Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #171  
Vechi 19.11.2011, 17:40:51
Dumitru73's Avatar
Dumitru73 Dumitru73 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2010
Locație: București
Mesaje: 5.788
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Laura19 Vezi mesajul
@ Dumitru. Parintii ar putea f. bine sa nu isi lase copii la televizor,calculator etc. Sa aiba un program strict. De televizor se pot chiar lipsi. Eu de ex. nu am avut cablu si internet cand eram mica, abia cand am intrat la liceu au bagat si ai mei cablu si internet. Si ma lasau la net asa cu masura, mai ales in timpul scolii. Iar mobil am avut tot in clasa a9a, cu toate ca ceilalti colegi din generala aveau toti. Inainte ii bodoganeam ca nu ma lasa,nu intelegeam de ce, dar acum le multumesc ca nu mi-am pierdut timpul si nu mi-am impuiat capul cu tot felul de prosti. E adevarat ca ai mei s-au ocupat numai de invatatura, activitati extra-scolare,sport ceva nu aveam voie sa fac, chit ca vroiam si simteam nevoia, dar nu e timpul pierdut. Recuperez acum. :D
Inainte, cand eram la gradinita,sc primara si generala ieseam afara si eram multi copii in parc si e adv ca faceam si prostii, dar era frumos. Alergam toata ziua si veneam acasa si dormeam bustean. Acum daca te uiti pe strada abia daca mai vezi 3-4 copii. Sunt efectiv obsedati de jocurile pe calculatori, mai ales baietii, si de desene animate, care sunt din ce in ce mai ciudate. Nu prea e bine sa stea copilul numai intre 4 pereti. Sedentarismul nu e sanatos.
"ar putea" spui.
dar daca ei se uita tot timpul, cum ar putea sa se impuna in fata copiilor?
e ca si cum parintii interzic copiilor sa fumeze, dar ei dau gata cate doua pachete pe zi.
nu are logica.
parintele uita mai mereu ca cea mai buna educatie este exemplul.
Reply With Quote
  #172  
Vechi 19.11.2011, 17:46:17
Dumitru73's Avatar
Dumitru73 Dumitru73 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2010
Locație: București
Mesaje: 5.788
Implicit

Citat:
În prealabil postat de George.m Vezi mesajul
...de cuvant parintesc plin de dragoste; prin ele, copiii nu primesc iubire si echilibru.
este un cuvant mare, dar pe care il uitam adesea.
este vreun parinte care sa spuna ca nu-si iubeste copilul? nu!
problema este cum se manifesta aceasta "iubire".
dar mai ales, considet eu, cum percepe copilul ce ii transmiti tu.
degeaba spui tu ca l-ai invatat numai lucruri bune si i-ai transmis doar dragoste, daca la el ajunge altceva, sau intelege altceva.
Reply With Quote
  #173  
Vechi 20.11.2011, 17:30:28
Delirul's Avatar
Delirul Delirul is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.02.2010
Locație: undeva-n Moldova
Religia: Ortodox
Mesaje: 476
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru Delirul
Implicit

Daca atunci cand au facut o pozna, iar copii fac destul de multe si cam in fiecare zi, ii bati ca sa-ti mai descarci nervii de peste zi atunci nu-i bine, iar cel care face asa ceva e un om daca nu lipsit de suflet atunci cu siguranta fara de inima. De asemeni nu-ti bate copii atunci cand gresesc neintentionat ci explica-le frumos si cu rabdare unde au gresit si cum pot sa se indrepte. SI noi, oameni in toata firea mai gresim, daramite ei care sunt in procesul de invatare si abia stiu sa mearga pe doua picioare.

Bataia este rupta din rai, iar acest lucru o spunea si parintele Cleopa, dar in scop educativ. Copilul cat este mic nu stie intotdeauna de vorba buna si anumite lucruri fiindca nu este trecut prin viata nu le intelege oricat i le-ai explica. Degeaba ii explici unui copil de 7 ani de zile ca te doare capul si esti obosit venind de la servici, ca va da rapid din cap cum ca a inteles dar cum te pui in pat ca sa te odihnesti cum incepe harmalaia. La varsta lui ai energie, nu stii ce inseamna responsabilitatea sau oboseala. Ei atunci merge sa-i dai o palmuta scurta dar nu cu nervi sau cu rautate doar atat cat sa simta oleaca pe pielea lui ca a facut ceva rau si sa se rusineze.Bataia in scop educativ nu presupune sa-i provoci copilului dureri mari, cum sunt cei care-si bat copii cu cureaua sau am mai auzit ca mai folosesc si furtunul, pana ii invinetesc ci presupune mai mult un gest prin care tu ca parinte ii arati ca nu esti de acord cu ceea ce a facut iar acest gest presupune si oleaca de durere, dar mai mult asa la mod simbolic, deoarece la varsta lui numai durerea fizica o intelege. Pana nu te frigi nu stii ca focul arde.

Foarte multi cred insa ca daca isi bat copii si o fac cu rautate, din dorinta de a-si descarca nervii, sub pretextul unei pozne, ca de este imposibil sa ai copii si acestia sa stea cuminti tot timpul, copii nu realizeaza nedreptatea ce li s-a facut. Copii sunt nestiutori, nu prosti, iar acesta este un aspect pe care putini il inteleg. Ei isi dau seama cand sunt tratati cu nedreptate chiar daca nu realizeaza constient lucrul acesta pe moment, dar il simt, iar cu timpul pe masura ce vor creste si vor intelege mai bine lumea, aducandu-si aminte de trecut vor ajunge sa te urasca ca parinte.De asemeni nu intotdeauna cand a gresit trebuie batut, errare humanum est fiindca ii vei creste cu complexe si vor ajunge sa faca parte din curentul emo. Daca in prealabil nu a fost avertizat asupra pericolului, de exemplu a spart o statuieta dar tu nu te-ai obosit sa-i spui ca bibelourile din casa nu sunt jucarii atunci ar fi absurd sa-l bati, ci mai corect ar fi sa te bati fiindca copilul nu avea de unde sa stie si era de datoria ta sa-i explici. Ei daca insa l-ai avertizat in prealabil asupra pericolului si tot a facut pozna o palmuta scurta peste obrajior, atat cat abia sa-l atinga, sa simta ca te-ai suparat, face minuni.Copii sa stiti ca tin la parinti, uneori poate chiar mai mult decat parintii tin la ei si daca nu ar fi neajutorati si-ar ajuta cu drag parintii. Ei nu fac pozne din rautate sau ca sa faca parintilor greutati, le fac din nestiinta sau curiozitate deoarece e normal sa-si puna foarte multe intrebari.
__________________
Omul a fost gîndit și făcut de Dumnezeu în deplină libertate și i s-au pus înainte toate condițiile pentru a-și împlini și trăi libertatea. Libertatea este darul minunat pe care l-a făcut Dumnezeu omului. Poate că prin nimic altceva Dumnezeu n-ar fi putut să-Și arate dragostea pe care ne-o poartă decît prin faptul că ne a dăruit deplina libertate de gîndire și de acțiune. ("Singuri in fata libertatii", Ieromonah Savatie Bastovoi)
Reply With Quote
  #174  
Vechi 21.11.2011, 17:14:08
Dumitru73's Avatar
Dumitru73 Dumitru73 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2010
Locație: București
Mesaje: 5.788
Implicit

cred ca ar trebui sa definim cuvantul "bataie".
este posibil ca nu toti sa intelegem acelasi lucru.
una e sa-ti tragi copilul de ureche si alta e sa-i invinetesti fundul cu cureaua.
Reply With Quote
  #175  
Vechi 21.11.2011, 21:13:44
Yasmina's Avatar
Yasmina Yasmina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.102
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Dumitru73 Vezi mesajul
cred ca ar trebui sa definim cuvantul "bataie".
este posibil ca nu toti sa intelegem acelasi lucru.
una e sa-ti tragi copilul de ureche si alta e sa-i invinetesti fundul cu cureaua.

...sau sa-l omori in bataie la propriu,cum au mai fost cazuri.
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
Reply With Quote
  #176  
Vechi 21.11.2011, 21:59:28
Yasmina's Avatar
Yasmina Yasmina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.102
Implicit

Ce inteleg eu prin"bataie"?
Doar o mica admonestare de genul unei scuturari corporale sau o palma pe umar cu rost de atentionare"hei,acum nu-i de joaca,discutam lucruri serioase".Durerea fizica ,traumele si sperieturile nu au ce cauta in educatia copiilor.

La polul opus,ma intreb ce este in capul parintilor pasivi sau chiar nesimtiti care permit copiiilor in public sa faca harmalaie,dezordine,zgomot cu nepasarea unora care au vata in urechi si bandaje pe ochi????
Sunt momente cand trebuie sa actionezi,sa faci ceva nu sa stai nepasator langa un copil care urla,bate din picioare si arunca lucruri.Copiii isi manifesta nevoia de atentie,vor sa fie antrenati intr-o conversatie captivanta,intr-o activitate.
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
Reply With Quote
  #177  
Vechi 23.03.2013, 20:27:06
Annyta
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Ieromonah Savatie Baștovoi - Despre blândețe și asprime

„Învățați de la Mine, că sînt blînd și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre”, a zis Hristos. Acest îndemn trebuie înțeles alături de alte îndemnuri și porunci date de Mîntuitorul lumii: „Iubiți vă unii pe alții, iertați și vi se va ierta, cunoașteți adevărul și adevărul vă va face liberi.” De felul în care înțelegem aceste cuvinte depinde mîntuirea noastră.

........

De această dată mi am propus să discutăm înțelesul cuvintelor „blînd” și „smerit” în contextul toleranței și corectitudinii politice promovate de lumea nouă în care am pășit. Reprezintă oare blîndețea și smerenia creștină o manifestare a toleranței în sensul ei nou și un temei al corectitudinii politice? Sau, altfel zis, reprezintă oare corectitudinea politică și toleranța de tip globalist o formă a blîndeții sau smereniei în sens creștin? Răspunsul la această întrebare se conține chiar în exemplul lui Hristos.

Din cuvintele „învățați de la Mine, că sînt blînd și smerit cu inima” trebuie să înțelegem că Hristos este măsura blîndeții și a smereniei spre care sîntem chemați să tindem. De asemenea înțelegem că blîndețea și smerenia nu exprimă un anumit tip de comportament exterior, ci sînt o stare a inimii. Din acest motiv nu trebuie să confundăm supunerea de rob, caracteristică omului constrîns de legi sau circumstanțe, cum ar fi pierderea locului de muncă sau a imaginii sociale, și starea omului liber, care este blînd și smerit în virtutea desăvîrșirii sale lăuntrice. Doar astfel trebuie să înțelegem îndîrjirea Sfinților Mucenici de a înfrunta neadevărul cu prețul vieții, rămînînd totodată smeriți și blînzi, asemenea lui Hristos.

..........

Lumea modernă i a iertat pe cei care au inventat și folosit arma atomică și biologică, după cum și pe cei care infectează popoare întregi prin alimentele modificate genetic sau cele fabricate prin folosirea substanțelor toxice. Contemporanii noștri preferă o femeie care își ucide copilul în pîntece unei mame care și a lovit copilul peste fund. Legile moderne favorizează și întrețin această realitate, modificînd însăși concepția morală și juridică despre crimă, dar și despre ceea ce înseamnă relațiile interumane în complexitatea lor.

Fără îndoială, ne aflăm în fața unei civilizații făurite ca o replică la civilizația creștină, nu altfel decît prin inversarea sau răstălmăcirea valorilor fundamentale ale creștinismului: dragostea, blîndețea, smerenia. O civilizație a „nonviolenței” care practică scaunul electric, experimentează arma biologică, diversele vaccinuri sau alimente artificiale și modificate genetic pe popoarele din lumea pe care o numesc „a treia”. În această nouă lume un părinte care i dă o palmă la fund copilului său este un infractor, iar un tată care ucide un cîine vagabond ce tocmai i a sfîșiat copilul este pedepsit de lege. Ce să mai spunem de înțeleptul Solomon, de a cărui judecată se minuna tot Orientul, dar care, fără îndoială, ar fi fost lipsit de drepturile părintești de instanțele europene pentru sfaturile pe care le dădea părinților: „Cine cruță toiagul, își urăște copilul, iar cel care îl iubește îl ceartă la vreme” (Pildele lui Solomon 13, 24)!

În viziunea biblică așa numita toleranță este mai degrabă asociată nepăsării, iar copilul nepedepsit devine rușinea părinților. Dragostea și grija nu pot fi manifestate în afara certării sau a pedepsei. Însuși cuvîntul pedeapsă, care în limba română a venit din greacă, înseamnă pedagogie, educație.

Pedepsele așa zise „nonviolente”, impuse de pedagogia modernă, aduc frustrări și complexe multiple în comparație cu tradiționala palmă la fund. A izola copilul sau a l pune cu fața la perete este mult mai cumplit pentru personalitatea sa în formare decît o pedeapsă corporală, care însă nu l face să se simtă exclus. Pedepsele psihologice vizează în special personalitatea copilului. Riscul unor astfel de pedepse este dublu. Primul este acela că copilul devine marcat de condiția sa de exclus, și aceasta se întîmplă în cazul copiilor sensibili. Al doilea pericol, care nu este mai mic, este acela că copilul își învinge conștiința și nu mai consideră o rușine excluderea sa, adică își trăiește condiția de pedeapsă ca pe o condiție normală. Acești copii vor deveni acei adulți care, mai mult decît orice, se tem să și piardă locul de muncă.

Eroarea principială a pedagogiei moderne este aceea că îl vede pe copil separat de părinte, adică propune o relație conflictuală dintru început, și tot procesul educației decurge doar prin prisma acestui conflict care este indus artificial. Conflictul dintre părinți și copil, pe care atît de mult și l dorește societatea contemporană, intervine abia în momentul în care copilul a fost infectat cu antivalori și proaste deprinderi prin intermediul desenelor animate, al revistelor sau jocurilor electronice pentru copii. Statul totalitar încurajează acest tip de produse odată cu ideea că orice copil, pentru a și forma o personalitate complexă, trebuie lăsat să se dezvolte liber. În orice caz, societatea contemporană substituie părintele statului, văzînd în părinți simpli reproducători și întreținători ai copilului, deoarece părintelui i se inoculează la toate nivelele ideea că amestecul în viața personală a copilului este o impietate, un atac la personalitatea lui, un abuz.

Într adevăr, copilul este o persoană și are o personalitate, dar care nu poate fi contrapusă personalității și autorității părintelui, pentru că personalitatea copilului este în formare, iar această formare trebuie să depindă în totalitate de părinte. Copilul crește după chipul și asemănarea părinților, și aceasta este o lege dumnezeiască ce asigură trăinicia genetică și sufletească a genului uman. Or, pedagogia modernă nu are alt scop decît dărîmarea autorității părintelui, pregătind tipul de educație pe care statul o impune, adică o educație individualistă care separă pe tată de fiu și pe frate de frate, în favoarea statului. Omul modern este determinat să se considere un nou început, independent de restul lumii și chiar de propriii părinți, și nu observă că prin aceasta își taie rădăcinile, transformîndu se într un experiment nefericit.

Separarea copilului de părinte trebuie să se facă în mod firesc, odată cu maturizarea, după rînduiala firii. Dacă această separare se face din pruncie – așa cum își doresc organizațiile ce trîmbițează drepturi ale copiilor împotriva propriilor părinți –, atunci se aseamănă cu ruperea unui fruct verde. Este adevărat că un fruct verde se păstrează mai mult și poate fi transportat mai ușor, dar este la fel de adevărat că nu are dulceața fructului rupt la bună vreme. La fel este și omul modern, care poate fi mutat oricînd și oriunde, dar care este din ce în ce mai lipsit de adevăratele calități umane. Un astfel de individ, care crește în afara autorității părintești, va recunoaște în schimb autoritatea deplină a statului, în virtutea unor fobii inconștiente, dobîndite în urma pedepselor psihologice la care a fost supus în copilărie. Căci statul ideal, în accepțiunea totalitarismului modern, este acela care își subordonează cetățenii fără ajutorul poliției și al armatei, doar prin tortura psihologică.

Mă gîndesc cu groază la faptul că eu aș fi putut fi despărțit în copilărie de mama pentru că s a întîmplat să mi mai tragă cîte o palmă la fund cînd mă încăpățînam să n o ascult. Și totuși astfel de despărțiri se fac azi în state precum Germania, Italia sau Franța. De altfel mă îngrozește în egală măsură gîndul că, dacă nu aș fi fost plesnit la timp, puteam să ajung unul dintre cei care nu și iubesc părinții, ceea ce este poate cea mai cumplită dramă, o eroare ontologică.
Cu toate acestea ar fi nedrept să căutăm în Evanghelie o întemeiere a violenței, deoarece Hristos este Cel care a desființat pedepsele corporale și răzbunările vetero testamentare. Totuși nu putem să nu constatăm extremele la care ajunge uneori propaganda nonviolenței, în special în relațiile părinte copil.

Pedepsele corporale sînt inevitabile în procesul de educație copilului dintr-un motiv foarte simplu: la prima vîrstă copilul nu poate percepe decît durerea și plăcerea. Copilului îi sînt străine noțiuni precum rău sau bine, cunoașterea lui limitîndu-se doar la deosebirea a ceea ce este periculos/dureros de ceea ce este folositor/plăcut. Din acest motiv copilul este lovit de părinte atunci cînd încearcă un lucru periculos, cum ar fi să umble la plita de gaz sau la priză pentru ca el să asocieze fapta de a umbla la gaz sau priză cu durerea. Este de prisos să mai spunem că a nu proceda astfel înseamnă a nu-ți iubi copilul.

Relațiile interumane pot presupune gesturi de o anumită violență, care însă să nu fie în afara firescului. Gesturile violente fac parte din limbajul corpului, la fel ca și gesturile de afecțiune sau nemulțumire, contribuind la înlesnirea comunicării. De pildă, mama își amenință copilul că îl va bate, mimînd bătaia sau lovindu l ușor, nu pentru a și satisface o pornire agresivă, ci pentru a l opri de la comiterea unei fapte rele sau periculoase. Același limbaj era normal odinioară și în relația stăpîn rob, ceea ce mi se pare mai uman decît teroarea psihologică și umilirea prin amenințarea cu demiterea practicată de patronii moderni.

Scena izgonirii tîrgoveților din templu trebuie citită în același context al normalității, debarasîndu ne de prejudecățile propagandei corectitudinii politice. Canoanele apostolice prevăd caterisirea preotului care lovește pe cineva la mînie. Este absurd să presupunem că Sfinții Apostoli au stabilit acest canon fără să l raporteze la Hristos. În baza acestui canon i a fost retras Sfîntului Nicolae dreptul slujirii, care, într o polemică sinodală, l a pălmuit pe ereticul Arie. Noaptea, Hristos i a înmînat Sfîntului Nicolae Evanghelia, redîndu i slujirea. Prin urmare există un echilibru între literă și Duh, echilibru pe care îl dictează însăși conștiința umană și pe care îl desăvîrșește dragostea.

Last edited by Annyta; 23.03.2013 at 20:41:10.
Reply With Quote
  #178  
Vechi 23.03.2013, 20:36:10
Annyta
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Îmi pare rău că postarea anterioară este lungă, sper totuși să vă bucurați de ea și poate să vă spuneți opinia.
Pe mine m-a pus pe gânduri: nu îmi place ideea de bătaie, nici nu am crescut copii, dar din cele de mai sus rezultă că o palmă la fund este preferabilă unor pedepse de genul ”stai la colț” sau ”du-te în camera ta”. Ce părere aveți?
Reply With Quote
  #179  
Vechi 24.03.2013, 01:29:34
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.757
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Annyta Vezi mesajul
Îmi pare rău că postarea anterioară este lungă, sper totuși să vă bucurați de ea și poate să vă spuneți opinia.
Pe mine m-a pus pe gânduri: nu îmi place ideea de bătaie, nici nu am crescut copii, dar din cele de mai sus rezultă că o palmă la fund este preferabilă unor pedepse de genul ”stai la colț” sau ”du-te în camera ta”. Ce părere aveți?
Toate aceste forme de pedepse sunt bune. Dar, dintre toate, "du-te in camera ta", daca nu e urmata de o sarcina primita (spre exemplu un subiect de meditat) e mai lipsita de eficienta.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com
Reply With Quote
  #180  
Vechi 27.03.2013, 03:45:34
Miha-anca
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Nu stiu daca a amintit cineva despre Pedagogia lui Kant.
Este bataia rupta din Rai? Categoric, da, daca il intrebati pe Kant.
A scris si o carte intitulata "Pedagogia".
Scoala din totdeauna a fost legata de disciplina; lipsa disciplinei, vedem bine in zilele noastre, e catastrofala. Sunt copii, care inteleg din prima si nu au probleme a asculta, a se concentra si a fi elevi buni. sunt insa si din aceia, pe care cate o "atentionare" din cand in cand ii ajuta sa invete mai bine. Acestea le spune Immanuel Kant, marele filosof.
Am gasit si un articol care vorbeste in termenii lui Kant:
http://www.derlogea.ro/ro/3-aikido-p...itoare-qbtaiaq
Nu am citit tot articolul, dar urmeaza sa il citesc.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Imparatia Cerurilor este Raiul? Care este Pamantul celor blanzi? Florin-Ionut Din Noul Testament 279 11.07.2014 17:23:24
Este Este permisa slujba logodnei pe perioada postului? pompi Preotul 16 21.03.2011 20:32:41
Unde este iubire, acolo este Dumnezeu NECTARIE Generalitati 1 07.01.2011 15:27:11
Bataia e rupta din rai ! Oare ? Rodica50 Intrebari utilizatori 20 14.11.2010 09:56:49
Este nevoie de intermediari intre noi si Hristos sau este suficienta credinta in El? maria-luisa Generalitati 41 05.01.2010 21:35:11