|
#231
|
|||
|
|||
Citat:
|
#232
|
|||
|
|||
Citat:
de Hristos, dar nici de oameni? Sa putem avea si o bucurie? Se exclud una pe alta? Totusi Iisus este cu noi de la nastere si pana la moarte... Probabil ca nu, pentru cei nascuti in post nu exista solutie.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape Last edited by sophia; 12.12.2012 at 18:48:26. |
#233
|
||||
|
||||
Citat:
Citat:
|
#234
|
||||
|
||||
Citat:
Nu mi-a parut niciodata greu sa-mi serbez ziua de nume fara mancare de dulce iar daca cei din jurul tau sunt de acelasi crez cu tine,atunci este usor. Pana la urma eu sunt sarbatorita si eu impun regulile jocului(mancare de post,sucuri,si lipsa muzicii desantate,vulgare). La petrecerile de la slujba,lucrurile pot scapa usor de sub control daca petrecerea in sine este tinuta in secret. Daca stii dinainte ce se serveste,sau este o lista deschisa poti face unele sugestii in numele tau sau te poti inscrie sa asiguri un anume fel de mancare care bineinteles va fi de post. Eu intotdeauna ma insarcinam sa aduc garnituri de legume,salata orientala de cartofi sau pasta de naut cu cruditati.Nimeni nu sta sa faca vreo remarca aiurea daca te vede cu ceva in farfurie;important este sa ai ceva. Nu asta este cea mai grea fazaregatirea si strategia petrecerilor in post ci insasi lupta cu ispita,fata in fata,la petrecere.Daca te cunosti bine,stii ca nu poti rezista si apoi ai remuscari,mai bine ai gasi un motiv si ai lipsi . Pai ce parca mai poti sa rezisti in fata mirosurilor si imaginilor apetisante?? La noi este bine,ca au anuntat petrecerea dupa Craciun :)) Deci posibilitatea de a infuleca Tiramisu si Panetone in post este imposibila pana acum :)) PS-prietenii pe care ii am acum sunt toti americani,si totusi observ ca o amarata de mancare nu sta in calea prieteniei noastre. Nici nu ar avea cum.
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. Last edited by Yasmina; 13.12.2012 at 11:13:39. |
#235
|
|||
|
|||
Cu romanii nu ar fi problema, desi nu ne aflam toti pe aceeasi treapta a credintei.
Solutia cea mai convenabila este sa nu serbezi deloc. In paranteza fie spus, pentru mine credinta adevarata nu este aceea in care arati pe fata ca tu postesti si te mai si mandresti cu asta, ci in care te smeresti si te ascunzi. Postul din suflet este cel mai important si cel mai greu... Spuneam ca este foarte greu pentru cineva care totusi vrea sa serbeze sa asigure si mancare de dulce si de post. De ce doua feluriai pentru ca nu vin numai ortodocsi (romani) si trebuie sa-i multumesti pe toti. Printre straini este mai greu, in functie de situatie. In general serbarile de sfarsit de an de la firme nu se fac (aici) cu adus fiecare ce mancare vrea. Se comanda ceva, sau se merge la restaurant. Exista solutia preparatelor pentru vegetarieni. Dar am mai spus si asta: vegetarian aici nu inseamna postul nostru. Ei consuma si organice (peste, oua, produse lactate). Da, ai dreptate: ispita din oras este mare pentru orice om. Cand vezi atatea bunatati. Chiar si un om care trebuie sa tina un anumit regim alimentar pentru o boala sau alta, are ispite si greutati. Eu una nu am probleme cu mancarea in sine (carne), ci mai degraba cu dulciurile si lactatele. In vremea Craciunului mai ales (de Pasti e altfel), peste tot esti imbiat/servit cu ceva dulce. Si nu e nimic din ceea ce pentru noi ar fi de post. Toate au ceva animal in ele. Si faci opinie separata automat. Si nu e vorba de serbat cu muzici si dansat si baut pana la ziua, ci doar de a fi impreuna cu oamenii si a te simti bine. Si e vorba si pentru tine insuti ca este totusi ziua ta si iti doresti sa fie ceva mai deosebit, fie si numai o prajitura pe care tot timpul nu ti-o permiti. Eu una nu serbez nimic in post, desi as avea ce. Ma rezum cat pot. Nu e usor, dar m-am obisnuit intrucatva. Nu sunt nici genul petrecaret. Zile onomastice in general nu prea pica in post mare, eventual in zi de post din saptamana. Exceptie fac Sf. Gheorghe si Sf. Nicoale. Pentru primul am vazut ca s-a gasit solutia sa se serbeze (chiar si slujba), dupa Pasti, in cazul in care pica in post. Pentru al doilea nu e solutie. Si in general nu se serbeaza. Si alea se aleg de oameni (parinti sau nasi) Dar zilele de nastere se serbeaza mai degraba. Si alea nu ti le poti alege. Ti le da Dumnezeu. Si mai este problema cu zilele de post din timpul saptamanii. Multe lucruri si invitatii se intampla vinerea (fiind si sfarsit de saptamana) si iar esti pus in situatie proasta, sau din iubire de oameni, ca sa nu te izolezi, mai renunti tu (macar seara). Ceea ce vroiam eu sa spun este ca daca tu faci anumite exceptii, daca incerci sa te incaderzi in societate si chiar sa te simti intr-o zi mai bine, nu inseamna automat ca ai uitat de Dumnezeu, sau esti necredincios si pacatos. Nu stiu, noi ortodocsii privim acest alimentar foarte sever totusi. Ca si cum totul ar tine numai de el. Mai este un aspect pe care il intalnesc in biserica noastra - parastasul din perioada postului. Exista discutii daca sa dai de dulce, sau de post, sau combinat. Eu am rezolvat problema evitand sa-l fac in perioada de post. Postul nu este numai un regim alimentar ci este sau a devenit tot mai mult, un stil/mod de viata care afecteaza nu numai persoana in sine, ci intreaga comunitate. Ajungem sa fim povara pentru cei din jur. Si am trait o situatie care m-a durut: oameni care vroiau sa serbeze ziua de 1 an al copilului lor si au fost pusi la punct de cei pe care vroiau sa-i invite (dintre ortodocsi). Pica in post ziua respectiva si nu era bine. Si erau tare necajiti, femeia chiar nestiind ce sa faca. Sa renunte, ce sa faca cu invitatii aceia si etc. Pana la urma am gasit solutia sa faca doua feluri de mancare si sa-i impace pe toti. A fost un efort imens si fizic si financiar. Greu si pentru invitati sa vezi ce mananca unul si tu nu si uite asa. Nu stiu eu n-as putea cere asa ceva unui om si nici invers (n-as serba si n-as invita in astfel de conditii). Mi-as dori sa existe un drum bun si pentru Dumnezeu si pentru oameni. Asta il intrebam pe Marius. O situatie frumoasa acum, in spiritul celor povestite de altii: La un curs am serbat in ultima zi impreuna Craciunul, in sensul ca am vrut cu totii sa ne creem o atmosfera placuta, de sarbatoare. Pentru mine era post. Totusi am dus fiecare cate ceva. Si eram originari din mai multe tari si credinte. Ei pana si colegii musulmani au adus ceva facut de sotiile lor si au serbat cu noi si s-au simtit bine. Eu m-am retinut cat am putut, dar in spiritul acela de pace internationala am zis ca si Dumnezeu se bucura de acolo de sus.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape |
#236
|
||||
|
||||
Citat:
Dacă e post, n-ai cum să faci bucate de post, nu ți le binecuvântează preotul.
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori" |
#237
|
|||
|
|||
Citat:
Trebuie sa schimbam "centrul de greutate al persoanei noastre", dinspre noi, inspre Hristos, ca sa ma exprim mai plastic. Abia de aici incepe cu adevarat bucuria pe care El o revarsa asupra noastra prin semeni si asupra semenilor prin noi. Deci, ne putem serba ziua si in post, insa asa cum se cuvine cand Imparatul Cerurilor este de fata. |
#238
|
||||
|
||||
Citat:
Timpul a trecut si acum aproape ca trece ziua mea fara sa ma gandesc prea mult la ea, incercand sa ma gandesc mai mult la Iisus Hristos si la bucuria Nasterii Lui, asa cum spui tu Marius, incerc sa schimb "centrul de greutate al persoanei mele, dinspre mine, inspre Hristos".
__________________
Mulțumesc puterilor cerești că m-am învrednicit a crede, că mi s-a facut această neasemuită onoare și din tot sufletul rostesc, strigând cu lacrimi ca la Marcu 9, 24: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele”. (Părintele Nicolae Steinhardt) |
#239
|
||||
|
||||
Citat:
Amintiri asemanatoare am si eu din perioada copilariei. Sunt nascuta in postul Sf Pasti…ziua mea cade in post indiferent de data Sarbatorii Invierii Domnului. Si imi aduc aminte cu bucurie ca mama in clasele I-IV ma trimitea la scoala sa servesc colegii cu gogosi calde si foarte bune chiar daca erau de post. Aveam impresia ca dna invatatoare si colegii mei asteptau mai mult decat mine ziua mea pt bucuria de a manca acele gogosi (la zilele celorlati colegi nu primeau decat cate o bomboana de ciocolata care nu parea atat de buna comparativ cu gogosile aduse de mine).
__________________
"Să ne bucurăm si să mulțumim bunului si înduratului Dumnezeu pentru toate." Părintele Paisie Olarul
|
#240
|
|||
|
|||
Intr-adevar e o mare provocare. Poate ca toti dintre cei de aici am dori sa tinem tot postul pana la capat, si mai ales sa ne impartasim in ziua de Craciun. Poate ca tocmai deasta apar si ispitele: petreceri, onomastici, etc. Tin minte ca acum ca anul trecut a venit la noi (la parintii mei) o matusa din State care a tinut neaparat sa sarbatorim in Ajunul Craciunului, pe 24 seara. Din cate inteleg asa e obiceiul pe acolo. Desigur eu as fi preferat sa merg la vecernie, ca anul precedent dar n-am putut refuza invitatia, si bine am facut, caci a fost ultimul Craciun petrecut cu matusa noastra...Am incercat sa nu ma ating de bucate de dulce pana seara cat mai tarziu. Insa o prietene de-a matusii care de asemeni a onorat invitatia, a macat doar cate ceva de post, ce a gasit, pt ca a doua zi se impartasea, si asta cu toate bunatatile pe masa, si toata lumea a admirat-o.
Un alt exemplu de "incercare" si cu asta cred ca am sa schimb directia polemicii, sunt dupa parerea mea sotii/sotiile(?) care nu se pot abtine sa nu-si ceara drepturile conjugale. Probabil ca (nu vreau sa jugnesc pe nimeni) dar cred ca unii dintre cei care fac asta nu sunt tocmi constienti de adevarata valoare, semnificatie a postului si mai ales a Sfintelor Taine, si implicit poate unora nu le pasa de stradania depusa pana atunci de consort/consoarta. Zic unii, pt ca probabil mai sunt si altii care stiu, dar nu pot rezista, si dupa ce o fac merg si spovedesc si ei la randul lor si cer sa le fie iertata slabiciunea. Poate altii sunt impinsi de insusi necuratul sa strice postul celor ravnitori. In aceasta privinta un singur aspect ma ingrijoreaza mai tare: desigur, canonul spune sa nu-ti refuzi sotul/sotia(?) chiar si in post, pt ca risti sa-l impingi intr-un pacat mai mare (ma rog, tribunalul nu cred ca n ziua de azi ar considera adulterul unuia din soti justificabil prin refuzul celuilalt de a-si indeplini datoria conjugala...), dar, revenind, iarasi se spune ca nu e bine sa concepi copii in post, deci ce e preferabil ,cand nu poti refuza, sa incerci sa te feresti sa nu concepi, cu toate ca si asta e pacat??? Sau poate ca e o intrebare care ar trebui adresata numai duhovnicilor??? |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Postul Craciunului | daniil96 | Generalitati | 68 | 18.11.2016 01:44:18 |
Postul Craciunului nu trebuie falsificat | Chiorean_Eugen_Petrisor | Intrebari utilizatori | 15 | 20.11.2012 12:38:53 |
Postul Craciunului | eduardd | Craciunul - Nasterea Domnului | 22 | 11.11.2009 20:35:19 |
Postul Craciunului | jenica | Generalitati | 44 | 01.12.2007 00:51:14 |
|