Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #621  
Vechi 03.08.2012, 04:32:31
Ekaterina's Avatar
Ekaterina Ekaterina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.03.2012
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.284
Implicit Ca nu e de dorit si de poftit decat dumnezeirea - Sfantul Simeon Noul Teolog

Ca nu e de dorit si de poftit decat dumnezeirea, de care cel ce s-a impartasit, s-a facut partas de toate bunatatile.

O, care este existenta ascunsa intregii zidiri
si care e lumina spirituala care nu e vazuta de nimeni
si care e bogatia cea mare, pe care n-a putut s-o afle
sau s-o posede cu totul cineva in lume ?

Ea este de fapt tuturor de nesesizat si neincaputa in lume,
dar mai dorita si mai poftita decat toata lumea,

O, care este existenta ascunsa intregii zidiri
si care e lumina spirituala care nu e vazuta de nimeni
si care e bogatia cea mare, pe care n-a putut s-o afle
sau s-o posede cu totul cineva in lume?

Ea este de fapt tuturor de nesesizat si neincaputa in lume,
dar mai dorita si mai poftita decat toata lumea,
intrucat Dumnezeu depaseste cele vazute pe care le-a creat El Insusi.

Prin aceasta sunt ranit de iubirea lui
si intrucat nu mi se face vazut,
cugetarea mea se usuca,
imi arde mintea si inima si suspin.

Umblu si caut cu aprindere ici si colo
si nicaieri pe Cel iubit de sufletul meu.

Privesc adesea imprejur ca sa vad pe Doritul meu
si Acela ca nevazut, nu se arata nicidecum.

Dar cand incep sa plang ca un lipsit de nadejde,
atunci se face vazut si ma vede. Cel ce vede toate.

Atunci sunt uimit, minunandu-ma de bunul chip al frumusetii Lui
si ca, deschizand cerurile, Ziditorul s-a aplecat
si mi-a daruit slava negraita si minunata.

Si cine va ajunge mai aproape de El,
sau cum va fi urcat altul spre nemasurata inaltime?

Cugetand eu, El se afla inauntrul meu,
stralucind inauntrul ticaloasei mele inimi,
invaluindu-ma din toate partile de o stralucire nemuritoare
si luminand toate madularele mele cu razele Lui.

Patrunzandu-ma intreg, ma imbratiseaza intreg,
se da pe Sine intreg mie, nevrednicului,
si sunt umplut de iubirea si de frumusetea Lui
si ma umplu de dulceata dumnezeirii.

Ma impartasesc de lumina, particip si la slava
si-mi lumineaza fata, ca si a Celui Iubit al meu.

Si toate madularele mele se fac purtatoare de lumina.
Devin atunci mai frumos ca cei frumosi,
mai bogat decat cei bogati, mai puternic ca toti cei puternici;
sunt mai puternic si mai mare decat imparatii
si mai cinstit decat toate cele ce se vad,
nu numaidecat pamantul si cele de pe pamant,
ci si decat cerul si toate cele din cer,
avand pe Ziditorul tuturor,
Caruia se cuvine slava si cinstea in veci. Amin.
Reply With Quote
  #622  
Vechi 03.08.2012, 04:37:09
Simply_me
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Avea Pr Paisie Olaru o poezie numita ”Calugarul”, o stie cineva, o caut si nu o gasesc.

EDIT.

Am gasit-o numai ca nu e scrisa de pr Paisie ci de Ioanichie Balan.

Iubite frate muritor,
De vei vedea un calator
Cu hainele cernite, singurel
Descult, flamand
Si insetat
Te rog sa ai mila de el
Ca poate-i un calugar!
De intanlesti la vreo rascruce
Un om strain, ce-ar vrea s-apuce...
Departe, undeva in lume...
De-l vezi mereu
Oftand din greu
Sa nu-l intrebi atunci de nume,
Ca poate-i un calugar!
De vei vedea trecand prin sat
Un om cu capul aplecat
C-o traista goala in mana lui
Te rog acum
Sa-i iesi in drum
Si un cuvant mai bun sa-i spui
Ca poate-i un calugar!
Sau cand e frig si ploua afara
De vei vedea ca asteapta-n gara
Un calator infrigurat
Nu-l judeca
Cu gura ta
De ce e trist si-ngandurat
Ca poate-i un calugar!
De vei vedea in multe randuri
Un om la munca stand pe ganduri
Privind cu ochi-n departare,
Mereu tacut
Si abatut
Nu-l intreba ce cata-n zare,
Ca poate-i un calugar!
Iubitul meu, nu te-ndoi,
Ci, daca tu vei intanli
Un om in lume fara rost
Ce plange-ades
Neinteles.
Sa stii iubitul meu c-a fost
In viata lui calugar
C-acela care a trait
Si-n manastire-a-mbatranit,
Orice i-ai spune si i-ai da Sa nu socoti
Ca o sa poti
Sa-i schimbi cumva inima sa,
Ca el e tot calugar!
De-i vei canta de bucurie
De asta el nu vrea sa stie
De jale de ii vei canta,
El tot mereu
Oftand din greu
Plangand incet va suspina
Cu lacrimi de calugar!
Deci nu cata sa-i mangai plansul,
Ci roaga-te si tu cu dansul,
Caci el de-atata pribegie,
De toti uitat
Si-ndepartat
Va suspina dupa pustie
Caci este tot calugar!
Iar daca lumea-l va-nsela,
Tu frate nu te bucura,
Nici sa vorbesti de el oricui,
Caci el oricand
Mustrat de gand,
Se va scula din calea lui
Caci inca-i tot calugar!
Iar daca va imbratatni
Si-n lume frate, va muri,
Sa-l pui atunci intr-un mormant,
Si nimanui
Sa nu mai spui
Ca sub acest strain pamant
Se afla un calugar!

Calugarul-Pr.Ioanichie Balan-Poezie ortodoxa-Video

Last edited by Simply_me; 03.08.2012 at 20:03:43.
Reply With Quote
  #623  
Vechi 03.08.2012, 05:17:51
ioan cezar
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul

Doamne, n-ajung pân'la tine
vârfurile-acestei paduri de suspine?
Cum esti tu atotstiutor,
sa fi dat pâne de-ajuns tuturor,
culcus pentru copiii înghetati,
câte putin din lumina celor bogati,
câte putin din cerul lor senin,
de care îngeri întraripati se tin.
Sa fi dat, Doamne, fiecarui om,
câte-o bucata verde de pamânt si câte-un pom
al tuturor sperantelor pamântesti,
si nu te-am fi-ntrebat unde esti.
Am fi spus ca te-ai raspândit
în noi, ca un fluviu linistit,
ca te-am baut fara sa stim...
N-ai fi ramas în biserica si-n tintirim,
ci ai fi mers împreuna cu noi
si te-am fi pus între coarne la boi,
ca pe-un ciucure frumos de matasa
sa ne-ajuti la plug si la coasa.
În loc sa pleci pe celalalt tarâm,
ai fi avut la masa noastra un tacâm
si seara, obosit si far' de-alai,
în loc sa te-ntorci înapoi în rai,
adormeai undeva pe-aici,
printre copii si pisici,
într-un colt de vatra luminat.
Doamne, de ce ti-au crescut aripi
si-ai zburat ?
Of... Magda Isanos, preferata mea..
De data asta, daca tacea... poet ortodox ramanea!

Dilematic poem: sa fie o ironie subtila la adresa (ne)credintei noastre? Sau mai degraba o marturisire versificata a (ne)credintei si deznadejdii poetei... Him... Cine poate sti... Poetii sunt tare jucausi si ghidusi...

Last edited by ioan cezar; 03.08.2012 at 15:43:40.
Reply With Quote
  #624  
Vechi 03.08.2012, 19:51:24
Doriana Doriana is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.11.2009
Religia: Alta confesiune
Mesaje: 2.619
Implicit

TARA de George de Podoleni

Spuneți-mi, n-ați văzut cumva o țară ?
Am fost plecat vreo patru ani pe-afară;
Azi am venit și-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc și-n suflet rău mă doare.

O caut peste tot, am fost și-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.

Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese și se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.

Moșneagul iese-n cale și-o întreabă:
"Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,
La noi în țară-i multă sărăcie.
Știu ei - că de-or veni, la ce să vie?!"

Spuneți-mi, n-ați văzut cumva o țară
Cântată de poeți odinioară,
Cu ochi de cer și plină de verdeață?
Am fost și-am căutat-o și la piață.

Acolo nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
Erau culese parcă de pe Lună!

Chiar, voi nu ați văzut pe jos o țară,
Călcată în picioare și murdară?
Ce-aveți cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar singura mea avere!






http://youtu.be/dAngNNZLJCw
__________________
"Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, și eu pentru lume!" Gal 6:14
Reply With Quote
  #625  
Vechi 05.08.2012, 13:19:10
Laura19
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Semnele apocaliptice

Vânturi rele, pierzătoare,
Amenință azi mereu
Pe noroadele smerite
Care cred în Dumnezeu.

Bate “Crivățul” năprasnic,
De la Nordul Comunist,
Răspândind în toată lumea
“Dogmele” lui Anticrist.

Din Apus “Austrul” suflă
Aducând cu el “Progres”,
Care naște necredință
Și împrăștie eres.

De la Miazăzi mai tare,
“Băltărețul” s-a pornit
Și, lovindu-se de “Crivăț”
Pe cei negri i-a-nroșit.

Iar la Răsărit de soare,
“Valul galben al lui Gog”
Spumegă și se frământă
Cu “vlăstarii lui Magog”.

Ucenicii stricăciunii
Forfotesc îngrozitor
Căutând să otrăvească
Pe sărmanul muritor.

Grabnic uneltesc perzarea
Cei cu duhul “răzvrătit”
- Și precum se vede lumea
Nu-i departe de sfârșit -

Urâciunea pustiirii
Și-a găsit învățăcei
Care dăscălesc pe oameni
Ca să meargă după ei.

Aceste versuri au fost scrise în
ziua Sfintei Maria Magdalena,
cea întocmai cu Apostolii,
22 iulie 1960, în Sihăstria “Sf. Ana”
de la Hozeva (potrivit cu starea
furtunoasă din cele patru
continente) de către smeritul
Ieroschimonah Ioan Iacob.

Sunt ultimele versuri
ale Sfântului Ioan
(imi cer scuze daca s-a mai postat ceasta poezie)
Reply With Quote
  #626  
Vechi 05.08.2012, 21:24:21
dorinastoica14
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Doriana Vezi mesajul
TARA de George de Podoleni

Spuneți-mi, n-ați văzut cumva o țară ?
Am fost plecat vreo patru ani pe-afară;
Azi am venit și-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc și-n suflet rău mă doare.

O caut peste tot, am fost și-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.

Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese și se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.

Moșneagul iese-n cale și-o întreabă:
"Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,
La noi în țară-i multă sărăcie.
Știu ei - că de-or veni, la ce să vie?!"

Spuneți-mi, n-ați văzut cumva o țară
Cântată de poeți odinioară,
Cu ochi de cer și plină de verdeață?
Am fost și-am căutat-o și la piață.

Acolo nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
Erau culese parcă de pe Lună!

Chiar, voi nu ați văzut pe jos o țară,
Călcată în picioare și murdară?
Ce-aveți cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar singura mea avere!






http://youtu.be/dAngNNZLJCw
M-a impresionat până la lacrimi această poezie! Mult adevăr spus cu durere.
Reply With Quote
  #627  
Vechi 05.08.2012, 21:45:56
ELENA MIRELA ELENA MIRELA is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 07.03.2012
Locație: Rm.Valcea
Religia: Ortodox
Mesaje: 23
Implicit o poezie...

Dacă aș fi un bob de grâu de Monahia Nicodema Stoica



Dacă aș fi un bob de grâu, aș aștepta cuminte
Ca să mă coc, răbdând smerit în arșița fierbinte.
Apoi, legat cu frați de-ai mei, la moară de m-ar duce
De pietre m-aș lăsa sfărmat, s-ajung făină dulce.
Cînd m-aș vedea trecut de sită, asta mi-ar fi dorința:
Cu rugă de m-ar frământa, plângând, prescurărița.
Iar de m-ar pune în cuptor, oricât de-ncins să fie,
O Doamne, ce frumos aș crește, s’ajung la Liturghie!
Când preotul se roagă-n taină, îngenunchind sfios,
M-aș preschimba, prin Duhul Sfânt, în Trupul lui Hristos.
Și dacă toate s-ar plini, un dor mi-ar mai rămâne:
Ca toate boabele de grâu să fie doar o pâine.
Reply With Quote
  #628  
Vechi 05.08.2012, 22:17:34
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit Cugetare umilita la durerea Maicii Domnului - Sfantul Ioan Iacob




Cu mintea mea Preasfântă Maică
Te văd pe drumul spre Calvar,
Și conștiința mea săracă
Mă mustră ca și pe tâlhar!
Ți-aud cu jale tânguirea
Și sînt mustrat acum mai rău,
Știind că pentru mine rabdă
Preamilostivul Fiul Tău!
Privindu-L înălțat pe Cruce
De adunarea celor răi,
Cunosc că am mai multă vină
Decât răstignitorii Săi!
De nu vedea mai înainte
Stăpânul, împietrirea mea,
Ar fi avut o mângâiere
Și nu mai înseta așa.
Și poate stâncile de piatră
Nu s-ar fi despicat atunci,
Văzând că nu mai pătimește
Și pentru mine Domnul munci!
Nici soarele, ascuns de groază,
N-ar fi rămas așa de mult,
De nu vedea cum rabdă Domnul
Și eu acuma nu-L ascult!
Iar sabia proorocită,
N-ar fi pătruns așa de rău,
În inima Ta Preacurată
Văzând cum moare Fiul Tău!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #629  
Vechi 06.08.2012, 22:13:13
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit D. Ciurezu - Rugaciune - Miroase satul tot a iarba si-a lumina



Doamne,
Miroase satul tot a iarba si-a lumina
Si sta 'n genunchi sub tâmpla Ta de soare,
Pe crestet alb, un patrafir de floare
L-aduna rugaciunea lui senina.




Si-asa neputincios, dar tare în credinta,
În fiecare zi se 'ndreapta catre Tine,
Cu tot ce-ai pus în el din slavi senine
Cu tot ce-ai vrut din marea biruinta.




Se 'nchina simplu, ca un ram în vânt
Si rasadeste 'n cer un bob de gând,
Apoi se 'ntoarce 'n bulgar, tremurând,
Cu fruntea mai lipita de pamânt.




Se 'ntrece 'n câmp cu pasarile Tale
Si bucuros se pierde pe ogoare,
Purtând pe umeri dimineti cu soare
Si umbre moi culcate peste cale …




Doamne,
E satul Tau si cuibul meu pierdut
Pe care-l port în aripile mele,
Cum as purta o pulbere de stele
Din înaltimile prin care am trecut.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #630  
Vechi 08.08.2012, 01:08:05
glykys's Avatar
glykys glykys is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.703
Implicit

Nu stiu daca am mai postat-o candva...

Vasile Voiculescu – CLXXIII (173)
Te mistuie iubirea? Credeai că-i o păpușă,
Să-ți faci un joc cu toane, ca în copilărie.
Când ea-ți cerea o fire de salamandră vie,
În tainica-i văpaie să arzi făr’ de cenușă.
Ea nu stă-n trup, stăpână a cărnii și-a plăcerii,
Înflăcăratu-i spirit, urgie, le consumă;
Își cată-n noi duh geamăn… și, de-l îmbii cu humă,
Rămâi o biată urnă cu zgurile durerii…
Te ispitește jindul să-mbraci și fericirea
Cum pui, pentru petreceri, o rochie de brocarte?
Dar trebuie-nfruntată cu spaimă, ca o moarte…
Căci ea, ca să pătrundă, îți sparge-alcătuirea,
Preface în genune lăuntrul tău, anume
Ca să încapă-acolo, cu ea, întreaga lume.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Citate preferate, cugetari, vorbe de duh silverstar Generalitati 1175 03.08.2016 15:54:36
poezii crestine Maria-Raluca Generalitati 35 08.04.2015 19:15:49
Poezii de Pasti laurastifter Sfintele Pasti - Invierea Domnului 21 02.05.2013 16:59:15
Poezii de Pasti PuiMicGeorgiana Sfintele Pasti - Invierea Domnului 0 19.04.2011 12:46:00
Poezii crestine! Laurentiu Generalitati 1 01.03.2007 15:31:41