Problema lingvistică a Filioque în limba română

[tudorvolcano]

Cum se traduc în limba română verbele din limba greacă ”ἐκπορεύεσθαι” și ”προϊέναι”? Din punct de vedere al semanticii sunt ele două lucruri total diferite sau sunt unul și același lucru la fel ca în limba latină ( care folosește verbul ”procedere” ca traducere pentru amândouă ) ? Îmi cer iertare dacă vi se pare că aș avea vreo tendință schismatică, nu am nici cea mai mică intenție de acest fel. Vreau dacă se poate să-mi răspundă cineva care are cunoștințe teologice și lingvistice în același timp.

[Mihnea Dragomir]

Gasiti pe net destule articole interesante si documentate pe aceasta tema.
Din cate inteleg, ca si in alte privinte, avem si aici un caz in care latina reprezinta o ingustare fata de greaca. E normal, latina e o limba mai noua, iar limbile, ca si oamenii, decad secol dupa secol.

Astfel, "ekporeusis" ar avea sensul de originare, izvorare, a avea obarsia. E un "cuvant care priveste in spate", pe cand "proienai" e "un cuvant care priveste in fata".

De aceea, cand catolicii spun Crezul in greaca, nu folosesc Filioque, fiindca nu se poate spune ca Duhul Sfant "are obarsia si de la Fiul". Dar, cand spun Crezul in latina sau limbi vernaculare, ei adauga, de obicei, "si de la Fiul", fiindca nu se poate spune ca Fiul nu are niciun rol in generarea Duhului Sfant.
Controversa (care are, intr-adevar, o copioasa componenta lingvistica) a fost clarificata la Conciliul Ecumenic de la Ferrara-Florenta, cand ambele parti au cazut de acord asupra ideii ca Duhul Sfant provine de la Tatal prin Fiul.