"Bucură-te". În orice acatist găsim aceste cuvinte. De ce?

[motan25]

"Bucură-te" găsim în acatiste în cadrul fiecărui icos. Deși am observat asta de foarte mult timp și deși întrebarea mi-a scăpărat prin minte, tot nu am fost suficient de motivat să găsesc un răspuns sau să întreb pe cineva. Dar iată că întreb acum și anume știe cineva de ce se utilizează atât de frecvent acel "bucură-te"?
Ca să nu mai spun de ce condacul 13 se spune de 3 ori apoi încă odată icosul 1 apoi condacul 1; sunt niște rânduieli, clar, dar de ce ... chiar nu știu pe cine aș putea întreba.
Iar să întreb un preot n-am îndrăznit pentru că am simțit că nu e chiar în regulă să-l rețin cu astfel de întrebări când alți oameni punea întrebări mai pentru suflet.

În prealabil postat de motan25

"Bucură-te" găsim în acatiste în cadrul fiecărui icos. Deși am observat asta de foarte mult timp și deși întrebarea mi-a scăpărat prin minte, tot nu am fost suficient de motivat să găsesc un răspuns sau să întreb pe cineva. Dar iată că întreb acum și anume știe cineva de ce se utilizează atât de frecvent acel "bucură-te"?

Din cele de mai jos, deduc ca acest "bucura-te" este o forma de salut, insotita de respect si vesti bune; un mijloc de a ferici pe cineva, dar care a fost utilizat si in batjocura - in cazul Mantuitorului.

26. Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,
27. Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.
28. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.
29. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?
30. Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.
31. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.
32. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.
33. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.
34. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?
35. Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. (Sfânta Evanghelie după Luca, 1)


46. Sculaţi-vă să mergem, iată s-a apropiat cel ce M-a vândut.
47. Şi pe când vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el mulţime multă, cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei şi de la bătrânii poporului.
48. Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este: puneţi mâna pe El.
49. Şi îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învăţătorule! Şi L-a sărutat.
50. Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus şi L-au prins. (Sfânta Evanghelie după Matei, 26)


15. Şi Pilat, vrând să facă pe voia mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca să fie răstignit.
16. Iar ostaşii L-au dus înăuntrul curţii, adică în pretoriu, şi au adunat toată cohorta.
17. Şi L-au îmbrăcat în purpură şi, împletindu-I o cunună de spini, I-au pus-o pe cap.
18. Şi au început să se plece în faţa Lui, zicând: Bucură-Te regele iudeilor!
19. Şi-L băteau peste cap cu o trestie şi-L scuipau şi, căzând în genunchi, I se închinau.
20. Şi după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de purpură şi L-au îmbrăcat cu hainele Lui. Şi L-au dus afară ca să-L răstignească. (Sfânta Evanghelie după Marcu, 15)

[florin.oltean75]

"Bucură-te". În orice acatist găsim aceste cuvinte. De ce?

Spunem "Bucura-te!" nu pentru ca sfintii ar fi intr-o stare de ne-bucurie
ci pentru ca noi insine, prin ei, sa fim cuprinsi de bucurie.

Mintea omului invata, se cultiva prin procesualitate, prin diferentiere, prin contraste.

Spunem "Bucura-te!" intelegand ca acea bucurie nu este una obisnuita, ci o bucurie sfanta in Duhul.

O bucurie in Duhul nu se poate compara cu nicio bucurie pamenteasca - este sfanta, perfect curata, infinit intensa, in unime cu Dumnezeu care este pretutindenea.

O astfel de bucurie imbratiseaza toate existentele.

Spunem "Bucura-te" intelegand in subsidiar ca noi toti ne ridicam de la pamant in Bucuria Lui Dumnezeu.

[cristiboss56]

Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75

Spunem "Bucura-te!" intelegand ca acea bucurie nu este una obisnuita, ci o bucurie sfanta in Duhul.



O astfel de bucurie imbratiseaza toate existentele.


Exact , iar cheia acestui bucura-te , o gasim aici :

"Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi. "
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa ne invredniceasca cu acest bucara-te !
Greu , foarte greu , dar nu imposibil !