Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Tainele Ortodoxiei > Pocainta
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #31  
Vechi 10.12.2014, 08:15:10
Yasmina's Avatar
Yasmina Yasmina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.103
Implicit

Citat:
În prealabil postat de sophia Vezi mesajul
Iata ca pe doua fire se discuta despre fapte bune si cum sa le facem.
Eu vreau doar sa spun ca nu e neparat numai sacosa ulei si zahar utila.
Exista oameni care au nevoie de latceva, care nu costa bani:

Sa nu uitam de oamenii tristi (cu depresii), cu necazuri, singuri.
Acesti oameni au nevoie de un zambet, de o mangaiere, de vorbit cu ei. Hai la o cafea, la o prajitura, la o plimbare.
Asta cu oamenii depresivi,singuri si cu necazuri-este o idee admirabila,numai ca trebuie sa-i cunosti,sa-i ai in cercul de prieteni sau sa fie foarte deschisi,sa stii ce probleme au.

Iar oamenii depresivi sau suparati au parca un character anume facut sa ocoleasca toate ocaziile de socializare,poate din teama ca trebuie sa se deschida de fiecare data,sa-si retraiasca durerea cu fiecare care-l intreaba de vorba.Sau poate si din jena ca nu ar fi o companie placuta in timpul cinei...
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
Reply With Quote
  #32  
Vechi 10.12.2014, 09:10:50
anita anita is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 28.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.735
Implicit

Citat:
În prealabil postat de mirela.t Vezi mesajul
Păi uite, un moment sporadic binevenit este si sărbătoarea Crăciunului.
Zici tu că e usor de initiat o asemenea actiune? N-am văzut până acum să se miste nimic aici pe forum, si rămân la părerea că un grup cât de cât organizat ar putea face mai mult decât fiecare individual. Chiar si spiritul în sine cred că ar fi altfel, mai ridicat. Dar în fine, face fiecare cum crede, bine ar fi ca măcar acea sacosă să ajungă pe la câteva usi necăjite.
Mirela ,pe aici ,pe la noi ,sunt destule familii cu posibilitati restranse ,in special familii cu multi copiii ,mai ales pe langa oras.
Nu ducem lipsa de saraci si deja am mai mers pe ici ,pe colo.
Poate multi de pe forum sunt in situatia mea ,au mai facut si fac pe cont propriu.
De aici aceasta reticenta ,si poate unii chiar nu au mai nimic de oferit.
Dar cred ca vei gasi pe cineva de buna credinta sa colaboreze cu tine ,sau poti trimite la tine in oras la parinti sa faca milostenie unor familii nevoiase.

Last edited by anita; 10.12.2014 at 09:13:19.
Reply With Quote
  #33  
Vechi 10.12.2014, 21:12:55
tabitha's Avatar
tabitha tabitha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2011
Locație: usa
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.961
Implicit

Citat:
În prealabil postat de anita Vezi mesajul
Mirela ,pe aici ,pe la noi ,sunt destule familii cu posibilitati restranse ,in special familii cu multi copiii ,mai ales pe langa oras.
Nu ducem lipsa de saraci si deja am mai mers pe ici ,pe colo.
Poate multi de pe forum sunt in situatia mea ,au mai facut si fac pe cont propriu.
De aici aceasta reticenta ,si poate unii chiar nu au mai nimic de oferit.
Dar cred ca vei gasi pe cineva de buna credinta sa colaboreze cu tine ,sau poti trimite la tine in oras la parinti sa faca milostenie unor familii nevoiase.
Multumesc, Anita. S-a rezolvat, s-a găsit un forumist inimos care mi-a scris pentru a organiza o actiune aici pe forum - vezi postarea mea anterioară :

Citat:
În prealabil postat de mirela.t Vezi mesajul
Iată că lucurile se miscă si în sensul dorit de mine - adică un prieten si membru de încredere aici pe forum m-a anuntat că la biserica lui sunt 7-8 familii nevoiase pe care părintele ar vrea să-i ajute de sărbatori cu ceva de-ale gurii, că nu prea au ce pune pe masă. Colegul nostru va strange bani pentru a-i da părintelui, dacă mai sunt si altii aici pe forum care ar dori să-l ajute; se pot face trimiteri si prin paypal (important, mai ales pentru diaspora). Asa că dacă sunteti interesati să contribuiti la această actiune, din putinul pe care îl aveti, vă rog să-mi scrieti pe privat pentru mai multe detalii. Doamne ajută, si Dumnezeu să vă întoarcă însutit pentru tot ceea ce dati din suflet acestor oameni sărmani si le înfrumusetati si lor sărbătoarea sfântă a Nasterii Domnului.
Am făcut si un topic la Umanitare pentru a fi mai vizibil, si a avut ecou pot să spun, fiindca si alti forumisti, nu foarte multi ce-i drept, s-au oferit să puna umărul la această actiune. Înteleg si pe cei care nu pot răspunde apelului si nu este nicio problemă, fiecare îsi gestionează cum crede putinul pe care îl are. Dumnezeu stie inima si posibilitătile fiecăruia. Doamne ajută, sărbători binecuvântate tuturor !
Reply With Quote
  #34  
Vechi 10.12.2014, 21:38:54
Mosh-Neagu's Avatar
Mosh-Neagu Mosh-Neagu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.04.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.460
Implicit

Citat:
În prealabil postat de mirela.t Vezi mesajul
Am făcut si un topic la Umanitare pentru a fi mai vizibil, si a avut ecou pot să spun, fiindca si alti forumisti, nu foarte multi ce-i drept, s-au oferit să puna umărul la această actiune. Înteleg si pe cei care nu pot răspunde apelului si nu este nicio problemă, fiecare îsi gestionează cum crede putinul pe care îl are. Dumnezeu stie inima si posibilitătile fiecăruia. Doamne ajută, sărbători binecuvântate tuturor !
Ma bucur pentru cei ce au reusit sa gaseasca totusi o solutie. In alte conditii m-as fi alaturat cu placere, dar, in cateva ore am deja zborul spre Romania, iar acolo cam stiu ce am de facut. Din cunostintele mele, in oraselul meu o singura persoana figureaza pe acest forum. Iar acea persoana deja organizeaza in fiecare an asemenea ajutoare, in cadrul parohiei din care fac si eu parte. Despre faptul ca sunt putini cei ce se ofera, aici, nu trebuie sa ne tulbure si nici sa ne dezamageasca. Sunt convins ca foarte multi stiu deja ce au de facut si daca n-au rezolvat inca, o vor face, poate chiar in ajun, intr-un mod cu totul inedit. E sansa lor, e bucuria lor.
Doamne-ajuta!
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)
Reply With Quote
  #35  
Vechi 11.12.2014, 00:53:10
tabitha's Avatar
tabitha tabitha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2011
Locație: usa
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.961
Implicit

Citat:
În prealabil postat de mirela.t Vezi mesajul
Citat:
În prealabil postat de Parascheva16 Vezi mesajul
@mirela



Chiar cred că e bună ideea cu sacosa cu zahăr si ulei, dar să vedem dacă forumul functionează si pe teren, sau doar în virtual.
*****
În altă ordine de idei, am primit MP-ul tău dar n-am cum să-ti răspund pentru că se pare tu nu poti primi mesaje private de la oricine - probabil ti-ai setat contul ca să poti primi MP numai de la prieteni si admini. Asa că ti-am trimis un friendship request ! :) dacă nici asa nu merge, mai vedem cum rezolvăm. Multumim !
Multumesc pentru accept, dar tot nu pot să-ti trimit mesaj privat, asa ti-ai setat contul.
Scrie-mi te rog pe email pentru detalii : mirela@denmoss.com
Reply With Quote
  #36  
Vechi 11.12.2014, 08:48:02
tabitha's Avatar
tabitha tabitha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2011
Locație: usa
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.961
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu Vezi mesajul
Ma bucur pentru cei ce au reusit sa gaseasca totusi o solutie. In alte conditii m-as fi alaturat cu placere, dar, in cateva ore am deja zborul spre Romania, iar acolo cam stiu ce am de facut. Din cunostintele mele, in oraselul meu o singura persoana figureaza pe acest forum. Iar acea persoana deja organizeaza in fiecare an asemenea ajutoare, in cadrul parohiei din care fac si eu parte. Despre faptul ca sunt putini cei ce se ofera, aici, nu trebuie sa ne tulbure si nici sa ne dezamageasca. Sunt convins ca foarte multi stiu deja ce au de facut si daca n-au rezolvat inca, o vor face, poate chiar in ajun, intr-un mod cu totul inedit. E sansa lor, e bucuria lor.
Doamne-ajuta!
Desigur, Moshule. Nu-i nicio supărare, am mai zis. Eu sunt foarte bucuroasă pentru ceea ce s-a strâns în această actiune.
Si cu sigurantă că si cei care n-au contribuit aici si-au propus într-un fel sau altul să facă o bucurie de Crăciun si altora.
Dumnezeu primeste!
Reply With Quote
  #37  
Vechi 28.12.2014, 07:49:16
tabitha's Avatar
tabitha tabitha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2011
Locație: usa
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.961
Arrow Cum sa predici pe înțelesul tuturor

Doi hoți și un popă sau ce mai scrie în Biblie

**Lui Florin Lăzărescu, fratele meu, care într-o vreme mă tot întreba ce mai scrie în Biblie**

Pe un ger de crapă pietrele, un preot așteaptă o ocazie, într-o răscruce la marginea unui sat. Își tot trece gentuța de pe un umăr pe altul, tropăie în loc, să-și dezmorțească picioarele, își freacă brațele, suflă în pumni. Din cînd în cînd se oprește, își șterge ochii și privește nemișcat în zare, poate apare ceva. Stă de două ceasuri. E a treia zi de Crăciun, după-amiază, trec rar mașini. Unde mai pui că drumurile sînt înzăpezite.

În lungul drumului se ivește un gip negru, cu farurile aprinse, spulberînd zăpada sub roți. Părintele dă să ridice mîna, dar se răzgîndește. Ce gip de pe lumea asta ar culege de pe drum un popă înghețat, a treia zi de Crăciun? Dar uite că se înșală, puțin-credinciosul. Gipul încetinește și oprește sub nasul său. Prin geamurile fumurii nu se vede nimic, dar portiera din spate se deschide de-o palmă și o voce groasă îl cheamă dinăuntru:

– Hai, popo, că se răcește mașina!

Părințelul apucă gentuța și dă să urce, dar încremenește cu piciorul în prag. De pe bancheta din spate, un rotweiller uriaș saltă capul și îi aruncă o privire plictisită.

– Hai, că nu-ți face nimic! îl încurajează vocea groasă. Max! Max, cuminte!

Și ca să fie mai convingătoare, un pumn aterizează în ceafa lui Max și-l pune instantaneu cu botul pe labe. Părințelul face repede o cruce și urcă în mașină. Trage portiera și se așază pe marginea banchetei, să-l deranjeze cît mai puțin pe Max. Prevăzător, plasează gentuța între el și cîine, apoi oftează și caută la binefăcătorii săi. La volan e o matahală tunsă periuță și cu ceafa plină de tatuaje. Pe locul din dreapta e un ins pirpiriu, cu un fular roșu aruncat împrejurul gîtului.

– Mulțumesc că ați oprit! șoptește părințelul, cu glasul degerat. Stau de două ceasuri.

– Ce-ai spus? Zi-i mai tare! strigă natima de la volan și dă muzica mai încet.

– Ziceam că vă mulțumesc că ați oprit.

– Las’ că vedem noi cum ne mulțumești, hăhăie el. Nu-i așa, Clanță? Și îi aruncă o privire pirpiriului, care nici nu-l ia în seamă. Apoi se întoarce vesel:

– Ce-ai în gentuță, popo? Vreo sticloanță, ceva? Ia scoate-o aici, la băieți!

– N-am nici o sticloanță, pe cuvînt, se scuză părintele. Dacă aveam, vă dădeam. Dar nu vin de la pomană.

– Da’ de unde vii? De la femei? hăhăie natima din nou. Pufnește și Clanță.

– Chiar de la o femeie vin, rîde părintele. O femeie bolnavă, săraca, m-a chemat să-i citesc o rugăciune.

– Da’ de ce n-a chemat doctoru’, dacă-i bolnavă?

– Păi doctoru’ i-a zis să mă cheme pe mine. E rău tare, săraca, are un cancer.

– Și dacă are cancer, ce să-i mai faci tu? Că n-o mai vindecă nici dracu’.

– N-o mai vindecă nimeni, așa-i, aprobă părintele. I-am citit și eu de ieșirea sufletului.

Matahala aruncă o privire în oglinda retrovizoare, să vadă dacă popa glumește.

– Cum adică de ieșirea sufletului?

– Adică să nu se mai chinuie, explică părintele. Așa e de slabă că nu poate nici să moară. Se chinuie sufletul acolo și n-are putere să iasă din om. Ce să facem. Îi citim și noi de ieșirea sufletului, cum scrie în Biblie.

– Serios? se miră matahala. N-am mai auzit asta. I-auzi, Clanță!

Clanță n-are chef de povești. Privește într-una pe geam, cum ciorile își iau zborul din plopii uscați. Părințelul trage cu coada ochiului la Max și e mulțumit să-l vadă moțăind cu botul pe labe.

– Ia uite! strigă dintr-odată natima. Din satul ăsta era Butoane. Nu, Clanță? Parcă din Grajduri era Butoane. Ai auzit, popo, de Butoane?

– N-am auzit.

– Ei, n-ai auzit… Butoane! Cînta el la nunți… La acordeon. Păi nu era nuntă fără Butoane, cum n-ai auzit? O murit și el anu’ trecut, tot de un cancer.

– Se poate, nu-i cunosc pe toți, se scuză preotul.

– Butoane, Butoane! îl caină matahala, ce le mai zicea Butoane! O fost om bun, părinte. Să vezi lume la înmormîntare! Și pe Butoane l-o dus cu acordeonu’ pe chept, că așa o vrut băieții lui. Așa l-o dus în biserică, rîde el. E voie?

– Ce să fie voie?

– E voie să-l ducă așa, cu acordeonu’?

– Păi de ce să nu fie voie?

– Nu știu. Întreb și eu. Cu acordeonu’ în biserică? Nu-i păcat?

– N-are nimic, face părintele. Ce, sfinții nu cîntau și ei?

– Nu chiar? se amuză matahala. La ce cîntau?

– La de toate. Vioară, tobe, trompete… Era așa, explică părintele, ca un fel de formație. Scrie și în Biblie.

– Nu glumești? I-auzi, Clanță!

Matahala schimbă cd-ul, întredeschide geamul și își aprinde o țigară. Fredonează o manea, apoi caută în oglindă chipul părintelui, care, moleșit de confortul mașinii, e gata să ațipească.

– Auzi, părinte, aruncă el, slobozind fumul pe geam, da’ tu știi ce facem noi?

Clanță îi aruncă o privire, dă să zică ceva, dar matahala i-o taie scurt:

– Lasă, băi, să vedem ce zice. Părințele, știi cu ce ne ocupăm noi?

– Da’ de unde să știu? ridică din umeri părintele.

– Sîntem hoți. Bandiți, râde natima. Spargem casele barosanilor și luăm tot ce găsim, bani, aur, plasme. Acu’ venim de la Vaslui.

Și așteaptă să vadă efectul dezvăluirii sale asupra părintelui, dar acesta nu spune nimic.

– Nu-i păcat? rînjește el în oglinda retrovizoare.

– Păi, depinde, face părintele, parcă dus pe gânduri. Dacă dați și la cei necăjiți…

– Cum așa? ridică matahala din sprîncene. Ce, dacă dăm la necăjiți, nu-i păcat?

– Păi nu-i totuna, scrie și în Biblie. Este o poveste cu un patron, dacă vreți, v-o spun.

Matahala dă muzica mai încet.

– Ce patron?

– Un patron de la un angro. Și la angro angajase un magazioner.

– Așa, și?

– Și aude magazionerul că patronul o să-l dea afară. Ori că nu mai avea bani de salarii, ori că voia să aducă pe altul, treburi din astea. Și ce se gîndește magazionerul. Măi, dacă patronul mă scoate afară, rămîn pe drumuri. Ia hai să mă pun bine cu unul, cu altul, să am la cine apela cînd n-oi mai avea serviciu.

– Corect, observă matahala.

– Și ce face magazionerul? Cheamă pe unul care tocmai luase marfă de la el, un băiat cu tonetă. Măi, zice, cît orez ți-am dat ție? Zece saci, zice acela. Bun, face magazionerul, uite te trec aici cu opt, să nu zici că-s băiat rău. Cheamă pe altul, la fel. Tu cît ulei ai luat luna trecută? O sută de kile. Bun, scriem aici 70, să mă ții minte…

– I-auzi, frate! rîde matahala. Tare magazioneru’. Și nu l-a prins?

– Ei, l-a mirosit patronul, da’ pînă la urmă l-a iertat. Că acuma avea magazioneru’ prieteni peste tot. Și i-a zis patronul, măi, nu te mai dau afară, da’ să nu mai faci.

– Băi, ce s-a sucit patronul! Tare magazioneru’! se entuziasmează matahala.

– Păi da, de-aia vă spun. Că scrie în Biblie, să nu furi, iar cine fură să dea și la ăia necăjiți.

– Am dat și noi, părinte, se apără matahala. Clanță, cît am dat la Sfînta Paraschiva, la Mitropolie? Păi ultima oară am lăsat mulți bani, că a zis un părinte că trebuie veșminte noi la Sfînta.

– Nu-i trebuie, are Sfînta veșminte.

– Cum așa?

– Vă spun eu că are, două dulapuri, și de vară, și de iarnă. Nu-i mai trebuie.

– Bun, face matahala, și atunci cui să dăm?

– Păi dați și voi la cine a zis Iisus. Că tot așa, scrie în Biblie, au venit niște hoți la Iisus și l-au întrebat ce să facă cu banii.

– Ce fel de hoți? Păi nu se temea de Iisus?

– Hoți, hoți, domnule. Nu se temeau, că Iisus era prieten cu hoții. Și Iisus le-a zis, măi băieți, duceți și voi la vreun spital doi porci și un sac de cartofi, niște portocale și jucărele pentru copiii bolnavi de sida, apoi ce mai trebuie pe la azilele de bătrîni și tot așa. Să duceți și niște țigări la tovarășii voștri din închisoare, că acolo e tare greu de țigări.

Matahala ascultă cu gura căscată. S-ar întoarce la părinte, dar trebuie să țină drumul.

– Așa a zis, și de închisoare?

– Cum să nu, întărește părintele. Păi și Iisus a fost la închisoare, scrie în Biblie.

– Parcă numai de țigări e greu la pușcărie, oftează matahala. E greu de toate acolo. E greu și la pușcărie, e greu și în lume. Auzi, Clanță, ce zice părintele.

– Mai dă-l, măi, dracului! se stropșește Clanță și își caută de privitul la ciori.

După vreo cinci minute ajung în oraș. La prima intersecție, părintele ar vrea să coboare. Își ia gentuța, apoi se caută prin buzunare.

– Cît trebuie să vă dau?

Natima îl privește lung în oglindă ca și cum n-ar înțelege.

– Ce să-mi dai, părințele?

– Că m-ați luat. Cît trebuie să vă dau?

– Nu trebuie să-mi dai nimic.

Apoi se gîndește o clipă și adaugă moale, cu jumate de gură:

– Adică, să-mi dai două palme pentru cum am vorbit cu matale.

Preotul dă din mînă, lasă. Mai zice un mulțumesc și un Doamne ajută înainte de a închide portiera, apoi traversează și dispare printre blocuri, în timp ce gipul pleacă mai departe spulberînd zăpada sub roți.

sursa: http://ioanflorin.wordpress.com/doi-...rie-in-biblie/
Reply With Quote
  #38  
Vechi 28.12.2014, 09:37:43
Yasmina's Avatar
Yasmina Yasmina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.103
Implicit

Genial :)
Multumim soro
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
Reply With Quote
  #39  
Vechi 19.07.2015, 04:37:46
tabitha's Avatar
tabitha tabitha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2011
Locație: usa
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.961
Implicit despre înălțarea de sine

Un sihastru oarecare ce traia in pustie, avea un frate mirean intr-un oras. Dupa cateva vreme a murit fratele acela si i-a ramas un copil mic de trei ani. Sihastrul, auzind de moartea fratelui sau, a mers acolo, a luat pruncul si l-a dus in pustie, la chilia lui. Il hranea cu finice si cu alte verdeturi din pustie, din care manca si el. Copilul n-a vazut nici un om, in afara de batranul care-l hranea, de cand l-a dus in pustie. Nici femei, nici sat n-a vazut, nici paine n-a mancat, nici n-a stiut ce este si cum este viata lumii acesteia. Totdeauna era in pustie cu batranul, postind, rugandu-se si laudand pe Dumnezeu. A petrecut in aceasta nevointa optsprezece ani, apoi a trecut la Domnul.

Dupa ingroparea lui, a inceput sihastrul a se ruga lui Dumnezeu, sa-i descopere pentru acel copil in care ceata de sfinti este randuit. Dupa multa rugaciune pe care a facut-o cu mare osardie, a adormit si a vazut in vis un loc intunecat si plin de toata scarba, iar in mijloc era copilul zacand intr-o suparare nespusa. Acestea vazandu-le, batranul s-a mirat si a inceput a se ruga catre Dumnezeu, zicand: "Doamne, ce este nedreptatea aceasta? Oare nu era curat acest copil de toate necuratiile trupesti si lumesti? Oare nu Te lauda pe Tine in toate zilele si noptile, postea, priveghea si se ostenea si de nici un pacat lumesc nu era atins? Dar acum ce este aceasta ca il vad pe el pedepsit in acel loc de intristare? Dar noi care suntem nascuti, crescuti si imbatraniti in pacate, ce nadejde de mantuire vom avea? O, amar si vai de mine!"

Aceasta si mai multe zicand batranul cu plangere si cu tanguire, a stat inaintea lui ingerul Domnului si i-a zis: "Ce plangi asa, batranule, si de ce te tanguiesti pentru copil care cu adevarat nu s-a atins de pacate trupesti si lumesti. L-ai invatat a posti, a priveghea si a se ruga, dar copilul avea mandrie mare si inaltare in inima lui, socotindu-se pe sine, pentru curatenia lui si viata cea neatinsa de lume, ca este un mare sfant, mai mare decat cei din lume, si a murit in aceasta gandire inalta de sine. Deci sa stii ca nu este nedreptate la Dumnezeu, caci tot cel ce se inalta pe sine cu gandul sau, necurat este inaintea lui Dumnezeu, precum zice prorocul". Aceasta zicandu-i, ingerul s-a facut nevazut. Batranul si-a venit in fire si in constiinta si a plans neincetat pentru moartea copilului pana la sfarsitul vietii sale.
Reply With Quote
  #40  
Vechi 10.09.2015, 19:15:35
tabitha's Avatar
tabitha tabitha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2011
Locație: usa
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.961
Implicit Mania grandorii și mania persecuției

Mania grandorii și mania persecuției – etapa a patra în dezvoltarea mândriei

In fine, pe cea din urmă treaptă, omul o rupe și cu Dumnezeu.

Dacă mai înainte făcea păcatele din neastâmpăr, ca să zic așa, și din spirit rebel, acum își permite orice: păcatul nu-l chinuie, ci devine pentru el o deprindere; dacă în stadiul acesta poate să-i fie ușor, atunci poate să-i fie ușor și cu diavolul, pe căile întunericului. Starea lui sufletească este mohorâtă, lipsită de orice lumină, singurătatea lui e deplină - dar totodată are convingerea sinceră de corectitudinea căii sale și sentimentul deplinei siguranțe, în timp ce aripi negre îl poartă repede spre pierzare.

La drept vorbind, între o asemenea stare și nebunie deosebirea este măruntă.

Cel mândru rămâne și în această viață în stare de izolare deplină („întunericul dinafară”). Uitați-vă cum discută și cum poartă disputele: fie că nu aude deloc ceea ce i se spune, fie că aude doar ceea ce coincide cu părerile lui; iar dacă i se spune ceva nepotrivit cu părerile lui, se supără ca și cum ar fi fost jignit personal, devine batjocoritor și neagă cu înverșunare. La cei din jur vede doar însușirile pe care el însuși le atribuie în mod arbitrar, așa că, și atunci când laudă, este tot mândru, închis în sine, inabordabil pentru cel obiectiv.

Caracteristic este faptul că două dintre formele cele mai răspândite de boală psihică – mania grandorii și mania persecuției – decurg în mod direct din „autoaprecierea sporită” și sunt absolut de neconceput la cei smeriți, simpli, care uită de propriul eu. De altfel, și psihiatrii consideră că la paranoia duc, în primul rând, sentimentul exacerbat al propriei personalități, atitudinea dușmănoasă față de oameni, pierderea capacității normale de adaptare, pervertirea aprecierilor. Paranoicul clasic nu se atacă niciodată pe sine însuși, el are totdeauna dreptate în proprii săi ochi și este acut nemulțumit de cei din jur și de condițiile sale de viață.

Iată unde se arată profunzimea definiției Cuviosului Ioan Scărarul: „Mândria este sărăcia cea mai de pe urmă (extremă) a sufletului”.

Cel mândru suferă înfrângere pe toate planurile:

Psihologic – mâhnire, întuneric, sterilitate.

Moral – singurătate, secătuire a dragostei, răutate.

Teologic – moartea sufletului, care premerge morții trupești, gheena încă din timpul vieții.

Fiziologic și patologic – boală nervoasă și sufletească. (Preot Aleksandr Elceaninov)

(Cum să biruim mândria, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2010, pp. 57-59)

sursa : http://www.doxologia.ro/terapie-pent...tarea-mandriei
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare