Cugetari din Dharma

[AlinB]

Buna intrebare, dar sa vezi ce raspuns "apofatic" primesti.

[flying]

Descoperirea vacuitatii fenomenelor, intradevar, este o senzatie tare, este o senzatie "cool". Cea mai tare - pentru cei dornici de adrenalina. Adevarul nu este plictisitor, ci fascinant, te lasa perplex.

Unele "adevaruri" sunt triste...daca te uiti dintr-un unghi...neplacut

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Dar de cand vacuum/vacuitate (gol, vid) este acelasi lucru cu efemer (este si are insusirea de trecator)?
Ca lumea e trecatoare, ca fenomenele se inlantuie si se petrec, ca vesnicia nu e din lumea aceasta dinamica, schimbatoare - inteleg si accept.
Dar de unde, hodoronc pleosc, ca lumea sufera de vacuitate, de inconsistenta, de ...nimic?

Lumea "nu sufera de vacuitate" ci este pur si simplu expresia ei, este expresia golului din care rasare.

Ca natura nu este diferita de gol. Asa a fost, este si va fi.

Asa cum o moneda de aur nu este diferita fundamental din metalul din care care este formata.

Moneda este doar o expresie a metalului din care este formata. Nu poate fi altceva.

Lumea este doar o expresie a propriei ei vacuitati. Este unitara in toate aspectele ei. Desi noi o percepem solida si fragmentata in fenomene care par autonome, independente, necorelate intre ele. Pare disociata de propria ei esenta.

De fapt, toate manifestarile formeaza un tot unitar, un singur Trup ("Biserica" daca extrapolam, universalizam semnificatia ei la tot ceea ce exista).

Acest gol nu inseamna "inexistenta". Dificil de exprimat si denominat pentru ca in limbile obisnuite ( romana, engleza...) nu exista cuvinte care sa-l desemneze. Daca ii spunem "gol"...exegetii celorlalte religii vor sari imediat acuzand budismul de nihilism (de inteles pozitiile partizane ale fiecarui tip de cler care urmareste sa-si valideze propria spiritualitate si sa le invalideze pe toate celelalte).

In tibetana, acest "gol" este denumit "don denpa" - intr-o traducere adaptata "pamant/taram sfant".

Atunci cand mintea acceseaza direct acest aspect fundamental al realitatii devine complet curata, unitara, libera de orice imaginatie, fixatie si parere - capata o inocenta adanc cunoscatoare ( nu inocenta copilului care este necunoscatoare). Nu se mai lipeste de forme, ne le mai respinge ci le lasa sa apara si sa se intoarca in propria lor matca. Le percepe direct dinlauntrul lor, intr-o completa stare de libertate launtrica, fara pic de patima.

O minte despatimita care se sfinteste contempland adevarul profund, care este infinit extatic.

Si acum o intrebare pentru tine ca ortodox (ca asa te prezinti, ortodox): Intruparea Fiului lui Dumnezeu este luarea vacuumului in ipostasul Dumnezeirii, spre a invesnici nimicul?
Sau luarea firii omenesti trecatoare, pieritoare, spre a o invesnici.

Ce a invesnicit Hristos prin Intrupare, prin Jertfa pe Cruce, Inviere, Inaltare si sederea la dreapta Tatalui: nimicul sau omul efemer? Ce voieste Domnul sa intoarca la Fiinta: nonexistenta (nimicul, absenta) sau omul care exista deja, ca parte a Creatiei, in ciuda faptului ca piere ca urmare a pacatului?

Daca Hristos Se jertfeste pentru a invesnici nimicul, atunci imi pare ca Il faci slujitor sau instrument al satanei.
Daca El Se jertfeste pentru a purta existenta trecatoare a omului (urmare a pacatului) in Lumina Neinserata a Vesniciei, atunci zic ca Il recunosti si marturisesti ca Fiu al lui Dumnezeu, Mantuitor al oamenilor muritori.

Cum ramane? Cum impaci acum Ortodoxia cu budismul? Ca nu prea vad sa fie cale de mijloc.

Hristos este aceasta Totalitate Infinita, infinit extatica, atotpatrunzatoare, atotprezenta, care este Persona si mult mai mult decat Persoana - inconceptibila pentru mintea omeneasca actuala. (kyab dab in tibetana)

Desi este "o Singura Fiinta" - adica "o singura Natura Ultima" - ipostasurile (formele/tiparele) sunt foarte diversificate - toate fara exceptie, avand acest unic Izvor (nu gresim denomindu-l ca si Creator - insa este si Distrugator).

Invesnicirea firii omenesti presupune despatimirea ei. Despatimirea inimii - intelegand prin "inima" nucleul gandirii.

Cand inima este sfintita ea nu mai poate imbraca un trup stricacios. Noul trup este nascut din Adevar - are acelasi continuum cu mintea.

Mintea si trupul actual sunt "defazate". Mintea doreste sa fie undeva dar trupul nu o urmeaza instantaneu. Aceasta datorita necuratiei necunostintei.

Un trup indumnezeit este complet pur, imaculat, este "Taboric".

Nu poate fi oprit de nimic, nu poate fi ranit, este imanent, cu desavarsire extatic.

In budism, dobandirea acestui trup imanent ("ingeresc") este explicata amanuntit, incepand in mod necesar cu moartea omului vechi (rastignirea acestuia) - "bringing ordinary death into the path of Truth Body".

Jertfa Lui Hristos este o lectie practica despre acest act launtric necesar pe care fiecare dintre noi trebuie sa-l facem la un moment dat, pentru a dobandi Viata Vesnica.

[Misuar]

Oamenii ar trebui sa vada faptul ca si in alte religii / filozofii exista concepte similare, comune cu religia lor ca pe un lucru bun, sa o ia ca pe o intarire a propriei lor credinte.
Nu suntem toti la fel, fiecare are nivelul sau de intelegere, fiecare vedea lumea in felul lui, deci nu putem gandi toti la fel, nu suntem toti pregatiti de aceleasi trairi / cunostinte.

[AlinB]

Teribil de gresit.

Teribil de permis....:)

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Daca ai fi gustat putin din intelegerea apofatica a realitatii ai fi inteles usor.

Serios, tu poti sa te minti cat vrei, dar pungasii se cunosc de la o posta.

Inclusiv in cele duhovnicesti.

Daca raiul este manifestare, atunci nu-L gasesti pe Buddha acolo.

Din pacate, antropologia ta spiritualae profund defecta si pierzatoare de suflet.

Si asta doar pentru ca te-ai increzut in dracii arhiconi.

Cand omul intelege aceasta nu mai vaneaza nicio stare care pare a fi buna, nu mai vaneaza bucurii/fericiri - nici pamantesti, nici ceresti.

Astea sunt niste concepte care par foarte fitzoase, mistice, pentru "selecti", dar n-au nici o legatura cu cele duhovnicesti.

Ci cauta la natura ultima a lucrurilor si fiintelor, se adanceste cu totul in Dumnezeu.

Dumnezeul tau e pura filosofie si o sa te conduca direct la Iad.
Care ai sa-ti dai seama ca e foarte consistent, toate eforturile tale mentale de a-l declasifica ca fiind real, ai sa-ti dai seama, cu mare spaima, ca nu functioneza.

Acum, stand in pat si tragand pe nas, poti emite orice soi de filosofie care poate parea perfect valida.
Intalnirea cu realitatea insa, nu o poti amana la nesfarsit.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Descoperirea vacuitatii fenomenelor, intradevar, este o senzatie tare, este o senzatie "cool". Cea mai tare - pentru cei dornici de adrenalina. Adevarul nu este plictisitor, ci fascinant, te lasa perplex.

Sau mai bine zis "mort spiritual".

Insa, este ecologic sa-l descoperi prin observatie, rationament, contemplatie. Numai asa, avem parte de o experienta stabila si profunda.

Simpla intelegere a faptului ca Fata Morgana nu are o realitate proprie siesi nu este suficienta pentru a fi considerata un act spiritual. Chiar daca este o descoperire minunata. A impletirii existentei cu non-existenta, manifestatului cu non-manifestatul.

Da, stii care e cea mai mare viclenie a diavolului?
Sa-si convinga victima ca de fapt, el nu exista.

Spiritualitatea incepe acolo unde constientizam acut efemeritatea proprie, efemeritatea lumii in general, cu toata manifestarea ei extrem de complexa. Acolo unde incepem sa ne temem de propria lancezeala si complacere in cele lumesti, in mirajul formelor de tot felul. Acolo unde ne lipim de Adevar asa cum un naufragiat se agata de o scandura in mijlocul unui ocean involburat. Atunci cand realizam ca fiecare clipa, fiecare zi, fiecare an ne apropie inexorabil de Marea Trecere.

"Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul."

Bun bun, daca stii asta, ce facusi pentru sufletul tau?
In afara de contemplatii peste contemplatii si citit literatura pseudospirituala?

La Sf. Liturghie participi in fiecare duminica?
De spovedit te spovedesti?
Fapte bune pentru aproapele tau ai la activ?
etc.

Sau crezi ca un substitut perfect petru toate astea este sa invarti niste idei in cap, sa "meditezi" si sa tragi concluzia ca "lumea nu e reala"?

Si atunci pentru ce sa mai mergi la Sf. Liturghie dupa "forme si senzatii", sa ai discutii "lipsite de continut" cu duhovnicul, sa spovecesti pacate "iluzorii" sau sa faci fapte bune pentru a usura suferinta "iluzorie" a aproapelui?

[stefan florin]

În prealabil postat de Misuar

Oamenii ar trebui sa vada faptul ca si in alte religii / filozofii exista concepte similare, comune cu religia lor ca pe un lucru bun, sa o ia ca pe o intarire a propriei lor credinte.
Nu suntem toti la fel, fiecare are nivelul sau de intelegere, fiecare vedea lumea in felul lui, deci nu putem gandi toti la fel, nu suntem toti pregatiti de aceleasi trairi / cunostinte.

TOTAL GRESIT!Hristos a spus CLAR: EU SUNT CALEA, ADEVARUL SI VIATA! Budha si altii ca el, nu-si au locul aici.

[AlinB]

7. A zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor.
8. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat.