De ce a facut DUMNEZEU pe femee din coasta omului?

[Florin-Ionut]

Un mic frangment transcris dintr-o conferinta a lui Constantin Galeriu intitulata: "Originea de limba, credinta si spiritualitate" tinuta la Bacau:

"...iar cand l-a facut pe om din tarana pamantului, adica solidar cu toate fapturile, ca asta inseamna din tarana pamantului... Doamne pazeste, cred ca nimeni nu mai socoteste ca a luat niste lut-tarana, a turnat ceva apa acolo, a framantat-o si puf! s-a facut omul... Se intelege: pamantul, din porunca si puterea lui Dumnezeu zamislise pana atunci fiinte. Si atunci acesta este biologicul... Si a suflat suflare de viata si s-a facut cu suflet viu..."

Mai avem de invatat!

[vsovi]

poftim raspunsul cu oleaca de infloriri shi indulciri:

A vazut Dumnezeu, ca nu e bine sa fie omul singur, caci se intristase omul in sinea lui ca nu avea nici un semen ca sa ii semene, sa fie pe potriva lui, shi era trist omul shi era durere omul, shi atunci a Vazut Domnul ca nu e bine ca sa fie omul singur, adica fara inca cineva care sa-i semene, shi atunci a adus somn peste Adam shi desfacut carnea shi a luat os din oasele omului, din coasta omului shi asha a plamadit-o pe Eva, ca sa fie os din oasele sale shi ca sa nu mai se simta omul singur din pricina ca nimeni nu mai este asemenea lui, dar Dupa Chipul shi asemanarea Lui Dumnezeu i-a facut parte barbateasca shi parte femeiasca... asha ceva parca este scris... deci Avea omul pe Cineva cu cre era asemenea, cu Dumnezeu, deci nu shtiu de ce se simtzise omul singur, poate pentru ca vedea ca toate animalele au pereche, toate fapturile cereshti sunt multe la numar shi asemenea unele altora, iar omul pe el s-a vazut fara pereche, fara alt om asemenea omului shi s-a intristat... ca s-a vazut singur omul, ca nimeni nu mai era asemenea cu el, plamadit din tzarana dupa chipul shi asemanarea Domnului... shi s-a intristat. Shi atunci vazand Domnul ca nu e bine ca sa fie omul singur, a facut-o pe Eva, dintr-o coasta a Omului ca sa poata fi sigur omul ca este asemenea omului shi ca Domnul n-a vrut sa se intristeze shi sa se simta singur omul ca un om singur, un singur om in toata Creatzia... Chiar daca era Iubitul Lui Dumnezeu, omul s-a intristat ca a vazut ca el este singur shi ceilaltzi sunt mai multzi, caci n-a priceput omul ca Dumnezeu il crease pe Om pentru Sine, ca Domnul sa fie Fericirea Omului shi nu un alt om. Dar totushi a vazut Domnul ca NU E BINE ca sa fie omul singur shi atunci a facut-o pe Eva... shi asha i-a facut, dupa chipul shi asemanarea Lui Dumnezeu, parte Barbateasca shi parte Femeiasca i-a facut, din tzarana shi a suflat peste ei Duh de Viatza, shi asha a devenit Omul Viu, care era cu Cerul impodobit shi ii slujeau ingerii shi inconjurat de Gradina Edenului shi i s-a dat shi porunca sa se desavarsheasca shi sa slujeasca Domnului shi sa fie fericit Omul, caci fericirea Omului era sa fie Dumnezeu. In timp omul shi-a gasit alte bertatzi shi fericiri, carora le spune omul fericire, dar nu sunt fericiri... ci amagiri, dar se lumina omul de sus de la Dumnezeu shi iarashi va fi cine voieshte sa fie, lumina din Lumina omul ca shi la inceput, caci asha cum a fost iarashi va fi, omul Om.

[vsovi]

Dar un om rau, un pizmash shi un potrivnic, probabil satul sa-l slujeasca pe Om, ori pizmuindu-l pe Dumnezeu, din pricina Omului, caci a vazut ca Omul a primit ceva de la Dumnezeu shi el nu primise, deci un intzelept dar viclean shi rau a auzit ca Eva se indoieshte ca a le-a dat porunca respectiva Domnul, ca sa nu manance din poamele pomului binelui shi raului caci in ziua care vor manca vor muri negreshit, shi n-a crezut, s-a indoit o tzara, shi atunci diavolul i-a gadilat olecutza la orgoliu, i-a ajutat sa calce porunca shi iata ca Eva a indraznit shi Adam n-a refuzat shi a tacut shi a mancat shi el shi iata ca a cazut Omul shi a devenit om shi crezand minciuna sharpelui ca nu era dupa chipul shi Asemanarea lui Dumnezeu ci ca doar parasind pe Dumnezeu shi mancand din pom doar asha devenea asemenea Lui Dumnezeu, deci crezand omul amagirea sharpelui ca poate sa fie Omul Dumnezeu dar fara Dumnezeu, fara iubirea Lui Dumnezeu, fara ca Dumnezeu sa-i fie fericirea Omului, a mancat shi a cazut, shi din acea zi omul nu s-a mai intors la Dumnezeu shi a devenit piszmash shi rau shi cunoscator al binelui shi raului asha ca shi sharpele, shi asha a patzit shi Cain care a pizmuit pe fratele sau Abel caci nu-i era suficient ca e primul nascut shi mai mare shi mai puternic ci a pismuit pe Abel de ce i-a dat Domnul shi Lui Cinstire, primind jertfa Lui Abel, pentru ca Abel era bun, nevinovat. Deci Cain, n-a ascultat de indemnul Domnului ca sa nu deschida usha la dorintza ce shi-a pus-o in gand ca sa-l ucida pe fratele sau Abel shi iata ca acel Cain a ucis pe fratele sau Abel shi a mintzit pe Dumnezeu ca nu el o facuse... ascunzand pacatul in sine, shi devenind nici macar om ci un trup fara de Dumnezeu, ci plin de minciuna.

Shi asha au piszmuit shi zavistuit oamenii din generatzie in generatzie pentru ca shi altcineva este iubit de Dumnezeu shi nu numai el insushi, shi primeshte mai mult ca shi el de la Dumnezeu shi crezand ca Dumnezeu este nedrept shi nu l-a platit pe el cum ar fi meritat el, asha cum ar fi trebuit sa primeasca doar el, dupa socotelile lui... shi asha din tata in fiu, din frate in frate, din avere in avere, din dar in dar, din om in om... din intuneric in intuneric.... pana astazi cand se cazneshte CLD sa ne ridice la fericire ca sa revenim shi sa redevenim lumina din Lumina shi fiu Om din OM.

[Florin-Ionut]

...si puf! a facut-o si pe Eva din coasta omului cel singur, intr-o clipita de ochi... Dar care ochi, al lui Adam sau al lui Dumnezeu?... Tinand cont ca Adam dormea, o fi durat ceva somnul lui - nu de alta, da' sa se oftice creationistii care masoara eonii in perioade de 24 de ore solare... :)))

[laurschepsis]

În prealabil postat de ARHANGHELUL

Oare nar fi putut sa o faca cum la facut pe om.

Doamne-ajuta!

Cu grauntele de inteligenta ce ne-a fost dat incercam de mii de ani, starniti de curiozitate, sa cuprindem in amanunt tot ce a creat Dumnezeu. Setea de cunoastere, e tot un dar oferit pentru a invata sa stapanim cele primite. Dar invatatul presupune rigoare, rabdare, temeinicie, nadejde, vointa, discernamant. Ne vin in minte intrebari la adresa lui Dumnezeu de genul celei puse de fratia ta. Ne lansam in ipoteze fara a avea o pregatire primara in aceasta directie, fara a fi terminat (uneori nici chiar a fi inceput) lucrarile elementare de zidire a noastra. Vrem sa intelegem dimensiuni Dumnezeiesti si ne inchipuim ca putem sa inghesuim infinitul in putinul nostru. Este evident ca nu se poate.

Si, atunci de ce ni le punem? Poate, pentru ca nu ne dam seama ca ele vin de la ala necurat, care, ce nu face ca sa nu ne ingrijim temeinic de propria persoana? Sau, macar sa ne mai amane putin. Putin cate putin, o zi dupa alta, pana cand ne trezim ca s-a cam terminat ratacirea noastra prin aceasta viata si ca s-a facut tarziu. Nu prea tarziu, dar oricum tarziu.

Draga frate, si eu, ca si dumneata, trebuie sa invatam sa ne smerim, adica, intre multe altele ce le presupune, sa realizam incomensurabilul dintre noi si cer. Distanta aceasta o putem acoperi cu, macar, un bob de mustar CREDINTA. Iar ACEASTA se zideste zilnic prin raportare inteleapta la Dumnezeu, prin rugaciune si fapta buna.

Iti spun toate acestea cu drag. Sa stii ca si mie imi este dat sa aud fel de fel de teorii legate de acest subiect si de altele asemenea. Le dau, deocamdata, deoparte pentru ca recunosc ca tin de alta etapa a cunosterii mele.

Doamne-ajuta!