Parintele Galeriu - duhovnicul ideal

[sophia]

Am promis zilele trecute ca voi scrie despre parintele Galeriu, asa cum l-am cunoscut si simtit eu. Ma rugase Elizabeta si poate va interesa si pe altii.
Am citit aici si in alte parti pe net despre diversi mari parinti duhovnici diverse pareri.
Fiecare dupa cum este facut el/ea, dupa ce nevoi si asteptari are de la un duhovnic si cum poate intelege si comunica.
Multi sunt cei care se duc la manastiri si slavesc pe calugari (cu sau fara studii/carte si alte calitati, mai aspri, sau mai putin aspri, etc.).
Am sa spun de la inceput ca eu nu accept la duhovnic duritatea, lipsa de rabdare si timp, limbajul violent, ne-experienta dar sfatirea in probleme lumesti. Sunt o persoana sensibila si la mine conteaza fiecare vorba si gest.
Pe parintele Galeriu eu il consider duhovnicul ideal, pentru ca acopera cu adevarat toate cerintele la un duhovnic si preot.

Auzisem de dansul, dar nu-l vazusem niciodata. L-a cunoscut mai intai mama mea. Noi n-am avut niciodata nici parohie (fusese una, s-a mutat/daramat nu stiu exact si mai apoi n-am stiut pana la moartea mamei de cine am apartine de fapt; atunci abia mi-a spus o vecina si m-a dus acolo sa vorbesc cu preotul pentru inmormantare si nu mi-a placut nimic de acolo) si nici preot/duhovnic de suflet.
Ne-am aciuit pe la biserici aflate mai aproape de casa/serviciul nostru.
Aflata in probleme mari, inclusiv cu sanatatea (eu inca nici nu stiam asta), mama a intrebat in jurul ei de un preot mai cu har.
I s-a spus de parintele Galeriu si nu era nici asa departe de locuinta noastra.
S-a dus, i-a placut si m-a luat si pe mine si m-a prezentat dansului.
Era deja batran si suferind.
Totusi lumea se ducea puhoi la acea biserica si statea pana tarziu in noapte dupa slujba, cu parintele la rugaciune.
Avea obiceiul sa se roage cu grupul adunat in jurul sau, tarziu, dupa slujba. Se ruga si se ruga adanc.
Mai venea sotia, sau diaconul cu ceai si ne ruga : lasati-l ca nici n-a mancat, lasati-l ca este obosit si bolnav.
Dansul spunea ca lumea are nevoie si va sta sa se roage mai intai.
Te simteai bine la rugaciunea aceea in linistea si intunericul bisericii.
Parintele era un om bland, ca un bunic drag si sfatos. Niciodata n-a ridicat tonul si n-a folosit termeni nepotriviti.
Chiar cand facea observatie cuiva era bland, sa nu deranjeze.
Parohia sa era in zona mai centrala si avea in genere enoriasi cu situatie buna si un nivel ridicat (pictori, scriitori, etc.). Asta ma irita putin, pentru ca mi se pare ceva cam elitar, nepotrivit pentru o biserica.
Totusi veneau si alti multi oameni din afara parohiei si care il cautau pe parintele.
Mai erau acolo inca doi preoti amandoi f.buni, dar mai severi decat parintele Galeriu.
Dansul avea multe activitati:
1. preot/duhovnic
2. profesor la facultate
3. avea o asociatie pentru ajutorarea copiilor orfani (Sf. Stelian), de care se ocupa indeaproape
4. scria, dadea interviuri in media, etc., mi se pare ca si lucra cu o editura
5. studia si citea mult si din diverse domenii
6. ajuta oameni necajiti: avea 2-3 tineri ce-l ajutau in biserica (din care au devenit si diaconi mi se pare), il ajutau si la lucrari si dansul le era ca un tata. Avea o fata in gazda, intr-o cameruta, care se aciuise impreuna cu fetita. Nu stiu povestea lor, dar stateau acolo si se ajutau reciproc cu parintele si preoteasa. Fetita lua si lectii de vioara. Parintele le sustinea si material pe cele doua.
7. ajuta si pe altii aflati in nevoie
8. iubea si animalele (gasise o catea gestanta sau cu pui abia fatati, nu mai stiu, si a luat-o si i-a facut cusca langa casa sa si avea grija sa fie hraniti). Spunea asa: "si ele sunt vietati ale Domnului, sa avem mila si de ele".

Era un om modest.
Locuia intr-o casuta in spatele bisericii, cu flori in fata si o bancuta.
Preoteasa era si dansa o femeie deosebita, blanda, dar isi pazea bine sotul in sensul ca se ocupa de sanatatea sa, sa nu traga oamenii atata de dansul.
Parintele nu stia sa spuna "nu". Pe toti ii primea si ii ajuta cu ce aveau nevoie.
Imi placea sa stau de vorba cu dansul, caci stia asa multe.
Imi spunea mereu ce important este sufletul omului in toate si ca si la boli sau alte probleme trebuie avut grija si analizat sufletul si suferinta acestuia.
Mai lucram cu dansul ajutandu-l cu traduceri de texte care il interesau. Era ceva ce imi placea mult si imi dadea cu placere, de parca simtea ca asta imi face bine si mie.
Cand mergeam acasa sa-i duc lucrarile primul lucru intreba: "ai mancat?, hai sa stai cu noi la masa". Eu refuzam politicos, pentru ca sa nu deranjez pe doamna preoteasa.
Dansa ma mangaia la plecare si ma miruia pe maini.
La biserica slujbele erau lungi, dar frumoase.
Predicile erau lungi, scaune putine, dar biserica era plina atunci cand predica parintele Galeriu. Tinerii luau notite, mai veneau de la mass-media si notau/inregistrau.
Erau mai filozofice, mai elevate, predicile domniei sale si erau cautate ca material de publicat.
La sfarsitul slujbelor mai venea cate o persoana si isi spunea necazul. Parintele o prezenta lumii si din banii adunati in ziua aceea ii daruia omului sa-i fie de ajutor.
Seara, dupa slujbe, urmau rugaciunile indelungi cu parintele, pana pe la orele 23-23.30h. Era obositor si pentru parintele si pentru noi, dar ne simteam bine.
Iubea si copiii. Dansul avea fii, nu stiu exact 2 sau trei fii, parca.

Intr-un an mamei deja ii mergea tare rau. De la spital, chiar cu 1-2 zile inainte de Craciun mi s-a spus crudul adevar si am avut un soc. Eram singura si nu stiam incotro s-o apuc.
Cineva m-a sfatuit sa merg la biserica, la un preot de suflet, care imi place mie si sa vorbesc, sa cer sfatul.
Asa m-am dus la parintele Galeriu. Era dimineata si spovedea.
A venit si randul meu si plangand i-am povestit necazul si am cerut sfatul. Chiar imi spusese doctorita mamei ca trebuie eu sa decid operatia (f. riscanta, fara mari sanse, doar i-ar fi prelungit viata, in chinuri mai mici).
Parintele m-a ascultat si a trimes pe cineva sa-mi aduca niste carti. Erau niste carti care vorbeau despre ingrijirea bolanvilor grav (paralizati, sau in faze terminale), ceva nou la noi in vremea aceea.
Mi-a spus sa le citesc si pe una din ele s-o traduc pentru dansul, ca-l intereseaza. Mai tarziu aveam sa inteleg intentia dansului.
Vroia sa invat din ele, mai apoi sa fac ceva placut mie, care sa-mi dea forta, si in fine sa gaseasca un mod de a ma ajuta si in altfel, pe o cale mai delicata (financiar si profesional).
Apoi mi-a spus: "sa vii de Craciun aici la noi, sa nu stai singura acasa si sa vii sa te impartasesc".
Eu nu posteam, ca abia puteam lua ceva in gura, in general. In casa aveam in dimineata de Craciun numai o farfurie de ciorba ramasa. Cumparasem ceva sa gatesc in ideea ca o aduc pe mama de la spital, dar se simtea rau si nu mi-o dadeau acasa. Si n-am mai avut stare si sens sa gatesc.
M-am dus la biserica. Era o slujba superba. Mi-era rusine, dar daca imi spusese parintele, m-am dus la rand si m-a impartasit.
Dupa slujba s-a produs o minune: o prietena a mamei (Dumnezeu s-o ierte s-a dus de curand si dansa), ne-a adus de toate si mamei la spital, si mie pentru acasa (sarmale, friptura, dulciuri), etc.
A fost un Craciun deosebit. N-am sa uit.
Am continuat sa merg la biserica la parintele. Mama nu mai putea veni.
Am tradus cu drag cartea si parintele a vrut sa-mi dea ceva plata. Am refuzat, dar nu s-a lasat. A spus sa iau, ca am nevoie si ca ar vrea sa faca si ceva cu lucrarea tradusa. Din pacate n-a mai apucat.
Mai tarziu am citit un articol publicat in revista Formula As, la moartea dansului. Am plans citindu-l, asa cum plang acum cand scriu despre dansul.
Si-a daruit pantofii pe strada, unui sarac si a ajuns acasa descult.
Au intrat hotii in casa si la politie a refuzat sa faca reclamatie impotriva lor si a spus sa pastreze ei ceea ce au luat, ca inseamna ca aveau nevoie.
Asa s-au rusinat faptasii.
Mormantul era in curtea bisericii. Nu stiu daca o fi ramas acolo.
Mi se pare ca unul din fii slujeste acum acolo.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si sufletul dansului sa fie printre sfinti, in rai.

De ce spun ca era duhovnicul ideal:
- era bland, bun
- era numai pentru om si nevoile sale
- era si bun teolog si profesor, fara insa a se mandri cu asta
- era mirean, avea familie si copii, o familie deosebita, cu fiu/fii preot(i)
- citea multe si de toate si accepta stiinta si psihologia, intelegandu-le importanta
- avea mila si ajuta pe toti, se implica si social
- avea o delicatete in toate
- nu critica
- respecta lumea (nu-mi amintesc sa fii vorbit rau despre femei, sau alti oameni)

[glykys]

Multumesc frumos, Sophia. Eu nu stiam prea multe despre parintele Galeriu, multumesc ca mi-ai facut cunostinta cu sfintia sa. Sa iti ajute Dumnezeu sa gasesti un preot bun si pe placul sufletului tau, ca dumnealui!

[andrei_im]

multumim mult, sophia. minunate cuvintele. la biserica Sfantul Silvestru (care isi sarbatoreste astazi hramul) slujeste nepotul parintelui Galeriu, un preot cu mult har, ocrotit parca de rugaciunile de sus ale bunicului sau. Biserica Sfantul Silvestru a ramas un adevarat izvor de bucurie duhovniceasca, chiar si dupa trecerea la Domnul a Parintelui Galeriu. Inca mai sunt slujbe "lungi si frumoase", asa cum ai descris in postare. :) iar strana canta minunat..

[sophia]

Nepotul slujeste, nu fiul?

[andrei_im]

nepotul, nepotul.. :) ai aici o pagina de descriere pe site-ul bisericii
http://biserica-sfantul-silvestru.ro/node/176

Fragment:
Au urmat cateva clipe de tăcere… clipe încărcate de rugăciune, de har… Si dupa acele câteva clipe de tăcere, şi-a adunat puterile şi ne-a zis:

M-am străduit sa vă aşez în suflet credinţa, voi să o mărturisiţi!

Te rugăm din adâncul sufletului, Prea bunule Părinte, să veghezi cu rugăciunea către Mântuitorul si Sfanta Sa Maica, Cei ce pot face ca viaţa noastră sa fie o mărturie vie a jertfelniciei în care ţi-ai petrecut întreaga ta viaţă … Amin!


O smerita fiica duhovnicească
http://www.ucenic.go.ro/despre26.htm
[SIZE=2][/SIZE][/SIZE]

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de sophia

Am promis zilele trecute ca voi scrie despre parintele Galeriu, asa cum l-am cunoscut si simtit eu. Ma rugase Elizabeta si poate va interesa si pe altii.
Am citit aici si in alte parti pe net despre diversi mari parinti duhovnici diverse pareri.
Fiecare dupa cum este facut el/ea, dupa ce nevoi si asteptari are de la un duhovnic si cum poate intelege si comunica.
Multi sunt cei care se duc la manastiri si slavesc pe calugari (cu sau fara studii/carte si alte calitati, mai aspri, sau mai putin aspri, etc.).
Am sa spun de la inceput ca eu nu accept la duhovnic duritatea, lipsa de rabdare si timp, limbajul violent, ne-experienta dar sfatirea in probleme lumesti. Sunt o persoana sensibila si la mine conteaza fiecare vorba si gest.
Pe parintele Galeriu eu il consider duhovnicul ideal, pentru ca acopera cu adevarat toate cerintele la un duhovnic si preot.

Auzisem de dansul, dar nu-l vazusem niciodata. L-a cunoscut mai intai mama mea. Noi n-am avut niciodata nici parohie (fusese una, s-a mutat/daramat nu stiu exact si mai apoi n-am stiut pana la moartea mamei de cine am apartine de fapt; atunci abia mi-a spus o vecina si m-a dus acolo sa vorbesc cu preotul pentru inmormantare si nu mi-a placut nimic de acolo) si nici preot/duhovnic de suflet.
Ne-am aciuit pe la biserici aflate mai aproape de casa/serviciul nostru.
Aflata in probleme mari, inclusiv cu sanatatea (eu inca nici nu stiam asta), mama a intrebat in jurul ei de un preot mai cu har.
I s-a spus de parintele Galeriu si nu era nici asa departe de locuinta noastra.
S-a dus, i-a placut si m-a luat si pe mine si m-a prezentat dansului.
Era deja batran si suferind.
Totusi lumea se ducea puhoi la acea biserica si statea pana tarziu in noapte dupa slujba, cu parintele la rugaciune.
Avea obiceiul sa se roage cu grupul adunat in jurul sau, tarziu, dupa slujba. Se ruga si se ruga adanc.
Mai venea sotia, sau diaconul cu ceai si ne ruga : lasati-l ca nici n-a mancat, lasati-l ca este obosit si bolnav.
Dansul spunea ca lumea are nevoie si va sta sa se roage mai intai.
Te simteai bine la rugaciunea aceea in linistea si intunericul bisericii.
Parintele era un om bland, ca un bunic drag si sfatos. Niciodata n-a ridicat tonul si n-a folosit termeni nepotriviti.
Chiar cand facea observatie cuiva era bland, sa nu deranjeze.
Parohia sa era in zona mai centrala si avea in genere enoriasi cu situatie buna si un nivel ridicat (pictori, scriitori, etc.). Asta ma irita putin, pentru ca mi se pare ceva cam elitar, nepotrivit pentru o biserica.
Totusi veneau si alti multi oameni din afara parohiei si care il cautau pe parintele.
Mai erau acolo inca doi preoti amandoi f.buni, dar mai severi decat parintele Galeriu.
Dansul avea multe activitati:
1. preot/duhovnic
2. profesor la facultate
3. avea o asociatie pentru ajutorarea copiilor orfani (Sf. Stelian), de care se ocupa indeaproape
4. scria, dadea interviuri in media, etc., mi se pare ca si lucra cu o editura
5. studia si citea mult si din diverse domenii
6. ajuta oameni necajiti: avea 2-3 tineri ce-l ajutau in biserica (din care au devenit si diaconi mi se pare), il ajutau si la lucrari si dansul le era ca un tata. Avea o fata in gazda, intr-o cameruta, care se aciuise impreuna cu fetita. Nu stiu povestea lor, dar stateau acolo si se ajutau reciproc cu parintele si preoteasa. Fetita lua si lectii de vioara. Parintele le sustinea si material pe cele doua.
7. ajuta si pe altii aflati in nevoie
8. iubea si animalele (gasise o catea gestanta sau cu pui abia fatati, nu mai stiu, si a luat-o si i-a facut cusca langa casa sa si avea grija sa fie hraniti). Spunea asa: "si ele sunt vietati ale Domnului, sa avem mila si de ele".

Era un om modest.
Locuia intr-o casuta in spatele bisericii, cu flori in fata si o bancuta.
Preoteasa era si dansa o femeie deosebita, blanda, dar isi pazea bine sotul in sensul ca se ocupa de sanatatea sa, sa nu traga oamenii atata de dansul.
Parintele nu stia sa spuna "nu". Pe toti ii primea si ii ajuta cu ce aveau nevoie.
Imi placea sa stau de vorba cu dansul, caci stia asa multe.
Imi spunea mereu ce important este sufletul omului in toate si ca si la boli sau alte probleme trebuie avut grija si analizat sufletul si suferinta acestuia.
Mai lucram cu dansul ajutandu-l cu traduceri de texte care il interesau. Era ceva ce imi placea mult si imi dadea cu placere, de parca simtea ca asta imi face bine si mie.
Cand mergeam acasa sa-i duc lucrarile primul lucru intreba: "ai mancat?, hai sa stai cu noi la masa". Eu refuzam politicos, pentru ca sa nu deranjez pe doamna preoteasa.
Dansa ma mangaia la plecare si ma miruia pe maini.
La biserica slujbele erau lungi, dar frumoase.
Predicile erau lungi, scaune putine, dar biserica era plina atunci cand predica parintele Galeriu. Tinerii luau notite, mai veneau de la mass-media si notau/inregistrau.
Erau mai filozofice, mai elevate, predicile domniei sale si erau cautate ca material de publicat.
La sfarsitul slujbelor mai venea cate o persoana si isi spunea necazul. Parintele o prezenta lumii si din banii adunati in ziua aceea ii daruia omului sa-i fie de ajutor.
Seara, dupa slujbe, urmau rugaciunile indelungi cu parintele, pana pe la orele 23-23.30h. Era obositor si pentru parintele si pentru noi, dar ne simteam bine.
Iubea si copiii. Dansul avea fii, nu stiu exact 2 sau trei fii, parca.

Intr-un an mamei deja ii mergea tare rau. De la spital, chiar cu 1-2 zile inainte de Craciun mi s-a spus crudul adevar si am avut un soc. Eram singura si nu stiam incotro s-o apuc.
Cineva m-a sfatuit sa merg la biserica, la un preot de suflet, care imi place mie si sa vorbesc, sa cer sfatul.
Asa m-am dus la parintele Galeriu. Era dimineata si spovedea.
A venit si randul meu si plangand i-am povestit necazul si am cerut sfatul. Chiar imi spusese doctorita mamei ca trebuie eu sa decid operatia (f. riscanta, fara mari sanse, doar i-ar fi prelungit viata, in chinuri mai mici).
Parintele m-a ascultat si a trimes pe cineva sa-mi aduca niste carti. Erau niste carti care vorbeau despre ingrijirea bolanvilor grav (paralizati, sau in faze terminale), ceva nou la noi in vremea aceea.
Mi-a spus sa le citesc si pe una din ele s-o traduc pentru dansul, ca-l intereseaza. Mai tarziu aveam sa inteleg intentia dansului.
Vroia sa invat din ele, mai apoi sa fac ceva placut mie, care sa-mi dea forta, si in fine sa gaseasca un mod de a ma ajuta si in altfel, pe o cale mai delicata (financiar si profesional).
Apoi mi-a spus: "sa vii de Craciun aici la noi, sa nu stai singura acasa si sa vii sa te impartasesc".
Eu nu posteam, ca abia puteam lua ceva in gura, in general. In casa aveam in dimineata de Craciun numai o farfurie de ciorba ramasa. Cumparasem ceva sa gatesc in ideea ca o aduc pe mama de la spital, dar se simtea rau si nu mi-o dadeau acasa. Si n-am mai avut stare si sens sa gatesc.
M-am dus la biserica. Era o slujba superba. Mi-era rusine, dar daca imi spusese parintele, m-am dus la rand si m-a impartasit.
Dupa slujba s-a produs o minune: o prietena a mamei (Dumnezeu s-o ierte s-a dus de curand si dansa), ne-a adus de toate si mamei la spital, si mie pentru acasa (sarmale, friptura, dulciuri), etc.
A fost un Craciun deosebit. N-am sa uit.
Am continuat sa merg la biserica la parintele. Mama nu mai putea veni.
Am tradus cu drag cartea si parintele a vrut sa-mi dea ceva plata. Am refuzat, dar nu s-a lasat. A spus sa iau, ca am nevoie si ca ar vrea sa faca si ceva cu lucrarea tradusa. Din pacate n-a mai apucat.
Mai tarziu am citit un articol publicat in revista Formula As, la moartea dansului. Am plans citindu-l, asa cum plang acum cand scriu despre dansul.
Si-a daruit pantofii pe strada, unui sarac si a ajuns acasa descult.
Au intrat hotii in casa si la politie a refuzat sa faca reclamatie impotriva lor si a spus sa pastreze ei ceea ce au luat, ca inseamna ca aveau nevoie.
Asa s-au rusinat faptasii.
Mormantul era in curtea bisericii. Nu stiu daca o fi ramas acolo.
Mi se pare ca unul din fii slujeste acum acolo.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si sufletul dansului sa fie printre sfinti, in rai.

De ce spun ca era duhovnicul ideal:
- era bland, bun
- era numai pentru om si nevoile sale
- era si bun teolog si profesor, fara insa a se mandri cu asta
- era mirean, avea familie si copii, o familie deosebita, cu fiu/fii preot(i)
- citea multe si de toate si accepta stiinta si psihologia, intelegandu-le importanta
- avea mila si ajuta pe toti, se implica si social
- avea o delicatete in toate
- nu critica
- respecta lumea (nu-mi amintesc sa fii vorbit rau despre femei, sau alti oameni)

Dumnezeu sa te binecuvanteze pentru mesajul lung si frumos pe care te-ai straduit sa-l scrii!

Multumim, sophia, pentru relatarea de mai sus.
Noi, romanii, suntem iubiti de Dumnezeu si Maica Domnului, de am avut asemenea Parinte, si ca el inca multi... Mai sunt inca in viata unii de acelasi calibru: Pr. Arsenie Papacioc, Pr. Iustin Parvu, si multi altii.

Daca imi permiti, as vrea sa te intreb ce ai invatat de la Parintele Galeriu. Este imposibil, ca intalnirea cu asa un Om sa nu lase urme adanci.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Dumnezeu sa te binecuvanteze pentru mesajul lung si frumos pe care te-ai straduit sa-l scrii!

...pentru rugaciunile Parintelui Galeriu...

[sophia]

@Miha-Anca - tehnic am invatat putin. Timpul a fost scurt, noi oamenii f.multi, iar parintele unul singur, in varsta si bolnav.
Totusi am invatat niste lucruri de forma: ca se poate si cu blandete si iubire de oameni in credinta, ca trebuie sa fii si pentru om (ca preot), ca trebuie sa intelegi si sufletul omului si problemele lui si sa-i dai fiecaruia ce-i trebuie si ii face bine.
Ca trebuie sa citesti multe si de toate si sa te informezi si ca psihologia, sufletul este important in toate, inclusiv in credinta si boli trupesti.
Cu iubire si blandete se pot face multe. Si de la preoteasa am invatat iubirea si rabdarea cu sotul si profesia sa.
Iar parintele stia sa respecte totul: sotie, copii, oameni, animale.