cum sa scap de deznadejde

[Mtcrysty17]

În prealabil postat de Dumitru73

de unde izvoraste aceasta deznadejde?

Dintr-o iubire pierduta..... nu am putere nici Tatal nostru sa il mai spun...... ce sa mai zic de acatiste citite, cum faceam inainte, rugaciune neincetata in minte si suflet, post cel putin o data pe saptamana...... toate s-au dus..... oricate probleme as avea, nu ma mai rog..... nu mai am nadejde ca Dumnezeu ma poate ajuta..... dupa zile, luni intregi de rugaciune adanca, nu s-a aratat nici macar un gram de lumina in intunericul vast din jurul meu....... din contra, totul a disparut....... nu vreau mila de la nimeni, vreau doar sa inteleg cum se poate ca El sa treaca nepasator pe langa niste munti de durere, nici macar Sa arunce vreo privire la nori intregi de rugaciune trimisi catre cer, la rauri de lacrimi scurse prin pamant..... toate astea impreuna cu putin ajutor de la diavol au dus la o deznadeje crunta, care ma indeparteaza putin cate putin de tot ce am construit in mintea si sufletul meu alaturi de El, tatal meu din ceruri...... cred cu toata fiinta mea in El si in tot ce tine de ortodoxie, dar nu Il mai simt alaturi..... toata focul meu interior a ajuns doar un carbune incins, care e pe cale de a se stinge..... Va rog sa ma iertati.....

În prealabil postat de Mtcrysty17

Dintr-o iubire pierduta

Cred că trec prin ceea ce treci și tu așa că îți pot spune lucrurile pe care le-am înțeles eu, iar tu vei decide ulterior dacă ești de acord sau nu. În primul rând iubirea nu are cum să fie pierdută. Dacă despre iubire e vorba, apăi fii fără grijă că legăturile ei rezistă în veșnicie indiferent de drumurile pe care oamenii le pot avea în viața asta și de aparenta distanță dintre ele. „Dragostea nu moare niciodată” (1 Corinteni, 13)

Problema noastră e că dragostea e doar un strop(în cel mai bun caz), iar restul e idolatrie care doar pare dragoste. Suferința din dragoste alină și fericește sufletul. Suferința din idolatrie(când pierdem sau este depărtat de noi un idol) duce la deznădejde
....e posibil să fii(cum am fost toți de atâtea ori) în opoziție cu porunca „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!”. Nu medita cu superficialitate la această posibilitate ci încearcă să înțelegi ce am vrut să zic și să fii sincer cu tine însuți.

p.s.: Caută răspunsul numai la Dumnezeu..chiar dacă nu te mai poți ruga, caută răspunsul numai acolo.

p.p.s.: spui că Dumnezeu trece cu vederea rugăciunile tale și e nepăsător. Eu spun că nu ai dreptul să zici așa ceva și sunt convins că Dumnezeu ți-a dovedit de nenumărate ori că nu e nepăsător...chestiunea e alta: „răbdare NU până la prășit(o lună, două, o mie sau alt timp decis de noi), CI până la SFÂRȘIT”

Hristos în mijlocul nostru!

[AndreiM]

În prealabil postat de Mtcrysty17

Dintr-o iubire pierduta..... nu am putere nici Tatal nostru sa il mai spun...... ce sa mai zic de acatiste citite, cum faceam inainte, rugaciune neincetata in minte si suflet, post cel putin o data pe saptamana...... toate s-au dus..... oricate probleme as avea, nu ma mai rog..... nu mai am nadejde ca Dumnezeu ma poate ajuta..... dupa zile, luni intregi de rugaciune adanca, nu s-a aratat nici macar un gram de lumina in intunericul vast din jurul meu....... din contra, totul a disparut....... nu vreau mila de la nimeni, vreau doar sa inteleg cum se poate ca El sa treaca nepasator pe langa niste munti de durere, nici macar Sa arunce vreo privire la nori intregi de rugaciune trimisi catre cer, la rauri de lacrimi scurse prin pamant..... toate astea impreuna cu putin ajutor de la diavol au dus la o deznadeje crunta, care ma indeparteaza putin cate putin de tot ce am construit in mintea si sufletul meu alaturi de El, tatal meu din ceruri...... cred cu toata fiinta mea in El si in tot ce tine de ortodoxie, dar nu Il mai simt alaturi..... toata focul meu interior a ajuns doar un carbune incins, care e pe cale de a se stinge..... Va rog sa ma iertati.....

Sa sti ca numai noi ne putem indeparta de Dumnezeu, El sta cu noi pana in clipa cand ajungem in iad, daca acolo vrem sa fim. Si acolo tot prin voia noastra ajungem. Sa sti ca ce simti tu e ceva satanic, dragostea ne face liberi, ne facem sa iubim creatia, nu ne impatimeste si nici intristeaza asa. Gandeste-te bine la ce simti si uite-te in interiorul tau, vezi ce e cu adevarat important, vezi-L pe Hristos si puneti nadejdea in El. Cel ce a facut Cerul si Pamantul, ingerii si puterile, Dumnezeul a tot, ce te iubeste mai mult decat orice cu siguranta te va salva si mangaia daca te dai in Bratele Sale! Dumnezeu, Maica Domnului si toti Sfintii sa fie cu tine!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Mtcrysty17

Dintr-o iubire pierduta....

Frate: cine oare nu a trecut prin asta ? Dacă este cineva care spune că nu a cunoscut pasiunea dragostei, din două una: ori a avut un noroc chior, ori nu ştie ce e dragostea !

Citeşte aici, poate îţi mai vine inima la loc:

L'amour que tu croyais surprendre
Battit de l'aile et s'envola,
L'amour est loin, tu peux l'attendre,
Tu ne l'attends plus, il est la
Tout autour de toi, vite, vite,
Il vient, s'en va, puis il revient,
Tu crois le tenir, il t'évite,
Tu crois l'éviter, il te tient.

Şi acuma, să ascultăm chestia asta, aşa cum o vede maestrul Bizet:


http://www.youtube.com/watch?v=axvhEUyVfX0

[candles in the wind]

din experienta personala spun ca deznadejdea apare atunci cand cateva chestii din viata noastra nu ne sunt pe plac...nu sunt asa cum am vrea noi...sau ..de cele mai multe ori nu sunt pe placul Celui de Sus..si singura solutie,dupa credinta,rugaciune si speranta este SCHIMBAREA.ceva nu e in regula cu viata noastra atunci SCHIMBAM!ceva nu e in regula cu comportamentul nostru SCHIMBAM.Persoana iubita nu e asa cum ar trebui sa fie(acuma neintelegandu-se ca cei de langa noi trebuie sa fie cum vrem noi) si nici vorbind cu respectivul,respectiva nu ajungem la un numitor comun,il/o schimbam.Lumea e plina de oameni din care sa alegem pe cineva alaturi de care sa construim viata noastra intr-un mod placut lui Dumnezeu.Lumea nu se sfarseste la o persoana.Si,ca sa termin,abia cand inlaturam toate cortinele din viata noastra..incepem sa vedem si lumina.
PS.deznadejdea e o stare care te face sa analizezi totul in asa fel incat sa te scufunzi din ce in ce mai mult..mai putina analiza si mai mult curaj in a intoarce pagina vietii.

[costel]

În prealabil postat de Mtcrysty17

Adresez o intrebare simpla tuturor de pe forum: cum sa scap de deznadejde????

Prin rugaciune si participare la Sfintele Taine.

[vsovivi]

În prealabil postat de Mtcrysty17

Dintr-o iubire pierduta..... nu am putere nici Tatal nostru sa il mai spun...... ce sa mai zic de acatiste citite, cum faceam inainte, rugaciune neincetata in minte si suflet, post cel putin o data pe saptamana...... toate s-au dus..... oricate probleme as avea, nu ma mai rog..... nu mai am nadejde ca Dumnezeu ma poate ajuta..... dupa zile, luni intregi de rugaciune adanca, nu s-a aratat nici macar un gram de lumina in intunericul vast din jurul meu....... din contra, totul a disparut....... nu vreau mila de la nimeni, vreau doar sa inteleg cum se poate ca El sa treaca nepasator pe langa niste munti de durere, nici macar Sa arunce vreo privire la nori intregi de rugaciune trimisi catre cer, la rauri de lacrimi scurse prin pamant..... toate astea impreuna cu putin ajutor de la diavol au dus la o deznadeje crunta, care ma indeparteaza putin cate putin de tot ce am construit in mintea si sufletul meu alaturi de El, tatal meu din ceruri...... cred cu toata fiinta mea in El si in tot ce tine de ortodoxie, dar nu Il mai simt alaturi..... toata focul meu interior a ajuns doar un carbune incins, care e pe cale de a se stinge..... Va rog sa ma iertati.....

''Şi cine va iubi mai mult pe femeia lui, pe bunica lui, pe mama lui, pe sora lui, tatăl lui, pe fratele lui, pe prietenul lui, pe animalul lui, pe natura lui, pe poza lui decât pe Mine nu e vrednic de Mine''... ceva de genul ăsta...

Deci iubeşte-L mai mult pe Dumnezeu decât pe femeile, decât pofta asta ca mereu s-o revezi numai pe ea...

Însă fără dragoste n-are sens nici deznădăjdea... dar omul nu ştie ''postul şi iubirea care îmi place Mie'' ca să iasă din belea, nu ştie ci merge ca gândacul la bec să se lovească mereu cu capul de stâlp şi jos în iarbă pândesc broaştele să-l înghită cu fulgi cu tot.

Păi nu pofti dezastrul credulităţii şi atunci nu vei mai deznădăjdui în plăcerile autodistructive al victimei plânse de gLume. E pătimăşie decăderea asta căci dragostea nu iubeşte pentru ca să-şi facă avere proprie şi personală din toate cele. Şi patima asta crudă trece dacă lepezi carnea, coaja, berea şi strângerea sadică de pleoape... dacă nu le mai încreţeşti cu sarcasm.

Şi mai e ceva, tot necazul vine de la cafia, că aşa te ia... neputinţa... te ia altcineva. Şi nu mai scoate la ofertă adularea... ei, a cafelei, că va trece de ora 9 şi nimănui nu-i va păsa.

Câtă durere... ofofof... aş da zile de la mine... pentru frumoasa mea. Dar pentru Iisus ce ai da?.. ai da altceva decât nemulţumiri autovictimizante şi tânguiri amare că nu ai primit ce ai cerut pentru trup? Desfrânarea vine prin pofte şi aia nu e iubire ci e lăudăroşenie, păcat în trup... deci e normal ca să nu-ţi răspundă nimeni la răugăciuni... din moment ce posteşti o dată pe an exact aşa ca fariseii, iartă-mă dar am impresia că voiai să faci sex cu ea şi credeai că aia va fi socotită iubire, însă precis urma avortul sau ce crezi că vei scăpa doar cu tânguiala şi târguiala?

Mulţumeşte Domnului că te-a ferit de rugăciunile tale deşarte ca nu cumva să se împlinească ele, căci tu nu ştiai ce ceri, şi cereai cu ardoare pofta de înşelare, de alta. Asta am impresia că am păţit-o eu, poate şi tu, nu ştiu. Oare mă înşel dragul meu kaa?

[Marius22]

În prealabil postat de Mtcrysty17

Dintr-o iubire pierduta..... nu am putere nici Tatal nostru sa il mai spun...... ce sa mai zic de acatiste citite, cum faceam inainte, rugaciune neincetata in minte si suflet, post cel putin o data pe saptamana...... toate s-au dus.....

Cristi, despre ce iubire vorbesti? O fata ti-a ranit inima? Sau Domnul? Or, mai degraba, si unul si Celalalt? Dar daca despre iubirea fetei nimeni nu-ti poate garanta nimic, despre iubirea Domnului, nu cred ca are sens sa ne indoim. Dumnezeu ne iubeste asa cum noi nu o putem face.

Acesta este o incercare, de care toti avem parte, sub o forma sau alta, pentru a constientiza cat de nestatornici suntem in rugaciune si post, dar mai ales in adevarata dragoste fata de El.

Cum adie puntin vantul a furtuna, uitam sa ne facem din nadejdea intru El "ancora neclintita" .

[Dumitru73]

În prealabil postat de Mtcrysty17

Dintr-o iubire pierduta.....

iubirea pierduta e ... pierduta.
uneori merita sa riscam orice s-o recastigam.
dar de cele mai multe ori trebuie s-o uitam .

[Mtcrysty17]

va multumesc tuturor..... dupa ce am vazut primele voastre mesaje saptamana trecuta mi-am revenit instantaneu..... m-am trezit dimineata si minune, ma simteam atat de bine, am inceput instantaneu sa ma rog..... reveneam la viata mea normala.... I-am spus lui Dumnezeu ca poate sa ma loveasaca mereu cum poate El mai tare, nu o sa mai cad.... ca de obicei L-am rugat sa aiba grija de ea..... si ieri dimineata, o prietena comuna a noastra m-a cautat si a inceput sa imi spuna ca fosta mereu ma cauta, ii e dor de mine, o implora practic sa imi dea numarul ei sa o caut si ca vrea sa se impace cu mine.... dar problema e ca mi-e frica sa nu mai sufar din nou.... Doamne ajuta!!! se mai petrec minuni in viata noastra....