|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#21
|
||||
|
||||
E prea mult pentru o mamă și soție. Va ajunge la capătul puterilor și se va prăbuși, oricât ar fi de luptătoare. Să-ți dea Dumnezeu putere ca să o susții!
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) |
#22
|
|||
|
|||
Citat:
Cum care femei? Acestea, ale lumii moderne. Tot mai grăbite (mai nou și-au luat role și lemne d-alea cu roți, nu le mai avantajează mașinile și avioanele) și mai puțin dispuse să asculte cuvântul înțelepciunii și al rosturilor lucrurilor. P.S. Să nu-mi spui iar că sunt misogin, că chiar arunc laptopu pă geam și mă duc pă pustii....:) |
#23
|
||||
|
||||
Eu m-am gândit că e din pricină că nu vă ajungeți cu banii. Dar să nu intrăm prea mult în amănunte.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) |
#24
|
||||
|
||||
Mizoginu-le!
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori" |
#25
|
|||
|
|||
Citat:
Nu, problema de fond nu a fost și nu este cea a banilor, deși uneori traversăm situații de criză. Și cui nu i se întâmplă, câteodată? E vorba despre duhul de sminteală care bântuie prin mai toate casele. Unul sau altul dintre soți înclină urechea și cugetarea la modelele distructive ale lumii de azi (e o presiune socială reală, care nu poate fi ignorată) și atunci, câtă vreme celălalt rămâne ferm pe principiile vechi/tradiționale, se iscă dezacorduri care nu sunt ușor de depășit, uneori. Deocamdată singura "victorie" a mea, ca soț și tată, este că toți ai mei sunt prezenți la biserică (chiar mai mult decât mine), participă cât pot mai bine la slujbe și la alte activități, iau aminte la tot ce se întâmplă acolo iar Tudor a avansat mult de când studiază sistematic teologie și de când e copil de Altar. Am reușit să cultiv asta în familia noastră și e un bun început. Însă viața de credință nu se reduce la atât. Dimpotrivă, abia începe... |
#26
|
|||
|
|||
Eu mă gândeam la pacea lui și, implicit, a familiei. :)
Last edited by simpllu; 02.12.2016 at 21:57:24. |
#27
|
|||
|
|||
Suferința, oricât s-ar sminti smintiții, este Energia Vieții Veșnice așa cum pogoară în om.
Eu am aflat asta de mic, avînd în copilărie câteva suferințe atroce. Fizice și sufletești. Din ele am crescut! Pe ele am devenit cine sunt azi, iar dacă azi nu sunt pe măsura ofertei lor minunate, e pentru că am fost cretin, nu creștin. Cu adevărat nu mă tem de suferința pruncului Nicolae, ci o preamăresc. Îl văd pe Nicolae, pentru prima dată, luptîndu-se cu moartea. Îmi place că e dârz, că e grav, serios. Nu-i mai arde de glume. Mă privește cu ochii lui fenomenali și nu clipește. Ce bărbăție într-un pumn de om! Sunt mândru de fiul meu. Chiar dacă, sufocîndu-se, tinde mânuțele către maica lui și imploră ajutorul, cu atât sunt mai mulțumit de pruncul nostru. Căci noi, noi cum suntem? Nu tindem și noi mâinile către Maica noastră?... Da, binecuvântată e suferința lui Nicolae! Și tocmai înțelegînd asta, mă veselesc mai departe, dincolo de amărăciunea minții mele de om prost. Nu eu, ci sufletul meu, mai întâi, cunoaște rostul acestei taine minunate a suferinței. Iar el, sufletul, precum bag de seamă veselește mai departe și cântă psalmi. Ce avem noi, în definitiv, cu sufletul omului?...:) |
#28
|
||||
|
||||
.................................................. .................................................. .................................................. .................................................. ..........................
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. Last edited by Yasmina; 03.12.2016 at 21:00:39. |
#29
|
||||
|
||||
Citat:
Citat:
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) |
#30
|
|||
|
|||
Citat:
La noi, tradițional este că atunci când te duci la plug vii eventual cu câteva firimituri în traistă. Din ce ți-a pus nevasta la plecare... Căci plugarul nu își umple traista decât hăt, departe în timp, dacă voiește Domnul să rodească glia! Deși, în comunism, așa era cum zici: pleca plugarul cu traista goală și venea seara cu ea plină. Câte nu fura el, hăhă, pe la plug pacolo!!... De fapt, tradional, la noi se duceau amândoi la muncă. Munceau cot la cot. Femeia avînd grijă și de copii, măcar de avea doar țânci, că dacă avea și unii mai răsăriți preluau aceștia grija pruncului. Tot tradițional, la noi aveau grijă împreună de copii. Atât acasă cât și când ieșeau în lume. Iarăși tradițional, femeia româncă se străduia să aibă grijă de toate nevoile soțului, iar el se îngrijea de toate nevoile soției și ocrotea familia. Nu știu din ce tradiție vii tu, dar în aia care m-a făcut pe mine, așa era. Așa au fost părinții, bunicii și strămoșii mei. |
|