Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Spiritualitatea ortodoxa
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 05.11.2014, 15:45:42
forever... forever... is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.09.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 275
Implicit Crucea fiecăruia și nădejdea în Dumnezeu

Dragi forumiști,

ce faceți voi când vi se pare că aveți de dus o cruce prea grea? Când vă prinde oboseala și deznădejdea, ba chiar vin asupra voastră gânduri rele și tulburătoare, de judecată... (la adresa celor pe care îi considerați vinovați de situația care vă supără)?

Știu că:

cine încearcă să-și scurteze crucea și-o îngreunează;
Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce;
a renunța la voia ta poate fi de mult folos...

Și totuși mi se întâmplă să deznădăjduiesc și să fiu supărată, chiar cu efecte nocive asupra sănătății, când împrejurările mă obligă să fac ceva prea mult, prea greu, uneori neplăcut...
Când sunt prea obosită și pentru rugăciune, iar mulțumirea/ recunoștința către Dumnezeu pentru toate cele primite este mai mult formală, din minte decât din suflet... Când bucuria apune și se instalează tristețea...

Menționez că nu sunt într-o situație disperată, slavă Domnului, am doar perioade repetitive de eforturi care îmi pricinuiesc astfel de gânduri și simțăminte.

Cum putem vedea mai bine purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în tot ceea ce se întâmplă în viața noastră?

Citeam o dată că partea proastă a unui lucru rău care se întâmplă este că nu îi vedem folosul imediat. Și aceasta se verifică, dacă mă uit în urmă. Dar când suntem în mijlocul greutăților... Domnul să ne ajute să nu ne pierdem!
Reply With Quote
  #2  
Vechi 05.11.2014, 16:35:56
gpalama's Avatar
gpalama gpalama is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.209
Implicit

De curiozitate mergi intr-un spital in care se trateaza cancer si stai langa un bolnav din asta si apoi gandeste-te la tine si la "problemele tale".
Si vezi cati sunt pe strada cersind la sub zero grade.
Si cati sunt alcoolici.
Si cate familii se distrug.
Si apoi vezi si tu la tine daca este cu adevarat ceva din toate astea iar tu de fapt te superi pentru micile nimicuri ale vietii care sunt si trec si asta e viata.
Sau poate esti prea sensibila, caz in care trebuie sa te mai intaresti putin :).


Ce zici tu poate fi si o usoara depresie si nicidecum probleme reale. Mergi si vorbeste si cu un psihiatru pe tema asta...
__________________
Du-te si fa ce vezi. Dumnezeu este al celui ravnitor, care se jertfeste in toate.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 05.11.2014, 18:05:05
forever... forever... is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.09.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 275
Implicit

Citat:
În prealabil postat de gpalama Vezi mesajul
De curiozitate mergi intr-un spital in care se trateaza cancer si stai langa un bolnav din asta si apoi gandeste-te la tine si la "problemele tale".
Si vezi cati sunt pe strada cersind la sub zero grade.
Si cati sunt alcoolici.
Si cate familii se distrug.
Si apoi vezi si tu la tine daca este cu adevarat ceva din toate astea iar tu de fapt te superi pentru micile nimicuri ale vietii care sunt si trec si asta e viata.
Sau poate esti prea sensibila, caz in care trebuie sa te mai intaresti putin :).


Ce zici tu poate fi si o usoara depresie si nicidecum probleme reale. Mergi si vorbeste si cu un psihiatru pe tema asta...
Wow, psihiatru?
Nu e cazul. Pentru o depresie mergi la psiholog, dar nu e nici depresie.

Sunt absolut de acord cu cazurile pe care le descrii și realizez că am muulte motive de mulțumire.
Doar că dacă mulțumesc doar că ... nu sunt așa.... aș semăna cu fariseul.
Bucuria adevărată pălește în cazul epuizării.

Partea bună este că pot să le văd pe toate ca o luptă de mult folos. Dacă sunt de la Dumnezeu!

Mulțumesc pentru răspuns.

Din nimicuri ne construim de fapt întreaga viață... de aia contează și niște nimicuri....
Reply With Quote
  #4  
Vechi 05.11.2014, 21:17:52
OctavianAdrian OctavianAdrian is offline
Member
 
Data înregistrării: 16.09.2010
Mesaje: 30
Implicit Centrul vietii

Cauza tuturor problemelor/depresiilor este relativitatea centrului vietii. Focusati-va mai mult si mai des asupra modelului hristic. Rugati-va dimineata, seara, cititi pilde duhovnicesti, purtati discutii inaltatoare pentru suflet....

Invatati sa va cunoasteti mai bine. Ignorati nimicurile si focusati-va asupra modelului Iisus Hristos.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Cred Doamne si marturisesc, ca Tu esti cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, care ai venit in lume sa ii mantuiesti pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Last edited by OctavianAdrian; 05.11.2014 at 21:19:51. Motiv: Formatare
Reply With Quote
  #5  
Vechi 06.11.2014, 10:39:26
forever... forever... is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.09.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 275
Implicit

Citat:
În prealabil postat de OctavianAdrian Vezi mesajul
Cauza tuturor problemelor/depresiilor este relativitatea centrului vietii. Focusati-va mai mult si mai des asupra modelului hristic. Rugati-va dimineata, seara, cititi pilde duhovnicesti, purtati discutii inaltatoare pentru suflet....

Invatati sa va cunoasteti mai bine. Ignorati nimicurile si focusati-va asupra modelului Iisus Hristos.
Vă mulțumesc pentru răspuns. E întotdeaua de folos să nu uităm de rugăciune.
Îmi place mult să citesc pilde și cărți duhovnicești, numai că nu prea am timp. Asta mă întristează. Fiecare avem niște datorii de îndeplinit și probabil mulți suferă de lipsa timpului.

Oricum mă simt puțin prost că am deschis topicul, pentru că problema mea nu e chiar așa de (g)rea. (Acum sunt și într-o perioadă mai relaxată...)
Reply With Quote
  #6  
Vechi 06.11.2014, 11:50:19
Mena59 Mena59 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 20.11.2012
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 362
Implicit

Nu ai de ce sa te simti prost...
Toti avem perioade in care rabdarea noastra slabeste, ne doboara greutatile zilnice. Este chiar bine si indicat sa spui cuiva, sa te "descarci". Facand asa, ai ocazia sa primesti o incurajare, o povata, ori sa asculti alte persoane cu greutati mai mari... si asta te ajuta sa privesti cu alti ochi necazul tau...
Eu asa fac. Cand imi zice gandul: "of, nu mai pot!" Imi zic cu glas tare:" I sa vedem, de ce nu mai pot? Ce este asa greu?"... Si imi insir cu glas tare (vorbesc singura) ce anume nu mai pot. Si, surpriza! parca nici nu e asa de grav. Imi "suflec manecile", zic un Doamne ajuta! fac o cruce mare si frumoasa si pornesc la lupta (cu greutatile, desigur)
Reply With Quote
  #7  
Vechi 06.11.2014, 13:12:55
glykys's Avatar
glykys glykys is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.712
Implicit

Cu totii avem aceste perioade.
Pentru mine, cel putin, de mare folos in astfel de momente este spovedania. Apoi, interactiunea cu oamenii. Pentru ca vezi tu, eu cred ca in spatele acestor perioade se ascunde si un egoism - problema mea, crucea mea, viata mea, necazul meu - pentru ca tindem sa sporim tot ce are legatura cu ego-ul nostru. Insa daca intri in relatie - mai activa si mai profunda, nu superficiala - cu altii, mai ales in acele momente, ti se muta cumva centrul de interes dinspre problemele tale inspre altceva. Si e bine sa iei o pauza din cand in cand, pentru ca nu moare nimeni :). Un creier odihnit reactioneaza altfel, da randament mai mare. Poti cere ajutorul in aceste momente si, la fel, iti poti oferi celorlalti ajutorul. Din proprie experienta iti spun ca atunci cand am un program incarcat si se nimereste sa imi ceara cineva ajutorul, iar eu se intampla sa i-l dau, desi ma gandesc ca nu am timp nici pentru mine, daramite pentru altii, problemele mele se rezolva mai repede decat m-am asteptat.

E o reprezentare a raiului si a iadului foarte sugestiva. In ambele locuri sunt niste mese cu mancare, dar lingurile sunt prea mari pentru a fi duse la gura de meseni. Oamenii din iad sunt tristi si slabi, in timp ce oamenii din rai sunt grasuti si foarte veseli, pentru ca se hraneau unii pe altii. Eu una cred ca primii se tot macina cum sa faca ei ca sa iasa din starea in care se afla, se vaita, pentru ca isi vad starea amarata, insa se gandesc doar la sine si la neputinta lor, care devine o parte din ei. Si asa e si in viata. Or a doua categorie nu sta sa se vaite ca nu are cum sa manance si nu isi stoarce creierii ca sa gaseasca o solutie sa manance, ci observa doua lucruri: 1. ca are ceva de daruit, deci isi transforma neputinta in preaplinul lor. Or pentru asta nu trebuie sa fii doar bun si altruist, ci sa fii si inteligent 2. ca persoanele din jur au nevoie de acel preaplin si atunci il ofera. Si cum oamenii care se aseamana se aduna, nu raman nemancati nici cei care ofera :). Si de asemenea, este importanta comunicarea (si comuniunea) - care exista doar in rai :).

Curaj!

Ah, poate te ajuta sa iti faci o lista cu problemele tale si, alaturat, o lista cu actiunile / strategiile pe care le intreprinzi ca sa le solutionezi, pentru ca nimic nu se rezolva de la sine. Poti cere si altora sprijinul. Spre exemplu, eu daca vreau sa mai slabesc 5 kilograme si mananc paine si dulciuri, apoi ma plang ca sunt grasa si uite altele ce bine arata si eu nu - e un exemplu vulgar, stiu, dar mi se pare edificator - inseamna ca e doar vina mea ca adopt o strategie extrem de defectuoasa si imi fac mai mult rau decat bine :).

Si inca ceva, de care mi-am adus aminte citind acest mesaj: scriu un mail in care cer o parere autorizata profesional lui X, Y, Z. Cei trei stiu ca au muuulta treaba si multe responsabilitati, dorm putine ore pe noapte, sunt implicati in tot felul de activitati... X imi raspunde: vino sa discutam fata in fata. Se vedea ca era tare nedormit si ca avea multe pe cap, dar si-a rupt o ora din timpul lui ca sa ma lamureasca si mi-a spus sa il mai caut cand am vreo problema. Y mi-a raspuns pe loc: citeste aia, aia, eu personal cred ca este asa, si mai discutam cand ne vedem. Z imi scrie in detaliu cat de mizerabila e viata lui - desi nu l-a intrebat nimeni - si cate are de facut si nu are timp si cate boli are si cat de greu ii este... niciun cuvant despre ce ii scrisesem eu, de ma gandeam ca mai bine folosea timpul in care compusese lungul mesaj sa se uite peste ce i-am trimis si sa isi spuna scurt si la obiect punctul de vedere...
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Last edited by glykys; 06.11.2014 at 13:29:16.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 06.11.2014, 14:53:08
forever... forever... is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.09.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 275
Implicit

Citat:
În prealabil postat de glykys Vezi mesajul
Cu totii avem aceste perioade.
Pentru mine, cel putin, de mare folos in astfel de momente este spovedania.
Apoi, interactiunea cu oamenii. Pentru ca vezi tu, eu cred ca in spatele acestor perioade se ascunde si un egoism - problema mea, crucea mea, viata mea, necazul meu - pentru ca tindem sa sporim tot ce are legatura cu ego-ul nostru. Insa daca intri in relatie - mai activa si mai profunda, nu superficiala - cu altii, mai ales in acele momente, ti se muta cumva centrul de interes dinspre problemele tale inspre altceva. Si e bine sa iei o pauza din cand in cand, pentru ca nu moare nimeni :). Un creier odihnit reactioneaza altfel, da randament mai mare.
Un mesaj frumos, mulțumesc!

Bine-venită atenționarea la egoism.
Spovedania, sau pur și simplu vorbitul cu Părintele îmi sunt luminița concretă de la capătul tunelului. El mi-a spus chestia cu crucea.
Relația cu oamenii - la mila Domnului. Adică poți avea surpriza ca dintr-un cuvânt sau o privire să capeți o încurajare, o bucurie sau pur și simplu înțelegere de la cine nu te aștepți. Altfel, contra-cronometru fiind, nu văd cum să ajungi la relații profunde... Astfel de relații se construiesc în timp, în ani de zile!
Pauzele, astea sunt problema. Că uneori nu ți se permit.
Citat:
Ah, poate te ajuta sa iti faci o lista cu problemele tale si, alaturat, o lista cu actiunile / strategiile pe care le intreprinzi ca sa le solutionezi, pentru ca nimic nu se rezolva de la sine. Poti cere si altora sprijinul. Spre exemplu, eu daca vreau sa mai slabesc 5 kilograme si mananc paine si dulciuri, apoi ma plang ca sunt grasa si uite altele ce bine arata si eu nu - e un exemplu vulgar, stiu, dar mi se pare edificator - inseamna ca e doar vina mea ca adopt o strategie extrem de defectuoasa si imi fac mai mult rau decat bine :).
Astfel de soluții nu m-au atras nici cu alte ocazii. Nu e prea mult loc de strategii. Cred că e pur și simplu lupta cu lumea, în care să nu uităm să-L chemăm în ajutor pe Cel care a biruit lumea.

Citat:
Si inca ceva, de care mi-am adus aminte citind acest mesaj: scriu un mail in care cer o parere autorizata profesional lui X, Y, Z. Cei trei stiu ca au muuulta treaba si multe responsabilitati, dorm putine ore pe noapte, sunt implicati in tot felul de activitati... X imi raspunde: vino sa discutam fata in fata. Se vedea ca era tare nedormit si ca avea multe pe cap, dar si-a rupt o ora din timpul lui ca sa ma lamureasca si mi-a spus sa il mai caut cand am vreo problema. Y mi-a raspuns pe loc: citeste aia, aia, eu personal cred ca este asa, si mai discutam cand ne vedem. Z imi scrie in detaliu cat de mizerabila e viata lui - desi nu l-a intrebat nimeni - si cate are de facut si nu are timp si cate boli are si cat de greu ii este... niciun cuvant despre ce ii scrisesem eu, de ma gandeam ca mai bine folosea timpul in care compusese lungul mesaj sa se uite peste ce i-am trimis si sa isi spuna scurt si la obiect punctul de vedere...
Este evident că X și Y sunt modelele preferate. Eu îl înțeleg și pe Z în ipoteza că ar fi fost pur și simplu epuizat. (Fără partea cu văicăreala.)
Reply With Quote
  #9  
Vechi 06.11.2014, 15:54:48
forever... forever... is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.09.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 275
Implicit Thomas Kempis - Imitația lui Hristos

3. Nu cere de la mine ceea ce-ți este plăcut și-ți aduce măgulire, ci ceea ce îmi este mie pe plac și-mi aduce cinstire; căci, judecând drept, se cuvine să asculți mai curând de poruncile mele pe care să le pui mai presus de orice, decât să te lași dus de pofte și de alte dorințe de-ale tale. Eu știu aleanul tău, căci urechile mele aud toate suspinele tale. Dacă ar fi după tine, ai vrea, acuma chiar, să te afli în starea libertății fiilor lui Dumnezeu; de pe acum ai dori să te bucuri de acoperișul casei din ceruri, de fericirile patriei cerești: dar ceasul acesta n-a sunat încă, acum e timpul luptei, ostenelii și încercărilor. Ai vrea să te înfrupți de pe-acum din bunul de pe urmă, dar lucrul nu e cu putință acuma. Sunt aici, zice Domnul, așteaptă-mă până va veni împărăția lui Dumnezeu.
4. Se cade însă să fii trecut prin încercări aici pe pământ, cercetat și călit în multe privințe. Între timp nu vei fi lipsit de mângâiere, niciodată însă atâta câtă să-ți sature inima. Călește-te așadar și fii puternic, atât în faptă cât și în îndurarea împotrivirilor firii. Trebuie să te îmbraci în omul nou (Ef 6, 24) ca să devii alt om. Trebuie deseori să faci ceea ce n-ai vrea să faci și să lași deoparte ceea ce ai vrea să faci.
5. ...Iată de ce vei fi, din când în când, cum este și firesc, abătut; și mare lucru dacă vei ști să taci. Astfel, și în alte feluri, e încercat slujitorul credincios al Domnului: de aici se vede în ce măsură e în stare să se lepede de sine și să-și răstignească pornirile. Aproape nu-i lucru mai potrivit spre a te face să simți cât de mult trebuie să mori pentru tine ca atunci când ți se cere să înduri lucruri ce vin în răspăr cu firea și voința ta; sau când ți se poruncește să faci lucruri nepotrivite sau fără rost la prima vedere. Tocmai pentru că, fiind supus, nu ai cutezanța împotrivirii la voința mai marilor tăi, îți vine greu să te lași la cheremul altuia, fără vreun drept la părerile tale.
7. Prin urmare, pleacă-te acum cu umilință sub voința tuturora; puțin să-ți pese cine spune sau cine poruncește ceva. Grija ta cea mai mare să fie aceea de a primi cu inimă deschisă totul, străduindu-te sincer să aduci la îndeplinire orice ți s-ar cere, fie că cel ce ți-a poruncit ar fi unul mai mare sau, dimpotrivă, unul mai mic decât tine, sau unul deopotrivă cu tine. Lasă-l pe fiecare să-și vadă de treabă și să umble după tot ceea ce vrea; lasă-l pe fiecare să se mândrească cu ceea ce poftește și să primească mii și mii de laude; în ceea ce te privește, nu te lăsa tras nici încoace nici încolo, ci un singur lucru să-ți aducă mulțumire: lepădarea de tine însuți, îndeplinirea voinței mele și mărirea numelui meu. Aceasta să-ți fie dorința de căpetenie: ca în viață și moarte Dumnezeu să fie proslăvit prin tine.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 06.11.2014, 17:38:43
gpalama's Avatar
gpalama gpalama is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.209
Implicit

Sf. Ignatie Briancianinov spune despre lucrarea lui Thomas Kempis (Urmarea lui Hristos) ca este scrisa "sub parere persoanala", avand marturie din mai multi oameni cu viata sfanta pentru aceasta carte si ca nu o recomanda....

Sunt multi duhovnici romani care au carti exceptionale de povatuire duhovniceasca....
__________________
Du-te si fa ce vezi. Dumnezeu este al celui ravnitor, care se jertfeste in toate.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare