Ei m-au mintit toata viata

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Trecînd de abordarea strictă, tehnică, a afirmaţiei: oare nu conţine nici o sugestie în alt plan, poate chiar în planul sufletesc, ori, mai ştii, chiar în cel duhovnicesc?

Pe mine, unul, ma cuprinde un fior metafizic. Parameci, porifere, meduze s-au succedat in mine, pana cand m-am alcatuit, incovrigat si gasteropodal. Vertebrarea a venit dupa aceea si, macar o secunda, am avut odata aripi. Atunci am prins a ma naste. Si, de atatia ani, am in miezul fiintei mele o succesiune ancestrala care uneste, din veriga in veriga, nimicul anorganic straluminat cu fulgerul atoateincepator. Recapituland Universul, sunt, in acelasi timp, ascarid si scanteie de dumnezeire. Din inceput procariot, chemat sunt la entelehia trairii. Evolutia mea este de la nevazutul microscopic spre nevazutul fara sfarsit si neinserat.

Cum as fi putut sa-mi dau seama, altiminteri, de toate acestea ? Nu-i asa, atunci, ca micile potlogarii ale unui profesor neamt filotim si pedagog se dovedesc a fi fost providentiale ?