impartasirea copiilor mici

[Yasmina]

În prealabil postat de fallen

Cam așa ceva...
Încercăm și noi păcătoșii sa tragem nădejde măcar pentru copiii noștri. Poate ne va fi osândă mai ușoară în iad dacă îi vom ști pe ei mântuiți sau din contra mai grea dacă i-am tras după noi.
Inițial m-a încercat și ispita de a crede ca dacă noi părinții vom fi în iad nici copilul nu va fi pe deplin fericit sa ne știe pe noi acolo, însă nu e chiar așa. Copilul e dator sa lase pe tatal lui și pe mama sa. El se va preocupa de copiii lui. Invers cred ca nu se poate ( părintele sa ajunga în rai dacă copilul doamne fereste cade )

Nu ramane decat sa tragi nadejde ca semintele depuse acum cat este mica vor da roade mai tarziu ,cand tumultul vietii de tanar o vor face sa sa puna la indoiala rostul Bisericii cum se intampla cu majoritatea tinerilor.
Depinde si de ea,nu numai de tine...
Pe toti ii vezi cu copiii la biserica cand sunt mici si apoi ii vezi singuri cand copiii sunt adolescenti pt ca nu-i mai pot aduce la biserica nici cu tunul!

Se intampla ca unii sa-si salveze toata familia din iad pt ca sunt atat de credinciosi incat le fac toate parastasele, se roaga tot timpul cand la Dumnezeu cand la sfinti sa medieze pt sufletele din familie,fac milostenie si in general sunt oameni buni ,milostivi -care au trecere la Dumnezeu.

Dar apoi si parintii care cresc copii cu frica si credinta in Dumnezeu ,isi au cununa lor.
In familie/neam =toate sunt interconectate.

Inchipuie-ti cat avantaj pe cei care au familie un preot,o calugarita...macar un credincios mai acatarii acolo,sa faca toate randuielile si sa il impace pe Dumnezeu; mare binecuvantare!

[fallen]

Teoretic, așa se pare. După n generații de păcătoși, poate sa apară, în urma rugăciunilor unor mame deznădăjduite, un copil bun sau alte câteva generații din ce înce mai bune, culminând chiar cu apariția și desăvârșirea unui sau unei "cuvioase", care ar putea prin credința și dragostea și purtarea ei sa "spele karma" întregului neam...desigur cu sacrificiul de rigoare. În sensul.ca un astfel de copil " prea bun" care se călugărește nu e tocmai visul oricărei mame care și -ar dori mai degrabă nepoți. ..un astfel de sacrificiu se înțelege ca nu poate se întâmplă decât prin voia celui în cauza și cu îngăduința celui de sus. Nimeni nu e îndreptați sa aștepte ca poate se va naște în familia lui un "mesia" care sa îi spele păcatele. ... dar în fine se spune ca nici o rugăciune nu rămâne fără un oarece răspuns. ..însă practica demonstrează ca doar rugăciunea nu e de ajuns, dacă nu întreprinzi și tu ceva efectiv. Adică nu doar te rogi sa ai un copil bun dar nu ești capabil sa îl educi în acest sens și sa îi dai un exemplu.

[Iorest]

În prealabil postat de fallen

Ăsta cam așa este...
Noi mergem și împărtășim. Copilul, din superstiție poate pentru sănătate etc dar dacă noi ducem o viață păcătoasă și junii dam o educație creștinească și un exemplu bun, nu se va alege nimic de el...cel mult Dumnezeu îl va proteja cât de cât de neplăceri majore ( boli accidente) dar nu va deveni un copil mai bun sau ascultător.
O spun din proprie experiență. Împărtășesc cât pot de des copilul dar nu sunt în stare sa îl educ Cum trebuie pentru ca și eu la rândul meu sunt o păcătoasă (,și nici nu mai ajungla sa ma spovedesc sau mavar sa fîi atenta la slujba).

Dacă nu te împărtășești și tu odată cu copilul s-ar putea să considere gestul împărtășaniei ca pe o rutină, cea mai bună cateheză e viața duhovnicească a părinților.

Copilul neastâmpărat aleargă prin toată biserica și toată curtea. În curând nici nu au sa ne mai primească . Nu știu cât o sa îi mai tolereze apucăturile ( se baga în fata sa o dea prima, striga papa sau mai nou te rog). Ia câte un pumn de anafura și mai nou dacă o se oferă altceva ( cred ca încep sa am o problema și cu ăsta, ca sunt câteva doamne care stau acolo si oferă copiilor imediat după împărtășanie nenumărate dulciuri) a inceput sa scuipe sau sa arunce anafura. Iar eu nu sunt în stare sa îi dau o educație nici creștinească nici lumeasca pentru ca nici eu nu sunt educata în nici unul din aceste sensuri. Instinctul pe care îl are e sa ia cu japca și sa nu dea nimic înapoi. Sa facă numai ce vrea. Nu da înapoi orice i-ai zice nici cu frumosul nici cu uratul. O singura data s-a dat înapoi când alt copil a trosnit-o cu o lopatica în cap. Atunci a înțeles mesajul. Inițial am crezut ca face așa pentru ca îl moștenește sau ia exemplu de la tatal ei.

Nu te mai gândi că nu e un copil mai bun sau ascultător, s-ar putea să facă toate prostiile în copilărie iar după să nu-l mai poți urni să iasă din sedentarism, gândește-te și altfel cum unii fac „bolile copilăriei” până pe la 10 ani, alții epuizează prostiile la vârste mici.

Însă nici chiar el nu aproba astfel de comportamente și cu el de fata nici nu face așa, așadar tot eu am picat de vina ca învăț copilul rău. Adevărul e ca și eu sunt o persoana rea. Inițial am crezut ca sunt o persoana Bună și ca atunci când am păcătuit a fost din greșeală. Dar acum constat ca nu mai e nimic bun în mine.

Poate fi o ispită de deznădejde să crezi că nu ești un părinte bun, nu e chiar așa măcar faci ceva să știe de Biserică.

În prealabil postat de fallen

Invers cred ca nu se poate ( părintele sa ajunga în rai dacă copilul doamne fereste cade )

Se poate să fie părinți mântuiți și copii care nu se mântuiesc, de ce să nu se poată, copilul care nu ascultă de nimeni și face nelegiuri deși a fost învățat de bine toată viața lui nu e musai să se mântuiască pentru ce au făcut bine părinții.

Oricum nu din zburdălniciile copilului poți spune că va fi un om rău sau că nu se va mântui.

În prealabil postat de fallen

În sensul.ca un astfel de copil " prea bun" care se călugărește nu e tocmai visul oricărei mame care și -ar dori mai degrabă nepoți. ..un astfel de sacrificiu se înțelege ca nu poate se întâmplă decât prin voia celui în cauza și cu îngăduința celui de sus.

Încă n-am întâlnit părintele care să fie încântat de situația în care copilul lui va merge la mânăstire sau care să-și educe copilul pentru viața monahală, unii s-au supărat pe Dumnezeu pentru că le-a plecat copilul la călugărie.

[fallen]

Este posibil.ca un copil mic sa fie impartasit "cu nevrednicie" ( dîn partea părinților lui)???
Spunea cineva "arhicunoscut" aici pe forum nustiu dacă la subiectul ăsta sau altul asemănător ca dacă părinții nu conștientizează și nu încearcă sa îi facă cumva și pe copii sa înțeleagă ce e de fapt sfanta impartasanie, ca nu e doar pâine cu vin, nu fac altceva decât sa le creeze încă din frageda pruncie o dependenta de alcool...
La ce mă refer când spun nevrednicie din partea părinților? ??
Anume : sa dea mâncare copilului înainte de al duce la impartasit ??? Au mai fost discuții pe tema ăsta, unii preoți accepta pana la o anumita vârstă alții nu; unii părinți se conformează alții mai puțin, unii o fac ( sau nu) pe motiv ca "așa consideraei", alții chiar nu se pot înțelege cu copilul cel puțin pana la o anumita vârstă fiindca e prea mic și nu înțelege, sau nu poate rabdă de foame și de sete, mai ales cât e sugar, iar mai apoi când se face mai mărișor, ca nu mai vrea el...
2) faptul ca nu postesc nici părinții ( nici pe timpul posturilor, nici în zilele când se duc la biserica) ar putea fi considerat de asemenea "nevrednicie" din partea lor?
3) faptul ca duminica și de sărbători fac alte treburi ( în gospodarie) care nu se fac în astfel de zile, gătesc, fac curățenie, pun la spălat, înainte sau după ce vin cu copilul de la impartasit;
4) faptul ca nu se roagă, nu au făcut sfestanie în casa, nu s-au cununat, și alte păcate pe care obișnuiesc sa le mai facă, fie case spovedesc sau nu?
Îi fac asemene lucruri sa fie nevrednici de ași părtași copiii? Pot fi astea motive pentru care copiilor sa " nu le priască " sfanta impartasanie? Maiauzi prin târg lume spunând ca nu îl mai duce pe motiv fie ca plânge, și nu accepta, fie chiar ca se îmbolnăvește copilul după impartasanie; pot fi acestea cauze ale nevredniciei părinților?
Alți.copii cum e al meu spre exemplu nu știu dacă or mai fi și alții tot așa, se codesc doar la început înainte sa pkecam de acasa nu sta sa îl îmbraci, te aleargă prin toată casa, plânge, vrea sa suga, etc, ba chiar dacă îl. Întrebi zice ca nu vrea sa mearga la doamne doamne, apoi când ajunge acolo da sa intre în biserica sa se duca drept la altar, cu greu îl scoți afară dacă e prea devreme, după care dacă se ia cu joaca prin.curte iar se cidedte când e vremea de intrat, apoi vede despre ce e vorba iar se baga în fata se duce drept la preot sa îi dea lingurița de vin, apoi la anafura își umple gura și mâinile, apoi dacă I se ofera altceva ( în special dulce) arunca anafura sau chiar o scuipa dacă are gura plina ( în condițiile în care persoanele care le oferă copiilor astfel de bunătăți după împărtășanie sunt convinse ca fac un lucru foarte bun, dealtfel. ..), deci e clar ca un astfel de comportament vizavi de un lucru atât de sfânt e total neadecvat chiar si din partea unui copil iar principalul vinovat ar trebui sa fiu eu ca părinte. .... problema e însă ca propriul meu copil nu mă percepe ca atare în nici o alta împrejurare nu numai în asta, nu am absolut nicio autoritate un fata lui😑.... . Chiar dacă nu m-a văzut pe mine alergând și strigând prin.biserica, sa zici ca mă imita...dar nici dacă mă vedea stand în genunchi și rugându- mă smerita, tot nu l-ar fi oprit sa se dezlănțuie. ..eu nu am.cum sa constitui pt el un exemplu de urmat, mă gândesc, pt ca nu sunt autoritara cum e taica-su...si cu siguranță dacă el ar vedea sau ar ști ce "panarama" face la biserica nu m-ar mai lasă să o duc... ( bine de multe ori a zis xa nu mă mai lasă să o scot nicăieri din casa, și de multe ori așa urat a făcut cu mine pe afară ca am.început și eu sa mă tem sa o mai scot...)
Acum mă gândesc și la ce a spus atunci colegul nostru ca e posibil ca și cei mici sa devină dependenți de alcool și din cauza ăsta sa aibă asemenea manifestari aducă sa fie agitați , chiar și înainte de al consuma, datorita adicție pe care o creaza; nici nu este la vârsta la care sa înțeleagă toată povestea cu jertfa mântuitorul samd, nici nu știu la ce vârstă ar putea înțelege ei treaba ăsta ( în ce clasa li se preda la școală );
Ultima data când am fost cu ea m-a și întrebat preotul dacă a mâncat , deși înțelesesem de la alte mămici ca celălalt preot de la acea biserica, care e "the head" cum s-ar spune, le-ar fi zis ca pana pe la 4 ani pot sa manince copiii înainte de impartasanie; cu toate astea a acceptat sa o impartaseasca ( a mea are doar 2) dar parcă mia dat de înțeles că sa nu o mai duc mâncată. În cealaltă parte unde mai mergem ( unde ma si spovedesc) lumea spune ca pana la 2 ani îi primește mâncați dar nu am văzut sa întrebe parintele pe nimeni decât pe copiii mari de vârstă scolii; partea proasta e ca dacă întreb și îmi spune ca nu ( nu o mai împărtășește mâncată de acum) chiar nu mai pot sa mă duc și sa mint sau sa ascund adevărul câtă vreme acolo mă și spovedesc ( dacă o sa o mai fac)...deci probabil nu o sa mai pot merge deloc cu ea acolo, ca nu va înțelege deocamdata dacă ii voi explica ca nu îi mai da și ei vin și pâine pt ca a mâncat altceva înainte. ... . Iar sa o țin nemâncat pana atunci nu se poate din 2 motive 1 ca încă suge ( de mâncare propriuzisa nu s-ar omori dar dacă I se face foame îmi cere și pe drum, trage de mine, și trebuie sa îi dau ceva ca sa tacă din gura).și 2 ca noi chiar ne-am străduit sa o facem sa manince dimineață tocmai ca sa nu plecam cu ea sa I se facă foame pe afară sa facă urat, sa ceara dulciuri sau lapte dacă e cu mine .... iar taica-su când o sa audă ca nu o mai împărtășește dacă a mâncat, o sa se bucure din tot sufletul, cred, și dacă nici nu ne-ar mai primi în biserica, dacă ne-ar da afară, cu atat mai mult...
( deși când am mai fost eu supărată de nu m-am mai dus la biserica câteva săptămâni la rand, m'a întrebat se ce nu mă mai duc și a zis ca înseamnă ca pana atunci m-am dus degeaba, ca nu am.avut credință cu adevărat. ..dar pana acum de câte ori m-am.supărat pe Dumnezeu și pe biserica mi-a trecut pana la urma; căci încă cred ca ceea ce ne poate oferi ( biserica ortodoxa) adică sfanta impartasanie chiar este mai presus decât neajunsurile pecare ni le pricinuiește, ca trebuie sa postim o zi sau mai multe ...asta desigur pentru cine îndeplinește conditiile; dar eu zic ca pentru cine se încadrează chiar merita sa o facă, mie îmi pare rău că chiar nu pot sa mă încadrez dar cu toate astea nu consider ca e ceva inoportun, de lepadat; cine poate îi recomand sa o facă din tot sufletul, adică cine e cununat, botezat și fără alte opreliști canonice; chiar nu îi înțeleg pe cei care ar putea ar merita sa o primească dar nu vor sau nu îi interesează sau nu cred în ea...)...
Așadar care aveți copii și sunteți vrednici sa va împărtășiți și voi și sa îi împărtășiți și pe ei, care ca asculta, stau cuminți, rezista fără mâncare și apa câteva ore, o data pe săptămână, nu mai ezitați sa o faceți, pentru căci iată sunt alții care au păcătuit din neglijenta lor sau a părinților lor ( desigur nu i-au împins părinții de la spate dar nici nu I -au încurajat în râvnă pentru cele sfinte, căci dacă as fi avut-o la timpul potrivit poate as fi înțeles că dragostea lui și pentru dumnezeu e mai importanta decât cea lumeasca), care ar vrea acum sa o facă dar nu mai pot, și nici măcar pe copiii lor cu greu iar mai putea întoarce pe calea cea buna pe care ei înșiși au parasit-o...😢

[AlinB]

Spunea cineva "arhicunoscut" aici pe forum nustiu dacă la subiectul ăsta sau altul asemănător ca dacă părinții nu conștientizează și nu încearcă sa îi facă cumva și pe copii sa înțeleagă ce e de fapt sfanta impartasanie, ca nu e doar pâine cu vin, nu fac altceva decât sa le creeze încă din frageda pruncie o dependenta de alcool...

O aiureala, desigur.

[simpllu]

Cine e ”arhicunoscutul”?

[Iorest]

În prealabil postat de fallen

Este posibil.ca un copil mic sa fie impartasit "cu nevrednicie" ( dîn partea părinților lui)???
Spunea cineva "arhicunoscut" aici pe forum nustiu dacă la subiectul ăsta sau altul asemănător ca dacă părinții nu conștientizează și nu încearcă sa îi facă cumva și pe copii sa înțeleagă ce e de fapt sfanta impartasanie, ca nu e doar pâine cu vin, nu fac altceva decât sa le creeze încă din frageda pruncie o dependenta de alcool...

Nu le poate crea o dependență de alcool, n-am auzit nici măcar foști alcoolici să fi resimțit pofta de alcool după ce au primit Împărtășania, nu e doar alcool acolo, e reducționistă abordarea.
Riscul e să confunde împărtășania (cu dulciuri), sau să meargă mecanic la Împărtășanie ca la un gest formalist, ori să li se lase de tot după o anumită vârstă când cresc și nu văd o reînnoire duhovnicească nici la ei, nici la creștinii din jur care se împărtășesc frecvent.

În prealabil postat de fallen

La ce mă refer când spun nevrednicie din partea părinților? ??
Anume : sa dea mâncare copilului înainte de al duce la impartasit ??? Au mai fost discuții pe tema ăsta, unii preoți accepta pana la o anumita vârstă alții nu; unii părinți se conformează alții mai puțin, unii o fac ( sau nu) pe motiv ca "așa considera ei", alții chiar nu se pot înțelege cu copilul cel puțin pana la o anumita vârstă fiindca e prea mic și nu înțelege, sau nu poate rabdă de foame și de sete, mai ales cât e sugar, iar mai apoi când se face mai mărișor, ca nu mai vrea el...

Eu am auzit de la un preot că de la 5-7 ani ar trebui și spovedit copilul, deja e mărișor, dar cel mai bine e să știi de la părintele care-l împărtășește, că el administrează Sfânta Taină, sau să-l împărtășești tot la preotul la care te-ai și spovedit pentru că-și asumă ce vă sfătuiește.
Ar fi păcatul părintelui doar dacă-l induce în eroare pe preot, adică duce mâncat un copil după o anumită vârstă, deși preotul a atenționat să nu mai ducă așa, o eventuală răspundere duhovnicească revine părintelui copilului în acest caz, nici măcar copilului.

În prealabil postat de fallen

2) faptul ca nu postesc nici părinții ( nici pe timpul posturilor, nici în zilele când se duc la biserica) ar putea fi considerat de asemenea "nevrednicie" din partea lor?

Nu cred, dar după o vârstă copilul s-ar putea să sesizeze formalismul unui părinte care nu se împărtășește dar îl împinge pe el să o facă.

În prealabil postat de fallen

3) faptul ca duminica și de sărbători fac alte treburi ( în gospodarie) care nu se fac în astfel de zile, gătesc, fac curățenie, pun la spălat, înainte sau după ce vin cu copilul de la impartasit;

Dacă vreo sărbătoare importantă e în timpul săptămânii probabil ai fi la lucru, sunt de evitat muncile în sărbători, dar cu toate asta trebuie admis că unele munci casnice s-au simplificat, spală mașina de splălat nu omul, iar spre exemplu gătitul, e greu să nu fi gătit cineva nicio dată măcar într-o sărbătoare creștină din timpul săptămânii(mai ales dacă ai bolnavi sau copii mici).

În prealabil postat de fallen

4) faptul ca nu se roagă, nu au făcut sfestanie în casa, nu s-au cununat, și alte păcate pe care obișnuiesc sa le mai facă, fie case spovedesc sau nu?

Copiii pot fi împărtășiți, gândește-te că nu refuză nimeni botezul unui copil al cărui părinți trăiesc necununați, deci nu e un impediment la administrarea tainei unui copil viețuirea părinților.
De la o vârstă preotul poate consideră că e deja mare copilul și trebuie spovedit măcar, nu pentru păcatele părinților, ci pentru a conștientiza importanța Sfintelor Taine și a învăța.

În prealabil postat de fallen

apoi la anafura își umple gura și mâinile, apoi dacă I se ofera altceva ( în special dulce) arunca anafura sau chiar o scuipa dacă are gura plina ( în condițiile în care persoanele care le oferă copiilor astfel de bunătăți după împărtășanie sunt convinse ca fac un lucru foarte bun, dealtfel. ..), deci e clar ca un astfel de comportament vizavi de un lucru atât de sfânt e total neadecvat chiar si din partea unui copil iar principalul vinovat ar trebui sa fiu eu ca părinte. ....

Opinie pr Necula despre copiii la împărtășanie(extras din conferință Birmingham din noiembrie 2017):
„Sunt preoți în țară care după ce-i împărtășesc pe copii le dau bomboane și copiii confundă împărtășania...”

Pe lânga asta mai spunea că uneori copiii pot respinge împărtășania din instinct dacă li s-au dat cu lingurița medicamente(probabil med. amare) - când văd o linguriță care li se întinde, sau dacă sunt „educați” sau speriați cu idei de genul „fii cuminte că-ți taie popa limba”.
Părintele zice să li se spună copiilor unde se află când sunt duși la Biserică, să nu se inventeze nimic.

În prealabil postat de fallen

problema e însă ca propriul meu copil nu mă percepe ca atare în nici o alta împrejurare nu numai în asta, nu am absolut nicio autoritate un fata lui😑.... . Chiar dacă nu m-a văzut pe mine alergând și strigând prin.biserica, sa zici ca mă imita...dar nici dacă mă vedea stand în genunchi și rugându- mă smerita, tot nu l-ar fi oprit sa se dezlănțuie. .

Fragmente din lucrarea „Veniți de luați Bucurie” – Părintele Teofil Părăian :

„O întrebare practică: am o fetiţă de opt ani; pană la şase-şapte ani stătea la toată Slujba Sfintei Liturghii, acum nu mai are răbdare. S-o mai iau la Slujba Sfintei Liturghii, chiar dacă mai iese din cand in cand din biserică, sau s-o las acasă?
Cum să procedez?
Şi într-un fel şi într-altul: o mai aduci la biserică să nu-şi uite de biserică, o mai laşi şi acasă, pentru că nu are răbdare...
Slujbele noastre sunt făcute pentru oameni mari, pentru oameni pricepători, pentru oameni care ştiu pentru ce stau acolo, pentru oameni care participă la slujbă. Nu sunt făcute pentru copii care, la măsura lor, nu înţeleg.
Aşa că aceia care aveţi copii trebuie să vă lăsaţi voi după copii, nu copiii după voi, la măsura voastră. Se zice că niciodată nu poţi să ceri unui copil să meargă la acelaşi pas cu un om mare. Un copil are pas de copil.
Dacă vrei să mergi cu el, te laşi tu după el, trebuie să-i inţelegi neputinţa lui;nu-i ceri nişte lucruri pe care nici tu nu le-ai făcut cand erai copil şi nici nu le-ai fi putut face. pag.21

„Am citit odată o carte despre stareţii ruşi şi nu mi-a mai rămas din cartea aceea decat o singură afirmaţie, o singură frază: „Nu poţi să-i ceri unui copil să meargă la acelaşi pas cu un om mare”.
Este o frază cat o carte! Este o invăţătură pe care ar trebui s-o avem in conştiinţa noastră şi să ne gândim la ea.
Mi-aduc aminte, cand eram copil, că am venit de la Ocna Sibiului pe jos, vreo 9 km, cu părinţii mei; m-au mai luat in braţe, m-au mai lăsat pe jos, mă dureau picioarele, mi-era greu şi ziceam: „Hai să mai stăm puţin..., hai să mai mergem”. De aici mi-am dat eu seama că trebuie să ai o inţelegere specială faţă de cei mici.
Dacă este adevărat lucrul acesta pentru viaţa fizică, este adevărat şi pentru viaţa spirituală, pentru viaţa sufletească. Nu-i poţi cere unui om mic din punct de vedere spiritual, să facă lucruri mari, ca unul care este înaintat in viaţa spirituală.” pag.139

[fallen]

Mulțumesc pt pr. Necula. Mi-a mai lămurit unele lucruri...si a fost și amuzant totodată. Însă mi-a dat de gândit și de documentat despre cum ar trebui sa ne spovedim corect...asta e alta discuție.

[fallen]

În prealabil postat de simpllu

Cine e ”arhicunoscutul”?

[quote=ahilpterodactil;607970]Aşa e, să îi împărtăşim cât mai des. Dar ... cu ce, doamnă? Cu vin???
Şi nu vă alarmează faptul, precum scrieţi, că "în timp devine o necesitate"....?
Păi normal, dacă au devenit consumatori de vin încă din faşă! Sunt deja dependenţi de linguriţa cu vinişor dulce.
Şi ne mai mirăm că suntem un popor de poeţi! Sau de beţivi, mă rog...

*
Concluzia e cât se poate de mizerabilă: copiii sunt condiţionaţi, astfel, să meargă la biserică pentru a trage o duşcă şi o ameţeală stranie. Încă din faşă!
Apoi zicem că nu avem credinţă tare, că ne lipseşte Harul, că Hristos ne-a părăsit şi alte bazaconii pe care le-am auzit de nenumărate ori pe la noi.
Păi normal, dacă noi primim alcool, nu Sfânt Sângele Domnului!

P.S. Bag seamă că nu degeaba un preot străbun, unul adevărat, a poruncit să se scoată viile de pe meleagurile astea însorite. Hîc![/QUOTE

[Demetrius]

În prealabil postat de Iorest

Nu le poate crea o dependență de alcool, n-am auzit nici măcar foști alcoolici să fi resimțit pofta de alcool după ce au primit Împărtășania, nu e doar alcool acolo, e reducționistă abordarea...

Cand am vorbit despre alcool acolo mi-am facut motiv de spovada.