mesaj de la noul ierusalim

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Faceţi distincţia dintre liderii pucioşi, cei care manipulează nemijlocit farsa de la Noul Ierusalim, şi adepţii lor, care sunt o biată masă de manevră, cu creierele spălate de ideologia pucioşească, pretinsă a fi ultra-ortodoxă şi super-creştină.
Liderii pucioşi (pe numele lor de mireni Mihaela Tărcuţă şi Nicolae Nedelcu) sunt doi impostori, nedespărţiţi şi neîmpărţiţi, neschimbaţi şi neamestecaţi în cele "lumeşti", care se consideră prooroci apocaliptici, moştenitori ai talentelor de medium cataleptic ale Verginicăi Stoica (născută Tudorache). Deşi nu sunt căsătoriţi unul cu altul (Mihaela are ca soţ pe Milică Tărcuţă, iar Nicuşor are ca soţie pe Tanţa Nedelcu - pe care însă Mihaela a avut grijă să o plaseze cu domiciliu forţat la o adeptă fidelă din comuna Valea Lungă, ca să fie Nicuşor al ei liber de orice obligaţii matrimoniale), cei doi lideri pucioşi pot fi văzuţi mereu împreună, ca marca lipită de scrisoare, aşa că şi noaptea când dorm, ei dorm în aceeaşi odaie (chiar dacă în paturi diferite, căci trebuie să se ştie de oricine că ei sunt ca frate şi soră). Cei doi lideri pucioşi îi intoxică aproape săptămânal pe adepţii lor cu "mesaje din cer" pe care pretind ei că le primesc direct de la "Dumnezeul" pucios (în realitate, acestea sunt nişte predici deocheate, dar pline de talent oratoric, scornite din mintea schizo a Mihaelei). Adepţii ascultă orbeşte de cei doi lideri pucioşi, şi ar fi în stare să sară şi în foc pentru ei, sau să facă eventual o crimă, dacă "Dumnezeul" pucios le-o va cere (motivându-şi ardoarea cu pilda Scripturii care spune că şi Avraam era gata să fie în stare de aşa ceva - vezi povestirea cu Avraam şi Isaac din VT)

Spamurile cu pricina nu vin direct de la liderii pucioşi, ci de la cei mai fideli acoliţi ai lor. Cei mai vrednici în ultima vreme se dovedesc a fi Viorel Ivan şi amicul lui, Mihai Mateescu. Amândoi sunt oglinda vie a nivelului de degradare morală în care poate ajunge un om care se dăruie ideologiei de la Pucioasa: ambii golani şi-au abandonat fără motiv serviciile, apoi soţiile şi fiicele ( deşi frumoase şi deştepte şi corecte), lăsându-le lipsite de orice sprijin afectiv şi material, victime sigure ale hazardului, pentru ca ei să se poată dedica full time muncii de sfetnici de culise ai liderilor pucioşi. (Între timp, soţia lui Viorel a murit de tânără, pe un pat de spital). În afară de alte blestemăţii ale celor doi aventurieri, cum ar fi păcălirea unor bătrânele naive ca să-şi vândă casele şi apoi să-şi doneze banii integral sectei de la Noul Ierusalim, cei doi ciraci se ocupă intens cu promovarea de spamuri pe internet, prin care sperie populaţia românească de venirea unui iminent cataclism, dacă rumânii nu binevoiesc să se se dedice cu trupul şi sufletul (şi, mai ales, cu punga) liderilor impostori de la Pucioasa.

Mie mi se pare că împătimășita peste orice limită ești tocmai dumneata... că altfel nu ai vorbi atât de urât tocmai contra Adevărului, adică a adevăratului Domn și Dumnezeu... și pătimășia asta a ta precis vine pentru că ai acceptat undeva, cândva compromisul... ai semnat... adică ai lepădat ceva mic și esențial... și acuma prin tone de maculatură deșartă vrei să te compătimești acuzând și răzbunându-te pe văduve, pe orfani, pe bolnavi și neputincioși... pe oaia cea pierdută și rătăcită, pe mine... deci nu-ți mai fă rău că nu e cazul să te autovictimizezi la nesfârșit sperând că va veni făt frumos la palatul balaurului unde singură te-ai închis în turnul de fildeș și de mătase ca să te flateze răzbunându-se el pentru tine că cică ai fi ceva victimă... Nu te mai compătimi murdărind cu lenea și minciunile toate mințile care au priceput cine e balaurele pătimaș căci sigur vor pricepe unde șade dreptatea, și prin cine grăiește nedreptatea... deci poți să stai liniștită căci dacă nu iubești și nu ai milă, despre ce dreptate vorbești dumneata aici? Sau nu vezi că sunt doar niște mofturi și nemulțumiri ale unei fugite din „senatoriu” care s-a dat mare și crezându-se că chiar e mare iată că împroașcă din părți cu noroi fiind hrănită de la mijloc..? Deci patima pătimașe e la tine în traistă, stimabilo, în bpurtofel, acolo unde privești cu nesaț cu cei doi burdelochiulhuli disperați și ieșiți din orbite... din păcate... pentru cei ce citesc.

Și apoi placa stricată:
„Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”

Dar tu, ce de obicei, după obiceiul tău, fă viceversa, vicentoarsa, viceglobul pământesc... și doar v-am zis că pământul nu e glob!

Dar voi pare-se că nu vreți să pricepeți cu niciun chip, da' cu niciun chip.

[mariamargareta]

268. Reacţii la articolul „ Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului” (II)


Mai târziu, când liderii pucioşi au mai prins curaj şi ceva “cheag” (credibilitate în faţa adepţilor), ei s-au debarasat pe nesimţite de amintirea şi de intermedierile Verginicăi, stabilind raporturi directe cu “Dumnezeul” lor. Acum, liderii pucioşi nu se mai consideră “mâinile şi picioarele Verginicăi”, ci “mâinile şi picioarele şi glasul lui Dumnezeu” sau , altfel spus, “mâna Sfintei Treimi, Care este în lucru” :

“Eu sunt Domnul, iar cei ce lucrează cu Mine prin credinţa lor, aceia sunt mâinile şi picioarele Mele, aceia sunt glasul Meu, care strigă pe uliţe; aceia sunt mâna Sfintei Treimi, Care este în lucru.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-2-1992)


Liderii pucioşi se considerau “solii lui Dumnezeu, pruncii lui Dumnezeu, graiul Lui, ochiul Lui, mâinile şi picioarele Lui care vestesc pacea peste cea iubită”, adică peste România, căci ea este numită de pucioşi “cea iubită”; iar această pace era univoc şi necondiţionat determinată de revenirea pe tronul ţării a "celui uns", regele Mihai a II-lea, fost regele Mihai I:


“Cântă, şi vei cânta cu cerul, şi va veni cel uns peste România. Voiesc să-i sfârşesc aşteptarea, şi iată, îi voi ieşi înainte prin puterea care este lucrată de la Mine peste această iesle şi peste pruncii care stau în jurul acestei înălţimi cereşti. Cântă pământului şi zi cu guriţa: „Să fie pământ nou“, şi va fi. Voi sunteţi graiul Meu, voi sunteţi ochiul Meu, voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele care vestesc pacea peste cea iubită.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-02-1992)

Liderii pucioşi sunt atât de importanţi ca “mâini şi picioare” pentru “Dumnezeul” lor, încât Acesta nici pace, nici grai n-ar mai avea fără ei, şi de aceea numai de graiul lor se foloseşte:

“Eu pe voi v-am ales de sprijin, fiilor. Eu, fiilor, n-am pace în cer şi pe pământ fără voi. Fără voi n-am grai, n-am cuvânt. Fără voi n-am pace, fiilor. Şi de ce n-am pace fără voi? N-am pace până ce voi veni văzut, că iată, îl strig mereu pe om. Mereu, mereu Îmi fac cale spre oameni cu voi. Voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele; cu voi umblu, cu voi petrec, cu voi Mă scriu în cer şi pe pământ, şi n-am pace până ce voi găsi odihna Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-12-1996)

Alteori, întreg “poporul” pucios este considerat “micul Israel” care înseamnă totul pentru “Dumnezeul” pucios: şi mâinile, şi picioarele, şi ochiul şi gura Lui:

“Am spus mereu: "Creşti, Israele, creşti, tată, creşti!", am spus. Se va lăsa cerul văzut de tine; de aceea ţi-am cerut să creşti. Am spus mereu că tu eşti mâinile şi picioarele Mele şi ochiul Meu şi gura Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-2-1998)

Alteori se selectează ca gură şi mâini şi picioare ale lui “Dumnezeu” de la Pucioasa doar “cei unşi” (cei doi lideri pucioşi, Mihaela şi Nicuşor), “primitorii Cuvântului”. Mai precis, se spune că liderii pucioşi grăiesc cu mâinile şi cu picioarele (şi înclinăm să credem că exact aşa se şi întâmplă). Ei comunică apoi “cuvântul” şi celorlalţi adepţi pucioşi ( denumiţi conspirativ “grădina cu fii”) şi astfel toţi devin “primitori ai cuvântului” (deşi, niciunul nu l-a auzit direct de la sursă):

“Şi această piatră are scris pe ea cuvântul Meu, că mereu Eu Mă scriu pe ea cu gura Mea, cu mâna Mea, fiindcă unşii Mei cei de lângă pietricica cea albă sunt gura Mea peste pământ, sunt mâinile şi picioarele Mele cu care Eu grăiesc şi lucrez şi umblu peste pământ cu cuvântul Meu. Amin. Cuvântul Meu nu-l ştie nimeni decât primitorul. Cine este primitorul? Este grădina Mea cu fii, locul în care Eu am ridicat spre vedere pietricica albă pe care este scris: Cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel nou.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 6-5-1998)

Cum lucrează liderii pucioşi cu mâinile? Dar cum lucrează şi grăiesc ei cu picioarele? Iată spre exemplu cum decurge o “hirotonie”. Fără a avea demnitatea de episcopi canonici, cei doi lideri pucioşi “iau ungerea” nevăzută a Duhului şi apoi cu mâinile lor o pun (tot nevăzut) peste cei aleşi şi “drepţi” care urmează a fi ridicaţi la rangul de “preot”, pretinzând că mâinile lor sunt în mâna lui Dumnezeu şi pentru ea şi cu ea lucrează:

“Fiilor din grădină, luaţi ungerea cea de la Mine şi însemnaţi cu ea lucrarea cea împotriva lui antichrist. El va ţipa de durere, şi apoi se va prăbuşi, că mare este numele Meu cel de peste voi. Luaţi apoi mâinile voastre pe care le ţin în mâna Mea şi puneţi-le peste cei drepţi cu inima ca să le dau prin voi putere să lucreze în numele Meu moartea minciunii care s-a aşezat ca un dumnezeu peste cei fără de pricepere din cer. Cei care vor primi ungerea Mea ca să împlinească semnul atenţiei pe calea fărădelegii lui antichrist, să se îmbrace în platoşa credinţei şi în puterea cea lucrătoare prin Duhul Meu Cel Sfânt. “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-10-1998)

Alteori, liderii pucioşi se declară a fi nu numai mîinile şi picioarele “Dumnezeului” lor, ci spun că sunt “însăşi Calea” spre oameni (deşi una este Calea, şi ea este Cel care a spus: “Eu sunt Calea, învierea şi viaţa”):

“Fac cu cuvântul tot ce fac, iar pe voi vă am faptă a cuvântului Meu şi mână a Mea, mădulare ale Mele, fiilor. V-am spus de când v-am aşezat înaintea Mea că voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele şi calea Mea spre oameni mai înainte de venirea Mea şi de ziua Mea cea mare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-12-2000)

Alteori liderii pucioşi se declară a fi numai mîinile şi picioarele “Dumnezeului” lor, ci şi ochiul şi timpanul:

“Voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele şi ochiul şi urechea Mea mai înainte ca să vin. Luaţi Duh şi har, că Eu vă dau, şi mereu vă dau ca să luaţi. “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 25-12-2000)

Campioni ai contrazicerilor de sine, pucioşii se răzgândesc la un moment dat, declarând că slujirea lor cu mâinile şi picioarele, de care au făcut atâta caz până acum, este derizorie, iar ceea ce contează este numai harul. Ei revin astfel în mod spectaculos la ceea ce proclamă Biblia că este cel mai de folos pentru om în slujire, şi anume harul lui Dumnezeu:

“Ţi-aş spune mereu că Eu nu te-am ales ca să-Mi slujeşti cu mâinile şi cu picioarele, şi te-am ales să lucrezi harul Meu peste pământ şi să fii plin de har, ca să Mă pot purta spre om prin tine. Te-am ales să te învăţ, şi tu să împlineşti învăţătura Mea uitându-te la Mine, nu la tine. Când Eu umblu la tine ca să-ţi dau mereu înfăţişare nouă, mereu făptură nouă, tu să ştii să stai în faţa Mea, căci faţa Mea este învăţătura ta. Ai grijă de tine, Ierusalime, şi fii slava Mea înaintea Mea zi şi noapte, şi altceva să nu fii, şi să fugi de cel ce te face să uiţi ce să fii tu, că Eu nu te-am ales pentru mâinile şi picioarele tale, ci pentru har te-am ales.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 4-12-2002)

Apoi liderii pucioşi se răzgândesc din nou şi proclamă că slujirea lor cu mâinile şi picioarele este strict necesară pentru pentru slava de nou Ierusalim pe pământ, nu numai a lui Dumnezeu, ci şi a îngerilor şi ale sfinţilor, iar aceştia (îngerii şi sfinţii) sălăşluiesc în ei:


“Aşa lucrez Eu şi azi, fiilor, şi vom lucra, tată, pentru slava Mea cu voi şi pentru mântuirea multora prin aceasta, căci vreau să schimb la faţă omul, iar slava Mea de pe pământul Meu cel nou cu voi se schimbă din slavă în slavă la cuvântul Meu de peste voi, şi voi sunteţi pe pământ mâinile şi picioarele Mele şi ale îngerilor Mei şi ale sfinţilor Mei, care sălăşluiesc cu voi, împreună lucrători cu voi pentru slava Mea de nou Ierusalim pe pământ, şi iată, se înmulţesc cei ce Mă caută la voi şi doresc după izvorul Meu de cuvânt ca să bea din el pentru înviere, pentru ca să se schimbe la inimă şi la faţă omul şi să-Mi aşez Eu în el împărăţia Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-8-2009)

Concluzia? Pretenţia liderilor pucioşi şi a acoliţilor lor de a “lua cârma din mâna” mai marilor Bisericii şi de a zidi biserici numai “cu mâna Dumnezeului lor “ ascunde dorinţa uzurpatoare de a prelua puterea bisericească, prevalându-se de aşa-zisa relaţie specială de alegere şi filiaţie şi slujire pe care au primit-o direct de la Dumnezeu.

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

.........................
Concluzia? Pretenţia liderilor pucioşi şi a acoliţilor lor de a “lua cârma din mâna” mai marilor Bisericii şi de a zidi biserici numai “cu mâna Dumnezeului lor “ ascunde dorinţa uzurpatoare de a prelua puterea bisericească, prevalându-se de aşa-zisa relaţie specială de alegere şi filiaţie şi slujire pe care au primit-o direct de la Dumnezeu.

Păi nu au ei biserică și zidărie acolo? Chiar crezi că-i mână gândul gLumesc de a ajunge și ei niște papă... lapte și miere mieroasă și cu punga groasă?

La așa concluzii, am rămas mască și fără cuvinte așa că las să vorbească doar placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”

E bine că persiști în lougica-ți bouleiană... nu știu pentru cine... Să fiiii făcut școală pe la școala șarpelelelui boua? Sau bou? Sau boioioioioi...

[mariamargareta]

269. Noi reacţii la articolul „ Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului” (I)

Pe Forumul Creştin Ortodox au apărut noi reacţii ale aceluiaşi acolit pucios Vsovi (care apelează acum la pseudonimul alternativ Vsovivi) la articolul "Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului" . Noile reproşuri vizează afirmaţiile făcute de noi cu privire la conspiraţia liderilor pucioşi de a uzurpa puterea şi ierarhia bisericească din B.O.R. Sub masca unei noi zidiri a trupului Bisericii se preconiza de fapt o sfâşiere a trupului şi a unităţii ei. Vsovivi nu vrea să creadă că liderii pucioşi ar fi putut fi mânaţi în ascuns de nişte gânduri atât de mercantile şi lumeşti, cum ar fi avantajele politice şi materiale pe care le aduce, inexorabil, puterea.

Citat din postarea semnată Vsovivi:

“Păi nu au ei biserică și zidărie acolo? Chiar crezi că-i mână gândul gLumesc de a ajunge și ei niște papă... lapte și miere mieroasă și cu punga groasă?
La așa concluzii, am rămas mască și fără cuvinte...”

Comentariu la acest citat:

Dacă într-adevăr au “zidăria” lor, de ce i-ar mai interesa pe pucioşi ce zidesc alţii? Cu ce drept se amestecă ei în ograda altuia? Că acesta are oi mai multe şi mai cornute? De ce vor ei să ia cârma altuia din mână, dacă nu ca să cârmuiască ei în locul lui? Căci chiar aşa se destăinuie, după cum am mai arătat:

“Ia-le cârma din mână şi cârmuieşte-i Tu şi pe ei...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa din 08-11-2010)

Pohta ce au pohtit ei, pucioşii, ca să pună mâna pe putere în Biserică nu este de ieri, de alaltăieri. De vreo 20 de ani ei tot uneltesc şi se dau de ceasul morţii că nu reuşesc. Vezi, că nu le-a ajutat Dumnezeu aşa cum au pohtit ei.

Prin anii ’90, pucioşii sperau să smulgă cârma (cârja, scaunul şi puterea) patriarhului Teoctist şi să i-o dăruiască aceluia care părea să-i înţeleagă şi să-i susţină, arhiereul Irineu Pop, proaspăt întors de la Ierusalim (unde fusese superior al aşezămintelor româneşti din ţara sfântă) şi ridicat la rang de episcop:

“ Fiule slujitor care ai fost trimis la Ierusalimul patimilor Mele, de aceea ai mers pe unde ai mers, ca să capeţi ce trebuie să ai şi să ştii, ca să te pun conducător peste tot cultul bisericesc. Dumnezeu a avut voinţa Sa în tot pasul tău.[…] Eu voiesc să iei locul patriarhului şi ce voiesc Eu, se va împlini…” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 10 octombrie 1990)

“Proorocia” s-a dovedit a fi mincinoasă. Ce au voit ei nu s-a mai împlinit nici până astăzi, iar tronul patriarhal râvnit de pucioşi de la Teoctist pentru Irineu a fost luat de mitropolitul Daniel, după mai mulţi ani.

Pe vremea aceea, Irineu era cotat de pucioşi ca o strălucită speranţă, ca un început şi o pildă pentru întrega Biserică, ce urma să fie convertită cu forţa la pucioşism:

“ […] Îmbracă-te întru viaţă cerească, măi iubitul Meu, că te voi încorona să stai pe scaunul Meu, pe scaunul bisericii Mele, ca să fii pildă bisericii Mele. […] Te ridic din zi în zi, şi apoi te voi arăta mare.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 9/22 octombrie 1990)

Această “încoronare” n-a mai avut loc, iar Irineu n-a mai fost ridicat "din zi în zi" şi nici "făcut mare", ci a rămas un modest episcop-vicar până în ziua de astăzi. Minciuna era menită doar să-l “îmbrobodească” pe Irineu şi să-l facă mai ambiţios, căci acesta se arăta vădit dezinteresat de demnitatea de patriarh.

Într-un alt mesaj, Irineu era asigurat că el va fi capul bisericii, piatra cea din capul unghiului, păstor şi judecător peste toţi creştinii din Biserică:

“ Pace ţie, copil iubit de Dumnezeu![…]. Fii cel dintâi, ca să te aşez în capul unghiului, ca să te aşez pe scaunul bisericii Mele şi să faci dreptate între oaie şi oaie.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 3/16 ianuarie 1991)

Arhiereul Irineu era de pe atunci sensibilizat la ideea de a se alinia planurilor liderilor pucioşi, de a se lăsa “lucrat” pe la spate (manevrat) de ei şi de a se face un curier al “Cuvântului” de la Pucioasa şi totodată un garant al autenticităţii acestuia. El era considerat a fi de neînlocuit şi “cel mai fericit” colaborator al liderilor pucioşi , aluzie la titulatura de “Preafericit” (Patriarh) pe care ei i-o “proorociseră”:

“ Scoală-te şi ia aminte, dar auzi-Mă, ca să te scoli şi să lucrezi planului Meu[…] Lasă-te lucrat, şi lucrează apoi; lucrează, că Eu nu-ţi dau să lucrezi ceea ce nu poţi, că odată cu lucrul îţi dau şi putere în lucrul tău cu Mine, dar bucură-te cu Mine şi lucrează-Mi cu bucurie Mie. Nu pot numi mai fericit pe altul, mai mult decât pe cel ce lucrează pentru Mine şi pentru planul Meu, că acela peste multe va fi pus întru împărăţia Mea. ” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 10/23 februarie 1991).

Ideea că Irineu este unic şi de neînlocuit, dar mai ales “cel dintâi din neamul român”, era reluată tot mai des şi în termeni tot mai categorici, prin noi alegaţii măgulitoare la adresa lui. Irineu era cotat ca un nou “Mesia izbăvitor al poporului ales”, adică acela care va aduce mântuirea românilor (şi apoi a lumii întregi) în locul lui Hristos cel propovăduit de Biblie:

“ Fii întreg întru Mine şi bucură-te întru Mine, că n-am pe altul ca şi pe tine prin care să Mă pot desăvârşi în zilele acestea. Iată, te am cel dintâi în lucrul din zilele acestea, cel dintâi din neamul acestui pământ ales, cel dintâi prin care lucrez peste acest neam ales. Vreau să te folosesc ca pe un izbăvitor al acestui neam, şi iată, acesta este rodul lucrului ce-l lucrăm.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 3/16 martie 1991)

[vsovivi]

Pof-pof-pof ceeu maieu contrioversateu, poieu mi-amintesceu mereueu despreeu împotrivireaeu şi cerbiciaeu poporuluieu nemulţumiteu şi acuzatoreu prineu maieu mariieu săieu pesteeu eieu, ceieu autoeu ridicaţieu îneu rangurieu, careeu nueu aueu voiteu cueu niciunchipeu săeu asculteeu şieu săeu primeascăeu peeu unşiieu Domnuluieu drepteu maieu marieu pesteeu eieu.

Deeu ceeu ameu fieu noieu maieu înţelepţieu? Deeu ceeu ameu fieu noieu maieu ascultătorieu? Fireşteeu căeu noieu suntemeu multeu maieu tarieu laeu încăpăţâţânareeu... ceieu celeu maieu tareeu dineu parcareeu, concurenţaeu dintreeu jignirieu şieu jignirieu...

Decieu cumeu omeu acceptaeu noieu peeu Domnuleu şieu voiaeu Luieu? Adicăeu noieu careeu ştimeu întotdeaunaeu maieu bineeu ceeu vreaeu Domnuleu decâteu ştieeu chiareu Domnuleu Însuşieu, Acelaeu ceeu grăieşteeu pesteeu pământeu prineu proorociieu Săieu?

Şieu nueu uitaeu, nueu Domnuleu areeu nevoieeu deeu noieu căcieu ''şi din pietrele astea poate să-şi ridice fiii şi ficele lui Avraam'', cieu noieu păcătoşiieu şieu triştiieu şieu nezidiţiieu şieu fărăeu deeu păstoreu, noieu avemeu nevoieeu deeu Eleu caeu săeu nueu pierimeu îneu păcateleeu noastreeu!

Capisheu?.. foreu youeu, offcorse... eu.

Recapitulare:
''La așa concluzii, am rămas mască și fără cuvinte așa că las să vorbească doar placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''

[mariamargareta]

269. Noi reacţii la articolul „ Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului” (II)


Invitaţia la schismă, la “zidirea” (înfiinţarea) unei noi Biserici, în care să se predea o “învăţătură adevărată”, era neechivocă. Liderii pucioşi pretindeau că din această nouă “biserică” de la Pucioasa va izvorî o nouă învăţătură, “coborâtă direct din cer”, care va conduce omenirea “pe calea cea dreaptă”:

“[…] iată, din biserica Mea nu mai curge râul cel curat al învăţăturii adevărate. Se mint pe ei înşişi cei ce zic că Mă au pe Mine în mâna lor, căci aceştia n-au viaţa mea în ei şi n-au putere întru Mine aceştia. Fii întreg întru Mine, că iată, ne apucăm să zidim biserica cea nouă. Voi coborî cuvânt din cer şi voi vorbi noroadelor şi voi învăţa pe tot omul calea cea dreaptă, căci una este calea cea cu Mine.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 3/16 martie 1991)

Conspiraţia răsturnării valorilor Bisericii tradiţionale era pregătită în mare taină. De aceea, Irineu a fost chemat la Pucioasa la o “întâlnire de lucru la iesle” cu liderii pucioşi, cu care trebuia să stea în sfat şi de la care să primească ordine, iar apoi să devină “scula” de execuţie a planului lor, punctul de atracţie şi garantul amăgitor pentru alţi simpatizanţi, care erau chemaţi şi aşteptaţi ca să adere la sectă:

“– Iată, să ne întâlnim la ieslea coborârii Mele şi să întărim de la Mine şi de la tine pe cei pe care-i aşteptăm, pe cei cu care ne ajutăm, căci vreau să-i fac să priceapă bine lucrul Meu din vremea aceasta. Vreau să pricepi bine că în acest acoperământ în care Eu cobor cuvântul Meu, vom lucra adesea peste multe scule ale planului Meu, şi vom lucra peste ei şi cu ei apoi, ca să desăvârşim via aceasta şi s-o ridicăm pe România în vârful gloriei Ierusalimului ceresc. Voi mai sta în sfat cu tine, că multe sunt ca să le aduc spre ştire şi spre împlinire. Tot ce ţi-am dat de lucru, fii destoinic şi lucrează-le pe toate până la capăt, copil credincios al cerului sfânt, că vremea e târzie, copil iubit de Dumnezeu.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 7/20 aprilie1991)

Irineu Pop era încurajat sistematic să nu se teamă de confruntarea cu Sinodul Bisericii, confruntare care se prefigura şi care părea inevitabilă (şi care chiar a avut loc, în ianuarie 1993), şi să rămână ferm pe poziţie, indiferent de urmări. Acesta este un semn că liderii pucioşi erau perfect conştienţi că solicitările lor sunt ilegale sau necanonice şi că pot conduce la schismă, iar Irineu riscă enorm să fie caterisit:

“ Pace ţie, iubitul Meu, dar să nu fii plăpând! Fii dârz şi nu te teme. Eu sunt cu tine şi voi fi, şi toate vor fi lucrate, dar dragostea Mea să fie dragostea ta. […] Pace ţie! Pace de la sfinţii din cer, care privesc în cer mărturia zilei în care tu ai fost uns în Ierusalimul cel din cer coborât! Fii credincios ungerii care este pe creştetul tău, căci ne vom ridica şi vom sădi pomi din loc în loc, şi aceşti pomi se vor hrăni din seva pomului vieţii, care este lucrată aici prin servii Mei cei credincioşi, şi acest pom va fi aşezat în Ierusalim.”( citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 2 /15 iulie 1991)

Şi Patriarhul Teoctist era invitat să se implice în complotul liderilor pucioşi. El urma să-l desemneze forţat pe Irineu ca al şaptelea Patriarh, pucioşii considerând că Teoctist a avut nu unul, ci două mandate de patriarh (al 5-lea până în decembrie 1989 şi al 6-lea după ianuarie 1990). “Cel de-al 7-lea uns” urma să fie... Irineu Pop, care trebuia să-şi înceapă reformele în Biserică prin reinstaurea imediată a calendarului după stilul vechi, cel îmbrăţişat de pucioşi prin anii '90:

“Ia aminte, şi te ridică să faci voia Mea […] că-l voi aşeza pe cel de-al şaptelea uns, şi el va sta şi va împlini planul Meu ca să-Mi aşez la loc vremurile şi sărbătorile.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 15/28 octombrie 1990)

Nici această “proorocie” cu restaurarea stilului vechi în Biserică nu s-a mai împlinit, nici cu Irineu, nici fără el.

“Unsul” Pucioasei (Irineu) trebuia însă să fie re-uns ca “al 7-lea uns” ("al 7-lea patriarh") inclusiv de către Sinod, ca să se întărească aparenţa legalităţii acestei manevre. De aceea, Teoctist fusese desemnat de către liderii pucioşi ca convoace Sfântul Sinod, să-l convingă să fie de acord cu numirea lui Irineu ca patriarh, iar apoi să se ridice şi să ungă unsul (pe Irineu, adică) şi să-l aşeze pe tronul patriarhal, în locul lui:

“[…] Vin să fac curăţenie pe pământ, vin să scot urâciunea pustiirii din biserică şi vin să-l ridic pe cel de-al şaptelea uns al Meu. Iar tu, cârmuitor al Bisericii, vei veni şi vei aşeza sfat, şi te vei ridica apoi să-Mi ungi cu untdelemnul sfinţeniei pe unsul cel de la Mine, căci acesta este de la Mine, nu de la tine. Cu acesta voi încheia legământ viu şi voi aşeza din nou Ierusalimul şi voi face din el slava popoarelor şi lumina neamurilor. Scoală-te şi te împlineşte întru Mine şi vino să faci voia Mea[…]”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, 15/28 octombrie 1990)

Inutil de adăugat că toate aceste manevre (uneori caraghioase, alteori triste, dar în mod sigur dureroase) de subminare a autorităţii, legalităţii şi păcii din B.O.R. au fost dejucate; poate şi de către om, dar mai probabil chiar de către Dumnezeu, căci dacă ar fi fost voia Lui ca să se întâmple aşa cum voiau pucioşii, cu totul altul ar fi fost cursul istoriei.

[vsovivi]

Deci stimabilăabilă te credecredecrede dracool!

I-o-s un fel de iuDeu, sau roMân creştin, sau isRAelIt... aşa că nu pun pbotul la înscenările înscerălior voastre bartistericalice, că văd că vorbeşti mereu la plural... voi... boiernaşaşi dumneavoastră...

...că noi...

Şi apoi
Recapitulare:
''La așa concluzii, am rămas mască și fără cuvinte așa că las să vorbească doar placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''

[Grabriella]

În prealabil postat de mariamargareta

[font=Verdana]Întrucât BNI se consideră singulară şi a confiscat numai pentru sine toată sacralitatea universului văzut, nu se mai poate pune problema unei autocefalii multiple, ca în Biserica Ortodoxă Universală. ...

Deci Biserica “Noul Ierusalim” nu este nici măcar o “biserică locală”. Şi dacă ea nu este nici Biserică autocefală, nici biserică locală, înseamnă că nu este nimic. Este doar o biată sectă, printre alte mii, al cărei exotism dogmatic constă tocmai în pretenţia de autenticitate autohtonă.

Cata dreptate ai!!
Dupa ce am citit ceea ce ai scris, atat de documentat si detaliat, nu pot sa nu observ asemanarea izbitoare intre aceasta grupare si sectele neoprotestante prin care am cautat "Adevarul " atatia ani de zile.
Se pare ca au acelasi 'conducator', acelasi 'inspirator'.
FELICITARI PENTRU MUNCA TA ASIDUA !
Sper sa se deschida ochii celor care mai au indoieli.

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (VI)


“Venirea Domnului de la Pucioasa” era de fapt un lanţ nesfârşit de “veniri” şi de “plecări”, căci nu se poate vorbi despre o nouă “venire”, dacă “Domnul” Pucioasei ar fi rămas pe loc, permanent, printre pucioşi. Aşa că la Pucioasa se proclamă o perpetuă sărbătoare a unui perpetuum “du-te, vino” al unui duh nevăzut care, cică “grăieşte de deasupra”, dar pe care nu-l aude nimeni (exceptând-o pe Mihaela, care are probabil auzul ceva mai fin):

“Poporul Meu iubit, să fii binecuvântat, şi să sărbătoreşti venirea Mea, că iată, vin mereu la tine şi îţi grăiesc de deasupra şi te călăuzesc şi îţi sunt cărare, poporul Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-8-95)

Din când în când însă, duhul cel nevăzut şi guraliv promite că va veni văzut la “poporul” pucios poreclit “noul Israel”, pentru că “aşa este scris”. Venirea este iminentă, pe motiv că “s-au pecetluit cele 7 veacuri”; dar după cum se vede ea se tot amână de pe un an la altul, sine die:

“Voi veni văzut, Israele, poporul Meu, că este scris de această venire. Cele şapte veacuri s-au pecetluit, căci Dumnezeu a numărat până la şapte şi la început.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-9-95)

Pucioşii reclamă gălăgios nepăsarea şi îngâmfarea Bisericii oficiale (B.O.R.), care – spun ei – nu ia în seamă proorociile Scripturii, dar în acelaşi timp “zice că-I slujeşte lui Dumnezeu”. Ei pretind că există undeva o proorocie ascunsă în Biblie care anunţă două veniri ale lui Hristos: una nevăzută, în Cuvânt, care durează – zic ei – deja de peste 55 de ani, şi una văzută, care este iminentă şi care nu va mai dura aşa de mult, căci va veni cu iuţeala fulgerului care iese de la răsărit la apus. Cei care dispreţuiesc “Cuvântul” de la Pucioasa şi nu-i observă scrupulos poruncile sunt echivalaţi cu fecioarele cele neînţelepte care au adormit aşteptându-şi mirele:

“Biserica de azi zice că slujeşte lui Dumnezeu, şi iată, Cuvântul Se vesteşte întru venirea Sa pe nori, precum este scris în Scripturi că vine să plătească pentru faptă, şi tot aguridă acră este în toată via de azi. [...] Te-ai îngâmfat şi nu M-ai primit, şi Mi-ai pus mâna la gură şi pândeşti pe ai tăi ca să nu-i laşi să creadă în Mine, în venirea Mea prin cuvânt, că Eu sunt Cuvântul. [...] Deschide cartea Mea şi vezi că venirea Mea este scrisă în ea, şi vezi bine, ca să citeşti bine, şi vezi că numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, şi iată, Cuvântul a venit întru venirea cea proorocită, şi tu, tată, dormi. Cine nu ia să mănânce cuvântul Meu, acela doarme. Cine nu aude, acela doarme. Dar nu vei spune că nu ai auzit, că vor mărturisi morţii din morminte că au auzit acest cuvânt, şi nu vei şti atunci unde să intri de mânia Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-9-95)

Cea de-a Treia Venire, cea văzută, ar veni ea chiar mai repede, dacă n-ar exista nişte încurcă-lume, care-i întârzie venirea Celui care stă gata să vină. Iar aceşti încurcă-lume sunt...culmea! chiar pucioşii, alintaţi cu numele fraudulos de “Israel”. Adică tocmai cei tocmiţi ca s-o grăbească!! :

“Măi Israele, dacă aşa s-ar lucra în tine, tată, Eu gata aş fi, aş veni, dar tu Îmi încurci venirea, că tu vrei să judeci tu mai înainte de venirea Mea. Nu aşa, tată. Fă cum zice Scriptura, nu cum zici tu, că tu nu te aduni ca să judeci când te aduni, ci te aduni ca să mănânci.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-10-95)

Oricum, nu mai e mult de aşteptat: “un picuţ” (asta se promitea acum 15 ani!). Între timp, Cel care trebuia să vină e venit deja, stă şi va sta pe nori deasupra României şi pândeşte momentul favorabil ca să vină. Doar când e senin tot cerul, de la un hotar la altul, atunci probabil că e ceva mai complicat cu statul lui exact deasupra României, deoarece nu mai sunt nori. Dar “venirea” văzută va fi făcută neapărat prin România (căci România este ursită să fie un fel de burică a lumii):

“Eu, Domnul Iisus Hristos, deasupra României stau pe nori de slavă; stau şi voi sta până-Mi voi lăsa văzut statul şi venirea Mea cea proorocită prin Scripturi. Un picuţ, şi Mă voi lăsa văzut întru venirea Mea, voi sta văzut pe norii slavei Mele deasupra României, ţara întoarcerii Celui înălţat la ceruri. [...] Fericiţi sunt acei care la cuvântul Meu Îmi gătesc venirea Mea cea văzută, că Eu vin de la Tatăl, şi vin prin România, că pe ea Mi-a dat-o Tatăl la naşterea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-95)

România este chemată spre căinţă, pentru a fi din timp (deci, înseamnă că ar mai fi ceva timp) spălată şi pregătită Celei de-a Treia Veniri, cea văzută:

“Vino spre căinţă, vino, ţara Mea! Vino, că Eu vin pe nori de la Tatăl ca să te scot din vină şi să nu te afle venirea Mea cea văzută, să nu te afle sub faptele tale, ci să ieşi din timp, să te căieşti şi să te speli şi să te găteşti, ca să te ocrotesc, ca să te iert şi ca să nu fii rănită de plata celor lucrate în ascuns.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-95)

Nu numai România, dar şi poporul român este chemat la pregătire asiduă pentru venirea Mirelui:

“Să stea tot poporul întru înţelepciune, să stea gata pentru venirea Mirelui.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 4-12-95)

Nu numai poporul român, dar şi “poporul” pucios trebuie să se pregătească prin rugăciuni şi suspine negrăite de “Venirea Cea Văzută de Tot Ochiul”, care va succede “Venirii Celei Nevăzute”:

“Roagă-te Tatălui, roagă-te prin Mine, Domnul Iisus Hristos, şi vei primi tot prin Mine. Amin. Roagă-te şi suspină după cer nou şi pământ nou şi după trup îmbrăcat întru nestricăciune. Roagă-te, Israele, roagă-te lui Dumnezeu, şi El îţi va da ale Sale. Roagă-te şi veghează, ca să ai ce trebuie să ai. Să ai la venirea Mea cea văzută de tot ochiul, să ai ce trebuie să ai la venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 04-12-1995)

Singura piedică în calea Celei de-a Treia Veniri este faptul că “poporul” pucios încă nu este gata. Deşi se pregăteşte de vreo 55 de ani încoace, el încă n-a ajuns “la izvor”:

“O, vreau să te am lângă izvor, dar până nu eşti tu gata pentru venirea Mea nu pot aşeza cortul ca să te bag sub el.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-12-95)

[vsovivi]

În prealabil postat de Grabriella

Cata dreptate ai!!
Dupa ce am citit ceea ce ai scris, atat de documentat si detaliat, nu pot sa nu observ asemanarea izbitoare intre aceasta grupare si sectele neoprotestante prin care am cautat "Adevarul " atatia ani de zile.
Se pare ca au acelasi 'conducator', acelasi 'inspirator'.
FELICITARI PENTRU MUNCA TA ASIDUA !
Sper sa se deschida ochii celor care mai au indoieli.

Cine se aseamănă se adună...

s-adică iată ce vă adună, fericirea de a acuza, deci stimabilă Grabriella, te-ai grăbit, te-ai pripit şi ai căzut din lac în puţ...

Păcate de tine că de frică lauzi o floricicică amară plină de spini... crezând tu că are ea dreptate... pentru că ştie să murmure ca profesorul bănuială... grămăticul marele profesor de gramatică... loşie.

Mă, şi oare nu v-am zis că pe voi vă credecredecrede dracool? V-am zis. Şi după o clipă s-a împlinit... că a ieşit sărmana din cineştie ce sectă dar a căzut în erezia cea mai mare... hulirea nesfârşită a Domnului, programate până la sfârşit... de cel rău... adică iată acum sunteţi vre-o trei patru, nu mai ştiu câte rătăcite sunteţi...

Ţaţaţa căpriţe ţa, că vă vede Precista,
Luaţi şi zurgălăii că vă cred toţi nătărăii...

Şi apoi
Recapitulare:
''La așa concluzii, am rămas mască și fără cuvinte așa că las să vorbească doar placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''