Intrebari despre post

[adam000]

În prealabil postat de fallen

Da, si eu vreau acelasi lucru. De-aia am vrut sa tin si postul, ca sa imi demonstrez mie insami ca sunt libera de : pofte, ispite, tentatii "fiziologice". E un exercitiu de vointa. Pot sa traiesc si sa ma simt bine si fara sa fiu "dependenta" de o bucata de ciocolata, de exemplu. Sau de o bucata de carne. Sunt si alte lucruri (sau ar trebui sa fie) care iti aduc bucurie in suflet si liniste, inafara de mancare ( evident , si de bautura, tigari s.a.).

In primul rand ca nu ar trebui sa-ti demonstrezi tie insati nimic. Asta cu demonstratul e mandrie si nu duce la nimic bun (duce doar la alte pacate de genul ca atunci cand constati ca nu reusesti ceva fie deznadajduiesti ceea ce e pacat, fie te manii pe tine ceea ce e alt pacat mania, etc). Nu poti lupta o patima cu alta patima, nu poti sa scapi de o patima folosindu-te de alta patima, ci doar folosindu-te de ajutorul Lui Dumnezeu. De aceea e important ca mereu sa-i ceri Lui ajutorul prin rugaciune pentru a scapa de patimi.
Corect e doar sa te stradui sincer si stradania sa fie pentru Dumnezeu, nu pentru tine insati (raportarea sa fie catre Dumnezeu, nu sa te raportezi la tine)!
Nimeni nu e liber de pofte, ispite, tentatii. Insa ceea ce conteaza este sa nu le cedezi, conteaza lupta si stradania ta de a nu le ceda. Iar antrenamentul asta dureaza toata viata si fiecare reusita e un pas inainte, te face mai liber.
Trebuie sa fii constienta ca singura prin efortul tau personal (daca tu iti pui nadejdea in fortele tale proprii in loc sa-ti pui nadejdea in Dumnezeu), fara Dumnezeu, nimeni nu poate scapa de patimi. Pune-ti nadejdea in Dumnezeu si cand nu reusesti ceva, recunoaste neputiinta ta in fata Lui Dumnezeu si roaga-L sa te ajute, apoi straduie-te din nou cerandu-i permanent ajutorul lui Dumnezeu prin rugaciune.

În prealabil postat de fallen

Iar in ce-i priveste pe ceilalti, ar trebui sa avem puterea de a discerne cand am gresit fata de ei si care e atitudinea corecta pe care ar trebui s-o avem in aceasta situatie, si cand gresesc ei fata de noi si ne acuza degeaba si sa avem si atunci atitudinea corecta. Pentru ca e foarte greu atunci cand cineva te acuza de ceva ce tu stii ca n-ai facut (sau ca n-ai facut "rau"), sa ai "atitudinea potrivita", sau atunci cand ai gresit si-ti ceri iertare, sa nu te ierte. Astea sunt adevarate incercari, dupa parerea mea. De multe ori esti in situatia ca nici nu stii de fapt cine are dreptate si cine nu. Unii sunt atat de perversi incat te fac sa crezi si pe tine ca tu ai gresit cand de fapt nu ai gresit.
Si atunci, care e atitudinea potrivita?

Nu te mai preocupa despre ce gresesti tu oamenilor sau despre ce gresesc oamenii fata de tine, ci despre ce ii gresesti tu Lui Dumnezeu (adica de pacate)! Atentia ta ar trebui sa fie orientata catre Dumnezeu, sa nu-i gresesti Lui! Nu catre oameni.
Asa capeti in timp discernamantul despre care vorbesti.
Altfel, daca tu incerci sa placi oamenilor mai mult decat Lui Dumnezeu, devii dependenta de oameni (care se pot folosi de tine intr-o maniera egoista din cauza patimilor lor), intorcand spatele singurului tau ajutor real si ne-egoist de pe lumea asta, adica Dumnezeu (pe urma nu te mira daca toate lucrurile merg prost in viata ta ca a fost alegerea ta).
Daca tu gresesti fata de altii, cere-le iertare dar nu astepta si iertarea lor, ca nu trebuie sa te intereseze daca oamenii te-au iertat pentru vreo greseala, ci trebuie sa te intereseze daca Dumnezeu te-a iertat, asa ca mergi la duhovnicul tau si discuta cu el la spovedanie greseala ta si astfel vei invata ce este pacat si ce nu, iar pentru pacate astfel te vei spovedi.