ăsta am putea învăța cu toții multe. Ea este esențială cu privire la modul în care ne înțelegem credința fiecare dintre noi. Felul în care ne raportăm la sfințenie, la har, la Dumnezeire, felul în care le înțelegem face să existe atâtea deosebiri între noi și atâtea neînțelegeri.

Dar ca să învățăm ar trebui evitate aprecierile personale, îndeosebi cele negative, pentru că ne rănesc orgoliile, pe care n-are rost să ni le negăm. Cred că lupta cu mândria o are de dus fiecare dintre noi, iar lovirea ei de către altul o face să se stârnească și mai tare, chemându-și imediat în ajutor mânia, poate chiar și ura.
E bună rănirea mândriei pentru cel care știe că-i este dușman, care chiar dorește s-o supună. Pentru ceilalți cred că este mai bun cuvântul smerit și blând, care ar putea trezi și în interlocutor cele asemenea.

Pentru mulți dintre cei neimplicați direct în discuție și care vor, cu inimă curată, să priceapă, consider foarte bune precizările lui Cezar și ale lui Decebal cu privire la modurile de manifestare ale harului. E bine să luăm aminte, pentru că argumentele pe care le-au adus sunt din Scripturi și de la Sfinții Părinți, și în esență subliniază participarea integrală a omului, a celui care se sfințește, la întâlnirea cu Dumnezeirea, criticând și ferindu-se de o înțelegere superficială, care vede acțiunea harului ca pe ceva mai degrabă magic, neimplicând neapărat participarea omului.

Dacă credința magică n-ar afecta o parte atât de însemnată din poporul nostru, sunt sigur că nici supărarea lui Cezar n-ar fi așa mare. Însă a văzut și a înțeles prea multe, mai ales prin natura profesiei sale, ca să mai poată tăcea cu privire la acest subiect.

Să ne întoarcem la Sfinții Părinți, să vedem cum au înțeles și cum au trăit ei viața în har și să facem și noi ca ei, citind și rugându-ne, ca să ne luminăm mințile și inimile. Cu atât mai mult cu cât suntem în acest timp binecuvântat, al Postului Adormirii Maicii Domnului.

[dobrin7m]

Frate N. Priceputu, eu nu dispretuiesc pe nimeni, nici macar pe Cezar care m-a jignit pe acest forum cum nu stiu daca cineva a mai fost jignit. Si au fost jigniri directe la modul personal si tinand cont de faptul ca e doar un forum de discutii, sunt chiar gratuite si nefundamentate.
Aceasta spune multe despre caracterul unui om si despre educatia primita. Nu cred ca daca cineva iti spune ca ai imaginatie bolnava sau ca esti delirant si alte si alte expresii nu le mai citez, inseamna ca a vrut sa ma raneasca in orgoliu, nu, a vrut pur si simplu sa ma calce in picioare la propriu si neputand , fireste fiind in spatele calculatorului, a recurs la aceasta atitudine. In ceea ce ma priveste , acum, pot spune ca nu il dispretuiesc, insa nu il iert, da, ce a facut aici cu mine, fara sa ma cunoasca, fara sa fi purtat discutii personale despre viata mea despre modul meu de a fi, chiar si despre credinta mea, nu il iert pana nu isi va cere iertare aici simplu si direct dar in asa fel incat sa simt ca intradevar ii pare rau pentru atitudinea avuta. Pentru ca eu acum 3 zile, i-am cerut iertare daca cumva am gresit si i-am facut si o invitatie la un dialog civilizat insa a ignorat total raspunzand din nou cu aceleasi apelative si jigniri.

In ceea ce priveste magicul la care faci referire, inca de la inceput am spus , si o repet acum din nou, niciodata nu am crezut in magie si nici in ideea de magic in ortodoxie. Nu am cautat niciodata preoti pentru a-mi deschide cartea, sau mai stiu eu ce idei din popor sau de pe la sate ca sa aflu nu stiu ce din viitor, nici macar nu am facut rugaciuni de cerere ca sa cer ceva pentru mine, gen sa am job sau mai stiu eu ce material din aceasta lume, m-am dus pana acolo incat si cand am fost suspecta de cancer nu am cerut lui Dumnezeu vindecare ci am cerut sa imi daruiasca ce va voi , ca voi primi cu bucurie. De asemenea am spus ca nu am avut nevoie niciodata de minuni ca sa cred, nu am cautat minuni , eu cred cu putere in Hristos si il iubesc pe Bunul Dumnezeu pentru legatura mea personala cu El si pentru iubirea si mila Lui pe care eu o simt in fiecare clipa. Acestea imi sunt de ajuns. Si ca sa exemplific pot spune ca vederea mea fiind slaba , cand eram in Grecia , o preoteasa romanca mi-a spus sa merg aproape de Meteore unde este o manastire unde se afla un izvor vindecator pentru vedere . Ei bine nu m-am dus pentru ca am considerat ca daca Dumnezeu voieste ca eu sa nu vad bine, nu voi vedea bine. Accept orice Dumnezeu imi va aduce peste mine.
Legat de acest aspect al credintei in minuni, am si spus acum cateva zile, tot aici, ca apreciez foarte mult atitudinea dvs. N. Priceputu cand ati spus - nu ma pronunt, consider ca e mai intelept, si va spun sincer ca si eu spuneam nu ma pronunt daca fotografia nu ar fi fost preluata exact de Parintele Petru in care am incredere. Deci nu pentru a sustine magicul am luat pozitia pe care am luat-o ci pentru ca am incredere in preotul ieromonah caruia ii datorez indreptarea mea spre Dumnezeu. Am spus cred, pentru ca Par. Petru a crezut. Daca nu avem incredere in preotii nostri, in indrumatorii nostri, atunci cum putem avea incredere in Dumnezeu, mai ales ca stim ca sfintii spun ca preotul este "omul lui Dumnezeu" vas ales prin care se revarsa harul peste noi.

De fapt aici nu a fost o disputa intre cei care sustin magicul sau ideea ca harul ar fi ceva magic fara participarea omului, si cei care sustin contrariul ci a fost cu totul altceva. Pentru ca nici eu si nici Catalin nu am spus vreodata ca harul este magic si ca participarea omului nu exista. Eu cred ca a fost mai degraba rabufniri mai vechi ale lui Cezar , tinute mocnit in inima. Nu cred ca ma poate acuza cineva ca am scris vreodata ceva strain de invatatura ortodoxa.
Cei mai vechi pe forum stiu prea bine asta, stiu iesirile necontrolate pe care Cezar le-a mai avut fata mine pentru ca nu am vrut candva sa il sustin pe acest forum intr-o anumita disputa pe de o parte iar pe de alta parte cu nu am vrut sa il laud asa cum altii o fac.

De altfel eu niciodata nu am nevoie de sustinerea nimanui aici, imi ajunge Dumnezeu pe care il iubesc din toata inima si pe care Il simt ca este langa mine. Aceasta este si principala cauza pentru care nu am nevoie de minuni infaptuite de Dumnezeu ca sa ma intareasca in credinta. Dumnezeu insusi imi da tarie prin mila si dragostea Sa si pentru asta nu pot decat sa Il slavesc.

In rest, raspunsurile mele atacurilor lui Cezar, recunosc ca am gresit, sunt om cu pacate, pe care mi le recunosc, nu mi le ascund, dar am nadejde ca Bunul Dumnezeu ma va invata si de acum incolo sa ma curat de ele.
Dumnezeu sa va ajute pe toti si sa va rugati si pentru mine.

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Şi mai aveţi şi delicateţea să mă recompensaţi, după toată îndrumarea pe care v-am făcut-o (dator fiind, ca om creştin), cu epitetul de porc în faţa mărgăritarelor...

Este o rastalmacire grosolana a cuvintelor mele pentru ca eu am spus acest citat in contextul in care te invitasem la o discutie legat de energiile necreate pe marginea invataturii Sf. Grigore Palama. In nici intr-un caz nu vorbeam de fotografie sau minuni. Iar raspunsul tau la aceasta invitatie a fost o noua serie de jigniri si apelative. ce sa inteleg atunci? ca invataturile Sf. Grigore Palama ti-au provocat astfel de reactii? Atunci nu e firesc sa spun ca Domnul a spus: nu dati margaritare porcilor?

Iar invitatia mea la dialog a avut dublu scop: una sa dialogam civilizat si a doua pentru ca am simtit ca am nevoie de invatatura si de intelegere corecta. Cu buna credinta iti cerusem dialog aici, pentru ca eu facusem o greseala in exprimare ca sa spun asa, numind esenta dumnezeiasca lumina necreata si de aici confuzia. Dupa cum poate acum intelegi eu chiar iti cerusem o indrumare in acest sens iar tu mi-ai raspuns cu noi jigniri. Si spun sincer ca puteam sa intreb pe altcineva, de exemplu N. Priceputu, pentru ca am vazut ca a avut postari in acest sens dar am vrut sa te intreb pe tine mai mult si ca sa iti arat ca desi ma jignisesi eu tot te respectam.

Acum dupa toate cate au fost zise, inima mea asa imi spune, pana aici, fara scuze publice nu te iert. Stiu ca aceasta vine din pacatele mele, dar cine este fara de pacat sa arunce primul cu piatra. Vine un moment in care omul are inima prea plina si atunci singura desertare este iertarea reciproca.

[CiprianTm]

Parintele Ioan de la manastirea Sihastria Rarau.
http://2.bp.blogspot.com/-DS3urhbo9g...rafia+0707.jpg
Din cate am inteles, aceasta fotografie se afla la manastire, unde poate fi vazuta de catre pelerini.

[catalin2]

În prealabil postat de AlinB

Serios acum.
Un rabin, facand propaganda crestin ortodoxa.
Mai sa fie.

Daca observi asta intrebam si eu, a falsificat rabinul pozele doar ca sa faca propaganda ortodoxa?

În prealabil postat de AlinB

Dar nu's cum se face ca fotografiile astea nu au ajuns pe Internet decat ca si material de propaganda anti-romanocatolica

Alin, pe topicul acestea numai eu am scris de cle putin cinci ori ca nu e vorba de romano-catolici, ci de acrivie si iconomie. Dar am si spus ca eu presupun ca inversunarea aceasta nu are legatura prea mare cu fotografia, ci cu referirea la catolici din titlu. Cum observ chiar si tu la asta te referi.

În prealabil postat de AlinB

Daca in primele doua, toata silueta este luminoasa, in celelate doua, doar capul si pieptul, in rest putandu-se observa lejer imbracamintea si chiar mainile, fara lumina, iar in cealalta ceva mai mult lumina desi iarasi, la fel, se poate observa o buna parte din imbracaminte, fara lumina.
Pe cand in primele doua, toata silueta e "iluminata".
Are vreo unul din cuviosii credinciosi in acest miracol, o explicatie duhovniceasca pentru aceasta discrepanta?

Explicatia e chiar simpla, cand lucra rabinul la fotoshop a fost o pana de curent si cum era presat de conspiratia ortodoxa sa dea pozele nu a mai putut sa le termine.
Acum, vorbind serios, ca sa raspund si la celelalte intrebari, preotul spune ca fotografiile au fost facute acum cativa ani, nu exista aparat digital si nici fotoshop. Pozele sunt pe hartie fotografica, acum pozele se fac digital. De asemenea, nu sunt modificate recent, pentru ca preotul spune ca le stia de atunci.

[catalin2]

Cum banuiam inversunarea este de la legatura cu catolicismul, mai putin de la poze. Aceeasi afirmatie ecumenista cu ura interconfesionala, preluata de la frica apusenilor de luptele avute de ei din cauza credintelor lor. Unde in ortodoxie a fost vorba de ura si de batai si lupte? E doar in capul unora care in loc sa inteleaga ortodoxia se iau dupa ce spun pastorii din vest.