|
|
#1
|
|||
|
|||
Oprirea celui care judeca
Daca auzim pe cineva ca judeca pe cineva ce este bine sa facem, nu cumva daca ne luam de el il judecam pe cel care judeca?
|
#2
|
|||
|
|||
Orice altceva decât să observi că cineva judecă pe altcineva și să-l disprețuiești în mintea ta pentru asta, devenind un "judecător" de a treia instanță. Și dacă tot bagi de seamă așa ceva, că dracu' nu culcă-te, începe cu judecata și disprețul de la tine însuți, iar dacă operațiunea se desfășoară pe un fond de sinceritate crudă, o să observi, cu sau fără surprindere, că păcatul altuia nu-ți mai apare chiar așa de scandalos!
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) |
#3
|
||||
|
||||
Nu cred ca este om care sa nu judece macar cu ochii (ca mine de exemplu), pacatul de a judeca il ducem toti.
__________________
Rugaciunea care-i plansa In a lacrimei parau, Te sfinteste si te-nalta Ca sa-l vezi pe Dumnezeu! |
#4
|
|||
|
|||
Și ca să-ți confirm partea de dreptate din judecata ta, trebuie să-ți mărturisesc că sunt tentat să te judec că scoți în prim-plan generalul ca să bagatelizezi particularul pe temeiul că, judecarea aproapelui fiind un rău universal, identificabil la toți oamenii fără excepție, judecarea aproapelui meu își pierde din gravitate, dacă este dizolvată teoretic într-o înclinație fatalmente inevitabilă, înrădăcinată adânc în natura umană generică.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) |
#5
|
||||
|
||||
Citat:
|
#6
|
|||
|
|||
Cred ca mi s-a mai luminat putin mintea: cred ca cel mai bine este sa ne rugam sa-l miluiasca, daca ne rugam pentru el, inseamna ca-l iubim, daca-l iubim inseamna ca nu-l judecam.
|
#7
|
|||
|
|||
Citat:
Nu de la Dumnezeu este această stare, ci de la complacerea în suficiența bunurilor lumești trecătoare, nu-i așa? Citat:
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) |
#8
|
||||
|
||||
Nu noua ne este dat a judeca, dar suntem datori sa oprim tavalugul smintelilor. Din pacate, de cele mai multe ori, ne lipseste diplomatia si duhul blandetii, pentru ca gestul nostru sa nu fie intrerpretat drept "judecarea aproapelui". Si-apoi, cand trec ani de eforturi comune (tu si altii ca tine), in diplomatie si duh al blandetii, iar cel avizat are un stoc inepuizabil de sminteli, care e cel mai intelept lucru? Sa te retragi, ori sa pui mana pe "nuia"? Iar daca folosesti "nuiaua", ca o consecinta, nu fiindca esti adeptul "nuielei", de ce cel "atins" cere judecata celor din jur, ca si cum i s-ar face o mare nedreptate? De ce cei din jur, chiar tind sa cada in aceasta capcana si sa te judece pe tine, cum ca de fapt... judeci, nicidecum ca apelezi in final la o alta strategie, pentru a avea cat de cat un efect? Cred ca cel mai bine este sa stam departe de problemele celor... cu mari probleme, ca sa nu devina propriile noastre probleme... De cele mai multe ori chiar ajungem sa spunem: "Buna ziua ti-am dat, belea mi-am capatat!"
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc) |
#9
|
|||
|
|||
Putem să înălțăm gândul nostru la Dumnezeu și să cerem iertarea celor în cauză și ferirea noastră de a cădea în acest greu păcat.
|
|