Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Slujbele Bisericii Ortodoxe > Slujba inmormantarii
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 15.04.2009, 23:26:23
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.860
Implicit Pomenirea ( parastasele )

În cele ce urmează voi arăta semnificația pomenirilor , a parastaselor ce se efectuează astfel : - la trei zile după moarte se face pomenirea mortului în cinstea Sfintei Treimi, întru care ne mântuim, și în amintirea Învierii celei de-a treia zi a Domnului, care este chezășie celor adormiți ( I Corinteni 15 , 20 ) ; - Pomenirea la nouă zile se face pentru ca răposatul să se învrednicească de părtășia cu cele nouă cete îngerești sau cele nouă cete ale sfinților și în amintirea Ceasului al noulea, când Domnul , înainte de a muri pe cruce, a făgăduit tâlharului raiul, pe care ne rugăm să-l moștenească și morții noștri ; - Pomenirea la 40 de zile se face în amintirea Înălțării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Învierea Sa, pentru ca tot așa să se înalțe și sufletul nostru la cer ; - La un an se face pentru că se urmează exemplul creștinilor din primele veacuri, care prăznuiau în fiecare an ziua morții martirilor și sfinților ca zi de naștere a lor pentru viața de dincolo. De reținut, că pomenirea se face în fiecare an până la 7 ani ; - La 7 ani se face pentru că 7 este număr sfânt, amintind de cele 7 zile ale creației. Există credința că la 7 ani trupul se descompune complet din ceea ce a fost alcătuit. < < Bibliografie : Părinte dr. Ioan Valentin Istrati > >
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #2  
Vechi 07.05.2009, 10:58:56
adorcrysti
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Ce este parastasul?

Potrivit învățăturii și credinței creștine, viața omului nu se sfârșește o dată cu moartea trupului, iar sufletul își continuă existența și dincolo de hotarele vieții pământești. Din acest motiv, nu dăm uitării pe cei adormiți nici după înmormântarea lor, ci îi pomenim pururi, ne rugăm și mijlocim pentru odihna și pentru iertarea păcatelor lor.

Cât timp suntem în viață putem să facem toate pentru sufletele noastre: să priveghem, să postim, să ne rugăm continuu etc. Imediat ce murim, însă, nu mai putem face nimic pentru acestea. Însă dacă cineva vorbește lui Dumnezeu despre cei răposați, îl va auzi Dumnezeu, îi va asculta rugăciunea. Cu alte cuvinte în fața lui Dumnezeu este utilă și folositoare „mijlocirea”. Când cei dragi nouă pleacă din lumea aceasta, lasă în urma lor o rugăminte, care sună mai degrabă a poruncă: „…vă rog pe toți și cu stăruință cer vouă să vă rugați neîncetat lui Hristos-Dumnezeu pentru mine, ca să nu fiu rânduit, după păcatele mele, la locul de pedeapsă, ci să mă așeze unde este lumina vieții” (Slava de la Slujba înmormântării). Așadar, cei adormiți doresc să ne pese totdeauna de ei. Întotdeauna să facem ceva pentru sufletele lor.

Ce putem face pentru ei? Rugăciune și milostenie!

Slujba care se face pentru cei răposați se numește parastas (din greceste parastasis = a sta în rând cu cineva, a sta alături de cineva, a mijloci pentru cineva) și înseamnă rugăciune de mijlocire la Dumnezeu pentru sufletele celor care nu mai sunt printre noi.

Creștinii nu-și uită morții după îngroparea lor, ci se preocupă de rugăciuni pentru ei și de pomenirea numelui lor. Soroacele de pomenire individuală a morților în Biserica Ortodoxă sunt următoarele:

√ La 3 zile după moarte (care coincide, de regulă, cu ziua înmormântării), în cinstea Sfintei Treimi și a Învierii din morți a Mântuitorului a treia zi;

√ La 9 zile după moarte, “ca răposatul să se învrednicească de părtășia cu cele 9 cete îngerești și în amintirea ceasului al nouălea, când Domnul, înainte de a muri pe cruce, a făgăduit tâlharului raiul pe care ne rugăm să-l moștenească și morții noștri“;

√ La 40 de zile (sau șase săptămâni), în amintirea Înălțării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Înviere, “pentru ca tot așa să se înalțe și sufletul răposatului la cer“;

√ La trei, șase și nouă luni, în cinstea Sfintei Treimi;

√ La un an, după exemplul creștinilor din vechime care în fiecare an prăznuiau ziua morții martirilor și a sfinților, ca zi de naștere a lor pentru viața de dincolo.

√ În fiecare an, până la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuală amintind de cele 7 zile ale creației.

De reținut!

Spre a nu greși în privința pregătirilor pentru aceste pomeniri, cel mai indicat este să se ia legătura în prealabil cu preotul. Acest lucru este necesar întrucât trebuie stabilite, de comun acord, data și ora săvârșirii pomenirii.

De obicei, soroacele nu se fac în orice zi a săptămânii, ci mai ales marțea, joia și sâmbăta.

La aceste zile de pomenire individuală a celor răposați, Biserica a stabilit zilele de pomenire generală a morților, și anume: sâmbăta dinaintea duminicii lăsatului de sec de carne sau a Înfricoșatei judecăți, numită și Moșii de iarnă, sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt sau Moșii de vară, la care tradiția a adaugat și Moșii de toamnă (între 26 octombrie și 8 noiembrie), sâmbetele Postului Mare, Paștele blajinilor (luni după Duminica Tomei) și Joia Înălțării, în special pentru eroi, ca și ziua hramului bisericii.

Toate aceste zile de pomenire, individuală sau colectivă, sunt momente de vie și profundă comuniune cu cei răposați. Ele trebuie respectate și cultivate, căci prin aceasta întreținem vii cultul morților și pomenirea lor.

În același timp, pomenirea morților este un moment de reflecție și pentru fiecare dintre noi. Fără îndoială, moartea este cel mai sigur și totodată cutremurător eveniment din viața noastră. Firește, ar trebui să o avem în vedere și să ne facem probleme. Nimeni nu a semnat un contract cu viața pământească pentru prelungirea acesteia. Prin gândul la moarte, gravat adânc în sufletul nostru, vom fi mai îndreptați și mai realiști. Putem deveni alți oameni. Mai buni!

Ce materii pregătim pentru parastas?

Întotdeauna slujba de pomenire a morților este precedată de Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie care se săvârșește în sfânta biserică. Pentru slujba parastasului orice creștin aduce o colivă, colac sau prescură, vin, lumânări, tămâie și cărbuni.

Coliva, făcută din grâu fiert, îndulcită cu miere sau cu zahăr, închipuie însuși trupul celui/celor răposați, dar are și o semnificație duhovnicească deosebită, fiind un simbol al învierii trupului, pentru că după cum bobul de grâu, ca să încolțească și să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ și să putrezească, tot așa trupul omenesc mai întâi se îngroapă și putrezește, pentru ca să învieze întru nestricăciune. Dulciurile care intră în compoziția colivei reprezintă dulceața vieții celei veșnice pe care ne dorim și pentru care ne rugăm să o dobândească cei adormiți. Pe colivă se așază Sfânta Cruce și se ornează în chip frumos (de obicei cu bombonele colorate, care închipuie frumusețea faptelor bune pe care răposatul/răposata le-a lasat ca mărturie în lumea aceasta).

Colacul sau prescurile sunt de obicei frumos împletite și poartă pe ele simboluri liturgice (sfânta cruce). Pe acestea (colivă, colaci) se așază o lumânare aprinsă. Lumânarea este semnul și chipul trecerii noastre prin viață. Așa cum arde și se consumă lumânarea, așa arde și se consumă viața noastră. Lumânarea este și un frumos simbol al omului bun: lumânarea, pentru a oferi lumină trebuie ca, încet-încet, să se consume. La fel și creștinii (cărora Iisus le-a spus “Voi sunteți lumina lumii!“), pentru a fi lumină pentru cei din jur, pentru a fi coerenți și a-și trăi corect credința, trebuie să se jertfească, să ofere ceva din ei, să se consume în fiecare zi câte puțin.

Lumânarea se mai aseamănă nouă oamenilor și prin fragilitatea sa: se rupe atât de ușor, se sfărâmă, și totuși oferă ceea ce nu poate oferi nici piatra, nici apa, nici pământul: flacără, pentru a fi lumină și căldură lumii.

Vinul, care se toarnă cruciș pe colivă (trupul celui răposat), semnifică aromatele cu care a fost uns trupul Domnului.

De asemenea, se obișnuiește să se ofere un prosop (de la gr. prósopon = persoană). El se oferă pentru a ne aduce aminte de persoana în numele căreia s-a dat pentru a o pomeni.

Am amintit că, pe lângă rugăciune, este necesară milostenia.

Prin milostenie se mângâie sufletele celor adormiți. „Mila curăță toate păcatele!” (Tobit 12,9). Cu siguranță trebuie să miluim pe cel care are nevoie de milostenie: pe înfometat, pe cel gol, pe cel însetat. Când un semen de-al nostru este miluit, se alină și se bucură. Și dacă se roagă pentru cei răposați, rugăciunea lui are o mare putere (de aceea se și spune când primim ceva de pomană: Dumnezeu să-l ierte! sau Bogdaproste!).

Cine dă de mâncare celui flămând, de băut celui însetat, de îmbrăcat celui gol, acoperiș celui străin, slujește Domnului, întrucât Domnul se identifică cu toți cei aflați în categoriile menționate mai sus. Cine merge la cel bolnav și la cel din închisoare, la Domnul merge. Și în Sfânta Scriptură stă scris: „Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului și El îi va răsplăti fapta lui cea bună” (Pilde 19,17).
Reply With Quote
  #3  
Vechi 07.05.2009, 10:59:49
adorcrysti
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Când nu facem parastase?

Nu se fac parastase în următoarele zile și perioade din cursul anului:

a) Duminicile de peste an, pentru că duminica, amintind de Ziua Învierii, e zi de bucurie, iar nu de întristare;

b) În cele douăsprezece zile dintre Nașterea și Botezul Domnului. Chiar dacă în unele biserici se fac parastase duminica, cel puțin în duminicile Penticostarului, adică în cele dintre Paști și Rusalii, nu se cuvine nicidecum să se facă parastase, pentru a nu se întuneca bucuria Praznicului cel mare al Învierii;

c) De la lăsatul secului de carne până la sâmbăta întâi din Postul Mare, sâmbăta Sf. Teodor;

d) Din sâmbăta Floriilor până în Duminica Tomei;

e) La praznicele împărătești sau la sărbători mari;

f) În timpul Postului Mare, nu se face parastas în zilele de rând (luni, marți, miercuri, joi, vineri), deoarece în aceste zile nu se face liturghie obișnuită sau deplină.

Alte sfaturi legate de pomenirea morților

√ Este de dorit ca pomenirile să se facă legate de săvârșirea Sfintei Liturghii, aceasta fiind cea mai importantă slujbă de mijlocire pentru cei morți. Dacă nu este posibil de fiecare dată, cel puțin la 40 de zile, la un an și la șapte ani, ar fi de dorit ca parastasul să urmeze după Sfânta Liturghie;

√ La întocmirea sau scrierea pomelnicului nu este nici nevoie și nici recomandat să se adauge “la pomenirea de nouă zile, 40 de zile, un an, șapte ani, mort fără lumânare etc.“. Cărțile de cult nu prevăd așa ceva și nici slujitorii nu trebuie să adauge nimic în plus, ca și când ar trebui să atragem atenția Mântuitorului asupra sorocului de care este vorba;

√ La pomenirea de 40 de zile, numită pe alocuri slujba de ridicare a Panaghiei, pe lângă celelalte, se pregătesc o icoană și un colac. Din colac preotul va scoate părticica pe care o va așeza apoi pe icoană și din care va împărți spre gustare rudelor răposatului;

√ Referitor la darurile care se dau de pomană, se obișnuiește ca, la 40 de zile și la un an, să se dea diferite lucruri și, mai ales, îmbrăcăminte și încălțăminte, obiecte de uz casnic, dar nu ne oprește nimeni să dăm oricând și orice pentru cel răposat. Există obiceiul îndătinat să se împartă de fiecare dată farfurii cu mâncare, căni sau pahare, precum și linguri sau furculițe: șase, douăsprezece, douăzecișipatru. Rânduielile bisericești nu prevăd nimic în această privință și fiecare poate da cât crede de cuviință, numărul acestora neavând nicio influență asupra stării sufletești a celui răposat;

√ După oficierea slujbei și binecuvântarea ofrandelor de mâncare și băutură, cei prezenți sunt datori să mănânce cu bună-cuviință și cu rugăciune în gând, pentru cel decedat. Nu se vorbește fără rost, nu se fac glume, nu se râde, dar nici nu se mănâncă, nici nu se bea întocmai ca la nuntă. În loc de “noroc!” sau altă urare, atunci când se gustă din pahar, se zice “Dumnezeu să-l/s-o ierte!“, iar când se primește un vas, îmbrăcăminte etc. de pomană, nu se zice „mulțumesc!“, ci “Dumnezeu să primească!“
Reply With Quote
  #4  
Vechi 07.05.2009, 11:35:49
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit

Astea sint sfaturi foarte folositoare!
Multumim!
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #5  
Vechi 07.05.2009, 11:38:12
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
De reținut, că pomenirea se face în fiecare an până la 7 ani ; - La 7 ani se face pentru că 7 este număr sfânt, amintind de cele 7 zile ale creației. Există credința că la 7 ani trupul se descompune complet din ceea ce a fost alcătuit. < < Bibliografie : Părinte dr. Ioan Valentin Istrati > >
Ce se intimpla totusi dupa 7 ani?
Nu se mai face pomenire?
Eu nu am stiut!
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #6  
Vechi 31.05.2009, 21:43:50
Old-Skipper Old-Skipper is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 31.05.2009
Locație: Bucharest, Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 1
Implicit Nu se fac parastase în Duminicile de peste an

Solicit o lamurire urgenta : Sotia mea implineste 40 zile de la deces pe 09 iunie. In mod normal, parastasul ar trebui sa fie facut in Sambata mortilor, Mosii de vara sau Sambata dinaintea Rusaliilor, adica pe 06 iunie. Din discutiile purtate cu parintele care urmeaza sa oficieze pomenirea de 40 zile, a rezultat ca, pentru a evita aglomeratia din acea zi, cat si calendarul incarcat al bisericii in ziua respectiva ( doua botezuri si o cununie), parastasul trebuie amanat pentru Duminica Rusaliilor. Este posibil acest lucru, sau exista interdictie din partea BOR? Va rog din tot sufletul, un raspuns autorizat!!!
Reply With Quote
  #7  
Vechi 31.05.2009, 23:20:35
georgeval's Avatar
georgeval georgeval is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.09.2007
Locație: Valenii de Munte
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.068
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Old-Skipper Vezi mesajul
Solicit o lamurire urgenta : Sotia mea implineste 40 zile de la deces pe 09 iunie. In mod normal, parastasul ar trebui sa fie facut in Sambata mortilor, Mosii de vara sau Sambata dinaintea Rusaliilor, adica pe 06 iunie. Din discutiile purtate cu parintele care urmeaza sa oficieze pomenirea de 40 zile, a rezultat ca, pentru a evita aglomeratia din acea zi, cat si calendarul incarcat al bisericii in ziua respectiva ( doua botezuri si o cununie), parastasul trebuie amanat pentru Duminica Rusaliilor. Este posibil acest lucru, sau exista interdictie din partea BOR? Va rog din tot sufletul, un raspuns autorizat!!!
Canonic nu se fac parastase duminica, mai ales in Duminica Rusaliilor. Din pacate principul iconomiei in privinta unor canoane este dus la extrem, ca si in cazul parintelui.
Motivul invocat de catre parintele paroh este irelevant. Nu inteleg de ce nu accepta sa faceti in pe 6 iunie sau nu va amanat pentru sambata urmatoare. Motivul invocat nu este unul solid pentru misiunea pastorala a preotului paroh.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 01.06.2009, 00:20:39
malmo malmo is offline
Member
 
Data înregistrării: 05.11.2006
Mesaje: 31
Arrow Despre cei ce isi iau viata...

[COLOR=black]As vrea foarte mult sa stiu in ce fel ajuta pomenirile si parastasele pe cei care din diferite motive: deprimare, deznadejde, boala, sau pur si simplu disperare, ajung sa isi ia viata. [/COLOR]

[COLOR=black]Cum poate fi ajutata o asemenea fiinta care a savirsit aceasta cumplita tragedie? Cum putem noi, cei ramasi, ajuta mai departe la iertarea pacatelor, asta in afara celor aratate mai sus (in situatii normale). [/COLOR]

[COLOR=black]Caut si caut sa vad ce se mai poate face, in afara de rugaciuni si pomeniri, ptr iertare si mintuirea lui in fata Domnului. [/COLOR][COLOR=black]Practic am ajuns sa orbecai in tot felul de intrebari la care nu gasesc raspuns. [/COLOR]

[COLOR=black][COLOR=#551a8b]Kungl. Vetenskapsakademien, KVA - Julius Borcea - Newsdesk[/COLOR][/COLOR]
Reply With Quote
  #9  
Vechi 01.06.2009, 08:49:34
windorin's Avatar
windorin windorin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.10.2006
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.405
Implicit

Stiu ca Biserica nu face pomeniri, si nici macar intreaga slujba de inmormantare, celor care si'au luat viata. Avem aici renumitul caz al lui Iuda, care tot din parere de rau si deznadejde si'a luat viata.

Un timp am ezitat in privinta acestora, insa daca Biserica aceasta marturiseste, aceasta trebuie sa si facem. Inca nu inteleg multe din Biserica, dar evolutia intelegii mele ma face sa accept si cele pe care inca nu le inteleg. Acum cativa ani nu intelegeam o parte dintre cele pe care le inteleg si le aprob cu tarie acum. Tot asa poate fi si peste o vreme, sa inteleg cele ce acum nu le inteleg.

Cred insa, ca parere, nu ca invatatura a Bisericii, ca si pentru acestia se pot face rugaciuni particulare (acasa si la mormant), de catre cei ce l'au iubit. Nu am auzit pana acum ca o rugaciune facuta cu dragoste sa aduca dupa sine ceva rau.
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36)

Reply With Quote
  #10  
Vechi 04.06.2009, 09:11:50
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Parastasul de 40 zile

Din cate stiu eu parastasele se fac inainte de implinirea termenului pentru care se fac, daca nu este posibila tinerea lor exact in ziua potrivita. In ceea ce priveste problema dvs. nu inteleg de ce nu mergeti la o alta biserica si sa oficiati parastasul? Simplu. Sunt atatea biserici. Mergeti la o bisericuta mai modesta, fara atatea pretentii si poate veti fi multumit. De 10 ani tin mereu parastase pentru fiica mea, pentru parintii, fratii si surorile mele. Cand am tinut parastasul de 40 zile pentru fiica mea, am fost intrigata, revoltata, indurerata si nemultumita de faptul ca la urma, invitatii se simteau ca la un chef... parca uitasera ca era o masa in memoria cuiva.. De atunci nu mai fac mese acasa sau in alta parte, merg la biserica singura, cine vrea sa vina e binevenit, nu insist catre nimeni sa fie prezent la slujba de comemorare, particip la slujba si apoi impart de pomana la cei prezenti, la cei care asteapta prin fata bisericii, pe strada... Mi se pare ca e mai potrivit sa impart de pomana decat sa organizez o masa care sa devina chef....La Paste procedez la fel, pregatesc cateva pungi cu bucate, oua, prajituri si le impart la cei care stau pe langa biserica, la copiii pe care-i lasa parintii sa primeasca (cer permisiunea parintilor inainte de a le da pachetul, in ziua de azi nu stiu cum sa mai procedez sa nu fii suspectat de te miri ce), la Craciun uneori fac la fel, alteori impart acasa ceva, catre copiii care vin la colindat, catre vecinii mai nevoiasi...
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Pomenirea la 20 de zile. Oana_A Slujba inmormantarii 4 13.05.2012 16:01:45
Parastasele din fiecare din cei 7ani si inca ceva.... mara2008 Slujba inmormantarii 0 07.09.2010 02:18:39
+pomenirea mortilor+ cristiboss56 Diverse Sarbatori 5 04.04.2010 21:52:04
pomenirea la psaltire onyx235 Generalitati 32 04.11.2009 12:32:10
1noiembrie-pomenirea mortilor mara2008 Generalitati 0 29.10.2008 18:25:56