Despre unele cutremure -cauza lor

http://www.youtube.com/watch?v=QtVMH...embedded#at=12

http://www.youtube.com/watch?v=TSuJL...eature=related

http://www.youtube.com/watch?v=0luS6...eature=related

[anna21]

Cauza lor este pacatul oamenilor.

Perspectiva ortodoxa:
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...nu-vrea-sa-re/
“Fiecare doreşte de istov şi aşteaptă cu în frigurare schimbarea vremurilor şi a oameni*lor, dar nici unul nu încearcă să înceapă cu el însuşi această prefacere. Ne mulţumim doar cu înfăţişarea adevăratei credinţe, dar prin purta rea noastră nechibzuită, tăgăduim puterea ei. Pentru astfel de păcate şi alte multe fărădelegi, despre care ruşine este a şi grăi, din pri cina nesupunerii faţă de Tatăl Ceresc şi a nesocotirii poruncilor lui, viaţa a ajuns o povară strivitoare, iar zilele pe care le trăim crunte şi apăsătoare până la deznădejde”.


Alt articol:
Ceea ce însă nu se mărturisește îndeajuns este adevărul că tot ce se petrece în natură este o extindere a ceea ce se află în inima omului. O analiză atentă și responsabilă a istoriei omenirii arată faptul că sfințenia sau păcatul din om antrenează întreaga creație, influențând-o în bine sau în rău.

Viața curată a omului aduce bucurie și se revarsă ca un har de binecuvântare asupra universului. Atunci când omul își umple viața de Dumnezeu, zidirea, în totalitatea ei, primește lumină și slujește omului fără rezerve. Se explică astfel de ce ramurile copacilor se înclină la trecerea unui sfânt, de ce otrăvurile devin nevătămătoare pentru un om cu viață sfântă (Luca 10, 19) și de ce animalele încetează de a mai fi sălbatice în apropierea unui om pacificat lăuntric. Acest adevăr, transpus la nivelul unui popor întreg sau al societății umane în general, are drept consecință manifestarea naturii în mod pașnic, fără convulsii.

Dimpotrivă, generalizarea păcatului prelungește răul în interiorul creației și aceasta se manifestă, în consecință, la adresa omului prin cutremure, inundații, boli, secetă etc. După cum natura este receptivă la bunătatea, modestia, credința și frumusețea sufletească a omului, în același fel, ea nu este indiferentă față de răutatea, trufia, pretenția luciferică la superioritate manifestate de oameni. Nici furtunile, nici trăsnetele ucigătoare, nici norii de lăcuste, nici revărsarea nemiloasă a apelor nu vin la întâmplare. Ele prelungesc furtunile, agitația, seceta sufletească, necredința și cutremurele ce au loc în sufletele oamenilor și între oameni. (IPS Teofan)

[andreicozia]

În prealabil postat de anna21

Cauza cutremurelor este pacatul oamenilor.

Oare in locurile nepopulate, sa zicem in Antarctica unde se produc cutremure tot pacatul este de vina?
Dar al cui, al pinguinilor?
Oare de ce?
Poate ca pinguina sefa nu a tinut post trupesc si a pacatuit cu pinguinul ei, sau in post fiind o fi mincat peste in loc de salata de alge si zapada?

[eeaotly]

E o confuzie a planurilor aici. Mă refer la planul fizic, unde domnesc legile naturii, şi planul nevăzut, unde stăpâneşte legea morală.

Natura este amorală. La fel şi fenomenele fizice din natură, ca de exemplu, cele legate de dinamica litosferei. Cutremurele au loc datorită mişcării plăcilor tectonice. Iar mişcarea lor nu poate fi încetinită de virtute şi nici accelerată de păcate.

A spune că din pricina păcatelor au loc cutremurele, e un mod de a spune indirect că dacă am fi cu toţii virtuoşi, nu ar mai exista cutremure. Deci e un mod de a spune că ideal e să nu existe astfel de fenomene. Într-adevăr, din perspectiva noastră strict umană, cutremurele sunt o pacoste. Dar Dumnezeu are o perspectivă mult mai largă, nu are ochelarii noştri de cal. El vrea o lume frumoasă, diversă, o lume vie, aflată în mişcare. Planeta nostră se "scutură" periodic, se mişcă, pentru că e "vie". Tot ceea ce ne înconjoară este în continuă mişcare, în continuă transformare.

Putem spune că Dumnezeu nu a lăsat să fie nimic static pentru că a stagna înseamnă a te anchiloza. Dumnezeu nu lasă sufletele în starea lor de cădere, ci le cheamă mereu să se înalţe, să se transforme... Pe de altă parte, cine a atins vreodată în viaţă un moment de înaltă sfinţenie, nu-şi are locul bătut în cuie, poate oricând decade. Şi dacă această lege "a mişcării" e valabilă cu sufletul şi cu lumea nevăzută, de ce nu s-ar aplica şi în cea vizibilă, fizică?

A-i cere lui Dumnezeu să înceteze cutremurele e ca şi cum i-am cere să facă prefacă marea în cafea cu lapte. Cutremurele sunt inevitabile. Însă putem să să-L rugăm, ca atunci când acestea se petrec, pagubele pe care noi, oamenii le suferim, să fie cât mai mici, la fel şi pierderile umane.

Şi da, este o legătură între păcat şi cutremur, dar nu e cea menţionată de iniţiatorul threadului. Nu păcatul e cauza cutremurului - cauza, am văzut e strict fizică - ci, în timpul unui astfel de eveniment, oamenii, lipsiţi de ocrotirea îngerească, din pricina păcatelor lor, se găsesc la locul şi momentul nepotrivit şi au de suferit. Nu ştiu cum să explic ca să înţelegeţi nuanţa...

Aşa că, decât să te rogi să nu fie cutremure, mai bine să te rogi să trecem cu toţii cu bine prin ele, iar dacă ne prinde vreun astfel de eveniment, să nu fim lipsiţi de ocrotire. Iar dacă am avut de suferit, să ne dea puterea de a ne reface rapid.

Aşa cum am spus, e o diferenţă de nuanţă. Pe care o vedem dacă nu confundăm planurile. Pentru că dacă se confundă, atunci e valabil comentariul cu pinguinii...

[AlinB]

În prealabil postat de andreicozia

Oare in locurile nepopulate, sa zicem in Antarctica unde se produc cutremure tot pacatul este de vina?
Dar al cui, al pinguinilor?
Oare de ce?
Poate ca pinguina sefa nu a tinut post trupesc si a pacatuit cu pinguinul ei, sau in post fiind o fi mincat peste in loc de salata de alge si zapada?

E vorba de cele care lovesc in oameni.
Restul sunt procese naturale. :)