Spovedanie

[dobrin7m]

În prealabil postat de cristiboss56

Uşurându-se neîncetat de mulţimea păcatelor sale, prin deasa mărturisire, acestea rămân tot mai puţine.

Cine se spovedeşte des, are mare uşurinţă întru a-şi cerceta cu amănunţime cugetul şi a-şi afla numărul păcatelor sale.
Deoarece, uşurându-se neîncetat de mulţimea păcatelor sale, prin deasa mărturisire, acestea rămân tot mai puţine. Pentru aceasta, poate şi el să le găsească mai bine şi să şi le amintească.
Iar cel care nu se mărturiseşte des, datorită numărului mare de păcate care se îngrămădesc asupra lui nu poate nici să le afle ca amănunţime şi nici să şi le amintească, ci, de multe ori, uită multe şi grele păcate de ale sale care, dacă rămân nemărturisite, rămân, prin urmare, şi neiertate.
Pentru aceea, diavolul are să i le amintească în ceasul morţii sale, şi atât de mult îl va stânjeni, încât îl vor trece sudorile morţii şi va plânge, sărmanul, dar fără nici un folos, fiindcă atunci nu mai poate să le mărturisească.

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare pentru suflet, Editura Fotini, 2007, p. 179)

Frumos citat si de folos. Da, asa cred si eu, marturisirea deasa, ajuta sa nu facem uitat nici un pacat.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de cristiboss56

Uşurându-se neîncetat de mulţimea păcatelor sale, prin deasa mărturisire, acestea rămân tot mai puţine.

Cine se spovedeşte des, are mare uşurinţă întru a-şi cerceta cu amănunţime cugetul şi a-şi afla numărul păcatelor sale.
Deoarece, uşurându-se neîncetat de mulţimea păcatelor sale, prin deasa mărturisire, acestea rămân tot mai puţine. Pentru aceasta, poate şi el să le găsească mai bine şi să şi le amintească.
Iar cel care nu se mărturiseşte des, datorită numărului mare de păcate care se îngrămădesc asupra lui nu poate nici să le afle ca amănunţime şi nici să şi le amintească, ci, de multe ori, uită multe şi grele păcate de ale sale care, dacă rămân nemărturisite, rămân, prin urmare, şi neiertate.
Pentru aceea, diavolul are să i le amintească în ceasul morţii sale, şi atât de mult îl va stânjeni, încât îl vor trece sudorile morţii şi va plânge, sărmanul, dar fără nici un folos, fiindcă atunci nu mai poate să le mărturisească.

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare pentru suflet, Editura Fotini, 2007, p. 179)

Tot Sfîntul Nicodim Aghioritul ne invită la Împărtășirea deasă:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=249

[dobrin7m]

Flrorin, parerea mea este ca acest subiect este o polemica inutila care secatuieste resurse ce ar putea fi folosite mult mai bine.

Nimeni nu este impotriva impartasirii dese ci despre cum este inteleasa aceasta impartasire deasa. Adica daca nu exista spovedanie deasa, si marturisirea tuturor pacatelor, nu are cum sa fie nici impartasire deasa.

Cristian nu a spus aici ca nu trebuie sa te impartasesti des ci a spus cat de folos este sa te spovedesti des. iar o spovedanie deasa duce si la o impartasire deasa.

Parca am cazut de acord ca toate pacatele trebuie spovedite.
Atunci chiar nu vad pentru ce sa se continue polemica?

Te spovedesti cat mai des, marturisesti toate pacatele tale si te impartasesti asa cum iti spune duhovnicul. Daca duhovnicul considera ca trebuie sa te impartasesti saptamanal asa faci, daca duhovnicul considera ca trebuie sa ti un canon o perioada de timp trebuie sa asculti. Alftel , chiar nu stiu de ce s-ar mai da canoanele, de ce mai exista oprirea de la impartasanie diferite perioade de timp in functie de greutatea pacatului.
Chiar e inutila aceasta polemica si nu duce la nimic bun.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de dobrin7m

Flrorin, parerea mea este ca acest subiect este o polemica inutila...

Mihaela,

Dacă ai fi citit linkul pe care l-am postat, ai fi văzut că Sfîntul Nicodim Aghioritul leagă Spovedania de Împărtășanie. Asta ca să fiu sincer cu mine și cu voi.

”Inainte de împărtăşire, omul trebue să facă cuvenita pregătire, adică se spovedeşte, îşi înfrânge inima, se îndreptează, se umileşte, este atent la sine, se păzeşte pe cât este cu putinţă de gândurile pătimaşe şi toată răutatea.”

”Aceasta o adevereşte şi Sfântul Anastasie al Antiohiei: "De se va întâmpla să greşim, oare care greşale mici şi de iertat, ca nişte oameni ce suntem, fie cu limba, sau cu urechile, sau cu ochii sau ne înşelăm şi cădem în mândrie, sau în întristare sau în mânie, sau în altceva asemenea, să ne osândim pe noi înşine şi să ne spovedim lui Dumnezeu şi aşa să ne împărtăşim, crezând că Sfânta împărtăşanie ne curăţă de aceste păcate mici; dar nu şi de cele grele, rele şi necurate, pe care le-am făcut.”

”Si deşi spovedania şi facerea canonului pot ierta păcatele, totuşi este necesară Sfânta împărtăşanie pentru iertarea păcatelor. Deoarece aşa cum la o rană infectată se scot mai întâi viermii, apoi se taie părţile cele putrede şi se pune alifie pentru tămăduire, căci dacă o lasă revine din nou la starea dintâi; tot aşa este şi cu păcatul: spovedania scoate viermii, împlinirea canonului taie cele putrede, apoi Sfânta împărtăşanie este ca o alifie, care tămădueşte (Matei 12,45). Pentru că dacă nu va lua Sfânta împărtăşanie, bietul păcătos vine iarăşi la starea dintât şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia, mai rele ca cele dintâi.”

”Pe când, ca să se împărtăşească, nu trebue nici bani să cheltuiască, nici departe să umble, nici să se expună la primejdii. Ajunge numai dă facă o spovedanie cu inimă înfrântă, cu împlinirea canonului şi pregătire, şi îndată pot să se bucure şi să devină un trup şi un sânge cu Hristos.”

”De aceea şi dumnezeescul Gură de aur zice: Cele Sfinte celor sfinţi trebue să fie date şi nu celor necuraţi şi întinaţi. Si voind ca să arate deosebirea sfinţilor, zice: "Nici un păcătos să nu se apropie să se împărtăşească. Totuşi nu zic nici un păcătos, Pentru că mai întâi decât pe alţii, pe mine mă opresc de dumnezeeasca Masă. Deci nu zic "nici un păcătos", ci nimenea să nu se apropie de Sfintele Taine rămânând păcătos. Adică nimeni nespovedil şi nepocăit; deoarece ştiu că toţi suntem supuşi păcatului şi canonisirii şi că nimeni nu se poate lăuda că are inima curată de păcat. Dar nu acesta este răul, că adică nu avem inima curată, ci Pentru că nu ne apropiem de Hristos, Care poate să ne curăţească. Iar Teodoret zice: "Cei care se împărtăşesc cu Dumnezeeştile Taine, unii se împărtăşesc ca oaie, adică cei desăvârşiţi în virtute; iar alţii ca capre, adică acei care îşi curăţă întinăciunea păcatului prin pocăinţă.”

”Dacă acest fel de jertfe aducem lui Dumnezeu şi dacă avem, ca oameni, oarecare mici greşeli, putem să ne apropiem de Sfânta împărtăşanie, cu frică, cu cutremur şi cu umilinţă, aşa cum s-a apropiat de Hristos, femeea ce avea curgere de sânge, plângând şi tremurând. Pentru că este şi păcat de moarte, este şi păcat nu de moarte şi păcat pentru tămăduire. Totuşi pocăinţa cea adevărată pe toate le poate tămădui. Pentru că altă iertare are acel care se apropie de Sfintele Taine şi se împărtăşeşte cu frică, cu cutremur, cu spovedanie şi umilinţă şi altă osândă are acel care se împărtăşeşte fără frică şi cu defăimare.”

Concluzia Sfîntului:

”Deci acum nu trebue altceva decât numai să ne pregătim cu cuviincioasa pregătire, cu înfrângerea inimii, cu spovedanie şi împlinirea canonului şi aşa să ne apropiem de Sfintele Taine cu frică şi cu cutremur ca să ne împărtăşim.”

[dobrin7m]

asa deci. spovedanie deasa, si apoi impartasire dupa cum ne indruma duhovnicul. Am facut progrese mari fata de acum 3 zile cand sustineai impartasirea fara spovedanie.

Slava Domnului!

iaca un subiect lamurit.

PS. Sigur ca am citit Sf. Nicodim Aghioratul si si eu sunt intru totul de acord cu aceste cuvinte:
"”Deci acum nu trebue altceva decât numai să ne pregătim cu cuviincioasa pregătire, cu înfrângerea inimii, cu spovedanie şi împlinirea canonului şi aşa să ne apropiem de Sfintele Taine cu frică şi cu cutremur ca să ne împărtăşim.”

[dobrin7m]

si ca sa fiu si eu corecta cu tine Florin iata aici un articol:

http://www.teologie.net/2013/08/07/i...ie-preoti-bor/

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de dobrin7m

si ca sa fiu si eu corecta cu tine Florin iata aici un articol:

http://www.teologie.net/2013/08/07/i...ie-preoti-bor/

L-am citit deja și i-am scris lui Pruteanu să comenteze citatele. Răspunsul lui este:

”Bună.
Mă bucur că vă împărtăşiţi mai des.
Eu aş putea să dau de 2 ori mai multe citate, de la foarte diverşi părinţi şi teologi, care spun contrariul.
Nu trebuie să confundăm pocăinţa înainte de împărtăşire cu spovedania înainte de împărtăşire. Pocăinţa nu se reduce la spovedanie şi nu orice spovedanie este şi pocăinţă (din păcate). De aceea, nu mă voi apuca să comentez abordările care mi se par înguste, mai ales că şi traducerile sunt foarte inexacte...”

Subiectul rămîne deschis, lucrurile nefiind clare pentru mine. Depinde ce însemna Spovedania pentru Sfîntul Nicodim Aghioritul. Acasă am cartea lui Ioan Ică Jr. care cuprinde teza lui Nicodim Aghioritul vizavi de deasa Împărtășire, o să caut textul acolo. Și, da, depinde și de traducere.

Cert este că:

1. Trebuie să ne împărtășim la fiecare Liturghie, în cazul nostru săptămînal. Ne obligă Canonul 9 apostolic și nenumărați Sfinți Părinți subliniază asta. Altfel, Liturghia își pierde scopul.
2. Împărtășirea rară e periculoasă. La fel, cu destule texte care susțin asta.
3. Trebuie să fim într-o stare de pocăință continuă. Fără căința sinceră și hotărîrea fermă de a nu mai comite acele păcate, nici Spovedania nu rezolvă mare lucru, fie ea și deasă.
4. Dacă într-adevăr raportul Spovedanie : Împărtășire trebuie să fie neapărat 1 : 1, atunci și preoții, și călugării trebuie să facă așa, nu numai mirenii. Adică cel puțin o dată pe săptămînă, înainte de Liturghie, fiecare preot să se întîlnească cu duhovnicul său. Acum și mergînd înapoi pînă în vremurile ucenicilor Apostolilor, Spovedanie obligatorie înainte de fiecare Împărtășire pentru orice creștin ortodox.

[DragosP]

În prealabil postat de Florin-Ionut

4. Dacă într-adevăr raportul Spovedanie : Împărtășire trebuie să fie neapărat 1 : 1, atunci și preoții, și călugării trebuie să facă așa, nu numai mirenii. Adică cel puțin o dată pe săptămînă, înainte de Liturghie, fiecare preot să se întîlnească cu duhovnicul său. Acum și mergînd înapoi pînă în vremurile ucenicilor Apostolilor, Spovedanie obligatorie înainte de fiecare Împărtășire pentru orice creștin ortodox.

Eu nu cred că-i tocmai aşa. Eu cel puţin, am sesizat câteva diferenţe între un preot şi un mirean.

[fallen]

În prealabil postat de adam000

In cartea sa Celalalt Noica, parintele Rafail Noica dadea un sfat (pe care nu am cum sa il redau cu exactitate intrucat nu mai am cartea linga mine, asa ca am sa exprim ce am inteles eu), cum ca noi ar trebui sa ne rugam pt duhovnicii nostrii - atunci cand mergem la spovedanie, sa mergem cu rugaciune la Dumnezeu pentru duhovnic, ca sa ii puna Dumnezeu duhovnicului nostru cuvant folositor pt noi. Si zicea parintele ca daca noi ne rugam asa la Dumnezeu (pentru ca duhovnicul si el se roaga pt noi), sa retinem primul cuvant pe care ni-l spune duhovnicul ca este de la Dumnezeu si sa nu cerem explicatii detaliate si amanuntite, ca nu cumva sa il fortam pe duhovnic sa intervina el ca om si sa incerce sa ne explice el ca om, ci sa punem acel cuvant al duhovnicului in inima noastra si sa incercam cu rugaciune sa il implinim, caci Dumnezeu ne va descoperi intelesul acelui cuvant care a fost pentru noi, chiar daca mai tarziu, daca ne rugam.

Deci data viitoare cand mergi la spovedanie roaga-te la Dumnezeu sa iti dea cuvant de folos prin duhovnicul tau. Si apoi retine sfatul si roaga-te la Dumnezeu sa te ajute sa intelegi cum sa il implinesti si sa te ajute sa il implinesti.

Asa fac mereu, chiar daca nu citesc rugaciunile din carte mot-a mot, cel putin un gand bun tot am pt d-lui. Recunosc insa ca de data asta nu eram sigura ca se poate sa ma spovedesc dupa slujba de vecernie din ajunul Schimbarii la fata, asa ca rugaciunile dinaintea sf taine a spovedaniei le-am citit cam pe fuga si cam superficial, siin plus sunt si foarte emotionata (imi bate inima tare, etc) inainte de fiecare spovedanie, si nu stiu daca din cauza faptului in sine sau de frica sa nu ma cheme al meu acasa inainte sa apuc sa o fac.

Ceea ce nu inteleg insa este de ce cand mi s-a pus o intrebare inafara de ce scrisesem eu pe lista, in loc sa spun adevatele cauze, am spus-o pe cea presupusa de mine. Iar adevaratele cauze mi le-am amintit abia cand am ajuns acasa si mi le-a reamintit al meu (adica era vorba despre cauzele neintelegerilor dintre noi). Iar ce am uitat sa zic intr-adevar omisesem sa trec si pe lista, nu era suta la suta un pacat ci mai mult o presupunere, ar fii trebuit sa intreb daca e sau nu e.
Din ce mi-a spus duhovnicul as putea sa inteleg mai multe lucruri, insa unul din ele ma indoiesc ca aia ar fi vrut sa insemne; celalat lucru care s-ar putea intelege ar fii intr-adevar mai plauzibil. Cred ca pana la urma o sa inteleg, daca nu cumva o sa apuc sa mai intreb, pe el sau pe altcineva (in masura). Nu m-as jena sa va cer si dvs parerea dar am intels ca nu e bine sa faci publice discutiile pe care le ai cu duhovnicul mai ales la sfanta taina a spovedaniei.

Inca o intrebare: asa cum noi, mirenii, mai vorbim pe aicea ca nu suntem multumiti de duhovnic, ca vrem sa-l schimbam, ma intreb daca nu cumva exista si situatia inversa, ca duhovnicul sa nu fie multumit de noi si de evolutia noastra spirituala, si ce s-ar putea face in acest sens? Pana la urma e si el om, nu e din fier, probabil e neplacut si frustrant si pt dlui cand vede ca cineva nu pricepe, nu asculta, se incapataneaza, crede ca stie/face mai bine si apoi vine si da vina ca sfatul n-a fost bun sau ca Dumnezeu il nedreptateste... oare dansii ce-ar crede, ce-ar simti sa vada cum comentam noi pe forumuri ce-am vorbit si ce sfaturi am primit de la ei, la fel cum facem de exemplu si cand venim de la doctor?

[Florin-Ionut]

Dragoș,

În prealabil postat de DragosP

Eu nu cred că-i tocmai aşa. Eu cel puţin, am sesizat câteva diferenţe între un preot şi un mirean.

Există diferențe, dar Nicodim Aghioritul nu le menționează mai sus.

Este vreo derogare specială pentru preoți, din moment ce se împărtășesc fără Spovedanie înainte de fiecare Liturghie? Dacă da, să vedem sursa.