Am nevoie de cateva lamuriri si sfaturi duhovnicesti

[ioan89]

Nu stiu daca voi putea sa exprim pe deplin ceea ce doresc sa aflu (din cauza unor lipsuri in exprimare pe care le am), dar voi incerca:

1. Care este diferenta intre egoism si iubirea sanatoasa de sine (sunt egoist si vreau sa ma vindec) (am si un orgoliu urias - m-a ajutat sa supravietuiesc intr-o perioada dificila a vietii mele)
2. Nu am o intelegere foarte clara a smereniei (sunt cam satul de limbajul acesta duhovnicesc, nu prea-l inteleg...) ...
3. Daca aproapele tau are o patima si te afecteaza in mod direct (adica daca se poarta urat fata de tine), e in regula sa-i atragi atentia (cu blandete, nu dintr-o pozitie de superioritate) sau cel mai bine este sa-ti vezi de patimile tale si sa te vindeci pe tine mai intai?
4. Cum poti sa ajungi sa te vindeci de slava desarta. Ma preocupa prea mult (zic eu, parerea oamenilor).
5. Cum poti sa te vindeci de un complex de inferioritate dobandit in copilarie? (Intre intrebarea de mai sus si aceasta exista o legatura clara...)
6. Traiesc cu impresia ca e ceva in neregula cu mine in mod inerent, ca sunt diferit de ceilalti....cum scap de chestia asta? (la nivel rational sunt constient ca nu e adevarat, dar emotiile sustin contrariul...ceea ce e foarte chinuitor este ca incerc sa ascund aceste sentimente de cei din jurul meu si e un efort considerabil...e obositor...si cred ca ceilalti isi dau seama de ceea ce simt....desi stiu ca nu e asa)

Sunt un pic confuz...daca poate cineva sa ma lamureasca, ii sunt recunoscator. Daca nu este nici el pe deplin lamurit in aceste privinte, il rog sa se abtina, ca sa nu ma tulbur si mai rau de cap....

Am citit foarte mult in ultimul timp...terapeutica bolilor spirituale, razboiul duhovnicesc....dar parca nici una din aceste carti nu trateaza in mod direct problemele concrete cu care ma confrunt in viata de zi cu zi sau poate ca nu-mi dau eu seama...toate indeamna la dezpatimire, la iertare, la fapte bune, la un caracter deosebit, la noblete sufleteasca. Sunt de acord cu acestea. Nu cred ca e nimic mai de pret decat un caracter nobil, dar cand te injura cineva sau se poarta urat...parca uit totul si imi vine sa-l zgaltai un pic sa-si revina la realitate si sa-l pun la locul lui....si dupa aceea ma mahnesc pt comportamentul meu si pentru comportamentul lui si mi se strica toata ziua....

Am cam sarit dintr-una intr-alta, dar sper sa primesc raspunsul asteptat. Doamne ajuta!

Ps: am duhovnic, merg la biserica, ma spovedesc.