Tendinta

[Anna]

Am observat la ortodocsi ca in general, orice fel de placere e "condamnata" intr-un mod mai direct sau mai subtil. Tocmai citeam acum la topicul "iubirea taina sau negot" si mai nou se sustine ca iubirea e doar o fantasma pentru ca simti o anumita "dulceata". Come on...din putinul pe care l-am citit pana si ascetii cu rugaciunea inimii ajungeau la o anumita dulceata daruita de Dumnezeu.
Parerea mea este ca din tendinta asta de a "taia" orice placere, ajungem sa taiem si ce-i bun, deviem. Cel putin mie cred ca asta mi se intampla de multe ori. Si pierdem SIMPLITATEA. Uitati-va la o mama cu un bebelus cum se dragalesc si le pasa lor daca e bine sau nu sau daca dulceata ce o simt e pacat? E natural si simplu. Pana despicam firul in patru trece viata pe langa noi si ne trezim ca n-am daruit mai nimic, de frica sa nu fie prea "dulce". O sa devenim niste stane de piatra, zau asa. Eu cred ca lumea asta duce multa lipsa de dulceata, afectiune si sentiment, sincer. Si noi si mai mult le taiem pe motiv de fantasme. Da, faptele conteaza, dar uneori si vorbele sunt fapte.
Ce tot aveti cu orice placere, pana si placerea de a spune cuiva ca il iubestiTot de la Dumnezeu e si placerea, daca o simti las-o acolo, doar sa nu fie scop in sine, atata tot.
Ufffffffffffff

[hmiron]

Ma astept la o discutie inflacarata.

[eulaura]

nu cred ca ar putea cineva sa spuna ca placerea de a-i spune cuiva ca-l iubesti sau placerea unei mamei de a-si alinta bebelusul sunt condamnabile... probabil se refereau doar la placerile care pot deveni patimi... cum ar fi placerea sexuala, placerea de a uita de tine in prin bautura, etc. eu nu vad nimic rau in ai arata cuiva afectiune, sau in a valorifica micile bucurii ale vietii care nu sunt potrivnice voii Lui Dumnezeu si nu fac rau celor din jur si nici tie insuti.

[melb26]

În prealabil postat de Anna

Uitati-va la o mama cu un bebelus cum se dragalesc si le pasa lor daca e bine sau nu sau daca dulceata ce o simt e pacat? E natural si simplu.

Eu nu cred ca e un pacat, atata timp cat nu cadem in idolatrie fata de tot ceea ce ne este foarte drag.
A avea copii, e una din cele mai mari bucurii ale vietii, pt. unii dintre noi, o adevarata mangaiere pt.parinti, bunici si nu numai.
Nu degeaba Dumnezeu lasa bebelusii atat de fragili, frumosi, dragalasi tocmai ca sa-i iubim, si ei au mare nevoie de dragostea noastra, e un ingredient, care nu trebuie sa lipseasca din cresterea si educarea unui copil.

[cristina2012]

Interesant Anna!

Daca studiati putin alaptarea, veti afla ca in timpul suptului se elibereaza in sange endorfine (realxeaza, produc placere) si oxitocina care face laptele sa curga. Eliberarea de oxitocina da "fiorul laptelui". Adesea la inceputul alaptarii fiorul laptelui este dureros, apoi devine foarte placut. Dar tot oxitocina se elibereaza si in momentul orgasmului!!!! Datorita oxitocinei care circula in organismul lor, femeile care alapteaza pot simti placere sexuala mai mare.
Si daca asta nu ajunge, sa mai amintim ca in timpul suptului mai sunt stimulate si unele terminatii nervoase din mamelon care sunt in legatura cu uterul producand usoare contractii uterine. Si acestea aduc un fel de placere... care se mai aseamana si ele cu placerea sexuala.

Ba si copilul simte o mare palcere cand suge, atat din cauza actului suptului in sine, cat si datorita apropierii de trupul mamei, de sanul cald etc... Daca spre exemplu l-am hrani cu biberonul l-am scapa de o mare parte din placerea asta blestemata (o sticluta tare, o tetina rece, inodor, incolor, insipid. Ba mai mult, daca l-am hrani cu lingurita din prima zi de viata chiar ca l-am lipsi de invatul cu pacatul inca din primele zile de viata... Problema e ca fara placere, dezvoltarea copilului e dezastruoasa...
Si uite asa ajungem la cate si mai cate aberatii...

Off, si cate lucruri nu produc placere... spre exemplu tamaia e halucinogena. Putina tamaie, asa cum avem parte la slujbe produce relaxare, o stare de bine.

Parerea mea este ca refuzul placerii se face pentru o placere si mai mare, anume placerea de a fi alaturi de Dumnezeu. E o mare inselare sa cauti placere in apropierea de Dumnezeu... dar din cand in cand acest proces de apropiere este insotit de placere, de bucurie, etc... In final speram ca ne va coplesi bucuria cand Il vom vedea.

[ory]

În prealabil postat de Anna

Am observat la ortodocsi ca in general, orice fel de placere e "condamnata" intr-un mod mai direct sau mai subtil. Tocmai citeam acum la topicul "iubirea taina sau negot" si mai nou se sustine ca iubirea e doar o fantasma pentru ca simti o anumita "dulceata". Come on...din putinul pe care l-am citit pana si ascetii cu rugaciunea inimii ajungeau la o anumita dulceata daruita de Dumnezeu.
Parerea mea este ca din tendinta asta de a "taia" orice placere, ajungem sa taiem si ce-i bun, deviem. Cel putin mie cred ca asta mi se intampla de multe ori. Si pierdem SIMPLITATEA. Uitati-va la o mama cu un bebelus cum se dragalesc si le pasa lor daca e bine sau nu sau daca dulceata ce o simt e pacat? E natural si simplu. Pana despicam firul in patru trece viata pe langa noi si ne trezim ca n-am daruit mai nimic, de frica sa nu fie prea "dulce". O sa devenim niste stane de piatra, zau asa. Eu cred ca lumea asta duce multa lipsa de dulceata, afectiune si sentiment, sincer. Si noi si mai mult le taiem pe motiv de fantasme. Da, faptele conteaza, dar uneori si vorbele sunt fapte.
Ce tot aveti cu orice placere, pana si placerea de a spune cuiva ca il iubestiTot de la Dumnezeu e si placerea, daca o simti las-o acolo, doar sa nu fie scop in sine, atata tot.
Ufffffffffffff

Asa este Anna, " Ufffff !" , de multe ori si eu mi-am spus si-am spus in jur ca nu inteleg aceasta tendinta, nu-i vad aceasta valoare ce si-a atribuit-o parca, de la sine, ca si cum ar fi obligatorie si certa ( notinunea placerii pamantene ). Intotdeauna mi-am spus ca SIMPLITATEA reprezinta adevarata valoare a ceea ce se construieste alaturi si prin ea. Este foarte complicat, dar tot atat de adevarat ca trebuie sa ne revizuim convingerile ( mai ales din punct de vedere spiritual ) in ceea ce priveste placerile acestei vieti pornite din fiinta si constructia noastra . Si, oricum, multe lucruri pot fi relative, ca sa nu mai vorbim de profunzimea si trasaturile absolut complexe pe care le detin acestea si care sunt cunoscute si judecate corect doar de Dumnezeu.

În prealabil postat de cristina2012

Interesant Anna!

Daca studiati putin alaptarea, veti afla ca in timpul suptului se elibereaza in sange endorfine (realxeaza, produc placere) si oxitocina care face laptele sa curga. Eliberarea de oxitocina da "fiorul laptelui". Adesea la inceputul alaptarii fiorul laptelui este dureros, apoi devine foarte placut. Dar tot oxitocina se elibereaza si in momentul orgasmului!!!! Datorita oxitocinei care circula in organismul lor, femeile care alapteaza pot simti placere sexuala mai mare.
Si daca asta nu ajunge, sa mai amintim ca in timpul suptului mai sunt stimulate si unele terminatii nervoase din mamelon care sunt in legatura cu uterul producand usoare contractii uterine. Si acestea aduc un fel de placere... care se mai aseamana si ele cu placerea sexuala.

Ba si copilul simte o mare palcere cand suge, atat din cauza actului suptului in sine, cat si datorita apropierii de trupul mamei, de sanul cald etc... Daca spre exemplu l-am hrani cu biberonul l-am scapa de o mare parte din placerea asta blestemata (o sticluta tare, o tetina rece, inodor, incolor, insipid. Ba mai mult, daca l-am hrani cu lingurita din prima zi de viata chiar ca l-am lipsi de invatul cu pacatul inca din primele zile de viata... Problema e ca fara placere, dezvoltarea copilului e dezastruoasa...
Si uite asa ajungem la cate si mai cate aberatii...

Off, si cate lucruri nu produc placere... spre exemplu tamaia e halucinogena. Putina tamaie, asa cum avem parte la slujbe produce relaxare, o stare de bine.

Parerea mea este ca refuzul placerii se face pentru o placere si mai mare, anume placerea de a fi alaturi de Dumnezeu. E o mare inselare sa cauti placere in apropierea de Dumnezeu... dar din cand in cand acest proces de apropiere este insotit de placere, de bucurie, etc... In final speram ca ne va coplesi bucuria cand Il vom vedea.

Foarte interesante idei pentru un crestin

[danatisianu]

În prealabil postat de cristina2012

Interesant Anna!

Daca studiati putin alaptarea, veti afla ca in timpul suptului se elibereaza in sange endorfine (realxeaza, produc placere) si oxitocina care face laptele sa curga. Eliberarea de oxitocina da "fiorul laptelui". Adesea la inceputul alaptarii fiorul laptelui este dureros, apoi devine foarte placut. Dar tot oxitocina se elibereaza si in momentul orgasmului!!!! Datorita oxitocinei care circula in organismul lor, femeile care alapteaza pot simti placere sexuala mai mare.
Si daca asta nu ajunge, sa mai amintim ca in timpul suptului mai sunt stimulate si unele terminatii nervoase din mamelon care sunt in legatura cu uterul producand usoare contractii uterine. Si acestea aduc un fel de placere... care se mai aseamana si ele cu placerea sexuala.

Ba si copilul simte o mare palcere cand suge, atat din cauza actului suptului in sine, cat si datorita apropierii de trupul mamei, de sanul cald etc... Daca spre exemplu l-am hrani cu biberonul l-am scapa de o mare parte din placerea asta blestemata (o sticluta tare, o tetina rece, inodor, incolor, insipid. Ba mai mult, daca l-am hrani cu lingurita din prima zi de viata chiar ca l-am lipsi de invatul cu pacatul inca din primele zile de viata... Problema e ca fara placere, dezvoltarea copilului e dezastruoasa...
Si uite asa ajungem la cate si mai cate aberatii...

Off, si cate lucruri nu produc placere... spre exemplu tamaia e halucinogena. Putina tamaie, asa cum avem parte la slujbe produce relaxare, o stare de bine.

Parerea mea este ca refuzul placerii se face pentru o placere si mai mare, anume placerea de a fi alaturi de Dumnezeu. E o mare inselare sa cauti placere in apropierea de Dumnezeu... dar din cand in cand acest proces de apropiere este insotit de placere, de bucurie, etc... In final speram ca ne va coplesi bucuria cand Il vom vedea.

o fi asa cum zici tu, nu zic nu.....dar................e foarte ciudata abordarea ta...dragostea din inima pentru propriul copil nu exista?
nu m-as fi gandit in ruptul capului la astfel de placeri..................
.................................................. .................................................. .............
www.exposhop.ro

Placerea in sine nu e pacat si doar dependenta de placere, adica patima.

Ideea cu taierea placerilor este de a-ti putea controla voia. Cand zici nu sa fie nu si da sa fie da, sai iti stii limitele si sa le respecti.

Se face o comparatie gresita cu ascetii care au renuntat la toate "placerile" lumesti pentru cele duhovnicesti.

Exista si "placeri" care au pe fond un sens distructiv, de genul "placerea de a fuma o tigara dupa masa"

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Anna

Am observat la ortodocsi ca in general, orice fel de placere e "condamnata" intr-un mod mai direct sau mai subtil. Tocmai citeam acum la topicul "iubirea taina sau negot" si mai nou se sustine ca iubirea e doar o fantasma pentru ca simti o anumita "dulceata".
Ce tot aveti cu orice placere, pana si placerea de a spune cuiva ca il iubestiTot de la Dumnezeu e si placerea, daca o simti las-o acolo, doar sa nu fie scop in sine, atata tot.
Ufffffffffffff

Bine...sa nu exageram, pentru ca nu cred ca toti ortodocsii pot gandi asa. Eu cred ca asa gandesc in general oamenii carora le este frica sa traiasca, sa se bucure de viata, sa se integreze in societate, le este frica de ei insisi ( ceea ce este foarte grav zic eu).

In viata trebuie sa fim si spontani, si asta avand in minte o delimitare destul de clara a raului de bine si fiind noi insine

Parerea mea....

P.S. Cele de mai sus se refera strict la cei care aleg sa ramana in societate