Cer un sfat !

[melb26]

În prealabil postat de adriano

bine, am inteles . va multumesc !
dar de ce oare am iubito asa de mult ?
oare nu e ea aleasa vietii mele ? credeti in asa ceva ? va rog sami raspundeti, ca mie tare greu sa inteleg "DE CE ?" !!

Draga Adriano se mai intampla uneori sa credem ca am dat peste dragostea cea mare si sa ne insalam.
Poate e prima ta dragoste si de aceea suferi atat de mult, insa sa nu crezi ca esti primul sau ultimul care sufera din dragoste, cu totii trecem uneori prin asemea experiente mai mult sau mai putin.
Sincer si mie mi s-a intamplat cu ani in urnma, si inteleg ca suferi si ca ai impresia ca lumea s-a sfrasit odata cu pierderea iubitei tale.
Cred ca esti tanar, ai sa o uiti, iesi cu prietenii, ocupa-ti timpul si mintea... Iti trebuie timp si rabdare.
Ai sa vezi ca peste ani ai sa te amuzi de situatia asta.

Doamne ajuta!

Cand citesc,ma navalesc emotiile. Si eu eram mic si prost odata si tot asa,mai sufeream dupa fete. Dar imi trecea in cateva zile,pana puneam ochii pe alta mai frumoasa. Cred ca asta e solutia pentru toata lumea,sa caute imediat in alta parte. Eu daca ma despart de o fata,imediat caut alta tot la fel sau mai frumoasa

[cristina2012]

În prealabil postat de Nevrednicul

Cand citesc,ma navalesc emotiile. Si eu eram mic si prost odata si tot asa,mai sufeream dupa fete. Dar imi trecea in cateva zile,pana puneam ochii pe alta mai frumoasa. Cred ca asta e solutia pentru toata lumea,sa caute imediat in alta parte. Eu daca ma despart de o fata,imediat caut alta tot la fel sau mai frumoasa

Off, tinerete, tinerete...
Am sa iti dau cateva citate dintr-o carte minunata, gingasa si profunda in acelasi timp... O carte pe care imi place sa o fac cadou celor care imi sunt dragi. Te rog, citeste cu mare atentie:

"Tu nu eşti deocamdată pentru mine decît un băieţel care se aseamănă perfect cu oricare altul dintr-o sută de mii de băieţei. Şi eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu nu ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decît o vulpe ca o sută de mii altele. Dar dacă tu mă domesticeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pentru mine unic în lume. Eu voi fi pentru tine unică pe lume...
- Încep să înţeleg, zise micul prinţ. Este o floare... cred că ea m-a domesticit.
.............
- Viata mea e monotonă. Eu vînez pui, oamenii mă vînează pe mine. Toţi puii se aseamănă şi toţi oamenii sunt la fel. Deci mă cam plictisesc. Dar dacă tu mă domesticeşti, viaţa mea va fi cu totul alta, luminoasă. Aş cunoaşte un zgomot de pas care va fi diferit de celelalte. Ceilalţi paşi mă fac să intru sub pămînt. Al tău mă va chema afară, ca o muzică. Şi încă ceva! Priveşte, vezi acolo cîmpurile cu grîu? Eu nu mănînc pîine. Grîul este inutil pentru mine. Cîmpurile de grîu nu înseamnă nimic pentru mine. Şi asta e trist! Dar tu ai părul blond, aurit. Atunci cînd tu mă vei fi domesticit va fi minunat. Grîul, care este auriu, îmi va aminti de tine. Şi îmi va plăcea zgomotul vîntului prin grîu...
Vulpea tăcu şi îl privi îndelung pe micul prinţ:
- Te rog... domesticeşte-mă! spuse ea.
- Aş vrea mult, răspunse micul prinţ, dar nu am prea mult timp. Am de găsit prieteni şi multe lucruri de cunoscut.
- Nu cunoşti decît lucrurile pe care le domesticeşti, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără de la negustori lucruri făcute de-a gata. Dar cum nu există negustori care să vîndă prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei un prieten, domesticeşte-mă.
..........
Astfel, micul prinţ o domestici pe vulpe. Dar o dată şi o dată, ora plecării fu aproape:
- Ah! făcu vulpea... voi plînge.
- E vina ta, zise micul prinţ, eu nu ţi-aş fi dorit răul, dar tu ai vrut să te domesticesc...
- Bineînţeles, spuse vulpea.
- Dar tu o să plîngi! zise micul prinţ.
- Bineînţeles, răspunse vulpea.
- Atunci nu cîştigi nimic din asta!
- Ba cîştig, zise vulpea, gîndeşte-te la culoarea grîului.
................
Micul prinţ plecă să revadă trandafirii.
- Voi nu sunteţi deloc la fel ca trandafirul meu, voi nu reprezentaţi nimic pentru mine, spuse el. Nimeni nu v-a domesticit şi nici voi nu aţi domesticit pe nimeni. Voi sunteţi precum era vulpea mea. Nu era decît o vulpe ca oricare alta dintr-o sută de mii. Dar eu mi-am făcut-o prietenă şi acum este unică în lume.
Trandafirii erau stînjeniţi.
- Voi sunteţi frumoşi, dar sunteţi goi de înţelesuri, le mai spuse. Nu e nici un motiv să mori pentru voi. Bineînţeles, pentru un trecător obişnuit, trandafirul meu este la fel ca voi. Dar el singur este mai important decît voi toţi la un loc, pentru că el este cel pe care l-am udat. Pentru că el este cel pe care l-am adăpostit cu paravanul. Pentru că el este cel căruia i-am omorat omizile (în afară de două-trei cît să aibă şi fluturi). Pentru că el este cel pe care l-am ascultat plîngîndu-se, ori lăudîndu-se, ori, uneori, chiar tăcînd. Pentru că este trandafirul meu
..........
- Adio, spuse vulpea. Iată secretul meu. Este foarte simplu: nu vezi bine decît cu inima. Ceea ce este important nu se arată ochilor.
- Ceea ce este important nu se arată ochilor, repetă micul prinţ, ca să îşi aducă aminte.
- Timpul pe care l-ai petrecut cu trandafirul tău îl face atît de important.
- Timpul pe care l-am petrecut cu trandafirul meu...repetă micul prinţ, ca să îşi aducă aminte.
- Oamenii au uitat acest adevăr, zise vulpea. Dar tu nu trebuie să uiţi. Eşti răspunzător de tot ceea ce ţi-ai apropiat, de tot ceea ce ai domesticit. Eşti răspunzător de trandafirul tău... "


Micul Print,
Antoine de Saint Exupery

[maria32]

Cristina 2012 vreau sa-ti multumesc pentru zambetul pe care mi l-ai adus pe buze cand am recitit aceste pasaje din Micul Print.. este si povestea mea preferata.. o poveste pentru oameni mari. Superba.Dragoste, imblanzire.. cred ca Antoine de Saint Exupery a fost intr-adevar atins de har dumnezeiesc cand a scris aceasta poveste altfel nu-mi explic emotiile pe care le genereaza in mine atunci cand o citesc
multumesc

[BogdanF2]

În prealabil postat de adriano

Salut ! Sunt nou pe aici... si as vrea sa va cer un sfat.
Acum vreo 4 ani m-am indragostit de o fata(era prima mea prietena) dar eu eram foarte prost... in cele din urma m-a lasat si acum are si copil cu cel pt care m-a lasat. Vreau sa va zic ca era cuminte si fecioara in acel timp... dupa ce neam despartit mia spus ca m-a iubit cu adevarat dar eu eram prea egoist, gelos si de asta ma lasat.
Ce vreau eu este ca nu am putut sa o uit si chiar o visez si regret ce sa intamplat ... cu toate astea chiar daca are copil parca as vreo inapoi(deci am iubito enorm) sau macar, nu stiu sa ma impac cu ea, sai zic ca am fost prost si sai arat cine sunt cu adevarat si daca ma mai vrea si ea inapoi, bun, daca nu sa stiu macar ca am fost sincer fata de ea(aratandui cine sunt de fapt) si daca asta e alegerea ei atunci cred as putea uita-o si as fi impacat cu mine ...
Nu stiu cum sa fac toate acestea pt ca ea este departe(in alta tara) ...culmea ca in orasul unde este ea am o ruda mai indepartata( dar la care nu pot apela) si am fost si eu acum 2 ani.

Imi pare sincer rau pentru tine, dar nici prin gand sa nu-ti treaca sa desparti o familie (sau sa o incurajezi pe ea sa faca asta). Ar fi un pacat groaznic si nu ar aduce decat necazuri si urgia lui Dumnezeu. E o ispita, roaga-te sa plece gandul asta de la tine.

Bogdan.

[BogdanF2]

In afara de asta, mai gandeste-te si cata suferinta i-ar provoca asta actualului ei sot. Cum ai putea sa-ti faci tu o familie pe suferinta altcuiva?

[adriano]

În prealabil postat de metanoia2

Draga Adriano, te-ai gandit cam tarziu sa ii spui femeii ca o iubesti. In acest moment tu nu doresti decat sa asezi o ispita pe umerii saracei familii. Nu vreau sa vorbesc prea dur, Dumnezeu inseamna dragoste, dar dragostea inseamna sa stii si sa renunti. De dragul femeii si al copilului pe care il iubeste, renunta la ceea ce crezi ca simti tu pentru ea. E romantica tare ideea aceasta cu "daca e ea aleasa inimii tale...etc", dar daca e chiar asa inseamna ca orice ai face daca trebuie sa fiti impreuna o sa fiti. Chiar daca te vei casatori si tu, daca Dumnezeu va vrea la un moment dat o sa se intample lucrurile in asa fel incat o sa fiti impreuna. Daca te intereseaza un punct de vedere ortodox si ai intrat pe acest site inseamna ca Dumnezeu vrea sa iti spuna ceva sufleteste. Eu zic ca ar trebui sa incerci sa te detasezi, sa traiesti viata asa cum ti-o da Dumnezeu fara sa fortezi tu lucrurile.
Ce se intampla cu barbatii zilelor noastre?
Se cramponeaza la o femeie...parca nu mai au idealuri!
In trecut barbatii isi sarutau sotia si plecau sa lupte pana la moarte, isi sarutau copiii si plecau sa fie mucenici, luptau pentru credinta, luptau pentru idealuri...acum stau pe spate in pat si se uita la tavan si viseaza la femei sau masini frumoase.
Au existat si in trecut visatori, dar aceia erau "visatori de profesie", compuneau muzica, scriau poezii, se vedea rezultatul visarii lor...va rog barbatilor ....straduiti-va sa ajungeti la varsta barbatului desavarsit.Asta vrea ortodoxia, de asta avem nevoie, nu de visatori.Lasati-le pe femei sa fie visatoare iar voi incercati sa credeti si in altceva decat in dragostea trecatoare a unei femei. Si eu imi amintesc cu placere de iubirea care mi-a purtat-o cel care credeam ca este alesul inimii mele, dar nu mi-ar face placere sa apara acum dupa ce sunt casatorita si am un copil si sa imi spuna ca inca ma iubeste. M-ar supara tupeul lui de a interveni in viata mea chiar si cu un cuvant stiind ca viata mea e cu totul alta.Dimpotriva, desi sentimentele mele au fost cum au fost atunci, m-as bucura sa aflu ca are si el o viata a lui si ca imi respecta statutul meu, de persoana cu familie.
E bine sa fiti barbati sensibili, pentru ca va sta atat de bine asa, dar faza asta cu " aleasa inimii pentru totdeauna" lasati-o pentru emisiunea "Din Dragoste", atunci cand la mijloc este un copil.
Iarta-ma ca am fost atat de dura dar o asemenea situatie nu e numai jenanta pentru o femeie (adica se trezeste copilasul dupa - amiaza, sotul e la servici, si la usa sta mama de povesti cu un nene care ii spune ca inca o iubeste, iar ea nu stie cum sa scape de el mai repede fara sa-l jigneasca pentru ca trebuie sa pregateasca mancarea pentru copil, sa faca curat etc.), e o situatie in care nu o pui pe o femeie daca ai pretentia ca o iubesti.

acum sincer... chiar crezi ca-i pot comanda dragostei (iubeste pe aia, pe aia nu !!!) ...poate cine stie oi uita-o dar nu stiu cand

[adriano]

În prealabil postat de cristina2012

Off, tinerete, tinerete...
Am sa iti dau cateva citate dintr-o carte minunata, gingasa si profunda in acelasi timp... O carte pe care imi place sa o fac cadou celor care imi sunt dragi. Te rog, citeste cu mare atentie:

"Tu nu eşti deocamdată pentru mine decît un băieţel care se aseamănă perfect cu oricare altul dintr-o sută de mii de băieţei. Şi eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu nu ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decît o vulpe ca o sută de mii altele. Dar dacă tu mă domesticeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pentru mine unic în lume. Eu voi fi pentru tine unică pe lume...
- Încep să înţeleg, zise micul prinţ. Este o floare... cred că ea m-a domesticit.
.............
- Viata mea e monotonă. Eu vînez pui, oamenii mă vînează pe mine. Toţi puii se aseamănă şi toţi oamenii sunt la fel. Deci mă cam plictisesc. Dar dacă tu mă domesticeşti, viaţa mea va fi cu totul alta, luminoasă. Aş cunoaşte un zgomot de pas care va fi diferit de celelalte. Ceilalţi paşi mă fac să intru sub pămînt. Al tău mă va chema afară, ca o muzică. Şi încă ceva! Priveşte, vezi acolo cîmpurile cu grîu? Eu nu mănînc pîine. Grîul este inutil pentru mine. Cîmpurile de grîu nu înseamnă nimic pentru mine. Şi asta e trist! Dar tu ai părul blond, aurit. Atunci cînd tu mă vei fi domesticit va fi minunat. Grîul, care este auriu, îmi va aminti de tine. Şi îmi va plăcea zgomotul vîntului prin grîu...
Vulpea tăcu şi îl privi îndelung pe micul prinţ:
- Te rog... domesticeşte-mă! spuse ea.
- Aş vrea mult, răspunse micul prinţ, dar nu am prea mult timp. Am de găsit prieteni şi multe lucruri de cunoscut.
- Nu cunoşti decît lucrurile pe care le domesticeşti, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără de la negustori lucruri făcute de-a gata. Dar cum nu există negustori care să vîndă prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei un prieten, domesticeşte-mă.
..........
Astfel, micul prinţ o domestici pe vulpe. Dar o dată şi o dată, ora plecării fu aproape:
- Ah! făcu vulpea... voi plînge.
- E vina ta, zise micul prinţ, eu nu ţi-aş fi dorit răul, dar tu ai vrut să te domesticesc...
- Bineînţeles, spuse vulpea.
- Dar tu o să plîngi! zise micul prinţ.
- Bineînţeles, răspunse vulpea.
- Atunci nu cîştigi nimic din asta!
- Ba cîştig, zise vulpea, gîndeşte-te la culoarea grîului.
................
Micul prinţ plecă să revadă trandafirii.
- Voi nu sunteţi deloc la fel ca trandafirul meu, voi nu reprezentaţi nimic pentru mine, spuse el. Nimeni nu v-a domesticit şi nici voi nu aţi domesticit pe nimeni. Voi sunteţi precum era vulpea mea. Nu era decît o vulpe ca oricare alta dintr-o sută de mii. Dar eu mi-am făcut-o prietenă şi acum este unică în lume.
Trandafirii erau stînjeniţi.
- Voi sunteţi frumoşi, dar sunteţi goi de înţelesuri, le mai spuse. Nu e nici un motiv să mori pentru voi. Bineînţeles, pentru un trecător obişnuit, trandafirul meu este la fel ca voi. Dar el singur este mai important decît voi toţi la un loc, pentru că el este cel pe care l-am udat. Pentru că el este cel pe care l-am adăpostit cu paravanul. Pentru că el este cel căruia i-am omorat omizile (în afară de două-trei cît să aibă şi fluturi). Pentru că el este cel pe care l-am ascultat plîngîndu-se, ori lăudîndu-se, ori, uneori, chiar tăcînd. Pentru că este trandafirul meu
..........
- Adio, spuse vulpea. Iată secretul meu. Este foarte simplu: nu vezi bine decît cu inima. Ceea ce este important nu se arată ochilor.
- Ceea ce este important nu se arată ochilor, repetă micul prinţ, ca să îşi aducă aminte.
- Timpul pe care l-ai petrecut cu trandafirul tău îl face atît de important.
- Timpul pe care l-am petrecut cu trandafirul meu...repetă micul prinţ, ca să îşi aducă aminte.
- Oamenii au uitat acest adevăr, zise vulpea. Dar tu nu trebuie să uiţi. Eşti răspunzător de tot ceea ce ţi-ai apropiat, de tot ceea ce ai domesticit. Eşti răspunzător de trandafirul tău... "


Micul Print,
Antoine de Saint Exupery

deci tu mai inteles cel mai bine ....cred ca stiu ce am sa fac de aici in colo ...mersi si te iubesc :)

[cristina2012]

În prealabil postat de adriano

deci tu mai inteles cel mai bine ....cred ca stiu ce am sa fac de aici in colo ...mersi si te iubesc :)

Citeste toata povestea, e o lectura esentiala, o gasesti pe net aici: http://www.scribd.com/doc/6071822/Sa...ry-Micul-Print Nu stiu daca vei sti exact ce sa faci, dar vei sti sigur cum sa faci de acum incolo.

O cale binecuvantata sa ai inainte!

[emanouela]

adriano, ai zis ca te-a lasat, printre altele si datorita egoismului tau.....te-ai gandit macar o secunda ca ceea ce vrei tu sa faci e tot datorita egoismului tau???
fata si-a ales un drum, fara tine....las-o pe drumul ei. e cel mai cinstit si pt ea si pt tine asa, iertare sau explicatii ai sa-i dai cand ai sa te intalnesti cu ea, pana atunci urmeaza-ti calea ta!
e un proverb ft intelept....Ceea ce nu-ti place altuia nu face, tu daca ai avea viata ta linistita ti-ar place ca cineva sa vina sa te rascoleasca, sa te agite? nu cred
asta e parerea mea, tu faci cum crezi....acum, daca tot ai cerut sfar asculta-le fara sa te zburlesti cum ai facut-o intr-o postare anterioara, nimeni nu iti cere sa fii de acord cu sfaturile, dintr-o multitudine pe care le primesti imp e sa ai maturitatea necesara, lasand egoismul la o parte (pt ca si chestia cum ca ea ar putea fi marea ta dragoste...se pare ca a ei nu esti, ea are alta cale, departe de tine....e tot datorita egoismului) sa alegi