Despre sinodul cretan ,pareri

[simpllu]

Dar mai clar de atât nu ştiu cum s-ar putea explica:

Pentru corectitudinea dezbaterilor pe marginea documentului despre „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine”, voi reda în câteva argumente din Răspunsul Patriarhiei Ierusalimului (elaborat de profesorul canonist Theodor Yiangou). După cum se ştie, cei mai mulţi s-au arătat revoltați de folosirea cuvântului „biserică” cu referire la confesiunile eterodoxe, iar în documentul final al Sinodului acest termen este acceptat doar ca „denumire istorică” (art. 6).

Pentru a clarifica puţin lucrurile, e bine să ştim că termenul „biserică” se foloseşte cu referire la confesiunile eterodoxe în majoritatea manualelor de teologie dogmatică, dar şi în scrierile unor teologi asceţi cum a fost, de exemplu, părintele Gheorghios Kapsanis, egumenul Mănăstirii Grigoriou din Athos. Acesta din urmă scria cuvântul „Biserică” cu majusculă doar în cazul Bisericii Ortodoxe, iar în celelalte cazuri le scria cu minusculă – diferenţă care se făcea şi în documentul sinodal.

Mai mult decât atât, eterodocşii şi mai ales romano-catolicii sunt numiţi „biserică” chiar de unele sinoade anti-latine (!), precum şi în cărţile de cult. De exemplu, în „Rânduiala” primirii latinilor în Biserica Ortodoxă, aprobată de „Sfântul şi Marele Sinod” din 1484 sub conducerea patriarhului Simeon al Constantinopolului, printre altele se spune: „Vrei tu, omule, să devii ortodox şi să te lepezi de toate dogmele ruşinoase şi străine ale latinilor, adică despre pogorârea Duhului Sfânt, căci ei greşit gândesc şi cred că El purcede şi de la Fiul, şi de slujirea cu azime şi de celelalte obiceiuri ale bisericii lor, care nu concordă cu Biserica sobornicească şi ortodoxă a Răsăritului?” (Ράλλη-Ποτλῆ, Σύνταγμα…, vol. 5, p.144).

Acelaşi termen se foloseşte şi într-o „Rânduială” mai târzie de primire în Biserica Ortodoxă a unui latin: „Dispreţuieşti şi te laşi de inovaţiile bisericii apusene…?”, „Scuipi tu asupra stropirii la Sfântul Botez în biserica apuseană…?”, „Te lepezi şi te scârbeşti de afirmaţiile nebune ale bisericii apusene…?” ş.a. (vezi. π. Γεωργίου Μεταλληνοῦ, «Ὁμολογῶ ἕν βάπτισμα», Athena 1996, p. 134 şi urm.).

Pe lângă Sinodul din 1484, la un alt Sinod important care a avut loc în Cipru în 1406, preşedintele Sinodului, Iosif Vrienios (mentorul lui Marcu Eugenicul), de asemenea foloseşte pentru confesiunea romană-catolică termenul de „biserică”. Acelaşi termen îl foloseşte şi patriarhul Ieremia al II-lea al Constantinopolului cu referire la luterani. Prin urmare, există destule texte dogmatice şi liturgice importante care admit folosirea termenului „biserică” cu referire la confesiunile eterodoxe.

Prin urmare, exprimarea din documentul final al Sinodului (art. 6) mi se pare destul de echilibrată: „Biserica Ortodoxă recunoaşte denumirile istorice ale bisericilor şi confesiunilor eterodoxe cu care nu se află în comuniune…”. Cu alte cuvinte, noi folosim expresia „Biserica (Romano-)Catolică” doar pentru că aceasta a fost cândva Biserică şi, în virtutea denumirii istorice, noi acceptăm acest titlu inclusiv atunci când comunitățile ortodoxe semnează contracte juridice cu „Biserica Catolică”, de la care închiriază lăcașe de cult în Occident. Dar recunoaşterea acestei denumiri istorice şi juridice nu înseamnă şi recunoaşterea caracterului eclesial al confesiunii respective, căci aceasta ar atenta la „unicitatea” Bisericii mărturisită în Crez.

Dar de ce episcopii noştri n-au ieşit să explice poporului aceste lucruri, ştiind că, de jumătate de an încoace textele presinodale fac furori pe internet, iar diferiţi fanatici semidocţi numeau apriori şi continuă să mai numească Sinodul din Creta drept unul „tâlhăresc”?

http://www.teologie.net/2016/06/26/c...dul-din-creta/

[iuliu46]

Eiiii unii nici nu vor sa asculte oricat le-ai explica. E adevarat ca poarta si ierarhii si preotii o mare vina pentru felul in care cred credinciosii dar e la fel de adevarat ca intotdeauna vei avea si oameni care vor crede mai degraba povesti despre anafura care mucegaieste ( daca ai noroc si nu te duci in Bulgaria ca acolo nu primesti oricum ) sau supermemorandumuri sau cine stie ce alte prostii. Ideal ar fi ca numarul lor sa fie cat mai mic dar va exista un asemenea public totdeauna.

[Lancelot]

În prealabil postat de simpllu

Dar de ce episcopii noştri n-au ieşit să explice poporului aceste lucruri, ştiind că, de jumătate de an încoace textele presinodale fac furori pe internet, iar diferiţi fanatici semidocţi numeau apriori şi continuă să mai numească Sinodul din Creta drept unul „tâlhăresc”?

e o lipsa mai veche a episcopilor nostri, dar nu avea nicio importanta in ceea ce-i priveste pe fanaticii respectivi, nu i-ar fi interesat asa cum nu-i intereseaza nici acum, te asigur.
sigur, era bine pentru ceilalti, dar ceilalti n-ar pune niciodata la indoiala actiunile patriarhiei, asa ca era tot degeaba. foarte important insa era sa stie toata preotimea si oferite presei informatii complete.

pe de alta parte eu mi-as dori o reformare a Bisericii noastre, dar mi se pare imposibila acum si cred ca nu va fi posibila vreodata, din pacate.

[simpllu]

Că tot veni vorba de anafură, ia uite ce frumoşi erau creştinii odată:

Şi Theodor Balsamon, marele canonist bizantin, admite participarea eterodocşilor la slujbele noastre şi spune: „acesta este obiceiul Bisericii creştine soborniceşti ca atunci când sfinţiţii patriarhi slujeau la sărbători, veneau armeni şi latini, şi cu toată evlavia stăteau la Liturghie şi nimeni nu-i alunga. Iar atunci când ieşeau împreună cu ortodocşii se închinau şi, sărutând mâna patriarhului, primeau binecuvântare şi li se dădea anafură (antidoron). Patriarhii fiind ucenicii lui Hristos nu-i alungau afară când aceia veneau. Vă este destul că voi nu primiţi sfinţire de la ei, pentru că nu sunt ortodocşi şi despărţiţi. Dar dacă ei caută la voi sfinţire, voi nu trebuie să-i alungaţi, aşa cum am spus mai înainte” (Vezi Ράλλη-Ποτλῆ, Σύνταγμα…, vol. 4, p. 460).

Aceeaşi poziţie o avea şi patriarhul Dositei al Ierusalimului (sec. XVII), care într-o scrisoare către Mihail al Belgradului spune: „Când în biserica noastră vin să asculte Liturghia armenii, nu-i alungaţi, pentru că aceasta contravine canoanelor. Dar întrucât sunt armeni, ei nu trebuie să se împărtăşească cu Preacuratele Taine, dar să ia anafură (antidoron) nu-i împiedicaţi…”.

[iuliu46]

Minciuni ecumeniste. Adica vrei sa spui ca bulgarii nu stiu cum era inainte ? :)

[simpllu]

Şi exemplele continuă:

Acelaşi document al Patriarhiei Ierusalimului aduce numeroase mărturii patristice care vorbesc despre atitudinea pe care trebuie să o avem faţă de eterodocşi. De exemplu, Sf. Marcu Eugenicul se adresa frumos romano-catolicilor şi considera că „Îl avem pe acelaşi Hristos şi aceeaşi credinţă…, şi cinstim aceeaşi Treime…” (Μάρκου Ἐφέσου Εὐγενικοῦ, Τῷ μακαριωτάτῳ Πάπῳ τῆς Πρεσβυτέρας Ρώμης, Τὰ εὑρισκόμενα ἅπαντα, vol. 1, p. 197 şi urm.). De asemenea vedem că monahii athoniţi îi primeau pe latini la slujbe pentru că, zice Grigorie Iviritul, „italienii şi noi avem acelaşi botez şi mărturisim aceeaşi Sfântă Treime, dar alte învăţături şi dogme diferă mult de ale noastre. Cele mai importante şi demne de dispreţ sunt proasta închipuire despre purcederea Duhului Sfânt şi folosirea azimelor, din cauza cărora, celelalte scaune patriarhale s-au despărţit de papa vechii Romei, şi această despărţire continuă până astăzi” (J.-B. Pitra, Analecta sacra, vol. VI, p. 247).

[suslik]

În prealabil postat de simpllu

Că tot veni vorba de anafură, ia uite ce frumoşi erau creştinii odată:

Şi Theodor Balsamon, marele canonist bizantin, admite participarea eterodocşilor la slujbele noastre şi spune: „acesta este obiceiul Bisericii creştine soborniceşti ca atunci când sfinţiţii patriarhi slujeau la sărbători, veneau armeni şi latini, şi cu toată evlavia stăteau la Liturghie şi nimeni nu-i alunga. Iar atunci când ieşeau împreună cu ortodocşii se închinau şi, sărutând mâna patriarhului, primeau binecuvântare şi li se dădea anafură (antidoron). Patriarhii fiind ucenicii lui Hristos nu-i alungau afară când aceia veneau. Vă este destul că voi nu primiţi sfinţire de la ei, pentru că nu sunt ortodocşi şi despărţiţi. Dar dacă ei caută la voi sfinţire, voi nu trebuie să-i alungaţi, aşa cum am spus mai înainte” (Vezi Ράλλη-Ποτλῆ, Σύνταγμα…, vol. 4, p. 460).

Aceeaşi poziţie o avea şi patriarhul Dositei al Ierusalimului (sec. XVII), care într-o scrisoare către Mihail al Belgradului spune: „Când în biserica noastră vin să asculte Liturghia armenii, nu-i alungaţi, pentru că aceasta contravine canoanelor. Dar întrucât sunt armeni, ei nu trebuie să se împărtăşească cu Preacuratele Taine, dar să ia anafură (antidoron) nu-i împiedicaţi…”.

Astia erau ortodocsi, nu schismatici.

[simpllu]

În prealabil postat de iuliu46

Minciuni ecumeniste. Adica vrei sa spui ca bulgarii nu stiu cum era inainte ? :)

Nu cred că este aşa, nu te poţi lua după ce zic nepomenitorii.

[iuliu46]

Stai ca le-ai dat apa la moara cu Sf. Marcu. Acum sa vezi ce or sa curga citate din partea lor. :)

În prealabil postat de simpllu

Nu cred că este aşa, nu te poţi lua după ce zic nepomenitorii.

Am glumit, e doar o poveste prosteasca a unuia de pe un blog. Dar uite ca a prins la poporul drept credincios.

[simpllu]

Îmi place poziţia părintelui Pruteanu (la rândul lui considerat ecumenist de când a devenit incomod):

Cu siguranţă aceste mărturii ale Tradiției Bisericii nu sunt pe placul fanaticilor care, niciodată n-au avut un contact real cu alţi creştini şi se comportă de parcă ar fi gata să-l spânzure şi pe primul catolic care-i iese în cale. Dar faptul că un milion de români slujesc Liturghia ortodoxă în biserici catolice din Italia şi alte vreo 700-800 de mii în Spania, nu ştiu de ce nu deranjează pe nimeni, ci ni se pare un lucru firesc. Nu zic că şi noi trebuie să dăm biserici romano-catolicilor, dar nici să-i alungăm imediat cum ne-au trecut pragul, crezând că în felul acesta respectăm canoanele.

Mărturisesc foarte sincer că nu sunt adeptul compromisului dogmatic şi prefer să slujesc în garaj sau pe deal, decât să mi se dea o biserică catolică cu careva condiţii ecumeniste. Dar, din fericire, nimeni nu ne pune astfel de condiţii, ci suntem chemaţi pur şi simplu să fim oameni şi să înţelegem că avem aceeaşi Evanghelie. Numai proştii se tem să discute cu alţii, iar mărturisirea şi Adevărul sunt de partea celor care dau dovadă de curaj, înţelepciune, sinceritate şi iubire.