Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

Este târziu să te rogi pe ultima sută de metri! Degeaba aduci zece preoţi la înmormântare să-i cânte "Cu sfinţii odihneşte.." că el stă de mult cu "stavarache" acolo jos şi se chinuiesc amândoi acolo în flăcări. Trebuie să ştim, că doar cantitatea de fapte bune, săvârşite cu mâna noastră, dorinţa de mântuire şi dorul de Dumnezeu, sunt acte de dezlegare a păcatelor. E simplu!
Nu ai timp să te rogi, dar când te duci în Rai, nu te întreba caţi nepoţi ai avut sau câte standuri ai avut, câţi bani ai adunat sau cât ai pierdut, câte boli şi suferinţe ai avut,.. Te întreba de ce nu te-a preocupat problema sufletească "uleiul din candela ta". Pentru că asa e pilda "nu vă dam, că nu o sa ne ajungă nici noua, nici vouă". Oamenii cred că este vorba de ulei, dar este vorba despre puterea Duhului Sfânt, este vorba de lucrarea puternică a faptelor bune, care strălucesc şi se transformă în lumina.."Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse" să puteţi sta bine în ziua cea rea, adică când va fi Judecata şi ispita cea mare a diavolului. Şi veţi birui.." Pilda înfricoşătoare, despre ce se întâmplă cu preotul, dacă este îngăduitor la spovedit! Pentru că oameni vin şi spun aşa:
- Pai, părinte, ştiţi că sunt bolnava şi vreau să mă împărtăşesc!
- Hai, du-te şi te împărtăşeşte, dar să citeşti o Psaltire!
Şi vine peste un timp, şi spune:
- Părinte, să nu vă supăraţi, vreau să vă spun ceva. Ştiţi, eu psaltirea aia, n-am mai citit-o!
Aş vrea să ţineţi minte un lucru. În rugăciunea de spovedanie personală, un element de baza când citim molifta, spunea asa: "Ori cu vreun canon de la preot s-a legat, sau a călcat şi iertare nu a luat!" Aşa că nu trebuie sa vă culcaţi pe o ureche, că ar fi un lucru uşor. De aceea când ţi se face spovedanie de mănăstire, unii dau metanii cu nemiluita, mie mi-a plăcut mereu să fiu cumpătat. Şi am dat 12 metanii, 30 de metanii, 50 de metanii, 7 metanii, 12 "Tatăl Nostru", 30 de "Tatăl Nostru", Paraclisul Maicii Domnului, Canonul de Pocăinţă..ca omul sa primească ceva plăcut, puţin şi util. Şi să fie dornic de a arde de lumina cunoaşterii lui Dumnezeu, de a se întâlni cu El, nu să zică "Vaiii, ce canon greu ,mi-a dat asta!" Dar nici să fii nepăsător şi să transformi o dieta de dulce, într-o dietă de post, care iţi face bine şi la sănătate şi la greutate. Iar postul devine, cură de detoxifiere sau de slăbire! Aşa cum spunea o bătrânică: "Părinte, am ţinut tot postul, sunt curată! Dar o rugăciune ai citit? A.. dar nu am timp, părinte, am nepoţi, am stand la piaţă...n-am timp! Faptele bune sunt de trei categorii. Dacă sunt rugăciuni de la miezul nopţii, sunt bănuţi de aur. Dacă sunt rugăciuni de seară, făcute până în miezul nopţii, sunt rugăciuni de argint. Dacă sunt rugăciuni făcute ziua, sunt banuţi de aramă. Iar dacă sunt rugăciuni de priveghere (slujba care durează toată noaptea) sunt diamante.
https://www.youtube.com/watch?v=nf2_nektudk

[cristiboss56]

Noi încă n-am înţeles că omul prin pocăinţă poate schimba hotărârea lui Dumnezeu. Acesta nu-i lucru mic, ca omul să aibă o astfel de putere.

Faci rău? Dumnezeu îţi dă o pălmuţă. Spui „Am greşit”? Se opreşte şi-ţi dă binecuvântări. Adică, atunci când copilul cel neas*tâmpărat îşi vine întru sine, se pocăieşte şi este mus*trat de conştiinţa sa, tatăl lui îl răsfaţă cu dragoste şi îl mângâie. Israeliţii, deoarece s-au depărtat de po*runcile lui Dumnezeu, au trăit în robie 75 de ani. Şi în cele din urmă, atunci când s-au pocăit, apare împăratul Cirus, care s-a arătat mai bun decât fiii lui Israel, ce au spurcat cele sfinte pe care le aveau pentru jertfe. Dumnezeu i-a schimbat mintea şi l-a făcut să creadă în Dumnezeul Cerului. Astfel, acela a lăsat pe israeliţi liberi, le-a dat bani, lemne pentru Templu, le-a făcut zidurile Ierusalimului şi a arătat o astfel de bunătate şi o astfel de evlavie, ce nu le-au arătat într-un anumit fel nici israeliţii (Ezdra 1, 1). Şi toate acestea pentru că poporul s-a pocăit şi s-a schimbat (Ezdra 8, 88-92). Cât de mult ajută pocăinţa ca să facă să dispară răul!

Să citiţi toate Cărţile Macabeilor. Sunt foarte pu*ternice. Ce poruncă dăduse împăratul! Ca elefanţii să calce pe israeliţi. S-au dus ceilalţi, au pregătit cere*monia, au adăpat 500 de elefanţi cu vin tare şi tămâie ca să-i întărâte şi aşteptau pe împărat să vină ca să în*ceapă spectacolul. Dar împăratul uitase porunca ce o dăduse. Se duce îngrijitorul de elefanţi să înştiinţeze pe împărat, pentru că acela încă nu apăruse. „Împărate”, îi spune, „te aşteptăm. Toate sunt gata, elefan*ţii, iudeii şi cei chemaţi aşteaptă”. „Cine v-a spus să faceţi un astfel de lucru?” le spune. Strigăte, amenin*ţări... Şi aceasta nu s-a făcut o dată, ci de trei ori (III Macabei 5, 1-35). Oare a fost un lucru mic ca împăratul să uite porunca ce-o dăduse el însuşi? Şi nu numai aceasta, ci în cele din urmă şi-a schimbat toată purtarea sa faţă de iudei. Toată cheia aici este: să se pocăiască lumea.

(Cuviosul Paisie Aghioritul )

[cristiboss56]

Lumina Minţii!

Omul care nu se teme de Dumnezeu, este "nebun", adică nu are mintea bună! Mintea lui este stăpânita de demon!
Noi nu cunoaştem şi nu pătrundem toate tainele lui Dumnezeu! Iar asta se întâmplă, pentru că ne place să stăm în întuneric!
"Zis-a cel nebun întru inima sa: "Nu este Dumnezeu!" Stricaţi au devenit şi urâţi s-au făcut în fărădelegi; nu-i nimeni care să facă binele!"(Psalmul 52)
Asemenea nebuni erau şi pe vremea regelui David, dar erau mai modeşti, pentru că gândeau asemenea nelegiuiri numai în mintea lor, în inima lor, nu strigau în gura mare, cum faci dumneata…
https://www.youtube.com/watch?v=tP1qVsepruc

[cristiboss56]

În momentul în care eu am venit la biserică, biserica este o clădire cu uşa deschisă.
La uşa bisericii nu găseşti bancomat şi nu trebuie să bagi cartela ca la metrou.
La biserică nu este paznic care nu te lasă să intri, dacă nu ai bilet.
Nu! Este locul deschis, liber, public, consimţit din voia fiecărui creştin care intră în biserică indiferent că a aprins o lumânare sau nu, că a cumpărat o prescură sau nu, că a scris trei nume pe o hârtie şi a dat un pomelnic sau nu, el intrî în biserică şi se îndulceşte cu glasul Sfintei Liturghii... acolo unde şi îngerii stau şi ascultă şi doresc de Dumnezeu, doresc să vadă pe Fiul lui Dumnezeu jerfindu-se ca să audă galsul dumnezeieştii Liturghii. Dacă îngerii care sunt tot timpul cu Dumnezeu, abia doresc să audă şi să vadă cum cântă pământenii, şi cum îl lauda pe Dumnezeu când se jertfeşte în Potir, cu atât mai mult pământenii! Dar oare un pământean care stă într-un sat sau într-un oraş şi n-a intrat de 30 de ani în biserică.. Acela nădăjdueste ca în ziua în care va sta cu faţa în sus, adus de ai lui cu dricul la biserică, o să-i spună Dumnezeu:"Te-am iertat, fiule!"? Nu ! Nu o să poată să-i spună aşa! Şi nici n-o face! Dacă în conceptul moral, bisericesc, creştinesc..ca preot, eşti obligat să spui:
"Da.. lasă că ştie Dumnezeu! Că e Bun! Că e Blând!" Dumnezeu e Drept şi este de o seriozitate înfiorătoare. Şi a spus Dumnezeu prin sfinţii lui aşa: "Dacă nu ai biserica de mamă, nu-L ai pe Dumnezeu de Tată!" Nu poţi să te naşti aiurea şi să trăieşti aiurea şi să mori la fel. Pentru că acela , dacă nu ar fi murit, nici atunci n-ar fi intrat în biserică! L-au adus aţtii de silă!
Şi în momentul în care tu ai stat 30 de ani într-un sat sau într-un oraş, şi nu ai intrat într-o biserică, şi n-ai ştiut ce înseamnă glasul Sfintei Liturghii, Împărtăşania, spovedania, şi ce înseamnă cântarea îngerească, contactul cu cuvântul lui Dumnezeu, cu Trupul lui Dumnezeu şi cu Sângele lui Dumnezeu.. tu n-ai ce căuta în biserică!
https://www.youtube.com/watch?v=UrFKmRfWlhY

[cristiboss56]

Când aveţi câte o greutate sau un necaz, nu vâ mai frământaţi până vi se sparge un vas de sânge la cap, sau vă îmbolnăviţi de stres şi luaţi tone de pastile.
Ci spuneţi aşa: "Doamne, Tu m-ai lasat să alunec în necazul acesta, Tu ajuta-mă să ies!" Şi începi cu Paraclisul Maicii Domnului, cu Acatistul Mântuitorului, cu o rugăciune la Sf. Mina şi o mai rogi pe Maica Domnului şi la Acoperământ, şi mai zici ici colo şi un Sf Spiridon, şi mai este şi Mihail şi Gavril pentru duşmani, şi ai să vezi că lucrurile rele se potolesc de la sine!
Căci după ce te îmbolnăveşti, nu-ţi mai folosesc reuşitele?
Deci tu trebuie să rămâi om integru lui Dumnezeu, să te poţi bucura de Slava Lui şi de Măreţia Lui!
Totul e în mâna lui Dumnezeu! Trebuie să demonstrăm că suntem ortodocşi concentraţi şi să nu ne transformăm în ortodocşi diluaţi! În loc să învăţăm Sf. Scriptură pe de rost, noi învăţăm tot felul de scrieri şi de nimicuri pe care le scriu oameni fără ocupaţie. Şi mai auzi pe câte unii care citesc:
"Vai, să vezi că Pământul e condus şi că Pământul e dirijat."
Om fi domnule, om fi! Pentru că şi circulaţia este dirijată şi ţara e condusă.
Dar destinul fiecărui om, mai înainte de toate, este în mâna lui Dumnezeu!
"Sfarmă Domnul sfatul boierilor!" Adică al conducătorilor noştri!
"Sfarmă Domnul gândul noroadelor!" Adică ce pun alţii la cale! Iar Domnul rămâne în veac şi pomenirea Lui din neam în neam!
"Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate."
De cine trebuie să mă tem?
În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Amin.
Predica integrala: - https://www.youtube.com/watch?v=OXiw0MP9lBs

[cristiboss56]

Orice creştin are datoria să cinstească cărţile sfinte, căci aşa ne-a poruncit Mântuitorul, zicând:
„Voi cercetaţi Scripturile, căci socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi tocmai ele sunt care mărturisesc despre mine”(Ioan 5, 39).Cum citim și interpretăm Sfânta Scriptură?
"Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile.(Luca 24:44,45) Acesta este elementul primordial din toată Evanghelia de astăzi. Sf. Ioan Gură de Aur învaţă că „este imposibil ca cel care stă de vorbă cu Dumnezeu şi Îl ascultă, să nu dobândească vreun folos” (Omilia LIII, 3, la Ioan). Sfânta Scriptură este plină de dumnezeiască lumină şi putere întăritoare de suflete, care luminează sufletele pe cărările cele bune ale vieţii. Căci Sfânta Scriptură „ne luminează credinţa, ne deşteaptă conştiinţa şi ne curăţă cugetul pentru împlinirea virtuţilor” (Omilia LIII, 3, la Ioan). „Mare rău este necunoaşterea Scripturilor” (Omilia XXXIV, 5 la Facere) şi „aceasta este cauza tuturor relelor, de a nu cunoaşte Sfintele Scripturi”. Şi chiar dacă bunul creştin, din pricina slăbiciunii omeneşti, înţelege doar puţine adevăruri din Sfânta Scriptură, totuşi el nu trebuie să înceteze citirea lor, căci din însuşi acest simplu contact cu cărţile sfinte el dobândeşte multă sfinţenie. Însă, a o tălmăci numai Biserica prin profesorul de cateheză sau duhovnic are dreptul. Sfinții Părinți ai Bisericii au precizat că Biblia poate fi citită de orice creştin, dar nu poate fi tălmăcită de oricine, deoarece nu este o carte uşor de înţeles. Ea nu este o scriere pe înţelesul tuturor (II Petru 3, 16). Dimpotrivă, are unele locuri greu de înţeles din cauza vechimii sale, a obiceiurilor şi tradiţiilor vremii, al cuprinsului variat al celor 66 de cărţi. Astfel, Sf. Apostol Petru într-una din epistolele sale, vorbind despre epistolele Sfântului Apostol Pavel, spune că „în ele sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare” (II Petru, 3, 16). Ea este o carte ce vorbeşte despre revelaţii dumnezeieşti care nu pot fi înţelese uşor fără o pregătire temeinică, iar orice interpretare liberă duce în mod inevitabil la pierzania sufletului celui ce interpretează eronat şi a altora la fel de neiniţiaţi, dispuşi să subscrie interpretărilor eronate. Tocmai de aceea, ca nici o altă scriere, Sfânta Scriptură, nefiind înţeleasă în mod corect, a dat naştere la dispute aprinse, care uneori s-au soldat cu grave erori de doctrină. Şi atunci, pentru a se evita astfel de erori doctrinare, este nevoie de cineva care să explice credincioşilor aceste adevăruri. De aceea, într-una din omiliile sale, Sf. Ioan exclamă: „Să primim cu multă recunoştinţă cuvintele Scripturii; să nu depăşim măsura noastră, dar nici să iscodim cele mai presus de noi, aşa cum au păţit duşmanii adevărului, care, voind să cerceteze totul cu propriile lor gânduri, nu s-au gândit că este cu neputinţă omului să cunoască desăvârşit creaţia lui Dumnezeu” (Omilii la Facere, omilia II, II). Adevărata călăuză în cunoaşterea şi interpretarea Scripturii este Biserica, prin tot tezaurul învăţăturilor sale, cuprins atât în comentariile Sfinţilor Părinţi, cât şi în învăţătura cărţilor de cult. Biblia este a Bisericii şi numai Biserica o poate tălmăci fără greşeală, deoarece Biserica este „stâlp şi temelie a adevărului”(II Timotei, 3, 15).
https://www.youtube.com/watch?v=fx-i3Avux7A

[cristiboss56]

Sunteţi soţie, sunteţi mamă, sunteţi stăpână a casei…

Domnul e pretutindeni şi vede toate: vede ce face omul pentru El, fiind totdeauna gata să ajute pe cei care aleargă la El după ajutor. Astfel, dacă veţi pune în inima Dumneavoastră hotărârea de a lua aminte întotdeauna la Domnul, Care este lângă Dumneavoastră şi în Dumneavoastră, îndreptându-vă toate puterile spre a plăcea Lui, cerându-I ajutorul în orice nedumerire, în orice nevoie duhovnicească, puteţi aştepta ajutor fără vreo îndoială când alergaţi la Dânsul cu credinţă.

Conştiinţa să vă fie curată întotdeauna – însă ea trebuie luminată prin Cuvântul lui Dumnezeu, altminteri ne tulbură adesea fără folos, în acest scop trebuie citită Evanghelia şi luate de acolo regulile după care trebuie să se călăuzească conştiinţa.

Sunteţi soţie, sunteţi mamă, sunteţi stăpână a casei. Toate îndatoririle soţiei, mamei, stăpânei casei sunt înfăţişate în scrierile sfinţilor Apostoli. Cercetaţi-le si apucaţi-vă să le împliniţi cu conştiinciozitate, fiindcă este îndoielnic că mântuirea se poate rândui fără împlinirea îndatoririlor pe care ni le impun poziţia socială şi ocupaţia noastră. Acestea sunt de la Dumnezeu şi se pot întoarce ori spre plăcerea Lui, dacă sunt împlinite cu credincioşie, ori spre jignirea Lui, de nu sunt împlinite. Sunteţi soţie, mamă, stăpână a casei, în datoriile legate de aceasta stă mântuirea Dumneavoastră.

Despre rugăciunea femeii măritate

Daţi-vă osteneala să faceţi astfel: dimineaţa, la pravila de rugăciune, faceţi aşa încât să vă opriţi cu luare-aminte înaintea lui Dumnezeu. Astfel veţi fi tot restul zilei înaintea Lui, orice s-ar întâmpla să faceţi. De vă veţi rândui aşa şi veţi începe, împreună cu proorocul, să-L aveţi pururea pe Domnul înaintea Dumneavoastră (având, fireşte, simţăminte pe măsură), vă veţi ruga neîncetat, şi atunci nu vă veţi plictisi.
De la pravila de rugăciune să nu vă depărtaţi până ce se va naşte frângerea inimii însoţită de încredinţarea în voia lui Dumnezeu…

Citirea Evangheliei şi a Psaltirii este un lucru bun. Nu lăsaţi cărţile din mână până ce nu culegeţi din ele vreo lecţie sau regulă de viaţă.

„Mă rog rău, sunt leneşă la învăţat psalmi, m-am lăsat aproape de tot”

Nu pot să îmi împodobesc primele rânduri cu laude pentru Dumneavoastră. Scrieţi: „Mă rog rău, sunt leneşă la învăţat psalmi, m-am lăsat aproape de tot”. Halal progres, ce să zic!

Aceasta poate avea urmări rele: nepăsarea faţă de lucrurile lui Dumnezeu se poate preface în nărav, şi atunci adio cucernicie. Trebuie să prevenim lucrul acesta. Binevoiţi să faceţi astfel: învăţaţi psalmii când veţi avea chef, alegându-i pe cei pe care îi înţelegeţi mai bine şi care vă merg mai mult la inimă. Şi mai bine va fi dacă nu îi veţi învăţa totdeauna în întregime, ci stihurile care vă rămân mai uşor în suflet, cum ar fi: Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte, Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte; nu întoarce faţa Ta de la mine; unde mă voi duce de la Duhul Tău?, şi aşa mai departe. Spuneţi-le apoi pe dinafară întorcându-vă mintea spre Dumnezeu în timp ce vă faceţi treburile… Puteţi „scrie” aceste versuleţe pe orice pas pe care îl faceţi – şi veţi fi ca într-un veşmânt frumos, îmbrăcată în cuvântul lui Dumnezeu…

Dimineaţa moţăiţi, şi ca atare nu vă rugaţi, sau vă rugaţi la plesneală… Este foarte rău. Rugaţi-vă puţin, însă aşa cum trebuie, după toată rânduiala rugăciunii. Dacă întârziaţi cu trei minute acolo unde vă grăbiţi să ajungeţi, nu este mare lucru! Aşadar, rugaţi-vă neapărat aceste trei minutele dimineaţa, în atare caz, n-aveţi de ce vă apuca să citiţi rugăciuni după carte sau pe dinafară… rugaţi-vă cu propria gândire şi propriile cuvinte. Puneţi-vă în faţa lui Dumnezeu… Dumnezeu este aproape şi de Dumneavoastră, măcar că Dumneavoastră puteţi fi departe de El cu gândul şi cu simţămintele: apropiaţi-vă de El atât cu unul, cât şi cu celelalte… Daţi-L mulţumită că v-a păzit în vremea somnului şi că v-a dat să vedeţi din nou lumina Sa şi să mai trăiţi o vreme… fiindcă mulţi se culcă, dar de sculat nu se mai scoală.

Cereţi de la El binecuvântare pentru treburile zilei care începe, ca să vă arate pe cele bune şi să vă ferească de cele rele… Chemaţi-o pe Maica Domnului, chemaţi pe îngerul păzitor, pe sfânta a cărui nume îl purtaţi şi pe sfinţii toţi…
Rugaţi-vă pentru mama, fratele, rudele şi cunoscuţii voştri; pomeniţi-i şi pe cei adormiţi. După aceea, încredinţându-vă voii lui Dumnezeu, mergeţi la treburile pe care le aveţi, străduindu-vă în tot chipul să nu uitaţi că înaintea feţei lui Dumnezeu umblaţi…
Faceţi toate acestea cu minte adunată şi cu simţire nerăspândită: rugăciunea Dumneavoastră va fi atunci adevărată, iar conştiinţa nu vă va reproşa nicicând că nu v-aţi rugat ori că v-aţi rugat rău. Îndeajuns va fi aceasta, mai ales dacă veţi păstra lipită de inimă aşezarea cea rugătoare.

La fel vă puteţi ruga şi seara. Totuşi, întrucât aici vă puteţi face mai mult timp, rugaţi-vă şi cu rugăciunile învăţate din cărţi; ele vor ajuta să îndreptaţi către Dumnezeu cu mai multă putere şi înţelegere cuvintele rugăciunii Dumneavoastră.

Despre clipele de singurătate ale femeii căsătorite

Iată că sunteţi singură, şi vă plictisiţi! Vă plictisiţi fiindcă aveaţi multe de făcut, iar acum ca aţi rămas singură nu ştiţi cu ce să vă umpleţi timpul. De aceste clipe trebuie să vă folosiţi îndreptându-le numai şi numai spre lucrarea lui Dumnezeu: rugăciunea şi cugetarea la cele sfinte. Aceste îndeletniciri, îndată ce vor începe să meargă cât de cât cum se cade, nu vă vor lăsa să vă plictisiţi, fiindcă din ele izvorăşte mângâiere duhovnicească, pe care n-o poate da nimic din cele pământeşti. De pildă, atunci când la citirea (să zicem) Evangheliei se nasc în minte întrebări, iar după adâncirea cuvenită sufletul găseşte răspuns mulţumitor la ele, în asta este multă mângâiere duhovnicească. Lucrul este cu atât mai plăcut cu cât un astfel de succes dă aripi spre mai mult, iar atunci ia naştere şi deprinderea cu asemenea îndeletniciri. Sufletul devine atunci larg, repede zburător şi mult gânditor.

Cum să se poarte femeile cu soţii necredincioşi

Continuaţi să vă ţineţi în frâu necazul prin răbdare şi mai ales prin încredinţarea întregii Dumneavoastră sorţi în voia Domnului, aflând mângâiere în încredinţarea că toate ni se întâmplă cu voia Lui, spre binele nostru. Cât priveşte pasajul de care vorbiţi din (l Petru 3,1), nu ştiu de ce lămuriri ar mai fi nevoie. Este limpede că Apostolul are în vedere bărbaţii care nu cred în Evanghelie şi spune femeilor să fie soţii cât se poate de bune, în nădejdea că văzând la ele o purtare atât de minunată, izvorâtă din creştinism, şi soţii necredincioşi să se încredinţeze de adevărul acestuia şi să se convertească.

Povaţă către o văduvă

Tot sunteţi necăjită. Este în firea lucrurilor, însă durerea va trece. Simţămintele de mâhnire se vor potoli şi va rămâne amintirea lină.

Cu privire la soarta răposatului, care din muritori poate spune ceva limpede? În duhul credinţei noastre însă, nu avem cum să nu nutrim nădejdea că Domnul Cel Milostiv va face cu el după mila Sa. Această nădejde este întărită de starea în care ştim că a petrecut răposatul în vremea dinaintea morţii.

Gospodăritul nu e un lucru complicat, în curând o să vă daţi seama care e rânduiala lucrurilor şi nimic nu o să vi se mai pară atât de greu. Trebuie să nu arătaţi însă nepăsare. Gospodăria şi toate cele ce ţin de ea sunt dar al lui Dumnezeu, care trebuie păzit şi lucrat, atâta doar că scopul trebuie să fie slava Lui. Păziţi cu sfinţenie acest sfat: faceţi parte nevoiaşilor, însă după putere, nu mai presus de putere, şi totul va merge bine.

Rugaţi-vă cu osârdie pentru cel adormit.

Sfântul Teofan Zăvorâtul
din “Mântuirea în viaţa de familie”, Sfântul Teofan Zăvorâtul, Cartea Ortodoxă 2004

[cristiboss56]

Vaiii.. se construiesc biserici.. ar trebui şcoli, ar trebui spitale!!! Fraţilor, ar trebui în primul rând Case de Nebuni! Asta ar trebui în primul rând, nimeni nu-şi dă seama. Noi cei mai mulţi în ţara asta nebuni avem!
Ne trebuie şcoli de Şcoala Vieţii, este o noua facultate deprinsă la români din tată în fiu, din mamă în fiică, ceea ce numim noi azi în termeni populari Şcoala de acasă. Până acum i se spune educaţia celor 7 ani de acasă. Nu-s 7 ani deoarece pe copilul de 7 ani nu-l scoţi în drum. Este şcoala de acasă, este şcoala vieţii! Mama o învaţă pe faţă cum se toarce, cum se face o mâncare, mama o învaţă cum se spală, cum se calcă, să nu fie vagaboandă, mama o învaţă cum să-şi respecte bărbatul şi să nu umble aiurea din om în om şi din bărbat în bărbat. Mamă, asta-i şcoala care ne lipseşte! Aici e punctul pe I ! Oamenii nu realizează că dacă nici pe Dumnezeu nu l-ar mai avea în biserică, s-ar omorâ între ei, şi-ar da în cap unul altuia. Dar conştiinţa pe care o mai trezeşte Duhul Sfânt din când în când, îl face pe om să se tempereze. Noua ne lipseşte sentimentul de ortodox activ. Noi avem doar sentimentul de ortodox intelectual. Mergi la orice ortodox în noaptea de Paşti şi ai să-l găseşti la biserică luând lumina aceea de la altar, cand spune preotul: Veniţi de luaţi lumină! El ia lumina aia, dar nu ştie ce-i cu ea, el o duce frumos acasă cu soţia, poartă grijă de candelă, o pune pe masă în casă să ardă într-o zi, două cât ţine ea, dar ei s-au dedat la bautură, la desfrâu, la mâncare, la fripturi... şi în biserică mai rămân zece oameni care stau şi ascultă. Nişte babe pline de artroză şi de reumatism. Pentru alea a venit Htistos! Iar pentru ceilalţi, spune în Cartea lui Iov: "şi venind satana şi găsind pe copiii lui Iov benchentuind şi dansând, i-a omorât şi a dărâmat casa pe dânşi!" Asta nu înţelegem noi, din sfera asta trebuie să-i tragem pe toţi. Că nu numarul de biserici ne mântuieşte, poţi să ai preoţi pe metru pătrat, chiar dacă s-ar face ca la medicul de familie.. să dai câte zece creştini să se mântuiască, tot nu s-ar mântui. Stiţi din ce cauză? Pentru că acestă credinţă vine din interior! Da, ea vine prin auz şi comuniune, dar ea vine prin trăire. Dacă mama ta când erai mititel ţi-a făcut cruce peste leagăn, dacă tu când erai mititel mama ta ţi-a însemnat cu cruce sticla de lapte, perna când te-ai pus cu capul... să ştii că tu creşti bine. N-ai cum să te strici!
Predica integrală: - https://www.youtube.com/watch?v=5OxYd-Y_TmI

[cristiboss56]

Denigrarea!
Sindromul Lumii Moderne lipsite de Logosul Lucrurilor şi de Raţionalitatea lor. Imediat ce se constată o ieşire din colaps,o idee luminoasă, o cale folositoare, când apare un binefăcător mai strălucit în societate, indiferent de domeniu social, automat răutatea şi mândria intră în acţiune, anihilează şi distrug orice licărire de valoare sau lucru bun!
Aşa încearcă şi astăzi unii în jurul nostru, pentru că îi împinge Sfânta Răutate, Sfânta Mândrie, Sfântul Orgoliu, Sfânta Duşmănie, Sfânta Invidie, Sfânta Răzbunare..
Căci, na, te roade..
Când vezi că unul este mai bun decât tine, te chinuie dracul!
Nu te lasă!
Şi începi; "Aaaa, să-ţi spun eu cine e ăla.. "
Şi începe denigrarea, începe clevetirea!
Aşa cum era în vremea lui Iisus, când a vindecat un orb şi a început să vadă, L-au denigrat, aşa este şi azi, în Duminica Orbului!
Ucenicii lui CEDO, de acolo vin ideile astea!
Dar noi să rămânem Unceicii lui Hristos!
De ce?Pentru că în momentul în care crezi în Hristos şi te închini Lui şi Dumnezeu te apără şi te ocroteşte!
https://www.youtube.com/watch?v=tP1qVsepruc

[cristiboss56]

Puţini credincioşi şi chiar monahi mai citesc astăzi Psaltirea. Care este folosul citirii regulate al Psalmilor?

- Părinţii noştri citeau zilnic Psaltirea, ca o rugăciune permanentă. Ba unii o ştiau pe de rost şi o spuneau în șoaptă la ascultare, sau mergând pe cale. Credincioşii, puţini mai ştiu astăzi doar psalmul 50. Este păcat că noi nu mai cunoaştem puterea Psaltirii, frumuseţea duhovnicească a psalmilor. Cândva o rosteau în ison sau o cântau, imitând pe sfinţii îngeri.

Dar să nu uităm că cititul psalmilor este trupul rugăciunii, iar înţelesul adânc al psalmilor este sufletul rugăciunii. Trupul fără suflet este mort. Adică citirea psalmilor fără cugetare şi atenţie aduce puţin folos.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan)