Probleme in familie, un sfat daca aveti sa-mi dati va rog

[konijiro]

Tine cu dintii de parerea ta, si incearca sa pleci la facultate in alt oras. Dupa cum a zis si Horatiu, nu cred ca ai ce sa faci ca sa imbunatatesti situatia. Parintii tai sunt oameni maturi, se cunosc de ceva vreme, e mai mult treaba lor sa incerce sa repare relatia dintre ei.

Nu e vorba de fuga de responsabilitate, dar in multe cazuri ca al tau, copiii se lasa prinsi in situatia asta si rateaza oportunitati importante la varsta lor.

Pe scurt, concentreaza-te cat poti asupra a ceea ce ai tu de facut. Din experienta proprie iti spun ca mai ales daca tatal tau bea, si daca modul de comunicare intre ai tai a ajuns unde e acum, sunt foarte putine lucrurile pe care le poti face. Probabil nu ar fi un lucru rau si daca parintii tai accepta ca situatia e de neremediat, si se despart. E mult mai bine asa, decat sa traiasca de acum inainte intr-o atmosfera ca cea pe care ai descris-o, si sa te mai tina si pe tine acolo.

Cat despre avortul facut de mama ta, e foarte usor sa judeci. Mai ales la 19 ani.
Daca tot ai ajuns in punctul in care o judeci, de ce nu stai de vorba cu ea despre asta? Mi se pare o atitudine mult mai corecta, cu toate ca implica o responsabilitate.

Mai e ceva asemanator aici:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...rinta+copiilor

[camivero19]

În prealabil postat de Laura19

Da. Multumesc pentru raspunsuri. Credinta e importanta intradevar. As dori totusi daca se poate niste sfaturi decat citate din Biblie. Si stiu ca nu trebuie sa ii judec, si nu vreau sa fac asta, vreau sa fac sa fie bine, dar nu stiu cum. De aceea am postat aici problema mea. Sa cer sfaturi, pareri. Aveti macar idee cum este sa cresti intr-un mediu ca acesta? Visul meu de familie perfecta e facut cioburi. Si vreau sa il refac, macar cat se mai poate. In afara sa ma rog si sa merg la biserica, n-as mai putea face nimic? E greu sa ramai impartial si sa ignori.

Sa mergi la Biserica si sa ceri ajutor de la Dumnezeu e cel mai important.
Apoi, sfaturi practice sper sa gasesti aici http://www.scribd.com/doc/12731221/Iesirea-Din-Labirint sau mai cauta pe net despre codependenta si alcoolism.
Si da, am trait si eu cu un tata alcoolic, cu scandal in casa de cateva ori pe saptamana, cu aceleasi replici de la tati, etc etc, si abia acum incep sa ma vindec de ranile pe care mi le-au provocat.
In legatura cu mama ta... iarta-o si roaga-te sa o ierte Dumnezeu! Cere putere de la Doamne si iti va da! Si pe asta ti-o spun din experienta.
Ai grija de tine!
Doamne ajuta!

În prealabil postat de LaReine

Interesant! De ce esti atat de sigura ce orice copil "isi doreste sa fie exact ca parintii lui, la maturitate" ?

Vorbesc din experienţa şi studiile ce le am privind psihologia copilului. În copilărie, copilul se identifică cu părintele de acelaşi sex şi preia, în mod conştient, dar şi inconştient, pe drumul formării propriei identităţi, modelele de comportament ale acestuia.
Cunoaştem cu toţii obiceiul fetiţelor de a folosi fardurile mamei şi de a încălţa în joacă pantofii ei cu toc. Aşa cum şi băieţeii vor să folosească lucrurile tatălui. La o vârstă ceva mai mare, cam toţi copiii îşi doresc să aibă aceeaşi meserie cu părinţii lui.

Multumesc pentru raspunsuri.
Da, mersul la biserica si rugaciunea; da. Trebuie sa recunosc ca sunt cam paralela. Cand eram mica stiu ca ma rugam si il mai trageam de mana pe tata sa mergem la biserica. Dar asta a fsot cand eram mica. M-am departat mult de la biserica si de la ortodoxie. Nici n-am fost crescuta intr-un mod religios. Nu am nici icoane, nici biblie, nici carte de rugaciuni nimic in casa. Ba parca am o bibile mica dar n-are cruce pe ea. Nu cred ca e ortodoxa. Nu mai stiu sa ma rog si intr-un fel imi e si rusine, adica eu cu pacatele mele in spate si cu ratacirea mea sa ma rog pentru mai bine. Plus ca am inteles ca nu se asculta rugaciunile daca nu esti spovedit sau asa. E adevarat?
N-am deschis acest topic ca sa imi judec parintii, l-am deschis ca sa vad cum sa ii ajut si sa ma ajut. Sa fie clar. Am incercat sa discut cu ei, am incercat de toate cu ei si nu ama juns la nici un rezultat. Nu stiu ce sa mai zic. Mai astept pareri/sfaturi.
Multumesc.

În prealabil postat de Laura19

Multumesc pentru raspunsuri.
Nu mai stiu sa ma rog si intr-un fel imi e si rusine, adica eu cu pacatele mele in spate si cu ratacirea mea sa ma rog pentru mai bine. Plus ca am inteles ca nu se asculta rugaciunile daca nu esti spovedit sau asa. E adevarat?

Dumnezeu ascultă rugăciunile oricărui suflet. În orice moment te poţi ruga, aşa cum în orice moment gândeşti. Şi orice gândeşti, să ştii că Dumnezeu este prezent, chiar dacă neştiut, necunoscut.
Nu trebuie să ai multe cunoştinţe religioase ca să te rogi. Trebuie doar să o faci din toată inima. Roagă-te ca unui tată. Ca celui mai bun Tată. Spune-i tot ce ai pe suflet. Dă-i toate durerile tale. Pentru că în marea Sa discreţie, El nu intră singur în inima noastră, fără să fie chemat. Dar dacă îţi deschizi inima către El, nu va întârzia să intre.

În prealabil postat de Lilith23

Vorbesc din experienţa şi studiile ce le am privind psihologia copilului. În copilărie, copilul se identifică cu părintele de acelaşi sex şi preia, în mod conştient, dar şi inconştient, pe drumul formării propriei identităţi, modelele de comportament ale acestuia.
Cunoaştem cu toţii obiceiul fetiţelor de a folosi fardurile mamei şi de a încălţa în joacă pantofii ei cu toc. Aşa cum şi băieţeii vor să folosească lucrurile tatălui. La o vârstă ceva mai mare, cam toţi copiii îşi doresc să aibă aceeaşi meserie cu părinţii lui.

Probabil ca am eu amnezie ca nu-mi amintesc de asa ceva... cat despre folosirea fardurilor mamei da! Venise intr-o dupamasa de la lucru si eu i-am zis bucuroasa : " uite mami! am rujat peretii" :D

Laura, ai primit deja niste raspunsuri, de fapt, doua feluri dinstincte de raspunsuri care ar putea fi solutii la problemele tale.
Prima solutie il include si pe Dumnezeu, a doua il ignora. Tu, ai acum de ales. Toti userii, si cei credinciosi si cei necredinciosi ti-au dat solutiile ideale conform credintei sau filozofiei lor. Toti au tratat cu seriozitate problema ta si ceea ce te-au sfatuit este exact ceea ce ar fi facut si ei intr-o situatie similara. Numai ca, in timp ce sfatul crestinilor care te trimit la Dumnezeu, la Biserica, la preot inainte de a face altceva, este solutia care nu pune conditii. Adica, indiferent de temperamentul tau, de inteligenta sau de banii pe care-i ai obtii linistea si pacea care-ti lipseste, obtii un anumit fel de rezolvare a problemelor tale.
Pe cand sfatul celor fara Dumnezeu, chiar daca ar avea solutii la necazul tau, acesta implica o multime de conditii. De ex : ti se spune, pe scurt, sa pleci de acasa, sa-i lasi pe ai tai sa-si rezolve problemele. Sa-ti vezi de viata ta sa te descurci pe cont propriu si apoi sa refaci sau nu relatia cu ai tai...
Ca sa faci acest lucru, iti trbuiesc bani, o alta locuinta, relatii si mai ales mare grija cu cine te imprietenesti, de la cine ceri sfaturi, cine iti da sfaturi. Ai nevoie de o multime de timp caci tu va trebui sa le faci pe toate : mancare, spalat rufe, curatenie, invatat, distractie, etc. Si timpul nu se dilata. Eu nu zic ca nu se poate, nu, dar este teribil de greu. N-as vrea sa vezi cat e de greu. Eu zic sa ai grija, daca alegi acest fel de solutie... In lume sunt fel de fel de oameni cu fel de fel de intentii si tu ai putea fi o prada usoara pentru inselatori. Sau, poate ai o bunica sau o ruda apropiata la care sa apelezi si care sa te ajute. Tu trebuie sa ai un ocrotitor, un sfatuitor matur, cinstit si responsabil.
Eu zic asa, inainte de a face orice, mergi la un preot (un binecredincios de pe forum te va indruma cu siguranta), ca ce te costa ? Incearca. Citeste in fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului, in fata icoanei ei, ca nu-i greu. Mai rabda-i un pic pe parinti fara sa-i certi sau sa le reprosezi ceva, si ai sa vezi ca nu va fi rau.... Cumva, intr-un fel, te va ajuta Dumnezeu. Dar ai grija, nu parasi casuta ta, familia, nu te arunca in lume, caci fara un Pastor esti la cheremul lupilor. Ai grija si sa fi cuminte !
Ne vom ruga cu totii pentru tine, fetita mea !

Iată, pe scurt, ce spune Mântutitorul despre rugăciune:
6. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care este în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
7. Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate.
8. Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El.
9. Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;
10. Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
11. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;
12. Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
13. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin! (Ev. Matei 6, 6-13)
Aş mai adăuga că, deşi ai mare nevoie de ajutor, este posibil să îl primeşti dacă îţi propui tu însăţi să-ţi ajuţi părinţii. Pentru că, după câte înţeleg din ce ai povestit, ei sunt mai slabi decât tine. Tu ai un suflet curat şi nişte concepţii de viaţă sănătoase; ei trec printr-o grea criză. Şi nu se descurcă. Viaţa e o problemă care ne depăşeşte puterile întotdeauna. Dacă, însă, ne încredem în Dumnezeu, vom avea un aliat extrem de puternic şi nu ne vom clătina niciodată. Nu trebuie să-ţi propui să rezolvi tu criza alor tăi. Nu ai cum. Dar dacă îţi vei spori credinţa, dacă vei căuta ajutor la Domnul, Îl vei simţi aproape. Ei, la rândul lor, vor observa o schimbare la tine şi asta ar putea să-i pună pe gânduri. Poate tu vei reuşi să găseşti în viaţă ceea ce ei nu au reuşit: sensul.

În prealabil postat de LaReine

Probabil ca am eu amnezie ca nu-mi amintesc de asa ceva... cat despre folosirea fardurilor mamei da! Venise intr-o dupamasa de la lucru si eu i-am zis bucuroasa : " uite mami! am rujat peretii" :D

Bineînţeles, oamenii au foarte puţine amintiri de la vârste fragede.
Ai rujat peretele, deci? :)) Mama mea nu folosea farduri. Eu folosesc, dar le ţin la loc sigur, că şi fetiţa mea mai atentează la ele. Acum a primit de la bunica ei propria "trusă" de farduri. Are o oglinjioară, un balsam de buze şi o perie mare, din-aceia ce se foloseşte când te dai pe obraz cu pudră sau cu perle. Şi cu aia se tot face ea pe faţă. Bineînţeles, e curată, nu are strop de fard, dar îi place senzaţia.