Suferinta fetei nemaritate

[aurelia1984]

Bine v-am regasit pe forum.

Am o intrebare pentru cine ma poate ajuta. Am gasit si pe internet si in afara lui o multime de carti/articole cu sfaturi pentru oamenii casatoriti, sau pentru tinerii adolescenti intragostiti (intotdeauna reciproc), sau pentru tinerii care vor sa aleaga fecioria, in sensul de calugarie.

Exista, totusi, o categorie destul de mare de tineri, fete in special, care fac tot posibilul sa respecte legile, care-si pazesc fecioria, care nu umbla in discoteci si nu se machiaza, nu-si doresc sa se calugareasca, ci vor casatorie. Totusi, multi dintre ei nu se pot casatori.

Exista vreo carte cu sfaturi si vorbe de alinare si pentru ei? Special pentru ei? Eu sunt o tanara de acest fel si cateodata starea aceasta a lucrurilor ma doare atat de tare incat am nevoie sa citesc ceva care sa ma mai linisteasca. Nu pot alerga de 7 ori pe saptamana la preotul duhovnic sa-l bazai cu aceleasi dureri, asa ca as dori stiu daca exista texte care sa ma intareasca, pe mine si pe cei ca mine, ca nu suntem deloc putini.

Se spune ca in viata avem de ales intre casatorie si calugarie. Se pare ca unii nu au de ales... Si despre ei se vorbeste cel mai putin.

Va multumesc pentru rabdare!

[glykys]

Aurelia, gasesti in "Cartea nuntii" a lui Danion un capitol sau doua referitoare la acest aspect:
http://www.danionvasile.ro/cartea-nuntii.php

Sa te ajute Dumnezeu, sa iti scoata! E bine ca mergi pe calea Bisericii... Sa stii ca nici eu nu sunt casatorita inca (dar sunt mai tanara), dar nu ma grabesc. Toate vin la timpul lor si Dumnezeu stie cel mai bine cand suntem pregatite cu adevarat pentru acel pas. Trebuie credinta si multa, multa rabdare...

[aurelia1984]

În prealabil postat de glykys

Sa te ajute Dumnezeu, sa iti scoata! E bine ca mergi pe calea Bisericii... Sa stii ca nici eu nu sunt casatorita inca (dar sunt mai tanara), dar nu ma grabesc. Toate vin la timpul lor si Dumnezeu stie cel mai bine cand suntem pregatite cu adevarat pentru acel pas. Trebuie credinta si multa, multa rabdare...

Multumesc de raspuns. Cati anisori ai? Pe mine ma dor "anisorii mei". Stiu ca trebuie sa am rabdare, cam asta aud peste tot, dar mi-as dori si eu ca tot omul sa fiu mama tanara, sa aiba si copiii mei bunici, sa-mi aduc aminte cu drag de anii tineretii, nu cu tristete, ca au fost urati si singuri si presarati cu prea putine lucruri care te-ar face sa te simti tanar cu adevarat.

[zaharia_2009]

Stiu ca este normal sa implinim lucrurile firesti, ancestral rinduite in viata omului, si sa nu exgeram cu ele in nici o directie. Sa le implinim dupa buna rinduiala a vietii statornicita de Dumnezeu insasi dar fara a cauta sa fortam mina Lui cu ceva .
De aceea , forma corecta de rugaciune catre Dumnezeu nu este ca sa ne rugam pt a ne darui de fiecare data cite ceva (da-mi un loc la o scoala buna, ajuta-ma sa fac studii stralucite, ajuta-ma sa ma casatoresc atunci cind vreau eu si cu un barbat bun, ajuta-ma sa am citi copii gindesc eu sau hai, cel mult cu unul in plus sau in minus, ajuta-mi copii sa faca scolile cele mai bune, ajuta-ma sa traiesc sa-mi vad nepotii, etc ) ci sa ne rugam intotdeauna ca sa ne daruiasca ceea ce ne este de folos (deoarece chiar fara a fi pe deplini constienti nu toate lucrurile care credem ca ne trebuiesc neaparat ne si trebuiesc in realitate !) si pt. mintuirea noastra .
O gluma , mai putin ortodoxa, spune sa avem grija ce ii cerem lui Dumnezeu deoarece s-ar putea sa avem ingaduinta sa ne-o si dea si sa ne fie rau asa cum am cerut noi !
De aceea , ori de cite cite ori avem vreo dorinta sau vreo suparare trebuie sa ne rugam sa ne fie data/implinita , numai daca ne este spre folos si spre mintuire .
Iar de acolo in colo nu mai avem decit sa ne punem nadejdea in Dumnezeu, ca daca ne va trebui neaparat ni se va si implini, si sa ne continuam vietuirea si pravila zilnica in mod obisnuit . Adica sa ne lucram mintuirea si sa alungam gindurile care tind sa puna stapinire pe noi lasindu-ne cu totul in voia Domnului !
Daca nu ni se implineste cererea insemneaza fie ca nu ne foloseau cele ce le ceream, fie ca puteau fi sau deveni periculoase pt. noi la un moment dat, fie ca Dumnezeu are alt plan cu noi decit cel pe care il doream noi .

Acest mod de a gindi si trai este o propunere pe care daca o refuzam lasam deschisa poarta mintii si a sufletului multor ginduri care ne vor ispiti si ne vor tulbura si ne vor amari sufletul pina cind ne vor istovi .
Caci in spatele gindurilor si dorintelor persistente dar neimplinite se ascunde de multe ori ispititorul .

In concluzie , nu te mai indeletnici cu asemenea ginduri indiferent ce virsta ai avea, alungale din inima ta , puneti toata nadejdea in Dumnezeu ca iti va da ceea ce-ti trebuie la momentul potrivit si continua sa fi un traitor in duh si adevar cit mai rivnitor.

[aurelia1984]

În prealabil postat de zaharia_2009

Stiu ca este normal sa implinim lucrurile firesti, ancestral rinduite in viata omului, si sa nu exgeram cu ele in nici o directie. Sa le implinim dupa buna rinduiala a vietii statornicita de Dumnezeu insasi dar fara a cauta sa fortam mina Lui cu ceva .
De aceea , forma corecta de rugaciune catre Dumnezeu nu este ca sa ne rugam pt a ne darui de fiecare data cite ceva (da-mi un loc la o scoala buna, ajuta-ma sa fac studii stralucite, ajuta-ma sa ma casatoresc atunci cind vreau eu si cu un barbat bun, ajuta-ma sa am citi copii gindesc eu sau hai, cel mult cu unul in plus sau in minus, ajuta-mi copii sa faca scolile cele mai bune, ajuta-ma sa traiesc sa-mi vad nepotii, etc ) ci sa ne rugam intotdeauna ca sa ne daruiasca ceea ce ne este de folos (deoarece chiar fara a fi pe deplini constienti nu toate lucrurile care credem ca ne trebuiesc neaparat ne si trebuiesc in realitate !) si pt. mintuirea noastra .
O gluma , mai putin ortodoxa, spune sa avem grija ce ii cerem lui Dumnezeu deoarece s-ar putea sa avem ingaduinta sa ne-o si dea si sa ne fie rau asa cum am cerut noi !
De aceea , ori de cite cite ori avem vreo dorinta sau vreo suparare trebuie sa ne rugam sa ne fie data/implinita , numai daca ne este spre folos si spre mintuire .
Iar de acolo in colo nu mai avem decit sa ne punem nadejdea in Dumnezeu, ca daca ne va trebui neaparat ni se va si implini, si sa ne continuam vietuirea si pravila zilnica in mod obisnuit . Adica sa ne lucram mintuirea si sa alungam gindurile care tind sa puna stapinire pe noi lasindu-ne cu totul in voia Domnului !
Daca nu ni se implineste cererea insemneaza fie ca nu ne foloseau cele ce le ceream, fie ca puteau fi sau deveni periculoase pt. noi la un moment dat, fie ca Dumnezeu are alt plan cu noi decit cel pe care il doream noi .

Acest mod de a gindi si trai este o propunere pe care daca o refuzam lasam deschisa poarta mintii si a sufletului multor ginduri care ne vor ispiti si ne vor tulbura si ne vor amari sufletul pina cind ne vor istovi .
Caci in spatele gindurilor si dorintelor persistente dar neimplinite se ascunde de multe ori ispititorul .

In concluzie , nu te mai indeletnici cu asemenea ginduri indiferent ce virsta ai avea, alungale din inima ta , puneti toata nadejdea in Dumnezeu ca iti va da ceea ce-ti trebuie la momentul potrivit si continua sa fi un traitor in duh si adevar cit mai rivnitor.

Multumesc pentru rabdare si bunavointa. E foarte important cand ai cate o slabiciune de suflet sa-ti vorbeasca cineva de la egal la egal, fara predici raspicate si certuri si exemple personale. Eu stiu foarte bine in teorie ca trebuie sa practic rabdarea. Dar mi-e foarte greu. Am impresia ca "mi-am luat teapa de la soarta" ca sa spun asa, in mod fatalist. Mi s-a spus intotdeauna ca fetele cuminti o sa fie rasplatite pt cumintenia lor, dar ce vad in jurul meu nu ma prea ajuta sa-mi mentin parerea asta.

Incep sa cred ca m-am pazit atata de greseli la tinerete, ca parca am trait mai mult pe langa ea. Chiar ma gandesc ca poate daca pacatuiam cu fapta la o varsta la care pacatele ni le iarta Dumnezeu mai usor ma scuteam acum de niste pacate cu gandul, dar care sunt mai grave, cred, gen carteala.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de aurelia1984

Multumesc pentru rabdare si bunavointa. E foarte important cand ai cate o slabiciune de suflet sa-ti vorbeasca cineva de la egal la egal, fara predici raspicate si certuri si exemple personale. Eu stiu foarte bine in teorie ca trebuie sa practic rabdarea. Dar mi-e foarte greu. Am impresia ca "mi-am luat teapa de la soarta" ca sa spun asa, in mod fatalist. Mi s-a spus intotdeauna ca fetele cuminti o sa fie rasplatite pt cumintenia lor, dar ce vad in jurul meu nu ma prea ajuta sa-mi mentin parerea asta.

Incep sa cred ca m-am pazit atata de greseli la tinerete, ca parca am trait mai mult pe langa ea. Chiar ma gandesc ca poate daca pacatuiam cu fapta la o varsta la care pacatele ni le iarta Dumnezeu mai usor ma scuteam acum de niste pacate cu gandul, dar care sunt mai grave, cred, gen carteala.

Marturisirea aceasta a ta semnalizeaza ca o discutie sincera , deschisa si avind la baza trairea in Hristos (deoarece spui ca esti o crestina practicanta) pe tema pe care o propui , nu mai poate fi purtata public ci in intimitate .
Sunt citeva lucruri (citeva ai lasat pina acum sa se vada) care te vadesc de greseala, sau sa zicem de pacat si pt. aceasta intimitatea asigura sinceritatea si eliminarea unor bariere importante care altfel zadarnicesc discutia.

Totusi, imi permit sa adaug : viata traita clar , practiv, efectiv in fiecare clipa, in Hristos o facem deoarece aceasta este garantia sigura a mintuirii . Numai Hristos este Adevarul , Calea si Viata ! Atit !
Nu cautam sa traim in Hristos ca sa ajungem bine in viata, ca sa ne desavirsim profesional, ca sa avem succes/isbinda in viata conjugala , ca sa nu fim atinsi de cancer , ca sa ajungem nonagenari si sa fim iubiti si cinstiti de tot neamul si sa apucam sa ne vedem si stra-stra nepotii , sau ca sa mai cine stie ce ! Nu de asta traim in Hristos .
Maica Domnului a provenit din parinti si neamuri biblice curat si drept credinciosi , a stat pina la 14 ani in sfinta sfintelor , etc . Si ce a trait pe pamint ? Marea drama a hulirii , batjocoririi, condamnarii si rastignirii fiului ei . Si deci, cui i se intimplau toate acestea ? Tocmai Maicii Domnului !
Sfintul Ioan botezatorul, asemenea provenit din familii de sfinti , ce a ajuns el in viata ? Sa-si gaseasca sfirsitul (aparentul sfirsit !) pt. 2 desfrinate , mama si fiica .
Un exemplu din zilele noastre : in carticica ,,Antonel" a lui Vasile Marcu este prezentata viata unui om care nu a avut ,,noroc" lumesc absolut deloc in viata sa : nici parinti nu a avut nici o data , nu a facut nici o scoala, a fost dat afara din monahism, din facultatea de teologie , s-a casatorit cu o fata care garanta pt. ea preotul bisericii la care aceasta era luminareasa, si pina la urma s-a ales praful... nu a realizat nimic, nimic, in lumea aceasta trecatoare . Dar a realizat cel mai greu obiectiv pt. un pamintean : mintuirea ! Si nu oricum ! Daca Hristos ne spune : ,,... in casa tatalui meu multe locuri sunt !" pai inseamna ca pt. viata plina de infrinari, lipsuri , indurari, renuntari , etc, pe care a dus-o , a cistigat un loc de frunte la tronul lui Dumnezeu !
Va recomand carticica !

Deci, daca noi ne nevoim in viata crezind ca facind parte din ceata lui Hristos vom avea o viata usurica si ne va fi bine , atunci este semn de mare inselare ! Fara echivoc ! Nu stiti ca spune Scriptura ? ca pe cine iubeste Dumnezeu pe acela il incearca cel mai mult .
Nu va aduceti aminte de Iov ? Ei , si ? Ce mai aveti de zis ? Si el nu a desnadajduit nici cit negru sub unghie . Ba , statornicia in credinta i-a dervenit proverbiala !

Traiti cu adevarat in Hristos , nepierzindu-va vremea cu credinta de suprafata. Viata in Hristos inseamna JERTFA, si acesta nu este un eufemism , ci adevar curat, curat ! Iar viata in Hristos nu inseamna numai viata aceasta de pe pamint . Traind in Hristos veti cistiga viata vesnica ! Viata aceea este cea mai importanta , si nu aceasta ! Aceasta poate deveni importanta decit in cazul in care ne pierdem vremea ! Nu ati auzit astazi la Sf. Liturghie :,,... cine se va ingriji de sufletul sau , il va pierde , iar cine va pierde sufletul sau pt. Hristos , acela il va cistiga , se va mintui !"


NB: destul , caci altfel va trebui sa intram in intimitati !

[_ruxa_]

În prealabil postat de aurelia1984

Multumesc pentru rabdare si bunavointa. E foarte important cand ai cate o slabiciune de suflet sa-ti vorbeasca cineva de la egal la egal, fara predici raspicate si certuri si exemple personale. Eu stiu foarte bine in teorie ca trebuie sa practic rabdarea. Dar mi-e foarte greu. Am impresia ca "mi-am luat teapa de la soarta" ca sa spun asa, in mod fatalist. Mi s-a spus intotdeauna ca fetele cuminti o sa fie rasplatite pt cumintenia lor, dar ce vad in jurul meu nu ma prea ajuta sa-mi mentin parerea asta.

Incep sa cred ca m-am pazit atata de greseli la tinerete, ca parca am trait mai mult pe langa ea. Chiar ma gandesc ca poate daca pacatuiam cu fapta la o varsta la care pacatele ni le iarta Dumnezeu mai usor ma scuteam acum de niste pacate cu gandul, dar care sunt mai grave, cred, gen carteala.

Situatia ta seamana oarecum cu a elevilor constiinciosi care invata, iau note mari, sunt indemnati de parinti sa invete in scoala, ca si cum scoala si numai scoala te ajuta sa "devii om". Dupa ce se trezesc salariati pe 10 milioane de lei vechi si vad ca niste fosti colegi mai boemi au ajuns mai bine financiar, se intreaba, unde au gresit? Ei au invatat si au luat scoala in serios. Asta e o mentalitate de dinainte de 1989, cand intr-adevar scoala si nota mare la absolvire iti asigurau o repartitie buna.

Am impresia ca tu crezi ca ceea ce ai scris despre tine (cuminte, nu mergi in discoteca, nu te machezi) sunt valorile care ti s-au imprimat de catre parinti ca te-ar face solvabila pentru casatorie, iar tu ai impresia ca ai facut tot ce trebuie ca sa te incadrezi, iar acum te intrebi de ce nu primesti rasplata.
Ai dreptate, nu zic nu.. pana la urma nici un barbat nu vrea o sotie curva.
Dar... mare dar .. valorile tale, dupa parerea mea, sunt gresite. Daca ti se pare ca cel mai important lucru de spus despre tine ca nu te machezi si nu mergi in discoteci, tii cu dintii de niste principii gresite. Si eu cunosc oameni care nu merg in cluburi si femei care nu se macheaza. Dar o fac din motive concrete: nu suporta fumul de tigara, trebuie sa se trezeasca zilnic foarte devreme, o noapte pierduta le da peste cap somnul pentru inca vreo cateva zile. Sunt alergice la substante din cosmetice. Deci, motive concrete. Nu iti prezenta cateva caracteristici ca virtuti, totusi, pana nu le analizezi. Si mai ales, nu tine de ele daca nu ai un motiv serios. Pana una alta, ca sa te mariti, trebuie sa fii agreabil si sa socializezi. Si sa fii placut. Multor oameni nu le place o companie care se ia prea mult in serios.

Inca o chestie. Nu stiu la ce te referi cand spui ca stii ca trebuie sa ai rabdare. Sper doar sa nu crezi in dictoane mioritice ca "ce-i al tau e pus deoparte". Sa nu fie o scuza pentru faptul ca - de exemplu, ca nu te cunosc - nu iesi din casa decat cu familia si astepti vreun print sa vina dupa tine sa iti bata la usa.

[ralucamaria]

[
Incep sa cred ca m-am pazit atata de greseli la tinerete, ca parca am trait mai mult pe langa ea. Chiar ma gandesc ca poate daca pacatuiam cu fapta la o varsta la care pacatele ni le iarta Dumnezeu mai usor ma scuteam acum de niste pacate cu gandul, dar care sunt mai grave, cred, gen carteala.[/quote]

pacatele cu gandul si carteala eu cred ca sunt mai usoare decat cele cu fapta ( am avut o cunostinta care dintr-o greseala cu fapta s-a nenorocit cu totul nu intru in detalii) eu iti dau doar o idee citeste din canoanele Sf Vasile si fa o mica analiza,, un soldat care omoara in razboi este canonisit 3 ani oprire de la Sf Impartasanie cel mai mic pacat trupesc zic mic ca toata lumea asa a ajuns sa-l considere 7 ani deci este un prover englezesc care spune cam asa daca ajungand la o rascruce de drumuri ai apucat pe un drum si ti-ai rupt un picior nu regreta ca nu ai apucat pe celalalt drum s-ar putea ca acolo sa ti le fi rupt pe amandoua. acum nu zic ca e usor sa fii singur dar Dumnezeu stie mai bine pentru fiecare ce trebuie singuratatea in unu e mai buna decat singuratatea in doi Fiecare are o cruce de dus Doamne ajuta-ne pe fiecare sa nu cartim in fata a ceea ce noua ni se pare cel mai mare necaz sau nereusita Doamne ajuta

[glykys]

În prealabil postat de aurelia1984

Multumesc de raspuns. Cati anisori ai? Pe mine ma dor "anisorii mei". Stiu ca trebuie sa am rabdare, cam asta aud peste tot, dar mi-as dori si eu ca tot omul sa fiu mama tanara, sa aiba si copiii mei bunici, sa-mi aduc aminte cu drag de anii tineretii, nu cu tristete, ca au fost urati si singuri si presarati cu prea putine lucruri care te-ar face sa te simti tanar cu adevarat.

Eu am aproape 24.
Acum, sa stii ca nu ne casatorim asa, ca sa intram in randul lumii cu toate cele si sa fim fericite. Casatoria crestina nu e lapte si miere, e cruce in doi, e o jertfa continua - si trebuie sa ai atatea exemple in jurul tau. Eu am credinta ca atunci cand vom ajunge sa intelegem acest lucru pe deplin si mai ales, cand vom fi pregatite pentru tot ceea ce presupune aceasta jertfa, ni se va implini si aceasta dorinta.

Singura nu poti fi niciodata, cat timp Il ai pe Hristos in suflet, chiar daca nu mai esti indragostita si nu mai ai fluturasi in stomac. Eu inteleg ce simti tu, dar adevaratul sens al vietii numai Hristos il poate da. Adica nu e cazul sa te gandesti ca toti anii acestia au fost irositi, pentru ca ai trait fara sot. Nu! Cum spunem la biserica: "Pe noi insine si unii pe altii si TOATA VIATA NOASTRA lui Hristos Dumnezeu sa o dam!" Toti suntem chemati sa ii slujim cumva lui Dumnezeu, din postura noastra, din patratica noastra si din conjuncturile in care ne aflam si mi se pare ca tineretea noastra, asa cum este ea, mai mult sau mai putin fericita, cu mai multe sau mai putine lipsuri de orice fel, daca este traita cu gandul la Hristos, este cel mai frumos dar pe care I-l putem face.


Uite, Fani 71 de pe forum s-a casatorit la o varsta mai inaintata decat a ta, pe la 35 de ani. A avut rabdare si acum are un sot si doi copii draguti - cred ca de asta nu a mai intrat.

[aurelia1984]

În prealabil postat de glykys

Eu am aproape 24.
Acum, sa stii ca nu ne casatorim asa, ca sa intram in randul lumii cu toate cele si sa fim fericite. Casatoria crestina nu e lapte si miere, e cruce in doi, e o jertfa continua - si trebuie sa ai atatea exemple in jurul tau. Eu am credinta ca atunci cand vom ajunge sa intelegem acest lucru pe deplin si mai ales, cand vom fi pregatite pentru tot ceea ce presupune aceasta jertfa, ni se va implini si aceasta dorinta.

Singura nu poti fi niciodata, cat timp Il ai pe Hristos in suflet, chiar daca nu mai esti indragostita si nu mai ai fluturasi in stomac. Eu inteleg ce simti tu, dar adevaratul sens al vietii numai Hristos il poate da. Adica nu e cazul sa te gandesti ca toti anii acestia au fost irositi, pentru ca ai trait fara sot. Nu! Cum spunem la biserica: "Pe noi insine si unii pe altii si TOATA VIATA NOASTRA lui Hristos Dumnezeu sa o dam!" Toti suntem chemati sa ii slujim cumva lui Dumnezeu, din postura noastra, din patratica noastra si din conjuncturile in care ne aflam si mi se pare ca tineretea noastra, asa cum este ea, mai mult sau mai putin fericita, cu mai multe sau mai putine lipsuri de orice fel, daca este traita cu gandul la Hristos, este cel mai frumos dar pe care I-l putem face.


Uite, Fani 71 de pe forum s-a casatorit la o varsta mai inaintata decat a ta, pe la 35 de ani. A avut rabdare si acum are un sot si doi copii draguti - cred ca de asta nu a mai intrat.

glykys, nu as vrea sa ma crezi rautacioasa, dar povestile cu doamne care s-au casatorit bine merci la 35 de ani, sau la 45 nu ma incanta foarte tare. Le respect si le salut cu drag, daca au luciditatea si smerenia sa multumeasca lui Dumnezeu pentru tot ce le da. Sunt minunate. Din pacate eu nu sunt asa. Vreau sa ma bucur si de tinerete, nu numai de batranete. Si vreau sa fiu un sprijin tanar si plin de viata pentru copiii mei. Copiii cu mame batrane sunt de multe ori batraniciosi si lipsiti de vlaga si crede-ma ca vorbesc in cunostinta de cauza.