Nebunie

[stiucarul]

Imi cer scuze, sunt nou printre voi
am un prieten care a cam luat-o prin aratura si nu stiu cum sa il ajut
va ror sa imi recomandati un preot bun in judetul constanta
va multumesc!

[Copacel]

În prealabil postat de stiucarul

Imi cer scuze, sunt nou printre voi
am un prieten care a cam luat-o prin aratura si nu stiu cum sa il ajut
va ror sa imi recomandati un preot bun in judetul constanta
va multumesc!

Mai exact ce a facut ?

[stiucarul]

Este depresiv... grav, deja cred ca e cronic
Nu stie ce e cu el, ne intreaba pe toti ce sa faca el cu viata lui.... si alte intrebari tampite. orice raspunsuri ii dam, el repeta in continuare aceleasi intrebari.
Avea pana de curand o viata normala: loc de munca stabil, sotie, prieteni.... se pare ca o sa le piarda in curand pe toate.... i-a innebunit de cap inclusiv pe parintii lui.
A avut si o tentativa de sinucidere, a fost si internat, a urmat un tratament specific si parea ca incepe sa isi revina. A renuntat insa din proprie initiativa la tratament si a luat-o iar pe campii. Dupa multa munca de lamurire, a reluat de curand tratamentu, dar pare ca nici ala nu isi mai face efectul... sau poate dureaza mai mult...
Oricum, pastilele nu ar fi decat o solutie temporara. Ma gandesc ca poate o discutie cu un preot cu har ar putea sa il readuca pe drumul normal. Daca cunoasteti vreunul....

[Copacel]

În prealabil postat de stiucarul

Este depresiv... grav, deja cred ca e cronic
Nu stie ce e cu el, ne intreaba pe toti ce sa faca el cu viata lui.... si alte intrebari tampite. orice raspunsuri ii dam, el repeta in continuare aceleasi intrebari.
Avea pana de curand o viata normala: loc de munca stabil, sotie, prieteni.... se pare ca o sa le piarda in curand pe toate.... i-a innebunit de cap inclusiv pe parintii lui.
A avut si o tentativa de sinucidere, a fost si internat, a urmat un tratament specific si parea ca incepe sa isi revina. A renuntat insa din proprie initiativa la tratament si a luat-o iar pe campii. Dupa multa munca de lamurire, a reluat de curand tratamentu, dar pare ca nici ala nu isi mai face efectul... sau poate dureaza mai mult...
Oricum, pastilele nu ar fi decat o solutie temporara. Ma gandesc ca poate o discutie cu un preot cu har ar putea sa il readuca pe drumul normal. Daca cunoasteti vreunul....

Orice preot are har.Sa se duca la spovedanie la cea mai apropiata bisierica de locuinta sa, sa se spovedeasca si
toate astea vor inceta.

[AlinB]

Harul preotesc nu tine, in contextul asta, de lecuirea imediata si definitiva a nebuniei patologice.

Iar daca e o alta cauza (de ordin pshologic, duhovnicesc) si aia din jur nu reusesc sa priceapa (asa cum pare)...e de compatimit, desi nimic nou si iarasi, in cazuri de genul asta preotii in general nu pot face prea multe, ei lucreaza in general cu oameni care ajung acolo pe picioarele lor (nu impinsi de altii) si au cat de cat o intelegere a problemelor/vinei care o poarta.

Sigur, asta nu inseamna ca nu trebuie incercat.

[heaven]

În prealabil postat de stiucarul

Este depresiv... grav, deja cred ca e cronic
Nu stie ce e cu el, ne intreaba pe toti ce sa faca el cu viata lui.... si alte intrebari tampite. orice raspunsuri ii dam, el repeta in continuare aceleasi intrebari.
Avea pana de curand o viata normala: loc de munca stabil, sotie, prieteni.... se pare ca o sa le piarda in curand pe toate.... i-a innebunit de cap inclusiv pe parintii lui.
A avut si o tentativa de sinucidere, a fost si internat, a urmat un tratament specific si parea ca incepe sa isi revina. A renuntat insa din proprie initiativa la tratament si a luat-o iar pe campii. Dupa multa munca de lamurire, a reluat de curand tratamentu, dar pare ca nici ala nu isi mai face efectul... sau poate dureaza mai mult...
Oricum, pastilele nu ar fi decat o solutie temporara. Ma gandesc ca poate o discutie cu un preot cu har ar putea sa il readuca pe drumul normal. Daca cunoasteti vreunul....

A luat tratament medicamentos, dar psihoterapie a facut? Doar medicamentele nu ajuta prea mult, se merge in paralel.
Deasemenea, suportul prietenilor si al familiei este foarte important.Un duhovnic bun poate ajuta si el.
Sportul este deasemenea indicat + o alimentatie sanatoasa.
Este important ca omul sa fie abordat in procesul de vindecare ca un intreg: trup - minte - spirit.

[AlinB]

Omul care a prezentat situatia nici nu i s-a parut important sa spuna de la ce i se trage problema deci ce sperante ai la o abordare corecta?

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de stiucarul

Avea pana de curand o viata normala: loc de munca stabil, sotie, prieteni.... se pare ca o sa le piarda in curand pe toate.... i-a innebunit de cap inclusiv pe parintii lui.

Necunoscînd suficiente detalii despre acest om şi neavînd vreo responsabilitate terapeutică în privinţa lui îmi îngădui să îmi imaginez următoarele:
1) Avea o viaţă normală? Bine că a terminat cu ea! În lumea noastră tot ce e normal e suspect. Ce e bun într-o viaţă normală, azi, în lume, în România?
2) Loc de muncă stabil - poate că stabilitatea nu e deloc cel mai folositor lucru, mai ales când te afli în locul nepotrivit pentru tine. Poate că acest om nu mai e dispus să facă un idol din locul de muncă şi din stabilitatea lui. Poate a întrezărit ceva nou şi mult mai folositor pentru el dar nu reuşeşte încă să conştientizeze suficient, să formuleze, să planifice, să elaboreze...
3) Soţie? De obicei căsătoriile sunt întemeiate pe curvie mascată şi pe interese meschine. Valabil pentru ambele sexe. Abia acum se poate testa dacă are o soţie adevărată sau dacă nu cumva intrase mai demult într-o încurcătură cu o doamnă, ca să spun aşa....
4) Prieteni? Vorbe mari. Iată, e timpul să se afle cam câte parale face prietenia lor.
5) Părinţii .... Cu siguranţă oameni bine-intenţionaţi şi iubitori. Cine nu-şi iubeşte copilul? Dar poate că ei sunt primii care au pus, cândva, bazele nenorocirii acestui om - dacă o trăi vreo nenorocire cu adevărat...

E posibil ca nebunia unui om să fie modul în care acela caută, pe o cale percepută ca nebunească, să îşi menţină ultima fărâmă de sănătate şi de sens al vieţii personale. Dar presiunea conformistă, uniformizatoare a grupului striveşte orice şansă de a fi şi a deveni şi omul poate, da, să înnebunească cu adevărat de atâta grijă şi iubire din partea semenilor, a unor sclavi submediocri bine antrenaţi şi împăcaţi în dezastrul lor subiectiv cu condiţia sclaviei fără speranţă.

E posibil ca acest om să vrea o viaţă nouă, adevărată, nu o minciună ca până acum. E posibil, însă, orice altceva. Cine poate spune?
Deocamdată pare victima unei lumi şi a unei condiţii în care a jucat rolul ţapului ispăşitor. Doar cei buni, cei cărora le pasă cu adevărat, pot ajunge la un pas de nebunie sau chiar înnebunesc. Ceilalţi sunt prea împietriţi să îşi facă vreo grijă substanţială, sunt deja resemnaţi cu condiţia lor comodă de muribunzi cronici care îşi întreţin reciproc cavourile. Salutîndu-se zilnic, cu deplină încredere reciprocă, pentru aceasta, în colonia/penitenciarul ce poartă numele pompos de Societate.

[Mihnea Dragomir]

Deci: sunt singurul care simt un damf de trocareala stiucareasca aici ? Pe vremuri, le detectai mai bine, AlinB. Iar pe tine, frate Ioan, scoala vietii cu suturile ei in spate, plus studii formale de psihologie, tot nu te ajuta sa cunosti oamenii ?

Oameni buni: trebuie sa acceptam ideea ca exista unii care, din plictis, din lipsa de literatura sau incapacitatea folosirii ei intru propasirea glagoriei, se desfata inventand situatii si vazand cum oameni seriosi le iau in serios. Asta le da o mare reconfortare. Cum zic englejii: le face ziua.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Deci: sunt singurul care simt un damf de trocareala stiucareasca aici ? Pe vremuri, le detectai mai bine, AlinB. Iar pe tine, frate Ioan, scoala vietii cu suturile ei in spate, plus studii formale de psihologie, tot nu te ajuta sa cunosti oamenii ?

Oameni buni: trebuie sa acceptam ideea ca exista unii care, din plictis, din lipsa de literatura sau incapacitatea folosirii ei intru propasirea glagoriei, se desfata inventand situatii si vazand cum oameni seriosi le iau in serios. Asta le da o mare reconfortare. Cum zic englejii: le face ziua.

....:) Dragă Mihnea, că o fi sau nu trocăreală ştucărească, nu prea ştiu. Dar să ratez eu aşa ocazie ca să filosofez încă din zorii zilei, să nu îmi exprim eu protestul în gâlceava nesfârşită cu lumea, să nu înjur eu oleacă pe bagabonţii care tâlhăresc sufletu omului, libertatea, dragostea, dorul... - asta nu prea se poate. În ciuda şuturilor şi a studiilor formale de psihologie.
Apropos: de ce zici că formale?... Aşa cum înţeleg eu termenul "formal" (exceptînd desigur accepţiunea întâlnită în expresia "logica formală" şi chiar "inteligenţa formală" la care face referire şcoala piagetiană), ei bine nu mi se pare deloc că studiile mele de psihologie au fost şi sunt formale. Decât pentru cei care nu vor şi nu pot să le ia în seamă...:))