Bolile oare ne pricinuiesc mare folos si plata?

[pui]

Dumnezeu îţi poartă de grijă şi prin boala ta te încearcă nu fiindcă te duşmăneşte şi te urăşte, ci fiindcă te iubeşte foarte mult.

[omulet]

Greu de formulat reguli generale! Nu cunoastem noi caile Domnului si nici nu avem dreptul sa ne pronuntam in legatura cu altii. Sa-l lasam pe duhovnicul fiecaruia sa discearna lucrurile astea.

[georgeval]

"Credinta crestina, spune un teolog, dovedeste ca suferinta are un rost, ca este cea mai inalta "scoala" de cunoastere. Fara suferinta, omul poate evita toata existenta si poate face abstractie de semeni. Suferinta este imperativul care il preseaza pe fiecare om sa ia act de existenta semenilor sai, sa-i accepte, sa se deschida si de fapt sa se sacrifice pentru ei. Suferinta este modul total, modul suprem de recunoastere, cel mai bun si cel mai pedagogic mijloc de formare si de implinire a omului pe pamant. Ea este pedagogia divina a maturizarii si implinirii, nu in absenta, ci in prezenta si asistenta lui Dumnezeu".

[veilur]

Necazurile si suferintele sunt ceva de care fugim cu totii, dar daca vin peste noi fortat, ne chinuim cu ele aici pana murim chiar daca nu vrem, dar inspre binele nostru, dincolo toate se vor pune pe talgerul balantei...

[costel]

Cand omul nu poate vedea in durere nici un sens sau scop, este firesc sa cedeze si sa fie cuprins de deznadejde. O vede ca pe o mergere dureroasa catre nimic. Cand, insa, o considera mijloc pedagogic al purtarii de grija a lui Dumnezeu, o poate valorifica pozitiv si incadra in perspectiva desavarsirii lui duhovnicesti. Precum plantele, observa Sfantul Grigorie Palama, trebuie sa sufere toate incercarile aduse de schimbarea anotimpurilor, pentru a creste si a rodi, asa si credinciosul trebuie sa rabde chinurile de voie si pe cele fara de voie, spre a ajunge la desavarsire.

[ory]

Foarte,foarte bine spus georgeval,nu credeam sa gasesc o exprimare atat de elocventa venita di partea teologiei.Si constat ca teologia este cea mai inalata filozofie a vietii.

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Cand omul nu poate vedea in durere nici un sens sau scop, este firesc sa cedeze si sa fie cuprins de deznadejde. O vede ca pe o mergere dureroasa catre nimic. Cand, insa, o considera mijloc pedagogic al purtarii de grija a lui Dumnezeu, o poate valorifica pozitiv si incadra in perspectiva desavarsirii lui duhovnicesti. Precum plantele, observa Sfantul Grigorie Palama, trebuie sa sufere toate incercarile aduse de schimbarea anotimpurilor, pentru a creste si a rodi, asa si credinciosul trebuie sa rabde chinurile de voie si pe cele fara de voie, spre a ajunge la desavarsire.

Intradevar, durerea, suferinta venita asupra noastra , reprezinta dusul rece intru trezirea din nepasarea si indolenta in care zacem. In mod normal si firesc , toate ce vin asupra noastra sunt consecinta propiei mocirliri in lungul sir al patimilor si fara de legilor ce ne marcheaza existenta. Nesimtirea se-nlatura cel mai eficient prin simtirea directa a durerii trupesti si sufletesti. Spunea cineva foarte bine, ca cea mai buna filozofie si cea mai cu folos, este gandul la moare si chiar asa si este !

Atunci cand ingaduie Dumnezeu sa ne imbolnavim, aceasta boala are o explicatie si numai Preasfintia Sa o stie. De multe ori, cand boleste trupul, si sufletul se afla in pericol. De aceea, sfintii recomanda sa aducem multumiri si pentru boala si sa alergam la Spovedanie şi la Sfantul Maslu pentru a ne vindeca mai intai sufletul.

Daca atunci cand ne imbolnavim incepem sa cartim sau sa deznadajduim, nu avem niciun folos. In aceste situatii se poate gresi enorm apeland la practici straine Ortodoxiei!(ex. bioenergie) Si ne alegem cu suferinnta si aici si in vesnicie.

[costel]

Din lipsa unirii cu El cautam explicatii la boala. Sa ne unim cu El si vom capata vindecare. Uitam ca Dumnezeu ne-a creat din nimic si noi Il dispretuim pentru nimic, ca a murit ca sa ne dea viata, iar noi in loc sa-i dam viata, inoim suferintele Lui, dupa cum spune Sf. Ap. Pavel "Ei rastignesc in Sine din nou pe Fiul lui Dumnezeu" Evr 6,6

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Din lipsa unirii cu El cautam explicatii la boala. Sa ne unim cu El si vom capata vindecare. Uitam ca Dumnezeu ne-a creat din nimic si noi Il dispretuim pentru nimic, ca a murit ca sa ne dea viata, iar noi in loc sa-i dam viata, inoim suferintele Lui, dupa cum spune Sf. Ap. Pavel "Ei rastignesc in Sine din nou pe Fiul lui Dumnezeu" Evr 6,6

Sa ne gandim numai cate si cate orori se-ntampla pe planeta la fiecar minut. De am putea cuprinde cu mintea si vazul intreaga planeta, ne-am ingrozi pur si simplu. Ganditi-va cum prin fata Mantuitorului ar trece in nesimtire si nepasare , o parada a pacatosilor, a celor cazuti in patimi si fara de legi, a homosexualilor, a talharilor, violatorilor, a hotilor, a prostituatelor, a imbuibatilor, etc. O parada ce poate prin amploarea ei ar dura luni in sir pentru a participa toti reprezentantii de pe planeta. Cate palme, cata batjocura , cata ocara a rabdat Hristos pentru noi, dandu-ne nenumarate pilde, ce multi le considera simple povesti sau chiar le nesocotesc. Dar mai multa batjocura , ca in zilele noastre nu a fost nici cand ! Ne miram de boli, de suferinte ce se abat asupra noastra ? De ar fi sa ne primim exact rasplata, Planeta ar geme -ntruna in suferinte si in boli ! Dar EL e rabdator si iertator, in schimb nesimtirea si nepasarea noastra-i fara margini.